Noapte in mijlocul zilei

Niciodata nu am crezut in povesti cu vampiri,cu atat mai putin nu m-am asteptat sa se intample ceva
neobisnuit in acest mic orasel unde daca nu ar fi fratele meu nu asi face nimic.Dar atunci cand primesti
un vis nu trebuie sa fii trist cand te trezesti,chiar daca iti dai seama ca realitatea e schimbata si seamana
cu ceva ce nu te-ai asteptat niciodata.Am privit in ochii rosii ai fratelui meu asteptand.

Cap.1.

Stau de servicii pe holul scolii asteptand sa se sune.Eram fericita ca din cauza ferestrei imense de langa
mine putem sa vad tot ce e afara.Mereu fiind prea speriata sa infrunt realitatea,ma multumesc si cu
privirea.Acum cred ca la mine in clasa este biologia,materia mea preferata.

Deodata usa se deschise si am simtit o briza rece ce ma facu sa tremur.Atunci l-am vazut prima data.Un
barbat inalt,blond,cu pielea foarte alba si superb.Dar nu asta mi-a atras atentia la el,ci ochii lui care m-au
facut sa tremur din nou.Eram paralizata,instinctul spunandumi ca ar trebui sa fiu speriata dar in acelasi
timp sa stau.

-Buna ziua incantatoare domnita,nu cred ca v-am retinut numele...

Avea o voce asa moale si calda ca mi s-au inmuiat genunchii.

-Aaa...Jane...

-Ce nume minunat.Eu sunt Caius.

-Incantata de cunostinta.

-De asemenea.

Cand am dat mana cu el am simtit un fior rece ca ghiata,pielea lui fiind foarte rece in ciuda manusilor.

-Caut cabinetul directoarei.

-Prima pe stanga la etajul doi,vreti sa vin cu dumneavoastra?

-Nu va fi nevoie,spuse el aratandusi toti dintii

Am incremenit si am reusit sa balbai un:

-I...In...In regula.

-Multumesc,spuse el plecand.
Nu imi venea sa cred ce tocmai se intamplase.M-am uitat in sus si l-am vazut pe Alec,fratele
meu,zambind:

-Deci cine e ciudatul?

Am decis sa fac pe proasta:

-Habar nu am.Un tip carecauta cabinetul directoarei.

-Deci cum merge ziua ta?

-Destul de bine.

Am auzit-o pe profesoara de franceza strigand:

-Alec,treci incoace!!!

-Hai ca te las,am spus cand el pleca.

Cand apare aceasta profesoara toti tacem,chiar si ceasul.Asta chiar poate fi amuzant,pe bune!!!

Am auzit un tipat si a inceput sa-mi fie frica,iar cel care a trecut pe langa mine,a cazut pe jos
zvarcolinduse de durere tipand.

In acel moment a coborat barbatul pe care il intalnisem mai devreme,zambind:

-Tu ai facut asta?

M-am panicat:

-Nu jur!!!Nu a fost vina mea,am spus eu incercand sa nu tip cu lacrimile inundandu-mi ochii

In acel moment Caius cazu pe jos tipand ca si cum ar fi fost ars:

-Foarte dragut...chiar este vina ta...tu ai un talent mare ascuns in tine ce poate fi folosit in scopuri mai
bune decat de a speria niste colegi.Te asigur ne ne vom mai intalni,Jane.

Am ramas nemiscata in timp ce colegul meu imi arunca o privire inspaimantata,dupa care fugi.Nu era
mici prima si eram sigura ca nici ultima data cand pateam asa ceva.Deja lacrimile imi cadeau pe obrajii
rosii si am simtit cum ma prabusesc.Acum stateam pe scari gandind incontinuu:,,Sunt o ciudata!"

-Jane!!!striga Alec cu o voce alarmata.Jane!!!

Probabil Alec vazuse tot.Mereu vede tot.Cand sunt cu el totul e mai usor,ca si cum el ar fi antidotul
meu,ca si cum alaturi de el sunt mereu calma.

