Sunteți pe pagina 1din 60

PIAŢA DE CAPITAL

Manualul elevului

PIAŢA DE CAPITAL Manualul elevului
PIAŢA DE CAPITAL Manualul elevului
PIAŢA DE CAPITAL Manualul elevului
PIAŢA DE CAPITAL Manualul elevului

Un program sustinut de Bursa de Valori Bucuresti (www.bvb.ro) si Vanguard (www.vanguard.ro). © 2008, Junior Achievement România Drepturile de autor aparţin Junior Achievement România.Textul acestei publicaţii sau orice parte din el, nu poate fi reprodus sau transmis în orice formă sau prin orice mijloace, electronice sau mecanice, inclusive fotocopiere, înregis- trare, depozitare în sisteme de recuperare a informaţiilor, sau altfel cu excepţia efectuării unui curs înregistrat Junior Achievement sau cu permisiunea organizaţiei. Print 2009, ISBN 973-9082-10-9

CONŢINUT

Piaţa

de caPital

1. PUŢINĂ ECONOMIE

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

3

2. PIAŢA DE CAPITAL

.12

3. INVESTIŢII ŞI VALORI MOBILIARE

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.20

4. VÂNZAREA ŞI CUMPĂRAREA DE ACŢIUNI

 

.26

5. FUNCŢIONAREA PIEŢEI DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA

 

.33

6. SFATURI PENTRU VIITORUL INVESTITOR

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.43

Piaţa

de caPital

capitolul 1

Capitolul 1 Puţină economie

• Condiţii pentru economia de piaţă

• Consumul, economiile şi investiţiile

Piaţa

de caPital

capitolul 1

Condiţii pentru economia de piaţă

Înainte de a face afaceri, învaţă să gândeşti economic! Oamenii fac dintotdeuna comerţ, schimb voluntar de produse şi servicii.

O economie reprezintă organizarea unei societăţi pentru a produce, distribui şi consuma bunurile şi serviciile pe care oamenii le doresc.

n Dorinţe şi resurse

Un fel de a studia economia este de a studia ce doresc oamenii şi alegerile pe care le fac. Modul în care aceştia aleg este un indiciu pentru a înţelege o economie. Toţi avem dorinţe. Dorim tot felul de lucruri de la alimente la case. În plus, cu cât timpul trece, vom dori mai mult şi lucruri tot mai diferite. Dorinţele noastre sunt nelimitate în timp.

n Insuficienţa

Ne confruntăm mereu cu aceeaşi problemă: resursele pentru a produce bunuri şi servicii sunt limitate. Ca o consecinţă, bunurile şi serviciile sunt limitate. Totuşi, în timp, dorinţele oameni- lor sunt nelimitate. Viaţa ne confruntă pe toţi cu problema insuficienţei. Penuria, insuficienţa înseamnă că resursele productive sunt limitate în comparaţie cu dorinţele pe care le au oame- nii pentru diferite bunuri şi servicii .

Un alt fel de a înţelege o economie este de a studia felul în care oamenii rezolvă problema insuficienţei.

Insuficienţa ne obligă să facem alegeri. Realizează o listă proprie de investiţii pe care ai dori să

le

faci în viitorul apropiat. Uită-te la lista ta. Poţi să le realizezi pe toate? Poate, dacă nu ai făcut

o

listă prea lungă. Problema personală cu care ai de-a face este cum să alegi între atâtea lucruri

pe care ţi le doreşti. Priveşte şi lista ta de resurse. Poţi să le ai? La unele poţi renunţa, micşorând

dimensiunea investiţiei sau amânând anumite etape.

n Organizarea unei economii

“În mod fundamental nu există decât două moduri de a coordona activităţile economice a milioane de oameni. Un mod este direcţia centralizată implicând folosirea forţei şi a statului totalitar modern. Cealaltă presupune cooperarea voluntară a indivizilor - tehnica de piaţă.” (Milton Friedman-economist american -1912)

O economie poate fi organizată prin planificare centralizată sau ca economie de piaţă.

