Detecia radiaiilor nucleare

Detectoarele de radiaii nucleare sunt instrumente complexe folosite la determinarea cantitii de

radiaie, tipului de radiaii dintr-un mediu si a unor caracteristici ale acestora (energie, masa, sarcina).
Detectoarele de radiaii nucleare sunt alctuite , in principiu , din :
- corpul de detecie (o substana care sub aciunea radiaiilor nucleare produce efecte caracteristice),
- sistemul de nregistrare (dispozitiv, uneori foarte complex, care permite evidenierea caracteristicilor
radiaiilor nucleare : numr, energie, sarcina etc.).
Clasificarea detectoarelor de radiaii nucleare
Detectoare bazate pe:
A. ionizarea in gaz: contorul Geiger-Muller, camera de ionizare;
B. apariia scintilaiilor: spintariscopul, detectorul cu scintilaie;
C. formarea de perechi electron-gol in cristale SC: detectoarele cu semiconductoare;
D. efectul fotochimic al radiaiei: emulsia nucleara;
E. revenirea mediului la starea normala in vecintatea ionilor formai in lungul traiectoriei unei particule
rapide, ncrcate electric, intr-un gaz sau lichid aflate intr-o stare metastabila: camera cu ceata, camera
cu bule.
Exemple de detectoare de radiaii nucleare
- camera cu ceata (Wilson): particulele ionizate ptrund intr-o incinta in care atmosfera este
suprasaturata cu vapori (pompa pe care o observai in fotografie rcete adiabatic gazul din incinta si
transforma vaporii de alcool in vapori suprasaturai); prin condensare se formeaz picaturi fine de lichid,
vizibile cu ochiul liber, care arata traiectoria particulelor;
- contorul Geiger-Muller: este alctuit dintr-o incinta cilindrica etana, un electrod central sub forma
unui fir subire (conectat la un potenial pozitiv ridicat) si un electrod cilindric (depus chiar pe peretele
interior al incintei) legat la masa printr-un rezistor cu rezistenta mare; in interior se afla neom sau argon
si un halogen gazos; trecerea unei particule ionizate prin contor determina apariia unei descrcri,
amplificata de faptul ca electronii generai dup primele ionizri sunt puternic accelerate spre electrodul
central filiform si produc noi ionizri, astfel nct se genereaz o avalana.
Pulsul de tensiune aprut pe rezistorul din circuit este nregistrat si poate fi numrat (daca se ataeaz
dispozitivului un numrtor).
Pana la stingerea descrcrii, contorul nu mai poate nregistra o noua particular.
Scurt Istoric
Henri Antoine Becqurel, savant fizician francez, s-a nscut in anul 1852, intr-o familie de fizicieni
cunoscui. Preocupat foarte mult de probleme de fizica, in special de problema fluorescentei, Becquerel
a acordat un deosebit interes descoperirii de ctre Roentgen a radiaiilor X, fapt care l-a condus in cele
din urma la descoperirea fenomenului radioactivitii. Importanta acestei descoperiri este relevata de
cuvintele marelui savant Albert Einstein : Fenomenul radioactivitii este fora cea mai revoluionara a
progresului tehnic, de la descoperirea focului de ctre omul preistoric si pana astzi.
Descoperirea radioactivitii
Becquerel, in timpul cercetrilor sale gsete nite probe de mineral fluorescent(pehblenda) aezat pe
placi fotografice, dar care nu fuseser expuse nc la soare. Din curiozitate , el cere ca acestea sa fie
developate si descoper ca mineralul nnegrise si de data aceasta placa fotografica. Deci , pehblenda
emitea radiaii fr ca ea sa fie expusa la lumina soarelui. Repetnd experiena, faptul s-a confirmat :
pehblenda emitea in mod natural radiaii invizibile, care impresioneaz placa fotografica ntocmai ca
radiaiile X ; cercetrile ulterioare au arata insa ca ele erau de alta natura, provenind chiar din nucleele
unor atomi ai minereului. Becquerel descoperise radioactivitatea. Aceasta descoperire, datorita unei
ntmplri s-a dovedit mai trziu a avea o importanta covritoare, constituind punctul de plecare
pentru o serie de cercetri teoretice si realizri practice care au dus la rezolvarea importantei probleme
a eliberrii energiei enorme coninute in nucleele atomilor.
Pehblenda fiind un material constituit dintr-un amestec complex de sruri, se punea problema separrii
elementului radioactiv. Curnd dup descoperirea lui Becqurel, doi chimiti francezi, Marie si Pierre
Curie, au meritul de a fi separat pentru prima data componenii determinani ai radioactivitii
pehblendei. Studiind mpreuna obinerea de uraniu pur din minereuri, soii Curie descoper doua noi
elemente radioactive, si anume poloniul si radiul. Au urmat patru ani de munca intensa, in condiii
improprii si duntoare sntii lor, in urma crora, prelucrnd tone de minereu au obinut primul
decigram de radiu pur. In anul 1903 li s-a decernat soilor Curie premiul Nobel pentru fizica.
Soii Curie precum si fizicianul Ernest Rutheford si francezul Paul-Ulrich Willard au analizat mai profund
natura acestor radiaii si au ajuns la rezultate foarte interesante, care au reprezentat un pas enorm in
lupta pentru cunoaterea constituiei atomului.