poate lumea asta e doar glasul pustiei

deertndu-se de zbateri
nu tiu n care an
s fi fost copil nc
te-am ateptat ntr-o noapte de Snziene
sunt clipe n care i se pare
c viaa atrn de busuiocul de sub pern
i neastmprul din voce
e doar coperta crii nescrise
uneori e absurd
s trieti la infinit o zi
doar s-o ngropi trziu fr rspuns
singurtatea nu vine niciodat ca un musafir poftit
s-i aezi dinainte inima i s-i spui
locuiete-m
te mpinge n cuul nopii
printre bolte de suspine
cel mai frumos cntec
vine pe furi
din nodul pieptului
nghiind emoia
n poemul din tine
crete o lun
copilul dinluntru prinde ocheanul
i privete dincolo
un timp uitat i deschide larg ferestrele.