Unitatea educatiei

Reforma nvtmntului a inclus si pn acum elemente ale asigurrii

calittii n educatie, dar abia recent, calitatea nvtmntului romnesc a fost
definit ca prioritate si pentru nvtmntul preuniversitar. Dimensiunea european
a calittii a fost completat cu cerinte ale societtii romnesti, mplinindu-se astfel
cerinta de a gndi global si a actiona local .
Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin si ptrunznd n domeniul
educatiei, observm c se acord tot mai mult atentie calittii. Aceast calitate a
nvtmntului preuniversitar este asigurat prin coalizarea mai multor factori
dintre care un rol important l au dasclii.
n societatea postmodern, scoala ca institutie a cunoasterii detine o
pozitie fundamental. Msura dezvoltrii unei societti poate fi relevat nu numai
de indicatori economici si de calitate a vietii, ci si de cei care privesc educatia si
calitatea scolii, respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a
cunoasterii si a nvtrii, de tipurile de performante asteptate, de calitatea activittii
educative si de modalittile de distribuire n societate a educatiei.
Cheia spre calitatea nvtmntului preuniversitar const n termenul de
adaptare: o adaptare la vrsta elevilor, la stilurile lor de nvtare, la valorile
societtii romanesti, la nevoile elevilor, la perspectivele lor de viitor, etc. Un
nvtmnt preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor si principiilor
democratice, a drepturilor si obligatiilor partenerilor, fiind conceput ntr-un spirit
de transparent, responsabilizare si implicare, att a scolii ca furnizor de educatie,
ct si a familiei elev si printe ca beneficiar al serviciului educational.
Dasclii au un rol central n dezvoltarea unei educatii de calitate.
nvtarea centrat pe elev, care presupune cunoasterea ndeaproape a acestuia, a
culturii, a capacittilor si nclinatiilor sale ctre anumite domenii, reprezint o
metod actual care d posibilitatea profesorului s rspund cerintelor si nevoilor
sale de cultur, precum si sa-l evalueze corect. n acest caz, corectitudinea evalurii
depinde n mare msur de imagine ape care profesorul si-o creeaz despre elev.
Finalitatea, in plan teleologic, defineste orientarea asumata pentru
proiectarea, realizarea, evolutia unei activitati de educatie sau de instruire.
Principalele categorii ale finalitatii pedagogice sunt idealul, scopurile si
obiectivele, iar prin intermediul acestora se asigura explicatia si interpretarea
teleologica a educatiei care marcheaza prezenta factorului constient, intentional,
determinat in proiectarea oricarei activitati sau actiuni cu functie formativa
explicita.
Educatia este orientata si dirijata valoric cu ajutorul finalitatilor,
proiectate la diferite niveluri de generalitate, pe termen lung, mediu sau scurt.
Finalitatile intervin in sens subiectiv pentru a da directia, ordinea si perspectiva
oricarei actiuni educationale.
Continuturile pedagogice reultate asigura orientarea valorica spre
situatii viitoare, potential superioare celor anterioare; solutii optime pentru
rezolvarea unor probleme globale de care depinde functionalitatea generala a unor
anumite activitati de educatie; actiuni strategice, inovatoare care integreaza
continuu produsele si procesele trecute si prezente la nivelul unei noi activitati de
educatie, superioara celei realizate anterior.
Finalitatea, in plan anxiologic, exprima capacitatea de valorizare a
educatiei prin intermediul unor repere constaente aflate la baza continuturilor
generale ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Orice categorie de
finalitate a educatiei implica un ansamblu de corelatii functionale intre valorile si
continuturile pedagogice generale cu deschidere spre problematica actuala a
fiecarui sistem social.
Capacitatea de valorizare, proprie finalitatii, presupune raportarea la
un sistem de valori pedagogice fundamentale: bine moral adevar stiintific
adevar stiintific aplicat frumos estetic sanatate psihofizica. Forta lor se extinde
prin continuturile generale ale educatiei: morale intelectuale tehnologice
estetice psihofizice, care intervin in orice activitate ca premise initiale ale unor
cauze finale. Evolutia acestora reflecta particularitatile unor modele culturale,
determinate istoric: valori individuale tipice societatii premoderne: sacru, bine,
adevar, frumos; valori sociale tipice societatii moderne: libertate, egalitate,
solidaritate, legalitate, competitivitate si valori sociale tipice societatii postmoderne
informationale: deschidere, creativitate inovatoare, competitivitate.
Functiile generale ale finalitatii educatiei definesc consecintele cele
mai importante ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, semnificative
la scara sociala. Orice finalitate indeplineste doua functii generale: functia de
proiectare si functia de valorizare a activitatii de educatie si intervin la nivelul
oricarei activitati de educatie. Ele conditioneaza o anumita modalitate de
structurare a finalitatii educatiei la nivel spatial, temporal si actional.
