De ce dragostea e oarba?

by Adina
CAPITOLUL 2 : MISTERUL NASTERII LUI EMMET

Descumpaniti, ne-am intors acasa. Emmet nu-si putea explica

ceea ce s-a intamplat cu documentele privitoare la nasterea sa. Chiar
nu mai aveam nevoie de chestia asta, cu aceasta noua informatie ne-
am dat peste cap.
--Hei, ciudat e ca cununia parintilor mei a fost inregistrata, dar
eu…
--Mda…este foarte ciudat, esti sigur ca nu esti adoptat?
--Da, nu intelegi?
--Sincer sa fiu nu mai inteleg nimic din cacealmaua asta.
--Trebuie, eu…
--Edward!!! Vino repede, o noua infatisare a vechii viziuni.
--Ce se intampla?
--Acum e totul clar : va fi un mare scandal in lumea noastra urmat
de o lupta inevitabila, Esme plangand, Carlisle indurand chinuri
groaznice, iar tu ascuns si plin de regrete si remuscari. Ah, era sa uit :
se va descoperi un secret de mult ingropat, dat imi scapa partea asta,
nu inteleg de ce, cand ma apropii sa prind informatia aceasta fuge…
--Ce tot indrugi tu aclo, Alice? Ce secret? aproape urla Emmet de
furie.
--Nu auzi ca tocmai asta imi scapa? ,,De parca as putea sa iti spun
ca totul are legatura cu tine…si cu Edward mai ales. “marai Alice in gand.
Ciudat ca nu mi-a spus asta, hmm…e ceva ce ascunde, asa ca ii voi
respecta decizia pana intr-un punct. ,,Si de asemenea, ,mai grav ca esti
frate cu un caine ud” De aceasta data a spus-o cu mare ura.
--Alice ne intalnim afara in doua minute, OK?
--Bine.
In timp ce asteptam ca cele doua minute sa se scurga, au inceput
sa-mi apara in minte tot felul de imagini tulburatoare.Oricum, ce naiba
s-a intamplat? Emmet frate cu un caine?! Dezgustator si respingator si
mirositor ! Bleahhh…
--Ce vrei Edward? Acea voce sueranda nu era a lui Alice ci a lui
Rosalie.
--Rspunsuri…
--La ce? Nu avem nimic de discutat.
 --Eu zic ca avem multe : de exemplu, unde l-ai gasit pe Emmet,
cand, cum , de ce? Si cel mai important, de ce ascunzi atatea, pentru
ce, pentru cine?
--De ce sa-ti dau tie socoteala? Cine esti tu?
Fratele tau, crede-ma e pentru o cauza nobila.
--OK…L-am gasit la 160 km de aici parca…si ca timp…a fost in
2002, dar el a avut mereu impresia ca a fost in 1935, iar ca mod…
eram la o vanatoare si prima data vroiam sa-mi potolesc setea cu el,
dar apoi mi-am dat seama ca el este sufletul meu pereche pentru
eternitate, acum chiar in sens propriu NU figurat.
--Mersi pentru tot…mersi pentru adevar, acum nu stiu cat de pur
e…dar ma rog.
--La naiba, sunt asa o proasta…
--Ehh, numai in anumite chestiuni. Stiam ca se va supara oricum,
dar i-am afisat zambetul meu strengar, ca s-o fac sa ma urasca si mai
tare .
Bun…deci aveam de cautat in toate orasele posibile, apropiate
de 160 km de aici. Aveam mult de cautatsi multe de aflat. Trebuia sa-l
ajut sa-si afle originea. Am inceput oceanul de cercetari cu o vanatoare
de pume. Wooow ce pume nebune, dar a fost delicios, yammy ! Acum
ca mi-am potolit si foamea, venea partea cea mai grea, calatoria.
Trebuia sa lipsesc de la scoala cam o saptamana. Ce noroc am ca
tatal meu, Carlisle, e medic si poate sa-mi faca rost de o scutire
medicala.
In primul oras…nimic. In al doilea la fel, in al treilea la fel…Peste
