CUPRINS

2

1. ARGUMENT


Calitatea apelor naturale este determinat, n general, de totalitatea substanelor
minerale sau organice, gazele dizolvate, particulele n suspensie i organismele vii
prezente. Din punct de vedere al strii lor, impuritile pot fi solide, lichide sau gazoase.
Acestea pot fi dispersate n ap, i se pot clasifica dup dimensiunile particulelor
dispersate n suspensii, coloizi i soluii.Majoritatea substanelor care se gsesc n apele
naturale, ntr-o cantitate suficient pentru a influena calitatea lor, se pot clasifica conform
tabelului din Anexa 1.
Desigur, o anumit ap nu poate conine toate aceste impuriti concomitent, cu
att mai mult cu ct existena unora dintre acestea este incompatibil cu echilibrul chimic
stabilit n ap. n afara acestor substane menionate, n apele naturale se mai pot gsi i
alte tipuri de impuriti. Astfel, plumbul sau cuprul se pot ntlni n urma proceselor de
tratare a apelor sau datorit sistemului de transport precum i din apele meteorice. Unele
ape naturale conin seleniu sau arsen ntr-o cantitate suficient ca s le afecteze calitatea.
De asemenea, se poate afirma c toate apele naturale conin substane radioactive, n
principal radium, dar numai n unele cazuri de ape subterane concentraia acestora atinge
valori periculos de mari. Alte surse naturale conin crom, cianuri, cloruri, acizi, alcalii,
diferite metale sau poluani organici, toate aduse n receptori de apele uzate provenite din
industrie sau aglomeraii urbane.
Calitatea apei se poate defini ca un ansamblu convenional de caracteristici fizice,
chimice, biologice i bacteriologice, exprimate valoric, care permit ncadrarea probei ntr-
o anumit categorie , ea cptnd astfel nsuirea de a servi unui anumit scop .
Pentru stabilirea calitii apei, din multitudinea caracteristicilor fizice, chimice i
biologice care pot fi stabilite prin analize de laborator se utilizeaz practic un numr
limitat, considerate mai semnificative . Sistemul mondial de supraveghere a mediului
nconjurtor prevede urmrirea calitii apelor prin trei categorii de parametri :
- parametri de baz : temperatur, pH, conductivitate, oxigen dizolvat, colibacili ;
- parametri indicatori ai polurii persistente : cadmiu, mercur, compui organo
- halogenai i uleiuri minerale ;
3

- parametri opionali : carbon organic total ( COT ), consum biochimic de oxigen
( CBO) detergeni anionici, metale grele, arsen, bor, sodiu, cianuri , uleiuri totale,
streptococi .
Pentru precizarea caracteristicilor de calitate a apei se utilizeaz urmtoarea
terminologie :
- criterii de calitate a apei - totalitatea indicatorilor de calitate a apei care se
utilizeaz pentru aprecierea acesteia n raport cu msura n care satisface un anumit
domeniu de folosin sau pe baza crora se poate elabora o decizie asupra gradului n care
calitatea apei corespunde cu necesitile de protecie a mediului nconjurator ;
- indicatori de calitate ai apei - reprezentai de caracteristici nominalizate pentru
o determinare precis a calitii apelor ;
- parametri de calitate ai apei sunt valori i exprimri numerice ale
indicatorilor de calitate a unei ape ;
- valori standardizate ale calitii apei - reprezint valori ale indicatorilor de
calitate a apelor care limiteaz un domeniu convenional de valori acceptabile pentru o
anumit folosin a apei .
















4

2. NOIUNI GENERALE

2.1. Clasificarea surselor de ap

2.1.1. Clasificarea surselor de apa potabila

Apa joaca un rol important in activitatea social-economica, constituind un element
indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati.
Rezervele de apa dulce, destul de reduse si limitate, se micsoreaza an de an datorita poluarii
apelor naturale, prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate sau insuficient epurate. A
crescut simtitor numarul poluantilor, ceea ce impune metode de epurare mai avansate, mai
scumpe decat cele clasice, devenite nesatisfacatoare.
Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate, ci si un mijloc de crestere
a gradului de reutilizare a apelor, deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile
fizico-chimice si bacteriologice ale acestora.
Din punct de vedere al raspandirii apei in natura, putem stabili urmatoarele categorii de ape:
apa meteorica, ape subterane si ape de suprafata.
Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea
lor in paturile superioare ale atmosferei, sub forma de ploi si zapada. Cu toate ca apa meteorica
este cea mai pura, in drum spre pamant ea absoarbe, pe langa oxigen, dioxid de carbon, hidrogen
sulfurat, oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. De
asemenea, apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera, ca:
polen de plante, bacterii, argila, silice etc.
Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale
pamantului, acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. Compozitia apei subterane este foarte
variata, fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut.
Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii:
a) dupa gradul de mineralizare;
5