Dacă o economie este planificată centralizat sunt de obicei necesare două aranjamente instituţionale :

1. proprietatea statului asupra produselor economice în special resursele naturale şi capitalul;

2. planificarea de bunuri şi servicii de către o autoritate guvernamentală.

Piaţa

de caPital

capitolul 1

Istoric, economiile planificate centralizat au avut de răspuns la trei întrebări dificile:

• Cum să decizi ce bunuri şi în ce cantităţi le doresc oamenii;

• Cum să controlezi preţurile şi să păstrezi calitatea;

• Cum să creezi stimulente pentru a inova, atunci când investitorii sunt mai mult preocupaţi de sarcinile de producţie.

n Condiţii pentru economia de piaţă

Economia de piaţă depinde de indivizi în mod sigur. Nimeni nu o conduce, ci toată lumea o conduce. La prima vedere această idee pare foarte confuză.

O economie de piaţă este condusă de alegerile consumatorilor. Atunci când te gândeşti la eco-

nomia de piaţă ţine minte următoarele situaţii necesare ca ea să poată opera:

Interesul personal. O pârghie în economia de piaţă este interesul personal. Pe de o parte, proprietarii de afaceri vor să obţină profitul cel mai mare. Pe de altă parte, con- sumatorul vrea să plătească cel mai mic preţ posibil. Cu alte cuvinte într-o economie de piaţă cumpărătorul şi vânzătorul încearcă să facă ceea ce este cel mai bine pentru fiecare.

Proprietatea privată. Într-un sistem de piaţă, indivizii nu Statul, sunt proprietarii facto- rilor de producţie. Ceea ce este şi mai important, proprietarii factorilor de producţie sunt liberi să folosească resursele lor aşa cum le convine, respectând cadrul legal.

Libertatea de alegere. Într-o economie de piaţă, producătorii sunt liberi să aleagă ce factori de producţie să folosească, ce produse să producă şi cum să organizeze aceşti factori. La fel, consumatorii (numiţi şi cumpărători) sunt liberi să aleagă ceea ce vor să cumpere şi dacă doresc să plătească preţul cerut.

Competiţia şi preţurile. Într-o economie de piaţă ideală, nu există nici un control al consumatorului sau investitorului asupra preţului într-o anumită piaţă. Investitorii operând independent, sunt în competiţie pentru resursele limitate cu toţi ceilalţi in- vestitori care produc acelaşi bun/produs. Cumpărătorii, care de asemenea operează independent, pot să influenţeze preţul unui produs pe piaţa de capital. Investito- rii, producătorii şi consumatorii sunt liberi să vândă şi să cumpere în acest tip de economie. Competiţia/concurenţa este cea care ţine preţurile scăzute şi încurajează eficienţa.

Rolul limitat al Guvernului. Ideal, într-o economie de piaţă, rolul Guvernului este limi- tat la stabilirea cadrului legal în care mecanismele economice pot opera.

În aceste condiţii care este elementul care lipseşte? Banii!

Toate economiile folosesc bani în primul rând ca un mijloc de schimb. Sistemul barter (schimbul unor bunuri pentru obţinerea altor bunuri), prezintă mari neajunsuri. Atât cumpărătorii cât şi investitorii operează cu bani şi este practic imposibil ca într-o economie de piaţă să funcţioneze sistemul barter.

n Fluxul circular al activităţii economice

Cum lucrează o economie de piaţă? Întâi gândiţi-vă la economia de piaţă ca fiind împărţită în două grupe: consumatorii şi afacerile. Indivizii sunt proprietarii resurselor economice - pământ, muncă şi capital (factorii de producţie). Agenţii economici cumpără factorii de producţie şi îi

combină în procesul de producţie astfel încât rezultă bunuri şi servicii. Bunurile şi serviciile sunt cumpărate de consumatori. Procesul este circular. Factorii de producţie merg de la consumato-

ri la agenţii economici (producători). Bunurile şi serviciile merg de la agenţii economici la con- sumatori. Combinate, cele două trasee arată curgerea reală a resurselor economice, bunurilor

şi serviciilor. Înainte de a fi adăugaţi banii, fluxul circular reprezintă o economie în sistem barter.

