Apuleius, care a fost unul dintre ultimii mari scriitori ai antichitatii latine, a valorificat, pana la un anumit punct,

experienta acumulata de aticismul arhaizant de sorginte frontoniana. Cu toate acestea, opera sa variata, de valoare
artistica incontestabila, a explorat si alte filoane ale culturii antice, care beneficia de o atat de lunga si solida
traditie. Produs caracteristic al interferentelor culturale ale secolului Antoninilor, adevarat exponent al sofisticii
prevalente in lumea elenica, asa cum s-a aratat, Apuleius ilustra convergenta intre retorica aticist-arhaizanta latina
si experientele literar-religioase ale culturii grecesti1.
Nu-i cunoastem in intregime nici numele. Autorul insusi isi spune Apuleius. Prenumele Lucius, atribuit lui Apuleius,
provine de la numele personajului principal din Metamorfoze. Dar naratia la persoana intai din acest roman nu ofera
nici un fel de date certe cu privire la autorul romanului. Alte lucrari comporta insa cateva informatii autobiografice.
Madaurensis sau Philosophus Platonicus, care insotesc uneori in manuscrise numele scriitorului, indica locul de
origine sau preocuparile lui culturale. Apuleius a facut si el parte din seria scriitorilor latini din Africa, caci s-a nascut
la Madaura, adica in Algeria actuala, prin 125 d.C. Autorul insusi se considera seminumid sau semigetul, dar de fapt
apartinea populatiei municipale romanizate din nordul Africii. Tatal sau fusese inalt magistrat local la Madaura.
Apuleius a fost un barbat frumos, cu parul lung si delicat, generos, chiar risipitor, stapanit de o curiozitate
permanenta. Nu a fost supus la frustrari in cursul copilariei si adolescentei, incat ne apare ca un autentic extravertit.
Manat de mintea sa iscoditoare, a practicat numeroase meserii si a colindat intreaga lume mediteraneana. Averea
considerabila a familiei sale i-a permis sa dobandeasca o educatie umanistica foarte complexa si solida, greceasca
dar si latina, la Madaura, Cartagina, Atena si Roma. La Oea (azi Tripoli, in Libia), cand avea 30 de ani, s-a casatorit
cu bogata vaduva Pudentilla, mama fostului sau coleg de studii, Pontianus. Oupa moartea lui Pontianus, rudele lui si
ale primului sot al Pudentillei, cu zece ani mai varstnica decat Apuleius, ii intenteaza acestuia din urma un proces,
acuzandu-l ca si-ar fi sedus viitoarea sotie prin practici magice. Procesul s-a desfasurat la Sabratha, prin 158 d.C.
Apuleius s-a aparat cu stralucire si dusmanii sai n-au avut castig de cauza. Dupa proces, Apuleius s-a stabilit la
Cartagina, unde a fost admirat si onorat. Apuleius, care era adept al zeului local Eshmun, echivalat cu Esculap, ca
sacerdot al provinciei", sacerdos prouinciae, a devenit si sef al cultului imperial local si presedinte al consiliului
provinciei.

Proza pe care el a scris-o este un amestec distractiv de magie, fars, religie i
mitologie, scris ntr-un stil viu i adesea pitoresc care este foarte bine lefuit.
Pe hrtie, Apuleius a avut o via privilegiat. I-a rmas foarte muli bani dup
moartea tatlui su, un magistrat din provincie, pe care el i-a risipit repede.
nmatriculat la universitatea din Cartagina i apoi la cea din Atena, el a studiat
filosofia platonician. Dup iniierea sa n misteriile lui Isis, a studiat oratoria latin la
Roma i a nceput o carier de succes n justiie.
Apuleius este cunoscut n primul rnd pentru romanul pitoresc n 11 cri Metamorfozele sau n limbajul
popular Mgarul de aur singurul roman latin care a supravieuit n integralitatea ei. n acesta, se povestete
aventurile glgioase, adeseori licenioase ale grecului Lucius, care experimenteaz magia i are neansa de
a fi transformat ntr-un mgar. n aceast form, el are multe aventuri, care n minile hoilor, mprtete
isprvile lor fantastice i, n final, se transform din nou n om dup intervenia zeiei Isis.
A murit candva intre 164 si 190 d.C, dupa ce beneficiase de o viata fericita, desi nu lipsita de aventuri si de
momente de suspense". Dezinvoltura eleganta, un anumit arivism destul de cinic, lipsa de scrupule nu l-au
impiedicat sa practice magia si sa devina un fervent al misteriofilosofiei.