Venic (Waste)

Se ofilete floarea. Trece slava.

Colori se terg. Mtsuri se rresc.
Iubirea n rn disprea-va.
Se mut n trecut ce-i omenesc.
O, cum sclipirii Timpu-i afl leacul
n lada neagr care suge ani!
El bate-n cuie peste ea capacul
Pe fii i mame, prieteni i dumani.
Frumoase fee, buze nfocate,
i prieteni care se rugau, sperau,
Sunt azi n vnt petale spulberate,
Cu ticlosul Timp pierdutu-s-au.
Dar cnd n ritm de clopot rde El,
Din Moarte, uite, iese-un ghiocel.