Adică consumatorii ar trebui să schimbe bunuri şi servicii pentru alte bunuri şi servicii.

Prin adăugarea banilor în fluxul circular inconvenienţele sistemului barter dispar. Circulaţia banilor arată plăţile pentru factorii de producţie. Chiria este plata pentru resurse. Recompensele

şi salariile sunt plăţile pentru muncă. Dobânzile sunt plăţile pentru cineva care îşi riscă capitalul.

Veniturile în bani oferă posibilitatea posesorilor de resurse să-şi cumpere bunurile şi serviciile

pe care le doresc şi care sunt produse de afaceri. Banii se întorc la agenţii economici atunci când

oamenii îşi exercită dreptul la alegere cumpărând şi investind.

n Ce putem spune despre pieţe?

Piaţa

de caPital

capitolul 1

Cele discutate mai sus arată două tipuri de pieţe - pieţe de resurse şi pieţe de produse. Resursele de piaţă includ pieţele de muncă, pieţele de resurse naturale şi pieţele de capital. În cazul resurselor de piaţă, consumatorii sunt de partea ofertei, ei îşi vând resursele afacerilor. Agenţii economici sunt în partea de cerere, ei cumpără resurse de la consumatori. Pieţele de bunuri şi servicii se numesc pieţe de produs. În pieţele de produs, consumatorii sunt în partea cererii şi afacerile, de partea ofertei. Problema penuriei este prezentă atât în piaţa de resurse cât şi în piaţa de produs. Deoarece consumatorii individuali au resurse limitate pe care le oferă, la fel sursele de venit ale consuma- torilor sunt limitate. Consumatorii ştiu că veniturile lor sunt limitate. Toţi avem limite bugetare.

Deci şi resursele sunt limitate. De aceea producţia de bunuri şi servicii este limitată. Toţi trebuie

să ne confruntăm cu insuficienţa.

Consumul, economiile şi investiţiile

• Care sunt principalele surse de venit?

• Cum vă ajută bugetul personal în luarea deciziilor, din perspectiva consumului şi a economiilor?

• Care sunt alternativele de a vă economisi banii?

• Cum fac investiţiile să crească veniturile?

• Ce anume protejează interesele consumatorilor într-o economie de piaţă?

Gândiţi-vă la banii pe care îi cheltuiţi pe hrană, haine, filme, convorbiri telefonice, etc. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, la nivelul anului 2005, în România cheltuielile se împărţeau aproximativ astfel: 38,9% pe mărfuri alimentare, 17,5% pe servicii (dintre care o treime pe facturi de telefon fix şi mobil) şi 43,5% pe mărfuri nealimentare (dintre care aproape un sfert pe energie electrică, termică şi gaze). Acest lucru ne transformă pe noi, consumatorii, în potenţiale persoane care economisesc şi investesc, şi bineînţeles într-o ţintă pentru comercianţi.

şi bineînţeles într-o ţintă pentru comercianţi. n SURSELE VENITURILOR Principalele surse de venit sunt

n SURSELE VENITURILOR

Principalele surse de venit sunt prezentate în continuare:

• Venitul din muncă

• Venitul din acumulări de investiţii

O mare parte din veniturile pe care le vei câştiga este foarte posibil să provină din munca

prestată pentru alţii sau dacă vei fi patron, din munca pe care o prestezi pentru tine însuţi. Acumulările sunt reprezentate de toate bunurile pe care le deţineţi: toate bunurile tangibile,

conturile bancare, economiile, investiţiile avute în proprietate. Valoarea netă a averii se referă

la tot ceea ce deţine o persoană după ce au fost plătite datoriile şi plăţile aferente persoanei şi

bunurilor deţinute. Folosite în diferite moduri, proprietăţile pot aduce venituri. De exemplu, dacă deţineţi un echipament, le puteţi permite altor persoane să îl folosească, în timpul unei plăţi. În acest caz economiştii ar spune că vă folosiţi proprietatea pentru a obţine o rentă. Proprietatea sub forma banilor, împrumutaţi sau depozitaţi într-un cont produce dobândă. Dobânda reprezintă venitul care se obţine lăsând pe alţii să-ţi folosească capitalul. Renta şi dobânda sunt două tipuri de venit obţinute din averea deţinută.

