UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

ANUL III FINANTE BANCI

ID MEDIAS
STUDENT: SERBAN MARCELA OANA

REFERAT
ECONOMIE
MONETARA SI
FINANCIARA
EUROPEANA

CONF. DR. ORASTEAN RAMONA

CUPRINS
I. BCE, SEBC,Eurosistemul si Zona Euro...........................................pag.3
1.1.BCE............................................................................................pag.3
1.2.SEBC..........................................................................................pag.3
1.3. Eurosistemul..............................................................................pag.4
1.4.Zona Euro...................................................................................pag.4
II. Politica monetara..............................................................................pag.4
III. Operatiunile valutare.......................................................................pag.5
IV. Interventiile pe piata valutara..........................................................pag.5
4.1. Interventiile unilaterale sau concertatepag.6
4.2. Interventiile centralizate sau descentralizate...pag.6
V. Mecanismul cursului de schimb II (MCS II)....................................pag.7
VI. Interventii in cadrul MCS IIpag.7
VII. Concluzii.pag.9
Bibliografiepag.10

INTERVENTIILE BCE PE PIATA VALUTARA

Banca Centrala Europeana reprezinta cea mai inalta autoritate monetara din
zona euro la fel ca Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale
Americii sau Banca Japoniei pentru monedele lor nationale. In calitate de
creator al politicii monetare in zona euro, Banca Centrala Europeana este
unicul si cel mai important determinant al stabilitatii si succesului monedei
euro.
I. BCE, SEBC, Eurosistemul si Zona euro
1. BCE
Este banca centrala responsabila de euro, moneda unica europeana.
Principala misiune a BCE este mentinerea puterii de cumparare a euro si,
implicit, asigurarea stabilitatii preturilor in zona euro.
De la 1 Ianuarie 1999, Banca Centrala Europeana (BCE) este responsabila
de elaborarea si aplicarea politicii monetare in zona euro, cea mai mare
economie a lumii dupa Statele Unite ale Americii.
Zona euro a luat fiinta in luna ianuarie 1999, cand responsabilitatea privind
politica monetara a fost transferata de la bancile centrale nationale ale celor
11 state membre la BCE. Grecia a aderat la zona euro in anul 2001, Slovenia
in anul 2007, Cipru si Malta in anul 2008, Slovacia in anul 2009, iar Estonia
in anul 2011.Temeiul juridic pentru politica monetara unica il reprezinta
Tratatul de instruire a Comunitatilor Europene si Statutul Sistemului
European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene. Statulul
stabileste atat infiintarea BCE, cat si a Sistemului European al Bancilor
Centrale (SEBC) la data de 1 Iunie 1998. BCE a fost conceputa ca nucleu al
Eurosistemului si al SEBC. BCE si bancile centrale nationale indeplinesc
impreuna atributiile care le-au fost incredintate. BCE dispune de
personalitate juridica in conformitate cu dreptul public international.
2. SEBC
Include BCE si bancile centrale nationale (BCN) ale tuturor statelor membre
ale UE, art.107 alineatul (1), indiferent daca acestea au adoptat sau nu
moneda euro. Textele juridice care au stat la baza infiintarii Sistemului