b) dupa compozitia chimica;
c) dupa pozitia stratului de apa;
Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane, intrucat iesirea lor la suprafata se
datoreaza unor conditii geologice locale. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin
satisfacatoare pentru o apa potabila, dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor
urbane. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L, compozitia ei variind in
functie de natura straturilor subterane strabatute. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri
dizolvate, din care nu lipsesc nici acidul carbonic, se numesc ape minerale.
Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne.
Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor, fluviilor, lacurilor, marilor si
oceanelor. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate, depinzand
de anotimp, de natura solului, conditiile climatice etc.
O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. Mari suprafete de pe
pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2,3s. Gheata acopera
temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta, dar si in mod permanent
suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare, formand ghetari continentali (de
exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare
(banchiza arctica, cele din jurul continentului antarctic) [4,5s din care se desprind aisberguri ce se
topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde.
Din multitudinea de ape naturale, omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate
antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare
artificiale, cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele.






6

2.2. Caracterizarea surselor de ap

2.2.1. Proprietile apei
Proprietatile fizice ale apei
Principalele proprieti fizice ale apei sunt: temperatura, transparena, luminozitatea,
turbiditatea, culoarea, densitatea, conductibilitatea electric, cldura specific, radioactivitatea
.a..
Cele organoleptice (la a cror determinare se utilizeaz simurile) sunt reprezentate prin gust
i miros.
a. Temperatura este o mrime fizic scalar prin care se apreciaz starea de inclzire a unui
sistem fizic. Valoarea sa este exprimat prin diferite scri termometrice. Puse in contact, mai
multe corpuri au, dup un timp, aceeai temperatur. Temperatura unui corp este cu atat mai mare
cu cat energia cinetic a particulelor sale este mai mare.
Temperatura apelor naturale variaz in spaiu i timp, in funcie de tipul apei (de suprafa sau
subteran). Ea este influenat de regimul termic al aerului, dependent la randul su de latitudine
i altitudine. In cazul apelor de suprafa temperatura depinde i de adancimea i dinamica lor, in
timp ce la apele subterane, un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. Astfel, la
latitudini medii, temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constant, de
8-10C.
Apele curgtoare au temperaturi ce oscileaz intre 0C iarna i 25-26C vara (la latitudini
medii). In cazul lacurilor, in afar de variaiile termice lunare se remarc i oscilaii pe vertical,
indeosebi la cele cu adancimi mari.
Temperatura apei are o mare importan in dezvoltarea biocenozelor, fiind un factor
determinant.
b. Transparena depinde de cantitatea i dimensiunile substanelor minerale i organice n
suspensie, de natura substratului, de prezena vegetaiei acvatice etc. Gradul de transparen este
indicat de grosimea stratului de ap (n m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui
obiect. n cazul apelor superficiale, pentru determinarea transparenei se utilizeaz discul lui
Secchi, iar n cel al apelor subterane, firul de platin cu diametrul de 1 mm i 25 mm lungime,
7

fixat la captul unui cablu de 1,20 m. Dac acest fir nu mai poate fi observat pn la adncimea de
1,20 m, apa este considerat tulbure.

Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenei este fluoroscopul.
c). Luminozitatea este cantitatea de radiaie solar, ce cade pe o anumit suprafa terestr n
decursul unei perioade de timp. Unitatea de msur a luminozitii este luxul.
Altfel spus. luxul este unitatea de msur a efectului de iluminare a suprafeelor.
Un lux reprezint iluminarea unei suprafee cu aria de un metru ptrat, care primete un flux
luminos uniform repartizat de un lumen.
1lx =
2
m
lm

In natur luminozitatea variaz in jurul a 0,01 lx pentru o noapte cu lun plin i in jurul a
100000 lx in mijlocul unei zile insorite de var.
Pentru msurarea intensitii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator.
Luxmetrul este un instrument pentru msurarea iluminrii, cu o construcie asemantoare
fotometrului, care efectueaz determinri fotoelectrice.