Piaţa

de caPital

capitolul 1

Cum puteţi acumula avere? Destul de simplu: trebuie să economisiţi şi să investiţi.

În conformitate cu anumite rapoarte, consumatorii economisesc mai puţin de 1% din venituri, iar restul îi cheltuie. Binenţeles, unii oameni economisesc mai mult de 1%, în timp ce există oameni care economisesc mai puţin sau chiar deloc. Suma pe care oamenii o pot economisi de- pinde de numeroşi factori, cum ar fi: mărimea venitului, anticipările cu privire la evoluţia veni- tului, dobânzile existente la bănci şi nivelul impozitelor, spiritul de investitor al unor persoane. Venitul: pe măsură ce nivelul venitului creşte, economiile şi investiţiile cresc. Relaţia dintre modificarea venitului şi modificarea consumului (şi implicit, modificarea economiilor) este surprinsă şi de legea psihologică fundamentală formulată de J. M. Keynes, care susţine că ”odată cu creşterea venitului, oamenii înclină, de regulă, să-şi mărească consumul, dar într-o proporţie mai redusă”. Anticipările privind evoluţia venitului pot fi o forţă puternică într-o economie. Atunci când oamenii au încredere în situaţia financiară actuală şi viitoare, cheltuiesc fără restricţii. Rata economiilor poate scădea, dar ei contribuie la creşterea economiei. Dar dacă siguranţa locului de muncă sau a salariului este afectată, oamenii economisesc mai mult şi cheltuiesc mai puţin. Anii 1980 şi 1990 reprezintă exemple foarte bune în acest sens. În timpul anilor ‘80, când oame- nii erau mai preocupaţi de bunăstarea lor materială, rata anuală a economiilor a fluctuat între 5-10%. În contrast, în anii ‘90, când siguranţa financiară a scăzut, rata economiilor a crescut. Dobânzile existente la bănci: Dobânzile mai mari pot încuraja economisirea banilor. Fiind atraşi de dobânzi, mulţi consumatori pot economisi mai mult pentru a beneficia de dobânzile mari. În acelaşi timp, costul ridicat al contractării unui împrumut descurajează întreprinzătorii sau cumpărătorii, aceştia amânând achiziţionarea de lucruri mai scumpe cum ar fi automo- bilele, locuinţele, sau investirea într-o afacere. Nivelul impozitelor: Taxele impuse de Guvern pot încuraja sau descuraja economiile. Taxele mari pe venitul din dobânzi îi descurajează pe oameni să facă economii.Taxele mici îi încurajează să acumuleze bani şi să-i investească. Băncile, companiile de asigurări, societăţile de investiţii financiare lucrează şi acţionează pen- tru ca tu să investeşti bani. În contrast, unele companii cum ar fi posturile de radio, fabricile de îmbrăcăminte, cinematografele, barurile, magazinele de cosmetice, vă încurajează să cheltuiţi. Deci nu numai că faceţi alegeri cu privire la ceea de cumpăraţi, dar decideţi şi cât să cheltuiţi şi cât să economisiţi şi să investiţi! Economii versus investitii. Aşa cum am explicat şi anterior, din totalul veniturilor unei per- soane, cea mai mare parte merg către consum, iar o parte mai mică sunt investite sau econo- misite. Diferenţa dintre investiţii şi economii este că, în vreme ce primele sunt realizate în scopul înmulţirii banilor disponibili într-o anumită perioadă de timp, economiile sunt realizate de obicei pentru a păstra banii şi a-i feri de devalorizare în vederea unor cheltuieli sau investiţii ulterioare. Cumpărarea unui copiator şi instalarea lui lângă un liceu, sau deschiderea unui mic magazin, reprezintă niste investiţii. La fel, cumpărarea unui apartament pentru închirierea lui ulterioară reprezintă o investiţie. În schimb, cumpărarea unui apartament pentru a te muta în el reprezintă o cheltuială, pentru că nu îţi va aduce în viitor venituri suplimentare, ci numai chel- tuieli. Un depozit la o bancă sau păstrarea„la ciorap” a banilor înseamnă economisire.

