ORGANIZAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN

Auditul public intern se exercit asupra tuturor activitilor desfurate de instituia

public sau care sunt n responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra activitii instituiilor
subordonate i asupra utilizrii de ctre teri, indiferent de natura juridic a acestora, a fondurilor
publice gestionate de acetia din urm n baza unei finanri realizate de ctre instituia public n
cauz sau de ctre o instituie subordonat acesteia.
Auditul public intern reprezint o verificare de tip endogen i ex post. n legtur cu
caracterul ex post al auditului public intern al instituiilor publice trebuie menionat c acest
caracter se refer la o operaiune sau la o decizie, n timp ce, cu referire la activitatea globala
desfurat de sistemul auditat la nivelul unui an calendaristic, auditul public intern are un
caracter concomitent. Acest caracter rezult din trstura auditului public intern de a urmri o
operaiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lanul sau de desfurare.
Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate
publica, inclusiv asupra activitatilor entitatilor subordonate, cu privire la:
formarea si utilizarea fondurilor publice;
administrarea patrimoniului public.
Auditul public intern se organizeaza in mod independent in structura fiecarei institutii
publice, sub forma unui compartiment specializat constituit din una sau mai multe persoane,
astfel incat personalul de specialitate angajat in acesta denumit auditor public intern, sa nu fie
implicat in vreun fel in ndeplinirea activitatilor pe care le auditeaza.
Auditorul public intern trebuie sa-si indeplineasca atributiile in mod obiectiv,
independent, cu profesionalism si integritate, conform prevederilor normelor si procedurilor
specifice activitatii de audit si sa respecte prevederile codului de etica, normele si instructiunile
ce se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
Auditul public intern este organizat astfel:
1

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)
Unitatea Centrala de Amortizare pentru Audit Public Intern (UCAAPI)

1
Boulescu M., Barnea C., Audit financiar Ed. a 3-a. Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de
Maine, 2007
Compartimentele de audit public intern din entitatile publice

1. Comitetul pentru Audit Public I ntern (CAPI )
Este organism cu caracter consultativ care functioneaza pe langa UCAAPI din Ministerul
Finantelor Publice si actioneaza pentru definirea strategiei si a imbunatatirii activitatii de audit
public intern in sectorul public.
Este condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii
comitetului, pentru o perioada de trei ani.
Atributii principale:
dezbate planurile strategice de dezvoltare in domeniul auditului public intern si
emite o opinie asupra directiilor de dezvoltare a acestuia;
dezbate si emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI in domeniul
auditului public intern;
dezbate si avizeaza raportul anual privind activitatea de audit public intern si l
prezinta Guvernului;
avizeaza planul misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii
multisectoriale;
dezbate si emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes
national cu implicatii multisectoriale;
Cuprinde 11 membrii din afara Ministerului Finantelor Publice:
presedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romania
2 profesori universitari cu specialitate in domeniul auditului public intern
3 specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului public intern
2 experti in contabilitate publica
1 expert in domeniul public
1 expert in sisteme informatice
Directorul general al Unitatii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
Situatii in care inceteaza calitatea de membru al Comitetului pentru Audit Public Intern:
la cerere;
in cazul incapacitatii de a-si exercita atributiile o perioada mai mare de 6 luni;
in cazul unei condamnari penale aplicate, in baza unei hotarari judecatoresti ramase
definitiva;
deces.
Analizeaza:
importanta recomandarilor formulate de auditorii interni in cazul divergentelor de opinii
dintre conducatorii entitatii publice si auditorii interni , enuntand o opinie asupra
consecintelor neimplementarii recomandarilor formulate de acestea
acordurile de cooperare intre auditul intern sic el extern referitor la definirea conceptelor
si la utilizarea standardelor in domeniu
schimbul de rezultate din activitatea de audit
pregatirea profesionala continua a auditorilor

2. Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditului public I ntern (UCAAPI )
Este constituita in cadrul Ministerului Finantelor Publice,structurata pe compartimente de
specialitate, in subordinea directa a ministrului finantelor publice.
Este condusa de un director general numit de ministrul finantelor publice, cu avizul
favorabil al Comitetului pentru Auditul Public Intern.
Atributii principale:
elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara in domeniul auditului public intern si
monitorizeaza la nivel national aceasta activitate
dezvolta cadrul normativ in domeniul auditului public intern;
dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe standardele
internationale, inclusiv manualele de audit intern
dezvolta metodologiile in domeniul riscului managerial;
elaboreaza Codul privind conduita etica a auditorului intern;
avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate in domeniul
auditului public intern
dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitatii de audit public intern si
elaboreaza raportul anual, precum si sinteze, pe baza rapoartelor primite
efectueaza misiuni de audit public intern de interes national cu
implicatii multisectoriale;
verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a codului privind conduita etica
a auditului intern de catre compartimentele de audit public intern si poate initia masurile
corective necesare, in cooperare cu conducatorul entitatii publice in cauza
coordoneaza sistemul de recrutare si de pregatire profesionala in domeniul auditului
politic intern
avizeaz numirea/destituirea sefilor compartimentelor de audit public intern din
institutiile publice
coopereaz cu: Curtea de Conturi, alte institutii si autoritati publice din Romania,
autoritatile si organizatiile de control financiaar public din alte state.

3. Compartimentul de Audit Public I ntern
Conducatorul institutiei publice sau, in cazul altor entitai publice, organul de conducere
colectiva are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii
activitatii de audit public intern.
La institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public
intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit
public intern ale Ministerului Finantelor Publice.
Se constituie si functioneaza in subordinea directa a conducerii entitatii publice si
exercita o functie distincta si independenta de activitatile entitatii publice.
Trebuie sa dispuna:
in mod colectiv, de toata competenta si experienta necesara in realizarea masurilor
de audit
de metodologii si sisteme modern de tehnologia informatiilor (IT), de metode de
analiza analitica, esantioane statistice si instrumente de control a sistemelor
informatice
Compartimentul de audit public intern are ca obiective sa ajute entitatea publica in
ansamblul si pe structurile sale prin intermediul opiniilor si recomandarilor:
sa gestioneze mai bine riscurile;
sa asigure o mai buna administrare si pastrare a patrimoniului;
sa asigure o mai buna monitorizare a conformitatii cu regulile si procedurile existente;
sa asigure o evidenta contabila si un management informatic fiabile si corecte;
sa imbunatateasca calitatea managementului, a controlului si auditului intern;
sa imbunatateasca eficienta si eficacitatea operatiilor.
Compartimentul de audit public intern are urmatoarele atributii:
elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publice in care isi desfasoara
activitatea, cu avizul Unitatii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
(UCAAPI).
elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern
efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management
financiar si control ale entitatilor publice sunt transparente si sunt conforme cu normele
de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate.
informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre conducatorul entitatii
publice auditate, precum si despre consecintele acestora.
raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din
activitatea de audit.
elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern.
in cazul identificarii unor iregularitati semnificative sau posibile prejudicii, raporteaza
imediat conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate.
verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a codului privind conduita etica
in cadrul compartimentelor de audit intern din entitatile publice subordonate, aflate in
coordonare sau sub autoritate, si poate initia masurile corective necesare, in cooperare cu
conducatorul entitatii publice in cauza







STANDARDUL INTERNAIONAL DE AUDIT 320
PRAGUL DE SEMNIFICAIE N AUDIT

Scopul acestui standard este de a stabili regui si de a oferi recomandari cu privire la
conceptual pragului de semnificatie si la relatia acestuia cu riscul de audit.
Auditorul trebuie sa ia in considerare pragul de semnificatie si relatia acestuia cu riscul de
audit atunci cand desfasoara un angajament de audit.
Pragul de semnificatie este definit in Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea
situatiilor financiare, in urmatorii termeni: Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau
declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza
situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii,
judecat in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite. Astfel, pragul de
semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care
informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila.
2

Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea
unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative,
in conformitate cu un cadru de raportare financiara aplicabil. Evaluarea a ceea ce este
semnificativ este un aspect ce tine de utilizarea rationamentului profesional.
In elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de
semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ denaturarile
semnificative. Totusi, atat valoarea (cantitatea), cat si natura (calitatea) denaturarilor trebuie sa
fie luate in considerare. Exemple de denaturari calitative ar putea fi descrierea inadecvata sau
improprie a unei politici contabile, cand este probabil ca un utilizator al situatiilor financiare sa
fie indus in eroare de descriere, sau esuarea prezentarii incalcarii cerintelor reglementate, cand
este probabil ca impunerea ulterioara de restrictii prin reglementari sa deterioreze in mod
semnificativ capacitatea de operare.
Auditorul trebuie sa ia in considerare posibilitatea aparitiei denaturarilor la nivelul
valorilor relativ mici care, cumulate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situatiilor

2
Cadrul general pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare, emis de Comitetul pentru
Standarde Internaionale de Contabilitate
financiare. De exemplu, o eroare aparuta in procedura de inchidere de luna ar putea fi un indiciu
al unei potentiale denaturari semnificative daca acea eroare se repeta in fiecare luna.
Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global al situatiilor
financiare, cat si in relatie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactii si prezentarile de
informatii. Pragul de semnificatie poate fi influentat de considerente cum ar fi cerintele legale si
de reglementare, cat si de considerente legate de clasele de tranzactii, soldurile conturilor,
prezentarile de informatii si de relatiile existente intre acestea. Acest proces poate avea ca
rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificatie, in functie de aspectul situatiilor financiare
luate in consideratie.
Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand:
se determina natura, natura si intinderea procedurilor de audit;
se evalueaza efectele denaturarilor.
Cand planifica auditul, auditorul ia in considerare aspectele care ar putea face ca situatiile
financiare sa fie denaturate in mod semnificativ. Intelegerea pe care auditorul o are despre
entitate si mediul acesteia ajuta la stabilirea unui cadru de referinta in interiorul caruia auditorul
planifica auditul si exercita rationamentul profesional cu privire la evaluarea riscurilor de
denaturare semnificativa a situatiilor financiare si la modul de reactie la aceste riscuri pe
parcursul auditului. De asemenea, ii foloseste auditorului si la determinarea pragului de
semnificatie si pentru a evalua daca rationamentul legat de pragul de semnificatie ramane valabil
pe masura ce auditul avanseaza. Evaluarea de catre auditor a pragului de semnificatie, in relatie
cu soldurile conturilor, clasele de tranzactii si prezentarile de informatii ajuta auditorul sa se
decida asupra unor aspecte cum sunt cele referitoare la ce elemente trebuie examinate si daca sa
foloseasca proceduri analitice si de esantionare. Acestea permit auditorului sa selecteze
procedurile de audit care, combinate, se estimeaza ca reduc riscul de audit la un nivel acceptabil
de scazut.
Exista o relatie inversa intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit si anume, cu
cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie, cu atat este mai scazut riscul de audit si invers.
Auditorul ia in considerare relatia inversa dintre pragul de semnificatie si riscul de audit atunci
cand determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit. De exemplu, daca dupa
planificarea procedurilor specifice de audit, auditorul determina ca nivelul acceptabil al pragului
de semnificatie este scazut, atunci riscul de audit este crescut. Auditorul va compensa acest lucru
fie: reducand nivelul evaluat al riscului de denaturare semnificativa, acolo unde acest lucru
este posibil, si mentinand nivelul redus prin efectuarea unor teste extinse sau suplimentare ale
controalelor;
reducand riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei si intinderii testelor
detaliate de audit planificate.
Pragul de semnificatie si riscul de audit in evaluarea probelor de audit
Evaluarea de catre auditor a pragului de semnificatie si a riscului de audit la momentul
initial al planificarii angajamentului poate sa fie diferita de cea din momentul evaluarii
rezultatelor procedurilor de audit. Acest lucru se poate datora unei modificari a circumstantelor