8


Luxmetru de laborator
d)Turbiditatea se dovedete a fi un parametru hotrator in multiple aplicaii, cum ar fi:
tratarea apelor potabile, a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de
fabricaie.
Msurarea turbiditii este un mod rapid de a ti cand, cum i de ce trebuie tratat o ap in
conformitate cu specificaiile cerute. In cazul apei potabile, turbiditatea este relevant din trei
motive:
-Estetice: orice ap potabil turbid produce consumatorului reacie imediat.
-De filtrabilitate: o dat cu creterea turbiditii crete dificultatea fitrrii i costurile acesteia.
-De dezinfecie: O valoare mare a turbiditii este un indicator al prezenei materiei organice i
a microorganismelor in ap, care duce la creterea cantitii de clor sau de ozon necesar
dezinfeciei surselor de ap potabil studiate.
e. Densitatea apei exprim raportul dintre mas i volum i este direct influenat de
temperatura pe care o are apa.
Variaia neliniar a densitii. Densitatea maxim a apei este de 1 g/cm
3
. Ea se atinge la
temperatura de 4C i presiunea de o atmosfer. Intre 0C i 4C, densitatea crete de la 0,99987
g/cm
3
la 1g/cm
3
, dup care scade, ajungand la temperatura de 25C la 0,99707 g/cm
3
.
9

Prezena punilor de hidrogen produce in apa lichid asociaii moleculare de tip polimeric
(H
2
O)n, in funcie de temperatur.
Exemplu:
La presiunea de 1 atm (101325 Pa) i temperatura de 4
o
C (277,15 K), apa este din punct de
vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand =9080 kg/m3) 70% dimer (avand =10500
kg/m3), rezultand o densitate de =104 kg/m3 - densitatea maxim a apei.
In schimb, gheaa are o densitate inferioar ( =9100 kg/m3), motiv pentru care ea se
formeaz i plutete la suprafaa apei, realizand un strat protector sub care viaa poate continua.
De asemenea, scderea densitii la inghe produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa,
deschizand calea pentru rdcinile plantelor, in schimb congelarea esuturilor vii produce lezarea
lor prin expansiune. Producerea densitii maxime la 4C face ca pe fundul celor mai adanci
uniti acvatice, aceast temperatur s permit existena vieii bentonice.
f. Conductivitatea electric exprim capacitatea apei de a conduce curentul electric. Ea are
valoarea invers rezistenei electrice i se exprim in mho (ortografia invers a unitii de msur
a rezistenei - ohm) sau xmho. Se mai poate exprima in Siemens (S), echivalent unui mho sau in
micro-Siemens pe cm (0,5/cm), echivalent unui xmho.
Conductivitatea electric este direct dependent de temperatura apei i gradul de mineralizare,
depinde de concentraia in ioni, de natura ionilor i de viscozitatea soluiei.
Apa pur este slab conductoare de electricitate, spre deosebire de cea cu un coninut ridicat in
sruri. Astfel, apa pur are o conductivitate de 0,055 - 25 mho, apa freatic potabil, intre 30 i
200 mho, in timp ce apele oceanice au conductiviti electrice de 45000 - 55000 mho.
Conductivitatea, in cazul soluiilor apoase, este puternic influenat de concentraia substanelor,
fiind folosit astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. Datorit variaiei importante a
conductivitii cu temperatura, pentru a decide asupra calitii apei, toate rezultatele trebuie aduse
la aceeai temperatur de referin.
Conductivitatea electric se msoar cu ajutorul conductivimetrelor. Msurarea conductivitii
apei este reglementat de STAS 7722-84, precum i de ISO 7888-1983.