Functia de proiectare a activitatii de educatie este prezenta la toate
nivelurile sistemului de educatie si invatamant in conceperea politicilor
educationale pe termen lung si mediu, in elaborarea planului de invatamant, a
programelor si manualelor scolare si universitare sau in planificarea calendaristica
a cadrului didactic. Ea asigura explicarea si interpretarea teologica a oricarei
activitati de educatie.
Functia de valorizare a activitatii de educatie este angajata prin
intermediul valorilor pedagogice de maxima generalitate, concentrate in structura
de organizare specifica idealului, scopurilor si obiectivelor educatiei. Aceasta
functie asigura interpretarea axiologica specifica domeniului pedagogiei, necesara
in cazul oricarei activitati de educatie si instruire.
Se pot identifica trei dimensiuni ale finalitatii educatiei aplicabile la
toate nivelurile sistemului si ale procesului de invatamant: spatiala, temporala si
actionala, aflate in interdependenta si care ofera criterii complementare de analiza a
finalitatii educatiei.
Structura spatiala marcheaza aria de actiune a finalitatii care permite
analiza modului de proiectare si de valorizare a activitatilor de educatie la nivel
general particular concret. O finalitate a procesului de invatamant (un obiectiv
pedagigic) poate avea o semnificatie diferita in raport cu sistemul spatial de
referinta.
Structura temporala marcheaza aria de actiune a finalitatii care permite
analiza modului de proiectare si de valorizare a activitatilor de educatie pe termen
lung mediu scurt. Este un model orientativ aplicabil in orice context temporal,
in raport cu diferite sisteme de referinta: sistemul de educatie, de invatamant,
procesul de invatamant.
Structura actionala marcheaza aria de interventie a finalitatii care
permite analiza modului de proiectare si de valorizare a activitatii de educatie, la
diferite niveluri de generalizare, specificare si concretizare realizabile in conditii
spatiale si temporale determinate pedagogic.
Analiza conceptului de finalitate a educatiei este realizabila prin
aprofundarea functiilor si a structurilor prezentate, dintr-o perspectiva filozofica si
politica. Perspectiva filozofica este dezvoltata in cadrul stiintelor pedagogice de
filozofia educatiei si delimiteaza consecintele epistemologice si praxiologice ale
finalitatii variabile intr-un domeniu pedagogic de maxima generalitate. Perspectiva
politica directioneaza consecintele pragmatice ale finalitatii intr-un spatiu si timp
pedagogic determinat. Este dezvoltata in cadrul stiintelor pedagogice de politica
educatiei, sociologia educatiei sau managementul educatiei.
Finalitatile educatiei confera pedagogiei un tip de explicatie propriu
domeniului stiintelor socioumane. Obiectul de studiu specific stiintelor pedagogice
este fixat la nivelul profund al structurii interne de functionare a activitatii de
educatie. Presupune prezenta finalitatii angajata prin tinte, scopuri, intentii
explicite si prin motivatii psihosociale implicite. Prin angajarea factorului constient
obiectul de studiu al stiintelor pedagogice este in mod fundamental deosebit de cel
al siintelor naturii care studiaza fenomenele explicabile cauzal, desfasurate in
cadrul unor procese cu caracter neintentional.
Finalitatile educatiei reprezinta orientarile valorice ale activitatii de
formare-dezvoltare a personalitatii definite la nivel de sistem ( educatie /
nvatamnt) si de proces (de nvatamnt). Aceste orientari valorice sunt incluse n
documente de politica a educatiei elaborate la diferite niveluri ale deciziei: legea
nvatamntului, statutul cadrelor didactice, programele scolare etc. Finalitatile
educatiei reprezinta dimensiunea subiectiva a activitatii de educatie care transpune
n practica prin intermediul unor decizii de filozofie si de politica a educatiei, pe
de o parte, si de politica scolara, pe de alta parte dimensiunea obiectiva a
activitatii de educatie, definita la nivelul functiilor generale ale educatiei. n acelasi
timp, trebuie evidentiat faptul ca finalitatile educatiei ridica problema raportului
dintre orientarile valorice propuse, la diferite niveluri ale sistemului si ale
procesului de nvatamnt, si resursele pedagogice necesare. Modul de rezolvare a
acestui raport demonstreaza calitatea actului de politica a educatiei, exercitat n
cadrul unui sistem de nvatamnt pe termen lung, mediu si scurt. Clasificarea
finalitatilor educatiei impune avansarea unor criterii semnificative n plan
pedagogic. Avem n vedere doua criterii complementare: 1) sfera de referinta; 2)
gradul de divizibilitate si de comparabilitate ( Cristea, Sorin, 2000, pag.145-152).