European al Bancilor Centrale (SEBC), Tratatul de la Maastricht si Statutul

SEBC din anul 1993, au pornit de la ipoteza potrivit careia toate statele
membre ale UE vor adopta euro si, prin urmare, SEBC va indeplini toate
atributiile legate de moneda unica.
3. Eurosistemul
Este alcatuit din BCE si BCN ale tuturor statelor care au adoptat moneda
euro. Eurosistemul si SEBC vor coexista atat timp cat vor exista state
membre ale UE in afara zonei euro. Obiectivul principal al Eurosistemului il
constituie mentinerea stabilitatii preturilor in interes general si indeplinesc si
rolul de autoritate financiara principala, are drept scop conservarea
stabilitatii financiare si promovarea integrarii financiare la nivel European.
Cu toate acestea, pana in momentul in care euro va fi introdus in toate tarile
UE, rolul principal este detinut de Eurosistem. Fiind utilizat pana in prezent
doar in mod neoficial, acets termen este mentionat pentru prima data in
Tratatul de la Lisabona, art 282 din Tratatul privind functionarea Uniunii
Europene. Prin urmare, Eurosistemul este un subansamblu al SEBC.
Desi deciziile BCE, precum cele de politica monetara, se aplica, in mod
firesc, numai tarilor din zona euro, in realitate Eurosistemul este cela care
indeplineste functiile de banca centrala pentru zona euro. Asfel BCE si BCN
contribuie impreuna la atingerea obiectivelor comune ale Eurosistemului.
4. Zona euro
Cuprinde statele membre ale UE care au adoptat moneda euro, luand fiinta
in luna Ianuarie1999. Crearea zonei euro si a unei noi institutii
supranantionale, respectiv BCE, a reprezentat o etapa importanta in procesul
complex si de durata al integrarii europene.
II. Politica monetara
Eurosistemul este responsabil de definirea si punerea in aplicare a politicii
monetare in zona euro. Aceasta este o functie publica a carei implementare
se realizeaza mai ales prin operatiuni pe piata financiara. Un aspect
important pentru aceasta misiune este controlul total pe care Eurosistemul il
detine asupra bazei monetare. In acest sens, BCE si bancile centrale
nationale (BCN) sunt singurele care au dreptul sa emita efectiv bancnote
care reprezinta mijloace legale de plata in zona euro.

III. Operatiuniile valutare

Operatiunile valutare influenteaza doua variabile importante pentru politica
monetara, respectiv cursurile de schimb si conditiile de lichiditate interna.
Bancile centrale asigura concordanta operatiunilor valutare cu obiectivele
politicii lor monetare.
Banca Centrale Europeana, ca toate celelalte banci centrale, joaca un rol
important si pe piata valutara, din doua motive principale:
1. ratele de schimb ale euro au un impact asupra stabilitatii preturilor in
Europa
2. se straduieste sa sprijine politicile economice generale ale
Comunitatii, astfel incat obiectivul sau principal, acela de asigurare
a stabilitatii preturilor, sa nu fie amenintat.
Eurosistemul deruleaza operatiuni valutare in conformitate cu dispozitiile
articolelor 105 si 111 din Tratatul de instruire a Comunitatii Europene.
Operatiunile valutare includ:
- interventii pe piata valutara
- operatiuni precum vanzarea de valuta obtinuta din veniturile din dobanzi si
asa-numitele tranzactii comerciale.
IV. Interventiile pe piata valutara
Interventiile pe piata valutara sunt un alt instrument al politicii monetare
care se deruleaza in stricta conformitate cu obiectivele politicii valutare si
reprezinta cea mai importanta categorie de operatiuni valutare ale
Ecosistemului.
Acestea sunt folosite de anumita banci centrale nationale membre ale
Uniunii Europene in scopul influentarii evolutitie cursului de schimb al
monedei nationale, dar care va trebui eliminat odata cu intrarea tarii
respective in MCS II (mecanismul cursului de schimb II). Bancile nationale
utilizeaza in calitate de de instrumente ale interventiilor valutare ata
operatiuni directe (cumparari sau vanzari la vedere de valuta contra moneda
nationala), care influenteaza masa monetara, cat si operatiunile de ajustare
(swap-uri valutare), care sunt instrumente reversibile si nu influenteaza masa
monetara pe termn lung.
Numai Sistemul European al Bancilor Centrale intervine direct pe pietele
valutare, putand modifica valoarea ratei de schimb a euro, valoare pe care o
considera prea ridicata sau prea scazuta, vanzand sau cumparand moneda
5