10

2.2.2. Proprietile organoleptice ale apei
Culoarea apei. In strat subire apa este incolor. Cand stratul de ap depete 6cm grosime
are un aspect albstrui. Existena unei culori se datorete unor substane dizolvate (oxizi fenici,
compui ai manganului, clorofil din frunze, acizi humici).
Ca termini de definire a culorii se folosesc: incolor, slab glbuie, glbuie, cafenie, albastr,
lptoas.
Substanele humice dau apei culoarea glbuie pan la cafenie, prezena unor cantiti mari de
sruri acide de fier, o culoare verde glbuie, a clorurilor o culoare albstruie. Stabilirea culorii se
face prin comparaie cu o scar calorimetric etalon alctuit din clorur de platin i cobalt intr-o
anumit proporie.
Gustul apei este datorat substanelor dizolvate in ap i se definete ca:
- plcut( cand apa conine cantiti reduse de Ca, Mg, CO2),
- neplcut (concentraii mari de substane dizolvate ),
- dulceag (determinat de prezena unor mari cantiti de substane organice),
- srat (datorat unei mari concentraii de NaCl),
- amar (in prezena MgSO4),
- acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent i al unui metal
monovalent. Ex: piatra acr- sulfat dublu de aluminium i potasiu),
- slciu (ape srace in sruri minerale ),
- cu gust nedefinit.
Mirosul apei se determin pentru ap nefiart. Se apreciaz prin caracteristicile: lipsete,
sttut, de putrefacie i se poate datora unor substane organice in descompunere sau
microorganismelor vii(alge, protozoare..) sau prezenei unor substane chimice provenite din ape
uzate, industriale (fenoli, crezoli, etc).

11

2.3. Surse de poluare.
Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale apelor,
produsa direct, sau indirect, in mod natural sau atropic. Apa poluata devine improprie utilizarii
normale.
Poluarea poate avea loc:
- continuu (permanent), in cazul canalizarii dintr-un oras, sau rezidiile provenite din
industrie si deversate in ape;
- discontinuu, la intervale regulate, sau neregulate de timp;
- temporar (exemplu colonii provizorii);
- accidental, in cazuri de avarie.

Poluarea apelor poate fi:
naturala sau artificiala.
controlata si necontrolata.
primara si secundara.

Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii, dat fiind diversitatea lor:
a) Dupa provenienta:
- activitatile menajere (dejectii, detergenti, alte substante) ;
- industrie (substante chimice, resturi vegetate si animale, solventi, hidrocarburi, apa calda
etc.);
- agricultura si transporturi (pesticide, fertilizanti, detergenti, produse petroliere).
Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale.
Apele uzate orasenesti, provenite din gospodarii, restaurante, hoteluri si in buna parte din
mica industrie, reprezinta una din principalele surse de poluare.
Apele uzate de la campinguri, zone de agrement, terenuri de sport sunt practic asemanatoare
apelor uzate orasenesti.
12

Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici,
pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera.
Transporturile deverseaza produse petroliere, detergenti.
Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. Navele pot evacua impuritati
deosebit de nocive, att din punct de vedere calitativ ct si cantitativ. Navele pot impurifica
apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant,
a pasagerilor sau animalelor transportate; pierderile de combustibil, lubrifianti, substante nocive
transportate, asa zisele ape de balast etc.
b) Dupa aria de raspndire a poluantilor
- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare);
- difuze cand poluantii se raspndesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau
sursele poluante.
c) Dupa pozitie:
- surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc.
- surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc.
2.3.1. Poluantii apelor
Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii:
a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici.
Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul
principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep
sa se descompuna, devenind nocive si periculoase.
Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina
poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta
ridicata in mediu.


13

3. NOIUNI SPECIFICE
3.1. Indicatori de calitate - definire
Elementele care trebuie supuse analizei sunt caracteristicile calitative ale apei
3.2. Noiuni despre indicatorul analizat prezentare sintetic

Nr.crt.

Determinarea

Formul de calcul

Semnificaia notaiilor
Unitate
de
msur

Titrant

Indicator
1
Aciditatea
- real
Ac
T,R
= 1000

p
t
V
f V

V
t
volumul de titrant folosit, ml
f (F) factorul soluiei titrante
V
p
volumul probei de ap analizate, ml

ml NaOH
0,1
N/dm
3
(l)
Soluia de
NaOH 0,1 N
cu factor
cunoscut
metiloranj
soluie
2
Aciditatea
- total
fenolftaleina
soluie
3
Alcalinitatea
- permanent
Alc
T,P
= 1000

p
t
V
f V
,
V
t
volumul de titrant folosit, ml
f (F) factorul soluiei titrante
V
p
volumul probei de ap analizate, ml

ml HCl
0,1
N/dm
3
(l)
Soluia de HCl
0,1 N
cu factor
cunoscut
fenolftalein
soluie
4
Alcalinitatea
- total
metiloranj
soluie
5
Cantitatea de
ioni de calciu
(Ca
2+
)
1000
) (

p
Ca CIII CIII t
V
A c V


V
t
volumul de titrant folosit, ml
C
cIII
concentraia soluiei de complexon III

V
p
volumul probei de ap, ml
A
ca
masa atomic a calciului (40)

mg Ca
2+
/
dm
3
(l)
ap
Soluie de
complexon III
de concentraie
cunoscut
murexid
solid
preparat
14

