Lucian Blaga - Vrsta De Fier Sa iei pe strada i-e dat, dar nu fr griji, ca-n zilele de altdat.

La fiestecare pas, la fiece col, te-nt !pin" ti!pul. #st ti!p ce $eni peste noi, nt i ca pustiul %o&i, apoi cu tu!ultul unei urniri de ape si continente, sl&atic ca o re$arsare peste toate a !ag!elor din noapte. 'nde, n ce ntuneric i s-au ascuns !ulii se!eni si fraii, surorile, cu suferinele lor, te ntre&i. S-aude su!&r o oapta adus de $ nt ca, dei n $ia nc, noi s nte! o a!intire doar, fa&ula, deznoda! nt atept nd ntre $eac si !or! nt. Fericit-i acu! doar $alea ce are un sf nt( 'n sf nt de la care u!anele u!&re s-n$ete cu! tre&uie ntre pa! nt si trie s stea. 'n sf nt neclintit care cat !ereu la aceeai stea i-n spai!a de pretutindeni nu-i a&soar&e n trup aureola.