METODE SI TEHNICI DE CERCETARE N TIINELE COMUNICARII

curs1: Caracteristicile procesului de cercetare n tiinele comunicrii. Metodologie, metod, teorie, nelegere
Titular :lect.univ.drd. Maricel Popescu Seminarii: prep.univ.drd. Adriana tefnel

Retorica cotidianului i retorica tiinelor socioumane Indivizii si grupurile umane dezvolt si posed, mai mult sau mai puin elaborate, concepii cu privire la diverse structuri, aspecte si fenomene ale socialului, au explicaii, formuleaz predicii n legtur cu ele. Aceast capacitate a indivizilor de a nelege lumea nconjurtoare, spontan, fr o cercetare sistematic sau metode stiinifice, pe baza activitilor obisnuite, se numeste : SIMUL COMUN sau CUNOASTERE COMUN

 Cunoasterea intameiat pe experiena practic nemijlocit, transmis si mbogit n mod continuu NU SE REFER DOAR LA DOMENIUL SOCIAL

n domeniul socioumanului ns DISTANA DINTRE CUNOASTEREA COMUN SI CEA STIINIFIC ESTE MAI MIC SI ZONA LOR DE INTERSECIE MAI EXTINS , SI DECI DIFERENELE MAI PUIN PRONUNATE

 Apropierea mai mare dintre comun si stiinific n cunoasterea socioumanului este dat de faptul c: 1.Stiinele socioumane nu au ajuns intr-un stadiu de dezvoltare comparativ cu stiinele tari 2.Fiind vorba de sociouman, cunoasterea comun este la ea acasa avnd puternice atuuri epistemice si ajungnd la rezultate mult mai pertinente dect n alte domenii

Virtuile cunoasterii comune Realitatea sociouman este DIRECT ACCESIBIL indivizilor obisnuii Realitatea sociouman este FAMILIAR. Gradul de familiaritate nu provine doar din proximitatea spaial n sine ci din aceea c oamenii dezvolt si mprtsesc credine, explicaii, motivaii, valori si simboluri comune

 Strategiile cognitive la nivelul practicii cotidiene sunt: COMPLEXE, FLEXIBILE SI SUBTILE. Actorii cotidieni sunt, pn la spaiul lor de munc si de formuleaz ipoteze, atribuie metode statistice infereniale generalizeaz si fac predicii. un punct experi n via nemijlocit. Ei cauze, opereaz cu destul de sofisticate,

n comparaie cu metodele stiinifice, strategiile cunoasterii sociale cotidiene sunt totusi: SPONTANE, INCOMPLETE, NEELABORATE SI PUTIN TRANSPARENTE

 In cmpul lor de competen psihosocial, indivizii se comport ca niste mici oameni de stiin Deosebirile dintre cele dou niveluri (comun/stiinific) sunt adesea mai degrab DIFERENIERI DE LIMBAJ, DE EXPRESIE Simul comun este PUTERNIC STRATIFICAT din punctul de vedere al potenialului cognitiv, mergnd de la constatri simple, clisee si prejudecti, pn la observaii si raionamente de mare finee si profunzime, la explicaii si interpretri nuanate

Limitele cunoaterii comune

La nivelul cunoasterii comune este masiv prezent SUBIECTIVITATEA (clisee, interese, aspiraii, valori), ceea ce poate deforma de la nceput coninutul informaional prin nssi percepia incorect a realitii.

funcioneaz printre altele: EXPUNEREA SI FILTRAREA SELECTIV SI EFECTUL DE TUNEL

 Reprezentrile obinute la nivelul simului comun sunt ntotdeauna PARTICULARE, REZULTAT AL UNUI CONTEXT CONCRET O eroare des ntlnit n retoricile cotidiene, const n TENDINA OAMENILOR DE A GENERALIZA SI DE A ABSOLUTIZA constatrile pe marginea unei situaii specifice, la fenomenul ca atare. n viaa de zi cu zi, transformm fr s ne dm seama, caracteristicile unui fragment al realitii sociale imediate n caracteristici universale

 Cunoasterea comun poate cdea relativ usor n pericolul de a nregistra doar LEGTURILE APARENTE ntre dimensiuni, factori si variabile Abordarea stiinific a fenomenelor socioumane , prin luare n considerare a unui complex factorial si prin analize statistico-matematice sau prin interpretri calitative de finee, pune n lumin LEGTURI MAI PROFUNDE, NESESIZABILE CU OCHIUL LIBER