6
Cantitatea de
ioni de
magneziu
(Mg
2+
)
1000
) (

p
Mg CIII CIII t
V
A c V


V
t
volumul de titrant folosit, ml
C
cIII
concentraia soluiei de complexon
III

V
p
volumul probei de ap, ml
A
Mg
masa atomic a magneziului (24)

mg Mg
2+
/
dm
3
(l)
ap
Soluie de
complexon III
de concentraie
cunoscut
negru erio T
solid
preparat
7
Duritatea
total
(complexometric)
1000
10
) (

p
CaO CIII CIII t
V
M c V


V
t
volumul de titrant folosit, ml
C
cIII
concentraia soluiei de complexon III

V
p
volumul probei de ap, ml
M
CaO
masa molecular a CaO (56)
10 mg de CaO ce corespund la 1 grad de
duritate german

Grade de
duritate
germane
/dm
3
(l)
ap
Soluie de
complexon III
de concentraie
cunoscut
negru erio T
solid
preparat

Nr.crt.

Determinarea

Formul de calcul

Semnificaia notaiilor
Unitate
de
msur

Titrant

Indicator
8
Oxigenul
dizolvat
i CBO
5

1000
4
2 , 0
1

V
f V
t

V
t
volumul de titrant (Na
2
S
2
O
3
0,025N), ml
f (F) factorul soluiei titrante
V
p
volumul probei de ap, ml
0,2 mg de O
2
ce corespund la 1 ml soluie
tiosulfat de sodiu 0,025 N
4 volumul de reactivi introdui pentru
mg O
2
/
dm
3
(l)
ap
Soluia de
tiosulfat de
sodiu 0,025 N
cu factor
cunoscut

amidon
soluie
15

fixarea oxigenului, ml
9
Oxidabilitatea
CCO-Mn

1000
) (
4 2 2 1 1

p
KMnO
V
Eg c f V f V V
sau


1000
100
316 , 0 ) (
2 2 1 1

f V f V V


1 mg KMnO
4
= 0,253 mg O
2

V

volumul de soluie de KmnO
4
adugat
iniial n prob, ml
V
1
volumul de soluie KmnO
4
folosit la
titrare, ml
V
2
volumul de soluie H
2
C
2
O
4
adugat n
prob pentru decolorare, ml
f
1
(F
1
)

factorul de corecie al soluiei de
KmnO
4

f
2
(F
2
)

factorul de corecie al soluiei de
H
2
C
2
O
4
;
0,316 mg KmnO
4
ce corespund la un ml
de soluie KmnO
4

V
p
- volumul probei de ap, ml
c concentraia soluiei de KmnO
4

Eg
KmnO4
echivalentul gram al KmnO
4
(31,6)
mg
KmnO
4
/
dm
3
(l)
ap
Soluia de
permanganat
de potasiu 0,1N
cu factor
cunoscut
Soluie de
permangana
t de potasiu
10 Clorurile

1000
3
3
)
(

p
Cl AgNO
AgNO
t
V
A C V

*** azotatul de argint este substan etalon,
deci f=1 i nu mai trebuie pus n formula de
calcul
V
t
volumul de titrant folosit, ml
V
p
volumul probei de ap, ml
C
cIII
concentraia soluiei de azotat de
argint
A
Cl
masa atomic a clorului (35,5)

mg Cl
-
/
dm
3
(l)
ap
Soluia de
azotat de argint
Soluie de
cromat de
potasiu

16


4. ANALIZA DE LABORATOR

4.1. Recoltarea probelor de ap

Prelevarea probelor de ap este o etap foarte important n desfurarea procesului de analiz
fizico-chimic a apei, deoarece probele recoltate trebuie s fie reprezentative i s nu fie afectat
compoziia apei datorit unor tehnici de prelevare defectuoase. Prelevarea se va face conform SR
2582-94 (SR - Standardul Romn).
o Recoltarea probelor de ap pentru analize se face n flacoane de sticl sau material plastic
prevzute cu dop rodat sau cu capac ce se nchide ermetic.
o Vasele pentru recoltare trebuie s fie foarte bine splate, cltite cu ap distilat i uscate.
o La locul recoltrii flaconul se va clti de 2-3 ori cu apa ce urmeaz a fi recoltat, iar apoi se
umple pn la refuz i se fixeaz dopul astfel nct s nu rmn bule de aer n sticl.
o n funcie de locul de prelevare al probelor de ap acestea se vor recolta astfel:


Nr.
crt.

