Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lpuneanul

De Costache Negruzzi

Nuvela istoric Alexandru Lpuneanul este o lucrare pragmatic in care este
evocat figura lui Alexandru Lpuneanul in cea de-a doua domnie.
Aparine genului epic, ins compoziional, nuvela respect mai mult cerinele
genului dramatic. Distingem in estura intim a nuvelei 2 planuri. Unul ne anun
aciunile lui Lpuneanu in vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doile ofer, la
scen deschis spectatorului, desfurarea faptelor. Adic cel de-al doilea plan
constituie esena dramatic a nuvelei. Cele patru episoade, ce se succed, implinesc
de la inceput pn la sfrit caractereisticile unei opere menite a fi reprezentate;
gradaie, tensiune, izbucniri temperamentale, micri ample, triri puternice, sfrit
spectaculos.
Capitolul I Dac voi nu m vrei eu v vreau, se desfoar sub semnul voinei
despotice a eroului principal care ii expune tranant viitoarele msuri ce le va lua
mpotriva boierimii (Voi mulgei laptele rii, dar au venit vremea s v mulg i
eu pre voi. Destul, boieri!). Pactul incheiat cu Mooc, boierul intrigant i duplicitar,
relev, de la inceputul nuvelei, arta lui C. Negruzzi de a ptrunde psihologia
personajelor, de a le caracteriza prin mijlocirea aciunii i analizei deopotriv.
Capitolul II cu motto-ul Ai s dai sam doamn!, reprezint un tablou ce pare a fi
mai mult rezultatul fanteziei i inventivitii scriitorului, creat cu scopul de a
ptrunde in adncime personajul principal; comportametnul lui alexandru
Lpuneanu fa de doamna Ruxanda relev i mai convingtor un temperament
impulsiv, gata s-i njunghie soia, care i cere ndurare i stvilirea omorurilor
boierilor. Eroul ii afieaz acum dominantele psihice. El se ncrunt i-i fgduiete
un leac fr de fric. Lpuneanu, beat de snge, pune la cale un groaznic mcel
al boierilor. El se duce la biseric i, in faa lor, simuleaz pocin, invitndu-i la un
osp de mpcare. Afar de stroici i spancioc, care fug peste grani, toi ceilali
boieri cad in curs, urmnd invitrii. In toiul ospului, lefegii se nustesc asupra
boierilor, mcelarindu-i pe toi.
Capitolul III Capul lui Mooc vrem anun cea mai dramatic parte a nuvelei.
Prinznd de veste celel ce s-au petrecut la palat poporul se revars vocifernd spre
curtea domneasc. Lpuneanu il intreab ce vrea. Dup oarecare dezorientare, in
cele din urm, toi unesc glasurile cernd capul lui Mooc, pe care-l socotesc pricina
rutilor. Vod il pred furiei poporului care-l lineaz.
Lpuneanu aaz apoi pe o mas in form de piramid capetele celor 47 de boieri,
scen ce ia proporiile unui masacru, este creat nu numai cu nerv, dar i cu o
mare for narativ. Dinamica frazei fixeaz in fiecare clip alt atitudine: Cei
btrni murea fcndu-i cruce; muli ins din cei mai juni se aprau cu turbare;
Unii, dei rnii, se ncletau cu furie de gtul ucigailor, i, nesocotind ranele ce
primeau, i strngeau pn i ndueau
Negruzzi dovedete o rar intuiie in fixarea unor caracteristici succinte, att ale
domnului i boierilor, dar indeosebi ale poporului; ele definesc fie convingere,
laitate, ca in finalul replicii lui Mooc (Eu sunt boier mare! Ei sunt nite proti!),
fie luciditate i socotin in faa unei situaii critice, ce se desprindea din replica
domnului: Proti, dar muli, rspunde Lpuneanul cu snge rece, sau lipsa de
orientare, descumpnire in masa de burzuluii.
Capitolul IV intitulat De m voiu scula, pre muli am s popesc i eu, dei
reprezint sfritul unui tiran, nu se ridic la dramatismul i complexitatea
situaiilor sociale i psihologice din cel de-al treilea. Dup scena fcut lui
Ruxandra, Lpuneanul nu mai omoar, dar schingiuiete in mod barbar. De fric
s nu fie cclat de boierii pribegii in Polonia, se mut la Hotin. Aici il apuc
frigurile. Vzndu-i aparoape sfritul obtesc cere s fie tuns clugr i s se
rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine clugr i s se rnduiasc de
urma fiului su. Pe urm, revine asupra hotrrii (de m voiu scula, pre muli am
s popesc i eu), dar doamna Ruxandra, sftuit de mitropolitul Teofan i
indemnat de boierii pribegi Spancioc i Stroici, ce scpaser d emcel, il otrvete.
Lpuneanu inva s moar, el care tia numai a omor. Aici eroul principal se
manifest natural, mai ales in clipa in care se trezete din delir, i surprins d
esituaie, arunc cu potcapul intr-un clugr. In chinuri grozave ii d sufletul.