 Reprezentrilor si constatrilor simului comun le lipseste n general PRECIZIA, EXACTITATEA Orict ar fi de juste si patrunztoare, ele sunt formulate n termeni vagi si nu se bazeaz pe numrtoare si/sau msurare

 Pe lng limitele si erorile expuse anterior, studiile de cogniie social au identificat si sistematizat unele MECANISME SI EFECTE DISTORSIONANTE SPECIFICE SIMULUI COMUN: 1. EFECTUL FALSULUI CONSENS indivizii au tendina de a se considera, n ceea ce priveste actiunile, judecile si modul lor general de comportare, mult mai asemntori cu semenii lor dect sunt in realitate 2. EFECTUL NCADRRII prejudecile si aprecierile noastre relativ la diferite obiecte, persoane, instiutii si probleme sociale sunt afectate n mare msur de felul n care este prezentat informaia, cadrul n care ea apare.

metodologia:definitie, clasificari
Definiie: metodologia cercetrii n stiinele socioumanului (si implicit n stiintele comunicarii) este expresia constiinei critice, autoreflexive si constructive ale disciplinei. uneori metodologia cercetrii este considerat ca ramur a filosofiei stiinei, dezvoltndu-se n relaie cu epistemiologia (teoria cunoasterii stiinifice)

 Clasele de elemente componente ale metodologiei de cercetare sunt: a.ENUNURILE TEORETICE fundamentale, admise ca referine pentru structura paradigmatic a unei teorii si convertite n principii metodologice de orientare a abordrii realitii sociale a.METODELE SI TEHNICILE DE CULEGERE A DATELOR EMPIRICE (observaia, experimentul, ancheta etc)

c. TEHNICILE SI PROCEDEELE DE PRELUCRARE A DATELOR SI INFORMAIILOR EMPIRICE d. PROCEDEELE DE ANALIZ, INTERPRETARE SI CONSTRUCIE SAU RECONSTRUCIE TEORETIC pe baza datelor empirice n vederea elaborrii de descrieri, tipologii, explicaii si predicii teoretice

 aceste elemente ale metodologiei cercetrii n stiinele sociale NU SUNT UNITARE SI UNIVERSALE ci manifest diferenieri importante. Principala surs de variaie este reprezentat de concepia teoretic luat ca referin. ntruct n stiinele sociale nu exist o paradigm unic ci structuri teoretice alternative care uneori sunt concurente iar alteori complementare, fiecare teorie sociologic major a tins sa-si derive si sa-si formuleze propria metodologie.

 n funcie de modul teoretic general aplicat n vederea explicrii vieii sociale, se distinge

1.PRACTICA METODOLOGIC OBIECTIV ce promoveaz o metodologie apropiat de modelul stiinelor naturii: faptele sociale sunt explicate prin alte fapte sociale; cunoasterea social trebuie s ia forma explicaiilor, prediciilor, a legilor si a generalitilor empirice detasate de eventualele implicaii valorice pentru a asigura obiectivitatea discursului social. Acest metodologie a evoluat de la OPERATIONALISM, la EMPIRISM si ulterior la ANALIZA STRUCTURAL, ANALIZA FUNCTIONAL si cea SISTEMIC

2. PRACTICA METODOLOGIC INTERPRETATIV s-a dezvoltat n sociologia interpretativ (Max Weber) si ulterior continuat n cadrul INTERACIONSMULUI SIMBOLIC, a SOCIOLOGIEI FENOMENOLOGICE si ETNOMETODOLOGICE . n aceste abordri se pune accentul pe specificul subiectiv ireductibil al faptelor sociale, ceea ce implic necesitatea concentrrii analizelor asupra semnificaiilor investite si vehiculate de actorii sociali n interactiunile sociale

bibliografie:
Chelcea, Septimiu Metode si tehnici de cercetare sociologica ed. Economica, 2000 Ilu, Petre Abordarea calitativ a socioumanului ed. Polirom, 1997 Zamfir, Catalin; Vlasceanu, Lazar Dictionar de sociologie ed. Babel, 1993

 adriana.univecologica@yahoo.com