Mediul de provenien
al apei
Modul de recoltare
1. Apa de la robinet
se cur robinetul interior i exterior
se las apa s curg 5 minute
2.
Apa de la robinet ce
curge cu intermiten
se iau 2 probe:
prima din primul jet de ap
a doua dup o curgere continu de 2 ore
3.
Rezervoare de
nmagazinare
din punctele de ieire a apei din rezervor
4.

Fntni cu pompe

dup o pompare de 20 minute
5.

Fntni cu gleat

de la 10 - 30 cm sub oglinda apei
6.
Ape curgtoare (ruri,
fluvii)
pe firul apei, cu dispozitive speciale
de la cea mai mare adncime sub nivelul apei
7.
Ape stttoare (lacuri,
iazuri)
se recolteaz concomitent mai multe probe de la adncimi
diferite
8. Ape reziduale
Probe unice:
se ia o prob din efluentul principal sau din cei pariali
17

Probe medii:
se recolteaz apa la intervale de 30 - 60 minute, n cantiti
fixe, ntr-o sticl comun
Probe medii proporionale:
se recolteaz apa la intervale de 30 minute n cantiti
variate, proporionale cu debitul efluentului



o Dup prelevare, probele de ap trebuie conservate pn la efectuarea analizelor folosind
reactivi specifici conform SR 2852-94.

Determinarea alcalinitii apei

Alcalinitatea este datorat prezenei n ap a hidroxizilor, carbonailor i bicarbonailor.
Ocaziional, la aceti componeni se pot aduga borai, fosfai etc.
Alcalinitatea datorat bazelor libere i carbonailor, determinat n prezena fenolftaleinei,
constituie alcalinitatea permanent.
Alcalinitatea datorat tuturor componenilor menionai, determinat n prezena metiloranjului,
constituie alcalinitatea total.

4.3. Principiul metodei
Alcalinitatea se determin prin titrare cu soluie HCl.

Reactivi:
- soluie HCl, 0,1N
- soluie alcoolic de fenolftalein
- soluie de metiloranj

Modul de lucru:

a) Determinarea alcalinitii permanente (AP)

ntr-un balon s ea 100 ml ap de analizat i se adaug 1-2 picturi de soluie fenolftalein
pn la apariia coloraiei roz.
Se titreaz ncet cu soluia de HCl sub agitare uniform, pn la decolorare.
b) Determinarea alcalinitii totale
ntr-un balon s ea 100 ml ap de analizat i se adaug 1-2 picturi de soluie metilorahj.
18

Se titreaz ncet cu soluia de HCl sub agitare uniform, pn la schimbarea culorii n
galben-portocaliu.

4.4. Calculul rezultatelor

Alcalinitatea se exprim n mg-ech/dm
3
(sau ml soluie HCl 0,1N consumai la o prob de100
ml de ap).

AP = P N 1000/V,
unde:
P volumul soluiei HCl consumat la titrarea n prezen de fenolftalein, ml;
N concentraia soluiei de HCl;
V volumul probei de ap, ml (100 ml).

AT = T N 1000/V,
unde:
T volumul soluiei HCl consumat la titrarea n prezen de metiloranj, ml;
N concentraia soluiei de HCl;
V volumul probei de ap, ml (100 ml).