-Jane!!!Jane!!!Spune-mi ce s-a intamplat!!!Ti-a facut ceva ciudatul ala???

-N...N...Nu!!!am reusit sa balbai printre sughituri.El n...n...nu a facut ni...ni...nimic!!!

Alec ma lua in brate calmandu-ma ca intodeuna.Mereu stia ce sa zica:

-Spune-mi ce s-a intamplat!!!

-Pe langa mine a trecu Nick care probabil e in stare de soc acum,si am facut ce le fac deobicei
oamenilor ...s...s...si a aparut ciudatul ala care mi-a spus ca e vina mea si am spus ca nue si...si...si i-a
facut-o si lui.

Alec ma lua in brate si imi mangaie parul.

-Gata Jane,gata surioara,o sa fie bine,va fi bine.

Asi fi vrut sa pot sa cred asta dar nu simteam asa.Stiam ca lucrurile vor merge din rau in mai rau.Asta a
declansat un nou ocean de lacrimi.

Dupa 5 minute Alec a spus:

-Jane...parea ca se straduie sa isi gaseasca cuvintele...imi pare foarte rau sa te vad asa,tu insemni enorm
de mult pentru mine si mie mi-e mila de tine.Cred ca ar trebui sa mergem acasa.

Asi fi facut orice sa scap de aici dar nu vroiam sa par lasa:

-Mai pot sa stau.

-Ok.Iti aduc o perna din cabinetul directoarei.

-Ok.Dute.

Alec a urcat scarile si l-am auzit tipand.Am urcat repede sa vad ce e.

Am incremenit.Il tineam de mana pentru a ne sustine unul pe celalalt.Directoarea statea intinsa pe jos
fara viata.Pe gat avea urme de dinti.Se parea ca cineva ii supse tot sangele.Amandoi am incremenit.

-Jane,cine este cel care a intrat ultimul aici?reusi Alec sa spuna revenindu-si din soc

-Nu stiu,tu ar trebui sa sti!!!Stai exact langa cabinet.

-Asa e.Cred ca ultimul intrat a fost acel barbat blond.

-Caius,un fior de gheata imi strabatu corpul cand i-am rostit numele

-Ar trebui sa sunam la politie.

-Apoi ce?O sa se intoarca dupa noi,am tipat asa de tare ca m-au durut plamanii.

Mai erau doar zece secunde pana se suna si deja se auzeau voci.

-Hai sa plecam,spuse incet Alec.

Am alergat si am reusit sa nu fim vazuti de nimeni.Stateam langa Alec cand a intrat o colega de a
noastra,Kelly,sa ii dea un tabel directoarei.Cand a intrat a tipat asa te care ca m-au durut urechile.Din
gresala am dezlantuit toata furia asupra ei si ea a cazur pe jos.O durea asa tare incat m-am speriat si am
inceput sa tip la Alec:

-Fa ceva!!!Ajuta-ma!!!Alec!!!

-Incerc dar nu pot.

-Alec,mie imi este frica.Ce se va intampla daca se va intoarce.Daca urmatorul ar fi unul dintre colegii
nostri sau eu sau chiar tu.Imi e frica.

Deoata Kelly nu mai tipa era dar socata si nu stia ce se va intampla,sau ce s-a intamplat.Probabil asa asi fi
fost in locul ei,ca si oricine de altfel.

Am fazut cum se adunau tot mai multi elevi.Incet au inceput sa apara si profesori.

-Sa plecam!!!am spus.

-De ce?

-Pe noi ne vor invinovati toti!

-Asa e!Sa mergem.

Cand am iesit din scoala l-am vazut din nou.Era acelasi,poate doar ochii erau mai rosii,in nici un fel
afectat de tot ceea ce facuse.

-Bine te-am regasit,Jane.Nu cred ca il cunosc pe prietenul tau.

-El este fratele meu Alec.

Cand am spus asta imi tremura tot corpul.Alec spuse:

-Ce vrei de la sora mea?

