Concluzii+etc.

Funciile naltului Reprezentant.Catherine Ashton a fost numit nalt Reprezentant pentru afaceri externe i politic de securitate de Consiliul European, cu acordul preedintelui Comsiei Europene. naltul Reprezentant conduce SEAE (Serviciul European de Aciune Extern)i este de asemenea vice -preedinte al Comisiei Europene i preedinte al Consiliului de minitri de Afaceri Externe. naltul Reprezentant prezideaz de asemenea EDA (European Defense Agency-Agenia European de Aprare). Securitate i aprare. Structurile Politicii de Securitate i Aprare Comun (PSAC) i de gestiuni ale crizelor i planificare sunt transferate la SEAE n scopul de a ntri coordonarea civilo -militar. Aceste structuri sunt sub singura responsabilitate i autoritate direct a naltului Reprezentant. Buget. Parlamentul are controlul politic i bugetar al SEAE. Voteaz bugetul su mpreun cu ECOFIN (Consiliul minitrilor de Finane din statele membre UE). naltul Reprezentant consult Comisia n materie de buget care trebuie s-i furnizeze un document de lucru referitor la cheltuielile legate de aciunile externe. Reprezentri externe. naltul Reprezentant d instruciuni delegaiilor i i numete pe efii lor. mpreun cu Comisia, ia decizia de a deschide sau de a nchide o delegaie. Comisia poate de asemenea s dea instruciuni n mod direct delegaiilor informnd SEAE. Secretarul general executiv al SEAE este nsrcinat cu evaluarea administrativ i financiar i cu OLAF-ul (Oficiul European de Lupt Antifraud) auditurilor.

Serviciul European de Actiune Externa condus de seful politicii externe al UE, Catherine Ashton si-a inceput activitatea in 2011, o data cu reformele destinate simplificarii procesului decizional al UE, cu scopul de a oferi blocului, care are acum 28 de membri, o pondere mai mare in afacerile mondiale. La doi ani si jumatate de la crearea sa, serviciul diplomatic european inca are o identitate institutionala slaba. In rare ocazii, cum ar fi dialogul dintre Belgrad si Pristina cu privire la nivelul autonomiei sarbilor din nordul Kosovo, SEAE afiseaza rolul de lider al unui Minister de Externe colectiv al UE. Cu privire la alte aspecte, nu se ridica cu nimic mai mult peste un secretariat pentru coordonarea politicii externe intre statele membre. Criticile Parlamentului European si consolidarea SEAE SEAE, care are acum 3400 de angajati si 139 de delegatii, a atras, luna trecuta, criticile Parlamentului European, care crede ca procesul sau decizional trebuie sa fie mai consistent, eficient ca timp si costuri, iar structura sa trebuie simplificata pentru a se potrivi cu diplomatia secolului 21. Europarlamentarii considera ca SEAE isi poate imbunatati coordonarea cu Comisia si Consiliul European, dar si leadershipul politic, vizibilitatea si responsabilitatea. Conform contributiei acestora la analiza din acesta vara asupra corpului diplomatic al UE, parlamentarii au facut apel pentru o mai buna concentrare asupra planificarii strategice si furnizarea unui raspuns mai rapid in situatii de criza. Pe de-o parte, criticii sustin ca SEAE nu are un rol clar definit si nici experienta de care are nevoie in probleme care vizeaza energia si schimbarile climatice. Pe de alta parte, unii au laudat activitatea serviciului din Iran, Myanmar si din Cornul Africii. Pentru a face actiunea externa a UE mai coerenta si mai eficienta, europarlamentarii cred ca rolul Inaltului Reprezentant pentru afacerile externe de vicepresedinte al Comisiei ar trebui sa fie consolidat. De exemplu, Inaltul Reprezentant ar trebui sa prezideze grupul de comisari ai relatiilor externe, si sa fie sustinut de un adjunct sau adjuncti politici, care sa raspunda in fata Parlamentului. Deputatii europeni considera ca delegatiile UE au nevoie de personal cu aptitudinile potrivite pentru a se potrivi nevoilor UE si pentru a promova interesele UE in fiecare tara sau regiune. Sunt necesari atasati de securitate si de aparare, in special in tarile fragile, iar drepturile omului si drepturile femeilor, in special, trebuie sa fie aduse in centrul politicii externe a UE.