4.5. Interpretarea rezultatelor:

Considernd c alcalinitatea este datorat numai hidroxizilor, carbonailor i bicarbonailor, iar
prezena concomitent a hidroxizilor i a bicarbonailor este incompatibil, se pot ntlni urmtoarele
situaii:

a) P = 0.
Aceasta situaie este posibil pentru apele naturale al cror pH este mai mic de 8,3. La
adugarea fenolftaleinei, proba rmne incolor, iar alcalinitatea este determinat numai de
bicarbonai. n acest caz cantitatea de HCO
3
-
poate fi calculat cu ajutorul relaiei:
HCO
3
-
(mg/dm
3
) = T N 10 61,
unde 61 masa molar a echivalentului ionului HCO
3
-
.

b) P = T.
n acest caz alcalinitatea este datorat prezenei numai a hidroxizilor. Atunci poate fi calculat
concentraia ionilor OH
-
:
19

OH
-
(mg/dm
3
) = P N 10 17,
unde 17 masa molar a echivalentului ionului OH
-
.

c) Dac alcalinitatea este determinat numai de prezena carbonailor, atunci
T = 2P sau P = T/2.
Atunci poate fi calculat concentraia ionilor CO
3
2-
:
CO
3
2-
(mg/dm
3
) = P N 10 60 = T N 10 30,
unde 60 masa molar a echivalentului ionului CO
3
2-
.
d) Dac P > T/2,
alcalinitatea este datorathidroxizilor i carbonailor. Ca urmare, P va corespunde reaciilor:
OH
-
+ HCl Cl
-
+ H
2
O
CO
3
2-
+ HCl Cl
-
+ HCO
3
-

iar cu T ml de HCl se vor desfura reaciile:
OH
-
+ HCl Cl
-
+ H
2
O
CO
3
2-
+ 2HCl 2Cl
-
+ H
2
CO
3


n acest caz coninutul de carbonai va fi:
CO
3
2-
(mg/dm
3
) = 2(T-P) N 10 30,
iar cel de hiroxid va rezulta din relaia:
OH
-
(mg/dm
3
) =(2P-T) N 10 17.
e) Dac P<T/2,
alcalinitatea este dat de carbonai i bicarbonai. Atunci P va corespunde reaciei:
CO
3
2-
+ 2HCl 2Cl
-
+ HCO
3
-
iar T reaciilor:
CO
3
2-
+ 2HCl 2Cl
-
+ H
2
CO
3
HCO
3
-
+ HCl Cl
-
+ H
2
CO
3.
Coninutul celor doi componeni se va calcula astfel:
CO
3
2-
(mg/dm
3
) = P N 10 60,
HCO
3
-
(mg/dm
3
) = (T-2P) N 10 61.





20

5. BIBLIOGRAFIE
1. Croitoru, V., Cisma, R., Chimie analitic, manual pentru licee de chimie industrial, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1995.Vldescu, L., Teodorescu, M., Chimie Analitic i Analize Tehnice, manual
pentru clasa a XI-a, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1994.

2. Tomi,I., Oniiu, V., Instruire practic n laboratorul de chimie analitic, Editura Didactic i Pedagogic,
Bucureti,1983.

3. Mnescu, S., Manole, C., Diaconescu, L., Chimia sanitar a mediului, Editura Medical, Bucureti
1994.
4. ***** Standard de pregtire profesional, clasa a XII-a liceu tehnologic, domeniul: Chimie Industrial,
calificare: Tehnician chimist de laborator, Bucureti, 2005.

5. ***** Curriculum, clasa a XII-a , liceu tehnologic, domeniul: Chimie Industrial, calificare: Tehnician
chimist de laborator, Bucureti, 2005.

6. Buchman, A., Lupei, E., Marincescu, M., Auxiliar Curricular pentru clasa a IX-a SAM, Domeniul: Chimie
industrial, elaborat n cadrul CNDIPT-MEC, Bucureti, 2004.

7. Buchman, A., Marincescu, M., Auxiliar Curricular pentru clasa a XI-a Anul de completare, Domeniul:
Chimie industrial, elaborat n cadrul CNDIPT-MEC, Bucureti, 2005.

8. Dulam, M., E., Metodologie didactic, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2006.

9. Rou, C., Bazele chimiei mediului-elemente teoretice i aplicaii practice, Casa Crii de tiin, Cluj
Napoca, 2006.

10. Stanca, M., Micneanu, A., Indolean, C., Caracterizarea, valorificarea i regenerarea principalelor
materii prime din industria chimic i petrochimic - ndrumar de lucrri practice, Presa Universitar
Clujean, Cluj Napoca, 2006.

11. Mykytyn, I., Curs de formare Phare TVET - Utilizarea tehnologiei informaiilor i comunicrii . Folosirea
motoarelor de cutare.

21

Anexa 1