-Are un talent ce trebuie exploatat.Daca nu noi atunci cine.

-Care noi?am tipat.

-Eu cu fratii mei,Marcus si Aro.Nu sunt rau.Va ofer sansa la o viata mai buna,iar voi nu dati nimic in
schimb.Alec,ti-am observat si talentul tau,daca te intrebai de ce vorbesc la plural.Amandoi aveti niste
talente foarte mari pentru niste oameni.Daca indrasnesc,mai mari ca ale mele si ale fratilor mei.

Ne observa expresiile intrebatoare si continua:

-Tu,Jane,poti sa ii faci pe oameni si nu numai sa se simta arsi de vii doar prin faptul ca te gandesti la
asta,foarte mare talentul pentru un om,iar tu Alec,esti ca antidotul lui Jane.Tu le iei orice simtire
oamenilor,tot prin puterea gandului,desi dureaza mai mult timp esti la fel de puternic ca si sora ta,aici de
fata.Daca aveti aceste puteri ca niste simpli oameni ganditiva cum ar fi daca ati accepta sansa pe care v-o
ofer.Veti fi de o suta de ori mai buni.Doar ganditiva.

-Ce?Cum adica?Cum adica,,niste simpli oameni"?Tu ce esti?incepu Alec

-Doar ganditi-va la semnele de pe gandul doamnei de mai devreme.Nimic nu poate face asta cu exeptia
celor ca mine,asa cum puteti deveni si voi.

-Vampir,concluziona Alec

-Da.

Acum am avut un singur moment de curaj:

-Dar ce se va intampla cu parintii nostri?Ar inebuni!!!

-O...facu o pauza...imi pare rau ca trebuie sa va zic asa direct dar clanul inamic de vampirii,clanul Cullen,i-
a folosit drept masa.

-Nu!!!am stigat si eu si Alec in acelasi timp.

Am incercat sa fiu puternica pentru Alec si el incerca sa fie puternic pentru mine.Lui ii iesea mai bine ca
mie.Am spus:

-Transforma-ma,in timp ce imi aminteam fiecare secunda alaturi de ei

-Transforma-ma,spuse si Alec.

-Haideti cu mine.Veti fi amandoi transformati cand ajungem in Volterra.

-Unde e asta?intreba Alec cu vocea lui deobicei puternica,foarte sparta

-Veti vedea.

Deja nu mai vedeam nimic.Doar il simteam pe Alec tinandu-ma de mana.Plangeam.Imi era mila de
fratele meu.Stiam ca ar fi vrut si el sa planga dar incerca sa fie puternic.Cat il iubeam.

Am ajuns la doi oameni.Unul era brunet si arata super in timp ce celalalt era mai scund cu cativa
centimetri si era cu un par ca scoarta copacilor dupa ploaie dar si el foarte frumos.Toti trei aratand ca
niste ingeri.

-A,Caius,frate,spuse cel mai scund.Desi spusesem ca e scund era cu 30 de centimetri mai inalt decat cei
1,50 ai mei.Deci ce avem noi aici?intreba el din nou.

-Aro,frate,raspunse barbatul blond,acestia sunt Jane si Alec.

Aro avea o expresie intrebatoare asa ca cel blond continua:

-Doi tineri foarte talentati.Cei mai talentati din ultimul mileniu.

-Interesant.

Barbatul scund pe nume Aro se apropie incet:

-Nu te apropia!!!am stigat si in secunda urmatoare Aro era pe jos de durere.

-Nu!!!am strigat din nou.Imi...Imi pare rau.

Aro se ridica dupa cateva secunde si zambi:

-Foarte bine fetit-o.Si fratele tau?cum stia cine e Alec?imi observa intrebarea nerostita si spuse:

-Nu ti-a povestit fratele meu de puterea mea?

In spate Caius dadu din cap in semn ca nu.

-Atunci va spun eu.Prin contact fizic cu cineva pot afla tot ce a gandit vreodata,zise el pe o voce groasa si
puternica.