tot numai gramezi de hartoage bune de ars. Am verificat toata zona si
mai ramasese doar regiunea Quileutte, la naiba, domeniul corciturilor.
Cum puteam sa intru? Ce solutie aveam sa nu fiu detectat? Biiing!!!
Stiu! Voi vorbi cu javra aia neagra, sper ca aia e seful lor, pentru a fi
chit. Daca el mi-a incalcat teritoriul, asa voi face si eu si nici nu trebuie
sa dau socoteala cuiva.
--Hei javra, vreau sa te rog ceva : lasa-ma putin sa umblu prin
arhiva voastra.
,,Nu, de ce as face o asemenea nelegiuire? De ce mi-as trada fratii
pentru un cadavru ambulant? Te-ai tampit? Esti un strigoi sclerozat?“
--Iti voi raspunde tot printr-o intrebare : Dar tu? Ce faceai acum
cateva zile pe teritoriul meu? Ne admirai pe noi?
,,La naiba ca m-ai prins…mda asa e “ lasa gandurile sale in aer cand
: ,,Bine, fie…dar te voi urma “
--De acord.
Am intrat in arhiva lor. Imensele rafturi pline cu hartoage nu erau
numerotate sau sortate ci puse aiurea.Din fericireera o rubrica ce-i
continea numai pe disparuti. Bingo! Acum s-au usurat lucrurile. N-am
cautat prea mult si am dat peste un anumit Emmet Brown care a
disparut in 2002…stai un pic! Evrica! Desi nu am gasit prea multe, erau
destule pentru a le pune cap la cap. Se pare ca exista niste lucruri in
neregula cu asta. ,,Brown” era doar o porecla data de parintii lui (care
erau albi ) pentru ca el era cafeniu si nu semana cu niciunul dintre ei.
Se pare ca inca e un mister disparitia lui, au cautat cu tot felul de caini
speciali pentru cautari etc etc… ,,Oricum n-aveau ce sa gaseasca,
doar era vampir cand il cautau ei”
--Mersi javr…adica Sam ! Eram cat pe aci sa il supar. Totusi am
incercat sa fiu dragut. Adica, nu l-am dat in fapt decat lui Alice, care
este total dezinteresata de chestiile astea.
,,Cu neplacere ca in totdeauna, strigoi nenorocit! “
--N-o sa tin seama de ultima parte si de acel prefix.
,,Ehh, ce sa spun, mai faci si mofturi dupa ce te-am lasat sa-ti faci
placerea”
--Mda…cine vorbeste? Tu? Defapt cred ca voi pleca, pentru a nu-
ti cauza daune pe teritoriul tau.
,,Dispari mai repede mortaciune ambulanta ! “
--Ham, ham, nu?
,,Te fac bucati fara ,,ham, ham” iar dupa aia am sa te ard ! “
--Mrrr…mi-e foame…ma duc la vanat. Ahh si stai linistit, nu aici ci
in padurea noastra sau ma duc in alta parte pentru niste pume…Ma
rog. Pa corcitura.
,, O sa-ti dau eu un ,,mrrr”de n-o sa-l poti duce ! Drum bun hoit
ambulant !” Isi arata dintii, dar nu in semn de razboi, ci ranji la mine ca
facuse o gluma buna. Oh, te rog am auzit altele si mai bune, plus ca
glumele facute de corciturile Quileutte sunt seci.
Am plecat spre casa, foarte nelinistit, aproape terifiat de lucrurile
anexate acum la ,,dosar”. Trebuia sa vorbesc cu Alice, s-o intreb daca
mai stie ceva, ceea ce eu nu cred in momentul de fata, doar am stat…
una…doua…trei…la naiba! o saptamana. Mai important era sa verific
daca Rosalie stia ceva despre asta, daca da a ascuns-o foarte bine,
daca nu, ghinionul ei.
--Alice, Rosalie, veniti acum!
In mai putin de o secunda aparusera in fata mea trase la fata de
parca erau niste stafii, nu vampiri.
--Ce vi s-a intamplat?
--O…o…o vi..viziune, se balbai Alice.