straina. Operatiunile de interventie se efectueaza numai prin utilizarea

rezervelor valutare detinute de BCE. BCE detine si administreaza activele
externe de rezerva in principal ca mijloc de interventie, in cazul in care este
necesar. Rezervele externe ale BCE includ drepturi speciale de tragere
(DST), rezultate din operatiuni voluntare ale BCE cu alti detinatori de DST
in conformitate cu acordul permanet incheiat cu FMI.
Scopul administrarii rezervelor valutare ale BCE este acela de a asigura
faptul ca, in orice moment, BCE detine un volum suficient de lichiditate
pentru orice interventie valutara.
Interventiile pe piata valutara pot fi:
- unilaterale sau concertate
- centralizate sau descentralizate
1. Interventiile unilaterale sau concertate
In absenta unor acorduri oficiale sau a unor orientari generale, Eurosistemul
poate decide, dupa caz, sa efectueze interventii pe piata valutara.
Eurosistemul poate realiza acest lucru din proprie initiativa (interventii
unilaterale) sau in cadru coordonat, care include si alte banci centrale
(interventii concertate).
2. Interventiile centralizate sau descentralizate
Interventiile pot fi realizate fie direct de catre BCE (in mod centralizat)
si/sau de catre bancile centrale nationale (BCN), care actioneaza in numele
BCE (in mod descentralizat), in baza unui mandat explicit. Faptul ca
interventia se realizeaza de o maniera centralizata sau descentralizata nu
preinta nici o importanata din punctul de vedere al obiectivului final al
operatiunii.
Orice interventie in monedele UE trebuie efectuata asfel incat sa nu se aduca
atingere obiectivului fundemental al BCE, respectiv mentinerea stabilitatii
preturilor, si trebuie realizata de Eurosistem in stransa colaborare cu banca
centrala respectiva a unei tari din afara zonei euro, indeosebi in ceea ce
priveste finantarea interventiei.

V. Mecanismul cursului de schimb II (MCS II)

A devenit operational la inceputul celei de-a treia etape a Uniunii Europene
si Monetare (UEM), temeiul juridic al MCS II constituindu-l urmatoarele
documente : - Rezolutia Consuliului European din 16 Iunie 1997 (conform
rezolutiei MCS II inlocuieste Sistemul Monetar European)
- Acordul incheiat la 1 Septembrie 1998 intre BCE si bancile
centrale nationale (BCN) ale statelor membre UE din afara
zonei euro, astfel cum a fost modificat.
Obiectivul MCS II este acela de a lega la euro monedele statelor membre din
afara zonei euro. Aceasta legatura este stabilita prin acorduri de schimb fixe,
dar ajustabile fata de euro, adoptate de comun acord, si o banda de fluctuatie
standard de +/-15% fata de cursurile centrale. Marje de fluctuatie mai inguste
pot fi convenite, daca este necesar, pe baza progreselor inregistrate in
vederea convergentiei. Participarea la MCS II este optionala pentru statele
membre din afara zonei euro. Un stat membru UE care nu participa de la
inceput la mecanism poate participa la o data ulterioara.
Potrivit art. 121, satutul de membru al MSC II timp de cel putin doi ani, fara
tensiuni severe, este unul dintre criteriile utilizate pentru a evalua daca un
stat membru indeplineste criteriile pentru adoptarea euro ca moneda oficiala.
Prin urmare, MSC II stimuleaza convergenta si sprijina statele mebre din
afara zonei euro in eforturile de a trece la moneda unica. De asemenea,
contribuie la protejarea statelor membre, atat din zona euro, cat si din afara
acesteia, impotriva presiunilor nejustificate de pe pietele valutare.
Deciziile privind paritatile centrale si marjele de fluctuatie se adopta de
comun acord da catre ministrii finantelor din statele membre ale zonei euro,
de BCE si ministrii finantelor si guvernetorii bancilor centrale din statele
membre participante din afara zonei euro. Procedura prevede o dezbatere
multilaterala (in mod obisnuit, in cadrul unei reuniuni), care implica, de
asemenea, Comisia Europeana si Comitetul Economic si Financiar.
VI. Interventii in cadrul MCS II
In cazul in care o moneda se aproprie de marjele de fluctuatie, interventiile
bancilor centrale sunt, in principiu, automate si nelimitate. Cu toate acestea,
obligatiile de interventie si finantare ale BCE nu trebuie sa aduca atingere
obiectivului fundamental de mentinere a stabilitatii preturilor. In conditiile
prevazute de rezolutia si acordul mentionate anterior, BCE si BCN
7