Se apropie tot mai mult.Acum se opri.

-Uite asta e puterea mea ,raspunse Alec dupa doua secunde tinandu-ma si mai strans.

Aro isi reveni si zambi afectat poate din cauza ca ne-am testat puterile pe el si spuse:

-Foarte talentati intradevar.Un talent neobisnuit de mare pentru un om.Mai mare ca al meu asi putea
spune.

Ceilalti doi se uitasera urat la el dar nu-i baga in seama:

-Voi ce sunteti?am intrebat speriata.

De aproape se auzisera voci umane,ceea ce era ciudat pentru locul acesta,noi aflandune in mijlocul
padurii.O padure foarte deasa.

-Priviti o demonstratie a puterii noastre.

Si Aro disparu intorcanduse cu doi dintre colegii nostri.Kelly si Nick.Exact cei care mai avusesera pe ziua
de azi un contact cu supra-naturalul.

Brusc le-am pus cap la cap pe toate:muscaturile,ochii rosii,frumusetea inumana,viteza incredibila.

-Vampiri!!!am strigat eu si Alec in acelasi timp.

Aro ne zambi.

-Ce se intampla aici?Jane!Alec!Cum adica vampiri?Cine sunt oamenii astia?urla Kelly cat o tineau
plamanii.

Brusc Kelly nu mai scoase nici un sunet.Il priveam pe Aro bandu-i sangele in timp ce ochii lui aveau cea
mai concentrata culoare de rosu inventata vreodata.

-Dementilor!!!Uita-ti ce ati facut!!!Sunteti chiar diabolici!!!Va urasc!!!tipa Nick.

Nu imi mai era frica,sentimentul de uimire il inlocui pe cel de frica in timp ce ma uitam la fata speriata a
lui Nick.

-Crede-ma,mai bine de atat nu pot sa fac!susoti Aro in urechea lui Nick.

Ma uitam la Aro ca intr-o oglinda a vitorului meu in timp ce el bea sangele unui nevinovat.

-Vedeti?intreba Aro.Nu e prea rau.

-Sa mergem spuse tare Caius.

Apoi am mers pana la un teren destul de mare pentru a ateriza un avion.Si nu am gresit.Daca in tot restul
drumului nimeni nu a zis nimic acum barbatul al carui nume nu il stiam porunci:

-Urcati.

*********

Cand am coborat am realizat ca era un avion particular.Tot un vampir il conducea.Tot cand am coborat
am bagat in seama pelerinele negre ce le acopereau tot corpul.La destinatie am fost intampinati de alte
doua pelerine negre.Era un soare orbitor,la mine in oras nu batea niciodata soarele.

-Felix,Demetri,ii saluta Aro.

Am mers cu o masina luxoasa cu geamuri fumurii,destul de mare ca ar mai fi incaput 30 de oameni,sau

vampiri.Alec intrebase ce fel de masina e asta si in raspunse una din pelerinele necunoscute spunandu-i
simplu ,,blindata".Am ajuns la uncastel imens unde nu am mai bagat in seama toate saluturile.Ajunsi in
castel pe nesimtite cineva ma musca de gat cand il priveam pe Alec tipand de durere.

Am simtit o durere imensa.Ma durea gatul.Nu.Ma ardea.Am vrut sa nu tip dar a fost imposibil.

******

Nu stiu cat timp a trecut dar brusc nu am mai simtit nici o durere.

Cap.2.

Totul era nou.Vedeam picaturile de umezeala pe tavan,praful in aer,totul cu o claritate neasteptata.Cand

m-am ridicat l-am vazut pe fratele meu zambindu-mi.

-Bunadimineata!spuse el pe un ton glumet.

-'neata!Este dimineata?

-Este 12 fix.Ora pranzului.Aro a zis ca dupa ce te trezesti sa mergem impreuna in sala

tronurilor.Stii...acolo unde stau Aro,Caius si Marcus.

