STIINTA TIPOGRAFIEI

Textul de fata este o incercare de introducere in lumea designului grafic, pornind de la

latura obiectiva, ce nu tine de inspiratia sau talentul artistului. Am ales sa scriu despre acest
subiect din cauza pasiunii personale pentru acest domeniu. De asemenea, mi s-a parut
intresanta aceasta introducere prezentata prin prisma unor studii in lumea tipografiei, fiind
potrivita pasionatilor de design grafic, dar care totusi nu au repere obiective.
In ciuda eforturilor de a crea un discurs critic despre design, acest domeniu ramane,
totusi unul marcat de conventie si intuitie. De la sfarsitul secolului 19 si pana astazi, cercetatori
din diferite domenii- psihologie, ergonomie si design- au testat eficienta tipografica. Acest
studiu, putin cunoscut designerilor practicanti, are o abordare riguroasa, desi pe alocuri
tendentioasa si inconclusiva, asupra modului in care oamenii raspund la cuvinte scrise pe
pagina, dar si pe ecran. Voi prezenta in continuare o serie de studii care elucideaza intr-o
anumita masura modul in care functioneaza domeniul tipografic astazi.
Fiecare studiu izoleaza si cerceteaza anumite variabile (stilul fontului, lungimea liniei,
marimea ecranului etc). Desi rational si stiintific, acest proces este totusi problematic, intrucat
variabilele tipografice intreactioneaza unele cu celelalte o schimbare intr-o parte a sistemului
are repercursiuni in alta. De exemplu, in 1929 Donald G. Paterson si Miles A. Tinker au publicat
o analiza a dimensiunilor scrisului- parte a unei serii de studii pe care le-au facut in vederea
realizarii igienei citirii. Testele s-au desfasurat in 6-, 8-, 10-, 12- si 14- ca dimensiune de font.
Testul a dezvaluit ca marimea 10- este cea potrivita pentru o citire optima a textului un
rezultat relevant, totusi doar pentru texte cu lungime de linie particulara (80mm) intr-un font
particular (care nu a fost dezvaluit).
Un alt studiu al lui Paterson si Tinker a testat 10 fonturi diferite, inclusiv traditional,
Kabel Lite, monodimendionata masina de scris americana dar si decoratul neo-medieval Cloiser
Black. Doar ultimele doua fonturi au provocat incetiniri ale citirii. Concluzia autorului: Fonturile
de uz comun sunt la fel de lizibile. Stiinta, deci, dezamageste designerul cand vine vorba
despre alegerea fontului.


In 1998, un studiu care analiza fonturi pe ecran a dezvaluit conflicte intre ce au spus
subiectii ca le-a placut si cum au citit de fapt. O echipa interdisciplinara la Carnegie Mellon
University a comparat Times New Roman si Georgia (un font creat special pentru ecran). Desi
echipa nu a gasit nicio diferenta obiectiva, utilizatorii au preferat Georgia, pe care l-au gasit mai
clar, mai placut si mai usor de citit. Un al doilea test a comparat Georgia cu Verdana, fonturi
create pentru vizualizarea pe ecran. In acest caz, persoanele testate au aratat o preferinta usor
subiectiva pentru Verdana, dar au citit mai bine folosind Georgia. Inca o data, studiul nu
concluzioneaza in mod clar.