Pentru a realiza economii substantiale, anumite servicii diplomatice si consulare ar putea fi puse in comun, la nivelul UE, iar delegatiile ar trebui sa aiba acordul de a asigura protectia consulara a cetatenilor UE din statele membre, care nu sunt reprezentate in mod individual intr-o anumita tara. Noi sefi de delegatii din intreaga lume ar trebui sa participe la audierile de confirmare in fata comisiilor competente ale Parlamentului European, inainte de preluarea mandatului. Supravegherea Parlamentului este vitala pentru a consolida legitimitatea actiunii externe a UE si pentru a se asigura ca este inteleasa de catre cetatenii UE, considera parlamentarii europeni. Recomandarile raportului lui Catherine Ashton Luna trecuta, Catherine Ashton a intocmit un raport cu privire la situatia serviciului si perspectivele acestuia, pe care l-a prezentat in fata Guvernelor UE si a Parlamentului European. Printre recomandarile cuprinse in document, Ashton a precizat si faptul ca UE ar trebui sa-si dezvolte in continuare reteaua de experti in securitate, civili si militari, in cadrul delgatiilor sale din intreaga lume. Raportul a solicitat continuarea dezbaterilor cu privire la un posibil rol consular pentru delegatiile UE, desi acest lucru va fi supus acordului Guvernelor UE si statelor membre care ofera mai multe resurse si expertiza. Asigurarea protectiei consulare a cetatenilor UE aflati in dificultate ar transforma delegatiile SEAE intr-o institutie apropiata ca format de ambasadele traditionale, fapt ce ar putea starni controverse pentru anumite state UE, precum Marea Britanie, care priveste cu circumspectie dorinta Uniunii de implicare mai larga in competentele nationale. Pe de alta parte, delgatiile UE ar putea imparti birourile si seviciile de sprijin cu ambasadele nationale, in unele orase, cu scopul de a economisi niste bani. In acelasi ton, Ashton a precizat ca structura manageriala de top a SEAE va trebui simplificata. Seful diplomatiei europene a recomandat acordarea SEAE a unui rol mai important in elaborarea de sanctiuni, pe care UE le-a pus in aplicare fata de tari precum Iranul, pentru programul sau nuclear, si Siriei, pentru reprimarea rebelilor. Raportul a subliniat existenta unor argumente puternice pentru transferul de responsabilitati, cu scopul de a elabora reglementarile necesare pentru implementarea sanctiunilor UE de la Comisia Europeana, executivul UE, catre SEAE sau catre o unitate comuna. UE desfasoara in prezent 16 misiuni in intreaga lume, desfasurand mai mult de 7000 de militari si civili. Scopul misiunilor variaza de la instruirea armatei din Mali, pana la misiuni de combatere a pirateriei in Somalia. Raportul lui Ashton a recomandat revizuirea procedurilor si gestionarii acestor misiuni si crearea unui centru de raspuns unic in situatii de criza al UE, care sa functioneze permanent. Dificultatile SEAE In mod clar, SEAE a furnizat o abordare mai cuprinzatoare a gestiunii situatiilor de criza si a aspectelor politicii de vecinatate, insa asteptarile potrivit carora ar fi servit ca hub-ul central de coordonare eficienta pentru toate dimensiunile relatiilor externe nu au fost intrunite. Continuitatea conducerii (in comparatie cu presedintia rotativa a Consiliului de Ministri) a dus la o mai mare eficienta, care a costat pierderea unui sentiment de proprietate de catre statele membre. Compozitia eterogena a SEAE alcatuit din oficiali UE si diplomati ai statelor membre si dependenta de Comisia Europeana au impiedicat eforturile de a construi o cultura corporatista coerenta si de a avea un scop comun. Pe de alta parte, majoritatea statelor membre si-ar dori, cu siguranta, o politica externa a UE mult mai eficienta. Pentru tarile mari, acest lucru nu ar trebui sa vina in schimbul propriei libertati de miscare si a capacitatii lor de a-si promova profilul si prestigiul, prin politica lor externa nationala. Pentru multe din tarile mici sprijinul retoric pentru o politica externa europeana mai puternica nu este sustinuta de dorinta de a-si asuma riscurile si costurile pe care acest lucru l-ar implica. De asemenea, cele mai multe state sunt de acord ca UE va deveni un actor global doar daca va depasi fragmentarea actuala si va reusi sa aduca impreuna, in mod coerent, diverse instrumente economice, politice si de securitate. Cu toate ca toata lumea sustine, in pricipiu, coordonarea, nimeni nu doreste sa fie coordonat. Multi functionari ai Comisiei considera SEAE un cal troian, conceput pentru a interguvernamentaliza competentele de baza ale comunitatii

europene, iar unele state vad in spatelele fiecarei cereri de coordonare un alt mod prin care UE isi extinde indirect competentele. Poate indeplini SEAE rolul ambasadelor?