Am dat din cap.Deci pe al treilea barbat il chema Marcus.Ce nume ciudate m-am gandit.

Mergnd pe holul castelului nu am putut sa nu observ decoratiunile medievale facute din aur majoritatea
dar multe si din aur alb sau incrustate cu diamante.Eram conjinsa ca mai sunt si alte pietre pretioase si
tipuri de decoratiuni dar imi era foarte sete.Asa ca am incercat sa-mi distrag atentia prin vorba:

-Deci tu cand te-ai tezit?

-Aseara,la timp pentru cina.Am aflat mai multe despre...ezita...clanul Cullen.

M-am uitat urat la un tablou pe care scria ,,Volterra in anul 1545".Langa cei trei cunoscuti mai aparea si
un al patrulea barbat ce parea mult mai tanar,blond dar ochii lui erau galbeni,ca aurul de pe pereti.

-Cine e cel de langa Aro,Caius si Marcus?am intrebat aratand tabloul.

-Este Carlisle.El este...cel ce a creat clanul Cullen.

Mi-am inabusit un marait.Ii uram din tot sufletul.

Am ajuns in camera mare.Camera megagiganta asi putea spune.

-Jane,Alec,ne saluta Aro.Chelsea va ajunge in curand cu masa.

Am privit un tablou intitulat ,,Batalia din Forks".Erau multi vampiri.Am vazut ochii galbeni ai unora si am
inteles ca erau clanul Cullen.In partea cealalta erau Volturii,am concluzionat dupa pelerine.Acolo erau si
niste lupii supra-dimensionati.Si un copil...

Nu am apucat sa termin gandul ca a venit Chelsea,banuiesc.

-A,Chelsea,o saluta Aro,devii din ce in ce mai buna la asta.

Unii oameni zambeau,altii faceau poze dar nici unul nu era speriat.Nu stiau ce urmeaza.

Daca nu era stransoarea de fier al lui Alec cred ca deja nu ar mai fi fost nici unul in picioare.Focul din gat
era din ce in ce mai puternic.

-Rabdare,crede-ma si mie imi e greu,imi sopti Alec in ureche facandu-ma automat sa ma simt mai bine.

-Incepeti,ordona Aro.

Apoi intr-o jumatate de secunda toti oamenii au fost lasati fara sange.Ar fi trebuit sa-mi fie mila de ei si
de oamenii de care erau iubitii dar imi fusese prea foame.

-Nu vrei sa vii cu mine putin,ma inreba Alec.

-Puteti pleca, ii raspunse Aro.

Pe un alt hol era o oglinda imensa.Alec ma puse sa ma uit la ea iar cand m-am vazut nu mi-a venit sa
cred.Aveam parul de o nuanta diferita,parca m-ai blond decat de obicei,pielea foarte alba iar ochii
rosii,mai rosii ca cei pe care ii avea Aro ieri.Totul era incadrat de o pelerina neagra ca si abanosul.L-a
sparsit am observat micutul semn pe care il aveam deasupre bluzei,fiind vizibil acum cu pelerina
descheiata.Era aceiasi emblema ca si la intrarea in castel,ca si in fiecare camera.Un V incadrat de o stea
deasupra caruia se aflau doua perechi de dintii de vampiri,una sus si una jos.Cred ca asta simboliza
legendele vechi si neadevarate despre vampiri.

Erau absurde.Nici macar nu aveam colti,nici nu ne transformam in lilieci si nici cu usturoiul nu aveam
probleme.

Am oprit un mrait.Apoi am realizat care era scopul meu aici,scopul meu pentru totdeuna.Trebuia sa ii
distrug pe membrii clanului Cullen.

-Deci ce parere ai?ma intreba Alec.

-Ce parere sa am?E super-bine.

M-am plimbat impreuna cu Alec prin majoritatea holurilor.Intr-unul erau doar tablouri cu Culleni.M-am
uitat atenta la toate.