Atunci, cum poate fi judecata eficienta tipografica? Lizibilitatea se refera la usurinta cu
care o litera sau cuvant pot fi recunoscute (ca ntr-un examen oftalmologic), in timp ce "citirea"
descrie usurinta cu care un text poate fi inteles (procesarea mentala de propozitii
semnificative). Designerii disting de multe ori "lizibilitatea" si "citirea" ca pari obiective i
subiective de experienta tipografica. Pentru oamenii de stiint, totusi, lizibilitatea poate fi
masurata in mod obiectiv, ca viteza de citire si inelegere. Subiecii, in cele mai multe studii
citate aici, au fost rugati sa citeasca un text i apoi sa raspunda la intrebari (viteza i inelegerea
sunt luate impreuna pentru ca lectura se realizeaza de multe ori mai repede, in detrimentul
coninutului de inelegere.)
Literatura de specialitate include numeroase articole pe tema daca (si de ce) un anumit
tip de hartie este prefertata in detrimentul alteia. In 1987, cercetatorii care lucreaza pentru IBM
au izolat si au testat variabilele care afecteaza textul, atat de pe ecran cat si pe pagina, inclusiv
calitatea imaginii, fontul, i linia. In timp ce echipa spera sa identifice cu succes vinovatul din
spatele performanei slabe a ecranului, au descoperit ceva altceva n schimb: interaciunea
factorilor parea sa fie de vina, fiecare variabila interactiona cu celelalte. Ecranul in sine s-a
dovedit a nu fi cauza principala a propriei ineficiene; vina apartinea, in schimb, modului in care
textul a fost prezentat, pe scurt, designului sau.
Intr-o a doua lucrare, echipa IBM a demonstrat ca diferenta de eficiena ntre pagina si
ecran ar putea fi stearsa in intregime, daca ecranul ar avea mai multe aseamanari conditiilor
normale de print. Acest studiu a prezentat fonturi negre, anti-alias pe o lumina de inalta
rezoluie pe ecran- caracteristici care au devenit mai mult sau mai puin standard, n anii 1990.
Cercetarea IBM a stabilit astfel conventiile designului grafic la trecerea de la imprimare la
domeniul ecranului.
In timp ce o astfel de activitate confirma caracterul comun de proiectare pentru pagina
si ecran, alte cercetari sfideaza unele dintre ipotezelecele mai dragi ale designerilor. Modernistii
elvetieni au promovat mult timp linii scurte ca ideal pentru lectura, de la Josef Mller-Brockman
(sapte cuvinte pe linie) la Ruedi Regg (patruzeci-saizeci caractere). Aceste reguli au devenit
instinct de baza pentru muli designeri.
Stiinta, cu toate acestea, spune o poveste diferita. Un studiu a stabilit ca lungimile de
linie mari sunt mult mai eficiente decat cele mai scurte, concluzionand faptul ca textul ar trebui
sa umple cat mai mult spatiu posibil.
Un alt studiu a comparat textele cu 80 de caractere pe linie cu texte cu 40 de caractere
pe linie . Liniile de 80 de caractere au fost create prin micsorarea latimii fiecarei litere, astfel
incapand mai mult text in acelasi spatiu. In ciuda acestei crime de neiertat impotriva tipografiei
, studiul a constatat ca subiectii ar putea citi liniile dense mai eficient decat liniile cu mai putine
caractere, chiar daca aceste caractere ar fi proportionate normal . Uratenia , dupa cum se
observa, nu compromite intotdeauna functiunea .
Ipotezele suparatoare nu sunt un lucru rau. Desi cercetarea citata aici nu ne poate spune
exact cum sa setam un font, concluziile sale ar putea fi utile si in alte moduri. De exemplu ,
studiul a fost folosit pentru a promova utilizarea de " spatiu alb " in toate lucrarile tipografice.
Poate ca este timpul sa reconsideram valoarea de densitate , de la pagina la ecran si mai apoi la
mediul urban.
Ceea ce ne-am putea atepta de la tiina de tip este o panza de paianjan fara reguli.
Fapt ce nu este prea optimist. In demersul sau de a descoperi standarde fixe, cercetarea a
afirmat, in schimb, o toleranta umana fata de variatia tipografica si elasticitatea sistemului
tipografic. Stiinta poate ajuta sa miscam dogmele noastre si poate crea o imagine mai clara a
modului in care variabilele interactioneaza pentru a crea viata, respiratie si chiar tipografie, insa
numai insipratia unui designer grafic si latura subiectiva a sistemului sau creator pot aduce
emotie in tabloul creat de acesta.
Iata in continuare un studiu de caz cu privire la tiparire. Acesta este o comparatie intre
tiparul difital si Offset, studiu care completeaza cele zise mai sus.


Premize
Evolutia tiparului digital a venit cu o serie de avantaje tehnologice, mai multe opiuni i
o serie de noi caracteristici care au imbunatatit atat din punct de vedere calitativ, cantitativ, cat
si ca timp efectiv de realizare a proiectelor de tipar digital. Acesta evolutie vine si cu o parte
negativa, cea a confuziei pe care o provoaca beneficiarului atunci cand este pus in situatia de a
alege metoda de tipar cea mai potrivita pentru nevoile sale specifice. Cruciala in determinarea
solutiei potrivite este intelegerea avantajelor si dezavantajelor pe care le prezinta tiparul
digital fata de metoda traditionala offset.