sau unei modificari survenite in cunostintele acumulate de auditor, ca urmare a realizarii
procedurilor de audit. De exemplu, daca procedurile de audit sunt efectuate inainte de terminarea
perioadei, auditorul va anticipa rezultatele operatiunilor si pozitia financiara. Daca rezultatele
efective ale operatiunilor si pozitia financiara difera in mod semnificativ, evaluarea pragului de
semnificatie si a riscului de audit se poate, de asemenea, modifica. In plus, atunci cand planifica
auditul, auditorul poate sa stabileasca in mod intentionat nivelul acceptabil al pragului de
semnificatie la un nivel mai scazut decat cel ce se intentioneaza a fi utilizat la evaluarea
rezultatelor auditului. Acest lucru se poate face cu scopul de a reduce probabilitatea existentei de
denaturari semnificative si de a oferi auditorului o marja de siguranta atunci cand se evalueaza
efectul denaturarilor descoperite pe parcursul auditului.
Evaluarea efectului denaturarilor
Pentru a evalua daca situatiile financiare au fost intocmite, in toate aspectele semnificative,
in conformitate cu un cadru de raportare financiara aplicabil, auditorul trebuie sa aprecieze daca
totalul denaturarilor necorectate care au fost identificate pe parcursul auditului este semnificativ.
Totalul denaturarilor necorectate cuprinde:
denaturari specifice identificate de auditor, inclusiv efectul net al denaturarilor
necorectate identificate pe parcursul angajamentului de audit al perioadelor precedente;
cea mai buna estimare a auditorului cu privire la alte denaturari ce nu pot fi identificate in
mod special (de exemplu, erori prognozate).
Auditorul trebuie sa ia in considerare daca totalul denaturarilor necorectate este semnificativ.
Daca auditorul ajunge la concluzia ca denaturarile pot fi semnificative, auditorul trebuie sa ia in
considerare reducerea riscului de audit prin extinderea procedurilor de audit sau sa ceara
conducerii sa ajusteze situatiile financiare. In oricare situatie, conducerea poate dori sa ajusteze
situatiile financiare in functie de denaturarile identificate.
In cazul in care conducerea refuza sa ajusteze situatiile financiare si rezultatele
procedurilor extinse de audit nu permit auditorului sa ajunga la concluzia ca totalul denaturarilor
necorectate nu este semnificativ, auditorul trebuie sa ia in considerare modificarea
corespunzatoare a raportului auditorului, in concordanta cu ISA 700 Raportul auditorului
privind situatiile financiare.
Daca totalul denaturarilor necorectate pe care auditorul le-a identificat se apropie de
nivelul pragului de semnificatie, auditorul va lua in considerare daca exista probabilitatea ca
denaturarile nedetectate, impreuna cu totalul denaturarilor necorectate, sa depaseasca nivelul
pragului de semnificatie. Astfel, cu cat totalul denaturarilor necorectate se apropie de nivelul
pragului de semnificatie, auditorul va lua in considerare reducerea riscului, aplicand proceduri
suplimentare de audit sau cerand conducerii sa ajusteze situatiile financiare in functie de
denaturarile identificate.
Comunicarea erorilor
Daca auditorul a identificat o denaturare semnificativa rezultata din eroare, auditorul trebuie
sa comunice respectiva denaturare catre nivelul de conducere corespunzator in timp util, si sa ia
in considerare necesitatea raportarii celor responsabili cu guvernanta, conform ISA 260
Comunicarea aspectelor de audit celor responsabili cu guvernanta.
Perspectiva sectorului public
La evaluarea pragului de semnificatie, auditorul din sectorul public trebuie, odata cu
exercitarea rationamentului profesional, sa ia in considerare orice lege sau reglementare care ar
putea influenta evaluarea. In sectorul public pragul de semnificatie este bazat, de asemenea, pe
contextul si natura unui element si include, de exemplu, atat precizie, cat si valoare. Precizia
acopera o varietate de probleme cum ar fi acordul autoritatilor, respectarea legilor sau interesul
public.





BIBLIOGRAFIE


1. Auditul afacerilor, suport de curs
2. Boulescu M., Barnea C., Audit financiar Ed. a 3-a. Bucuresti, Editura Fundatiei
Romania de Maine, 2007
3. Cadrul general pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare, emis de
Comitetul pentru Standarde Internaionale de Contabilitate
4. Carta Auditului (Anexa 2 la OMFP nr 445)
5. ISA 320 , 2005
6. Legea 672/2002, legea privind auditul public intern, republicata 2011
7. Norme metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern in baza
prevederilor ordonantei guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul
financiar preventiv
8. Standarde de audit 2011, Curtea de Conturi