Unul se numea ,,Dorinta de moarte".Era un tanar cu parul castaniu,cu umbre sub ochii negrii si fara
camasa aflat in lumina soarelui cu pielea stralucitoare ca miliarde de diamante.

-Ce zici de tablou?ma intreba Chelsea aparuta de nicaieri.

-Ii urasc pe Culleni.

Il simteam pe Alec stand langa mine si fixandu-ma cu privirea.

-Probabil ca nu pe el il urastii cel mai mult.Poate ca e pe locul 2 alaturi de partenera lui.

M-am uitat la ea uimita.

-Cum adica?

-Cea care a distrus lumea ta,lumea voastra,se corecta ea uitanduse la Alec,este,spuse ea aratand spreun
tablou,ea.

In tablou era o fata cu parul carliontat,de aceasi culoare ca si baiatul de dinainte,cu ochii ciocolatii,si cu
pielea foarte alba.Sub tablou era scris,,Renesmee Cullen":

-Cum adica ,,e pe locul 2 alaturi de partenera lui"?Ce legatura are ea cu el.

-Renesmee este fiica lui.A fost purtata in pantece de o muritoare pe atunci,acum fiind vampir,si a fost
nascuta de partenera lui Edward Cullen,Isabella Cullen.
Am marait la tablou si am gandit ca atunci cand ii voi distruge pe Culleni Renesmee va fi prima.

Cap.3.(acest capitol fa fi scris din perspectiva lui Renesmee):

Acum noi locuiam in Londra.Rosalie si Emmet se angajasera,erau satui sa tot repete scoala,si acum erau
asistentii lui Carlisle.Edward si Bella erau la facultatea de filozofie.Alice si Jasper au decis sa isi
retraiasca primii zece ani impreuna dar intr-un alt loc,Insula Esme.Esme ajuta la reconstructia unui palat
din secolul 15 iar eu si Jacob am decis,la insistentele lui Alice,sa facem o excursie in Italia.Stiu...E
periculos de aproape de Volturi dar Alice cumparase deja biletele.Probabil vroia sa fie cat mai mult
singura cu Jasper.E de inteles.

Asa ca impreuna cu Jake eram in avion la clasa 1 :

-Off...Nessie...daca ai stii ce ma bucur ca ne vom afla la 200 de km de Volturi,spuse el sarcastic.

-Mai termina Jake.Stii ca facem asta pentru Alice.

-Sii in plus vom sta si putin impreuna,spuse Jacob sarutandu-ma.

Am zambit si am incercat sa adorm.Nu am reusit.

-Scuza-ma.Zise o voce din spate.M-am uitat sa vad cine e.Avea parul scurt si rosu,foarte drept si ochii
albastrii care contrastau cu pielea ei maronie.Am auzit din gresala discutia cu prietenul tau de
dinainte.Mergeti spre Volterra?

-Aproape,raspunse Jacob nepoliticos.

Nu ne-a mai intrebat nimic.Si am adormit.

************************************************

Am visat niste ochii rosii care ma urmareau cu ura .Nu mai era nimic altceva.Doar doi ochi rosii privindu-
ma.

-Renesmee !!!ma trezi Jacob

-Ce e ?

-Cu tine ce e ?Ai vorbit intr-una.Trebuia sa iti acopar gura pentru a nu trezi suspiciuni.Esti bine ?

I-am ignorat intrebarea punandu-i alta in loc :

-Ce am spus?

-Doar Volturii incontinuu.

-Ciudat am visat doar ca ma urmareau niste ochi rosii.Nu era nimic despre Volturii.

In 5 minute am aterizat la un aeroport al carui nume nu l-am retinut periculos de aproape de Volterra.
Acum ploua.Mi-am amintit ca Bella a spus odata,,Ploua,nu mi s-a parut un semn rau,doar inevitabil.Imi
loasem deja larevedere de la soare. ‘’.Mie mi s-a parut un semn rau.Aici nu ar trebui sa ploua in aceasta
perioada a anului.

VA URMA !!!