Dupa primul criteriu, pot fi evidentiate doua categorii de finalitati ale educatiei: a)
finalitati macrostructurale (idealul educatiei, scopurile educatiei), angajate la
nivelul sistemului de nvatamnt, avnd un grad mai mare de generalitate; b)
finalitati microstructurale (obiectivele educatiei / instruirii), angajate la nivelul
procesului de nvatamnt, avnd un grad mai mare de specificitate, dependent nsa
de finalitatile macrostructurale. Dupa cel de-al doilea criteriu, complementar cu
primul criteriu prezentat anterior, pot fi sesizate doua categorii de finalitati ale
educatiei: a) finalitati indivizibile, care nu au grad de comparatie, reprezentnd o
realitate globala (sistemul de educatie / nvatamnt), care nu poate fi gradata la
nivelul unor taxonomii avem n vedere, finalitatile macrostructurale: idealul
educatiei, care defineste tipul de personalitate umana la care aspira societatea pe
termen lung; scopurile educatiei, care definesc principalele directii de dezvoltare
strategica a educatiei / nvatamntului, valabile la scara ntregii societati pe termen
mediu si lung; b) finalitati divizibile, care pot fi clasificate pe diferite grade de
comparabilitate, angajate la nivelul procesului de nvatamnt avem n vedere
taxonomiile obiectivelor educatiei /instruirii, realizabile, n ultima instanta, n
cadrul oricarei activitati didactice / educative.
Finalitatile macrostructurale definesc orientarile valorice care asigura
proiectarea si realizarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la nivel de
sistem. Aceste finalitati care angajeaza evolutia sistemului de educatie si de
nvatamnt, pe termen lung si mediu, reflecta directiile fundamentale de dezvoltare
a societatii la nivel global, n plan economic, politic, cultural, comunitar. Avem n
vedere doua categorii de finalitati macrostructurale ale educatiei, valabile la scara
ntregului sistem de educatie / nvatamnt, pe termen lung si mediu: a) idealul
educatiei / pedagogic; b) scopurile educatiei / pedagogic.
Idealul educatiei / pedagogic reprezinta finalitatea de maxima
generalitate care defineste "un prototip" determinat, n mod obiectiv, de tendintele
de evolutie ascendenta a societatii. El marcheaza "constiinta pedagogica a
societatii" (vezi Dictionar de pedagogie contemporana, 1969, pag.129; Dictionar
de pedagogie, 1979, pag.202).
Ca "model al devenirii superioare" idealul defineste tipul de
personalitate la care aspira societatea pe termen lung pe parcursul unei perioade
care acopera cel putin doua cicluri de educatie, fixate conventional n limitele a
doua decenii.
Idealul educatiei are un caracter: istoric (vezi idealul Antichitatii, Evului
Mediu, Renasterii, Epocii Moderne; abstract (idealul nu este tangibil ntr-o forma
concreta dar sustine realizarea activitatii la un nivel superior); prospectiv (idealul
angajeaza o previziune pe 1-3 decenii, premisa planificarii pe un deceniu si a
programarii pe 1-5 ani); strategic (idealul asigura abordarea globala, integrativa,
inovatoare a problemelor); politic (idealul reprezinta interese sociale de maxima
generalitate, care genereaza actiuni de anvergura la nivelul scopurilor educatiei).
Idealul Epocii Moderne reflecta n plan pedagogic transformarile nregistrate
la nivel social global:
- idealul personalitatii eficiente, corespunzator etapei societatii industrializate
timpurii si pe cale de maturizare (secolul XVIII - prima jumatate a secolului XX);
- idealul personalitatii complexe, multilaterale, corespunzator etapei societatii
industrializate avansate (anii 1950-1970);
- idealul personalitatii creatoare si independente, corespunzator etapei societatii
postindustriale, informatizate (dupa ani 1980-1990).
Perspectiva informatizarii determina generalizarea saltului de la modelul
societatii nchise, caracterizata prin tendinta reproducerii starii existente, spre
modelul societatii deschise, caracterizata prin tendinta depasirii starii existente, salt
reflectat n plan pedagogic prin idealul personalitatii deschise, creative, adaptabila
n conditii de schimbare inovatoare continua (vezi Popper, K.R, 1993, pag. 194-
227; Golu, Mihai, 1993, pag. 20-40) . Un asemenea ideal este institutionalizat si la
nivelul documentelor de politica educationala care evidentiaza / orienteaza
"dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane", posibila si
necesara la scara sociala prin "formarea personalitatii autonome si creatoare"
(Legea nvatamntului, nr.84/1995, subl.ns.).

Bibliografie
Antonesei, L. (2002). O introducere n pedagogie. Dimensiuni axiologice i
transdisciplinare ale educaiei. Iai: Polirom.
Brzea, C.( 1995). Arta i tiina educaiei. Bucureti: EDP.
Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative i complementare. Structuri,
stiluri i strategii. Bucureti: Ed. Aramis.
Creu, C. ( 2000).Teoria curriculumului i coninuturile educaiei. Iai: Edit Univ.
AL. I. Cuza Iai.
Cuco, C. ( 2002). Pedagogie. Ed. a II-a. Iai : Polirom.
Neacu, I. (1999). Instruire i nvare. Ediia a II-a. Bucureti : EDP.
Potolea, D. (1996). Scopuri i obiective ale procesului didactic. n Sinteze pe teme
de didactic modern. Culegere (coord I.T. Radu).Bucureti: Tribuna
nvmntului.