--Cum? Dar nu am plecat de mult? Ce viziune? Cand? Unde?
Cum?
 --Emmet va lupta si va fi in primejdie ca noi toti, iar tu nu mai esti
chircit de durere indurand mila, acum esti hotarat si cu capul sus, dar
nu stiu ce vei face.
--Eu m-am intors de unde am fost, iar acum sa va zic drept am
fost in arhivele Quileutte si am gasit multe lucruri bizare despre un om
disparut in 2002, fiind numit Emmet Brown.
--C…c…ce?! N-am inteles bine?! Ai spus Quileutte??? Rostira
amandoua in cor, pline de uimire.
--Da, exact Quileutte si ati auzit bine. Sa va spun ce am
descoperit?
--Da, dar tot sa nu ne ascunzi nimic. Noi ti-am spus totul tie, asa
ca nu fi zgarcit in a ne oferi informatii noi, OK?
--Asta era si ideea. Vroiam sa va spun tot. Deci ascultati-ma :
familia Black avea ca prim copil un fiu, care din motive misterioase era
alb, acesta murind la nastere. O alta familie a avut un copil cafeniu, iar
ceea ce pare bizar e ca amandoi copii au fost nascuti in aceeasi zi, cu
aceeasi moasa. In fisele alea se afla un ziar de scandal care a avea
titlul mare : ,,MOASA CORUPTA PENTRU A SCHIMBA DESTINELE!”
Nou-nascutul supravietuitor a fost numit Emmet, iar ca porecla i-au pus
Brown. Acest Emmet Brown a disparut prin 2002, fiind trimis de mama
lui in padure sa ii culeaga ciuperci. A doua zi l-au dat disparut, tot ce
au gasit fiind doar o dara de sange si un fir de par al lui si unul al unui
urs. In ziar au scris urmatorul anunt :,, ISI TRIMIT COPILUL IN
GHEARELE URSULUI!” Asta e tot ce am gasit. Informatii in plus?
--OMG!!! Viziunea s-a adeverit! Te-am mai vazut pe tine spunand
ceva ce o va face pe Esme sa planga. Edward, de ce faci asta? E ca si
cum ne-ai baga la toti un cutit in gat. Nu poti sa intelegi?
--Pai…vreau sa-I caut familia lui Emmet. El m-a provocat la
chestia asta si am vazut ca a pus suflet in ea (daca are asa ceva).
--Edward, vezi sa nu afle Emmet…sau chiar lupii.
--Ahh, corciturile…era sa uit : Emmet este fratele mai mare al lui
Jacob.
--Cum?! Sa nu suflii o vorba cuiva ! Javrele il vor uri atat de mult
pe Carlisle ca l-a facut nemuritor incat…
--Dece sa nu spun nimanui? Eu vreau sa se termine toata
cacealmaua asta si punct.
--Nu!!! Cine stie ce pot face si poate il vor distruge! El e toata
viata mea de nemuritoare. Lasa-l in pace, nemernicule !
-- Nu intelegi ca trebuie sa-I spun? Sunt fratele lui. Are dreptul sa
stie ce destin ar fi avut!
--Daca suflii o litera cat de mica despre acest nefericit lucru, te
arunc pe geam, apoi te fac bucatele si te ard.
 --OK, dar ma intreb cat va tine toata sarada asta. In curand cainii
se vor intreba ce am cautat in arhiva lor, poate chiar punand cap la cap
niste chestii. Plus ca Emmet seamana mult cu Jacob ala si parintii lui.
Dupa aceasta disputa aprinsa, iar m-am refugiat la loc sigur : in
camera mea. Se pare ca am elucidat misterul doar pentru mine. Halal
detectiv mai sunt si eu ! Bine ca Emmet nu este inzestrat cu darul meu,
atunci ar fi fost imposibil de ascuns lucrul asta. Pfff. Cand ma uit la
ceas era 8:25…Hmm…am cam intarziat ! Cu viteza mi-am impachetat
cartile si am plecat. Arunc ca de obicei cartile pe scaunul din dreapta…
oh, un bilet :