De la lansarea serviciului extern al Uniunii Europene o intrebare cheie a fost in ce masura poate acesta inlocui serviciile diplomatice individuale ale statelor membre UE. Nimeni nu s-a asteptat ca Berlinul, Parisul sau Londra sa isi inchida ambasadele din strainatate si sa lase totul in grija noilor eurodiplomati. Cu toate acestea, aceasta posibilitate ar fi fost plauzibila pentru urmatorul nivel de state membre UE, in special intr-o perioada de austeritate. Un raport recent al unui grup de experti olandezi a oferit cateva perspective asupra modalitatii in care este vazut SEAE de catre un membru important al UE, Olanda, care se claseaza pe locul sase in Europa, din punctul de vedere al PIB-ului, si pe locul opt a populatie. Din perspectiva Olandei, diplomatii olandezi nu vor fi inlocuiti prea curand de cei europeni. Conform raportului, o a doua vizita la Bruxelles si discutiile suplimentare care au avut loc dupa vizita din iunie 2012, au lasat Comitetul de evaluare olandez si mai convins de faptul ca SEAE nu poate oferi o alternativa completa la Ministerul Afacerilor Externe, pe termen scurt si mediu. Desi SEAE este o institutie mai mare decat Ministerul, acesta nu are inca o baza suficient de stabila pentru a indeplini atributiile celui din urma. Valoarea SEAE pentru Guvernul olandez nu se ridica la nivelul misiunilor nationale. In plus, Comitetul a subliniat faptul ca diferentele de cultura si interese dintre CE, SEAE si statele membre UE impiedica realizarea unei ideologii comune si a unei politici externe reale a UE. SEAE lucreaza, in primul rand, pentru Inaltul Reprezentat si pentru Comisia Europeana, si, deci, organizarea, metodele de lucru, designul si cultura sunt o reflexie a mediului organizational de la Bruxelles. In afara de aceasta realitate deja complexa, capacitatea de a servi interesele a 28 de tari diferite devine o sarcina aproape imposibila. Prin urmare, Comitetul recomanda ca oportunitatile de cooperare cu SEAE sa fie luate in considerare treptat si fara o graba nejustificata sau asteptari excesiv de ridicate. Concluzii Ca urmare a Tratatului de la Lisabona din 2009, structurile de politica externa ale UE reflecta, in prezent, un compromis incomod intre aspiratii si ezitari, sperante si indoieli. Aceste senzatii sunt, probabil, inevitabile, fiind bine cunoscut faptul ca politica externa a UE nu poate fi introdusa peste noapte, iar raportul lui Catherine Ashton ar putea rezolva unele deficiente din actuala organizare, insa nu va face schimbari dramatice. Cu toate acestea, exista trei factori care ar putea duce la o dezvoltare dinamica rapida a politicii externe a UE, in urmatorii ani. In primul rand, statele UE folosesc mai multe de 5000 de diplomati si opereaza peste 2000 de misiuni diplomatice. Majoritatea se confrunta cu constrangeri bugetare severe si sunt nevoite sa-si reduca si sa-si ajusteze retelele diplomatice. In timp ce misiunile nationale sunt de neinlocuit si reprezinta, cu siguranta, mijloacele de promovare a intereselor nationale, delegatiile UE ar trebui sa reprezinte infrastructura diplomatica pentru o echipa de munca veritabila. In plus, explorand potentialul si modalitatile de cooperare dintre SEAE si ambasadele nationale, ambele institutii si-ar optimiza costurile si eficienta. In al doilea rand, asteptarile mondiale vor creste in ceea ce priveste politica externa a UE, in urmatorii ani, imediat dupa iesirea din criza financiara. Statele UE sunt inca in criza, iar SUA nu mai este gata sa joace rolul principal obisnuit. In momentul de fata, o serie de interese europene importante sunt in joc. Va fi nevoie de o gandire strategica mai elaborata, de actiuni diplomatice mai rapide si mai creative si de capacitati moderne de gestionare a situatiilor de criza. In al treilea rand, logica globalizarii face ca statele membre sa devina mai unite. Un efect al acesteia este convergenta intereselor de politica externa intre statele membre UE. Ca urmare a unei interdependente in crestere, evolutiile din locuri indepartate pot avea un efect mai mare asupra intereselor europene mai mult ca niciodata. In ziua de azi, putine dintre elementele regasite pe ordinea de zi reprezinta interese nationale specifice ale statelor membre.

Multe dintre provocarile politicii externe care apar astazi au in comun faptul ca, in mod individual, statele membre nu le fac fata. Pe masura ce trece timpul, doar actiunea colectiva la nivel regional si, uneori, la nivel global poate avea un impact semnificativ asupra acestora. Pe masura ce puterea si dinamismul economomic se muta pe alte continente, capacitatea tarilor europene chiar si a celor mari de a ramane in rolul de actor international se va diminua in continuare. Acestea se vor confrunta cu o alegere: fie se vor resemna cu un rol mai modest pe scena internationala, acceptand ca deciziile privind viitoare ordine mondiala vor fi luate de catre altii; fie isi vor uni eforturile, isi vor pune la comun resursele si vor imputernici institutiile comune pentru a actiona in numele lor.