participante din afara zonei euro isi pot suspenda interventia automata si
finantarea in cazul in care acestea contravin obiectivului lor principal de
mentinere a stabilitatii preturilor. In acelasi mod, toate partile la acord au
dreptul de a initia o procedura confidentiala in vederea reconsiderarii
cursurilor centrale .
Participanti
In prezent, patru tari participa la MCS II:
- Danemarca (de la 4 Ianuarie 1999, dupa participarea la MCS I)
- Estonia si Lituania (de la 28 Iunie 2004)
- Letonia (de la 2 Mai 2005)
Se preconizeaza ca si alte tari care au intrat in Uniunea Europeana la datele
de 1 Mai 2004 si 1 Ianuarie 2007 vor adera ulterior la mecanism.
Coroana daneza a participat la MCS II inca de la inceput, cu o marja de
fluctuatie de +/-2,25% in jurul paritatii centrale fata de euro. Drahma
greceasca a participat la MCS II inainte de aderarea Greciei la zona euro in
anul 2001.
Numarul tarilor participante la MCS II s-a marit cu sapte dupa extinderea
UE la data de 1 Mai 2004. Pana in prezent, monedele Estoniei, Lituaniei si
Sloveniei ( la data de 28 Iunie 2004), cele ale Ciprului, Letoniei si Maltei (la
data de 2 Mai 2005) si ce a Slovaciei ( la data de 28 Noiembrie 2005) au
aderat la MCS II, cu o marja de fluctuatie standard de +/-15% fata de euro.
Pana in prezent, interventiile in euro au avut o frecventa redusa. Operatiunile
au fost derulate de bancile centrale ale statelor membre ale UE participante,
in masura in care interventiile au fost necesare pentru a mentine stabilitatea
in cadrul MCS II.
Interventiile pe piata valutara pot fi efectuate, printre altele, si in cadrul
relatiilor valutare internationale dintre euro si monedele tarilor care nu fac
parte din Uniunea Europeana (de exemplu, dolarul american si yenul
japoez).
La nivel BCE, in primii cinci ani ai Uniunii Monetare au avut loc doar doua
interventii pe piata valutara in raport cu monede ale tarilor care nu fac parte
din Uniunea Europeana ( in toamna anului 2000). Asfel la data de 22
Septembrie 2000, BCE a intervenit pe pietele valutare in cadrul unei actiuni
concertate cu autoritatile monetare ale Statelor Unite, Japoniei, Regatului
unit si Canadei. BCE a intervenit din nou la inceputul lunii Noiembrie 2000.

In ceea ce priveste aceste monede, art. 111 din Tratat defineste doua
proceduri institutionale posibile :
- Acorduri oficiale : Consiliul ECOFIN poate incheia acorduri oficiale
privind sistemul de curs de schimb al euro
- Orientari generale : Consiliul ECOFIN poate formula orientari
generale pentru politica de curs de schimb a
Eurosistemului.
Pana in prezent nici una dintre procedurile mentionate nu a fost initiata. In
ambele cazuri, BCE se va implica fie printr-o recomandare adresata
Consiliului ECOFIN, fie printr-o consultare acordata de Consiliul ECOFIN.
Aceste doua proceduri instituttionale nu trebuie, totusi, sa afecteze
obiectivul fundamental de mentinere a stabilitatii preturilor. Capacitatea
BCE poate finanta interventiile pe piata valutara si prin alte mijloace, cum ar
fi operatiunile de swap valutar.
VII. Concluzii
Implicarea BCE pe pietele valutare constituie in factor foarte important
deoarece modificarile cursului de schimb al monedei Euro pot influenta
stabilitatea preturilor, iar acestea sunt singurele care pot interveni periodic pe
pietele de schimb modificand valoarea ratei de schimb, valoare pe care o
consideram prea ridicata sau prea scazuta.
Succesul unei interventii ale BCE sau al Sistemului European al Bancilor
Centrale poate depinde de nivelul interventiei, momentul interventiei (in
general interventia trebuie sa aiba loc atunci cand moneda se misca in
directia urmarita, banca centrala evitand interventiile care nu tin cont de
evolutia pietei si asteptand momentul optim), iar cu cat este mai anticipata
socul este mai bine absorbit.
Randamentul obligatiunilor si studiilor au relevat faptul ca BCE a reusit, sa
ancoreze anticipatiile pe termen mai lung. Aceasta ancorare reflecta succesul
strategiei de politica monetara a BCE si capacitatea acesteia de a asigura in
mod credibil stabilitatea preturilor pe termen mediu. Pentru multe tari din
zona euro, acesta este un beneficiu semnificativ si nu ar fi fost posibil fara
existenta unei BCE independente si a Eurosistemului.

BIBLIOGRAFIE
Economia monetara si financiara europeana
Conf.Univ.Dr.Ramona Orastean
www.ecb.int
www.scribd.com

10