,,Te astept in Forks, in parcarea liceului, unde parchezi tu de obicei.

Cu multa ura,
Sam Uley “

Stiam eu…javra stie ceva… La dracu’ eram sigur ca asa se va

intampla si le-am spus, dar nu m-au crezut…
Am calcat pedala de acceleratie cam tare…mergeam cu 290 km/
h…Woow, sunt tare. Mi-am parcat masina, prea terifiat sa ma uit unde.
Ca sa vezi…toti sase erau in linie asteptandu-ma pe mine de parca as
fi o celebritate.
--Oh, Edward Cullen…ei sunt niste prieteni, pe care cred ca ii stii,
si ar dori sa stie ce ai cautat tu in arhiva noastra. Ai putea sa ne
raspunzi?
--Interese personale…am crezut ca gasesc ceva…dar nimic…
scuzati-ma de deranj…nu se va mai repeta. De fapt trebuia sa ma uit
in alta parte.
,,Asta stie ceva ce nu vrea sa ne spuna…dar il lasam in pace deocamdata
si vom citi si noi arhiva celor disparuti.”
--Atunci, pa Cullen, iti prevad un viitor sumbru.
--Chiar asa? Ce pacat, ca eu va prevad un viitor si mai negru.
--Hai fas. Adios.
--Pa.
Deci asta a fost…erau suparati ca le-am cercetat arhiva…ce
idioti… dar si inteligenti in acelasi timp !
Aveam biologia prima ora si cu toate astea pe cap am uitat un
lucru super important : MIA CANTANTE. Grozav ! Am pornit fara niciun
chef spre ora aia idioata. Cel putin nu era ,,Romeo si Julieta” bla bla.
M-am asezat pe scaun, iar ea era acolo. Acei ochi mari si ciocolatii ma
sfredeleau intr-un mod in care nimeni nu se mai uitase la mine asa in
toti cei o suta opt ani ai mei – cu simplitate, cu sinceritate si fara
simpatie. Acum ma gandeam cu s-o abordez, a trecut mult timp de
cand a venit aici, iar eu nici nu ma prezentasem. Am fost un nesimtit…
--Buna…sunt Edward Cullen si scuza-ma ca nu m-am prezentat
data trecuta. Tu ar trebui sa fii Isabella, nu?
--Te rog, doar Bella.
--Oh, scuze. Am avut niste probleme…
--Si ai fost plecat nu? Si iti ceri scuze pentru ce?
--Ca data trecuta…nu ti-am dat atentie…
--Ah, asta. Nu e nimic, fiecaruia I se mai intampla cate ceva si nu
observa diferentele, chiar si mie .
--Pai…am avut o problema in familie si a trebuit sa ajut. Imi pare
rau ca nu te-am bagat in seama.
--Nu e nimic. Eu puteam sa jur ca ma urasti.
Am incercat sa vad ce gandeste cu adevarat, concentrandu-ma
foarte tare in zona ei, dar nimic. Hmm…se pare ca miroase de-ti lasa
gura apa si mai si are mintea blocata.
Ora aceasta a trecut repede, desi eu am crezut-o nenorocita a
fost relativ, draguta. In timp ce desfasuram un experiment Bella imi
povestea despre familia ei, ca e neindemanatica si m-a intrebat despre
asa zisa ,,problema”. Pentru prima data in viata mea (si de om si de
vampir) ca sunt indragostit si imi doresc mai mult decat orice sa fiu… si
eu un om ca ea. Daca intr-adevar s-ar intampla asta as fi scapat de un
mare chin : sa n-o ucid.
Este groaznic sa simti ceea ce simt eu acum : ura si dragoste,
sete de moarte si viata toate in acelasi timp.
Ce sa aleg? Moarte si satisfacere sau viata si chin?
Concluzie : Sunt un mare idiot.