Procese Offset si Digital
Metoda Offset este folosita in general pentru
proiecte de tipar comercial de volum mare. Imaginea
dorita este imprimata pe o placa tipografica, dupa care
este transferata catre o suprafata din cauciuc, iar de pe
acesta suprafata ajunge la suportul final pe care este
imprimata. Imaginea destinata tiparului primeste
cerneala de pe niste role speciale, iar partile care nu fac
parte din imagine sunt acoperite cu o pelicula de apa
pentru a nu fi acoperite cu cerneala.
Tiparul digital elimina o serie dintre etapele
mecanice ale procesului de imprimare caracteristice
metodelor conventionale. Crearea placilor tipografice si
alte operatiuni manuale consumatoare de timp cum ar fi
calibrarea culorilor si a presei offset dispar. Astfel tiparul
digital devine o metoda mai rapida, dar si mai flexibila
deoarece permite modificarea facila a sursei inainte de
tiparirea fiecarui exemplar inclus in proiect.

Criterii de selectie a metodei potrivite
Alegerea metodei potrivite se face in functie de proiectul de tipar si de caracteristicile
acestuia. Exista cateva criterii care pot ghida catre alegerea solutiei potrivite. Totusi, daca exista
dubii, cea mai buna solutie este consultarea unui specialist.
Timpul de realizare. Un proiect de tipar digital poate demara din momentul in care fisierul
sursa este gata, in timp ce la offset este nevoie de pregatiri prealabile, ca pregatirea placilor
tipografice, calibrarea culorilor si a presei, ceea ce presupune cel puin cateva ore inainte de
demararea tiparirii. In cele cateva ore de pregatire pentru offset, un proiect de tipar
digital poate fi gata.
Volum. Pentru proiectele care nu depasesc mii de exemplare, tiparul digitaleste recomandat
atat din punctul de vedere al calitatii, cat si a costurilor presupuse. Daca proiectul depaseste
granita de cateva mii de exemplare, tiparul offset poate deveni o solutie viabila din punctul de
vedere al costurilor implicate.
Suport. Daca tiparirea se realizeaza pe suporturi speciale, altele decat hartia, tiparul offset
reprezinta solutia recomandata, chiar daca si in ceea ce priveste tiparul digital au fost
dezvoltate solutii care dau rezultate bune pe suporturi speciale.
Culoare. In cazul in care tiparitura nu prezinta mai mult de doua culori, tiparul offset poate
reprezenta o alternativa eficienta din punctul de vedere al costurilor, dar un material care se
bazeaza pe efecte coloristice intense va fi realizat mai bine calitativ prin tiparul digital.
Flexibilitate si personalizare. In acest sens tiparul digital este solutia optima. Materiale de
marketing folosite in promovarea directa pot fi personalizate usor si la costuri accesibile.





Concluzie
In functie de tipul de material, de volumul proiectului, de timpul de realizare sau in
functie de utilizare, fiecare material trimis catre tipar are caracteristici specifice prin care se
incadreaza la folosirea uneia dintre cele doua metode. De cele mai multe ori, atunci cand este
vorba de materiale comerciale, acestea sunt realizate prin tiparul digital deoarece presupun si
o grafica bazata pe un efect vizual puternic si trebuie sa ajunga cat mai repede n faa publicului
tinta pentru a deveni eficiente.





Bibliografie:

1. D. G. Paterson si M. A. Tinker, Studies of Typographical Factors Influencing Speed of Reading: II. Size of Type,
Journal of Applied Psychology, 13, 2 (1929): 12030.
2. D. G. Paterson si M. A. Tinker, Studies of Typographical Factors Influencing Speed of Reading: X. Style of Type
Face, Journal of Applied Psychology, 16, 6 (1932): 605613.
3. Daniel Boyarski, Christine Neuwirth, Jodi Forlizzi, si Susan Harkness Regli, A Study of Fonts Designed for Screen
Display, CHI 98, 1823
4. John D. Gould, Lizette Alfaro, Vincent Barnes, Rich Finn, Nancy Gischkowsky, si Angelo Minuto, Reading is
Slower from CRT Displays than from Paper: Attempts to Isolate a Single-Variable Explanation, Human Factors, 29,
3 (1987): 269299.
5. John D. Gould, Lizette Alfaro, Rich Finn, Brian Haupt, si Angelo Minuto, Reading from CRT Displays Can Be as
Fast as Reading from Paper, Human Factors, 29, 5 (1987): 497517.
6. Robert L. Duchnicky si Paul A. Kolers, Readability of Text Scrolled on Visual Display Terminals as a Function of
Window Size, Human Factors, 25, 6 (1983): 683692.
7.www.wikipedia.com