n UN BUGET VĂ CONDUCE LA ECONOMII ŞI INVESTIŢII

Pentru a vă ajuta în deciziile dumneavoastră, veţi dori să ştiţi câţi bani aveţi ca venit şi câţi bani cheltuiţi. Mulţi oameni utilizează planuri financiare sau bugete pentru a comensura veniturile şi cheltuielile pe parcursul unei perioade de timp. Bugetul este echilibrat atunci când veniturile şi cheltuielile sunt egale. Deficitul apare atunci când cheltuielile depăşesc venitul iar excedentul apare când venitul depăşeşte cheltuielile. Deşi sunt multe modalităţi de a vă realiza un buget, procesul se compune de obicei din trei etape: stabilirea obiectivelor financiare, estimarea veniturilor şi planificarea cheltuielilor. În calitate de consumator, econom şi investitor, luaţi multe decizii. Deciziile inteligente necesită cunoaşterea unor informaţii pe care le puteţi deţine din interpretarea cu grijă a reclamelor sau ofertelor. Pe acestea le regăsim în mijloacele tradiţionale de mass-media: televiziune, radio, ziare, reviste, internet. Publicitatea este una dintre cele mai importante industrii din lume.

EXEMPLU

În anul 2007, companiile româneşti au cheltuit aproximativ 486 de milioane de euro pentru a face publicitate produselor şi serviciilor lor, iar pentru anul 2008 estimările sunt de 593 de milioane de euro, potrivit raportului Media Fact Book realizat de agenţia de media Initiative. Din moment ce consumatorii sunt principala ţintă a companiilor publicitare, ar trebui să ştiţi câte ceva despre cum se sporeşte eficienţa pieţelor prin prisma informaţiilor oferite de publicitate.

pieţelor prin prisma informaţiilor oferite de publicitate. Piaţa de caPital capitolul 1 Beneficiile aduse de

Piaţa

de caPital

capitolul 1

Beneficiile aduse de publicitate. Campaniile publicitare aduc beneficii atât consumatorilor cât şi economiei în diferite moduri:

• oferă informaţii consumatorilor cu privire la preţuri, îmbunătăţirea bunurilor şi servi- ciilor, existenţa unor produse noi;

• creşte competiţia în rândul vânzătorilor de produse şi servicii. Atunci când consuma- torii au mai multe informaţii despre bunurile existente, cei care le vând se vor con- cura pentru a atrage cumpărătorii;

• în acest mod se plătesc costurile ziarelor, revistelor şi ale reclamelor prin radio sau televiziune. Drept rezultat, publicitatea face accesibile majoritatea informaţiilor transmise către public.

Costurile publicităţii. Publicitatea are atât costuri explicite cât şi implicite. Publicitatea are un cost atunci când este produsă, iar costul publicităţii creşte preţurile produselor. Publicitatea îi poate face pe oameni să cumpere unele lucruri pe care nu le-ar fi dorit dacă acestea nu ar fi fost promovate prin reclame. Mijloacele media cum sunt radioul, televiziunea, ziarele şi altele, care sunt finanţate de publici- tate, pot refuza să critice unele produse la care se face reclamă, astfel devenind subiective.

Diverse studii realizate de-a lungul ultimilor ani au arătat faptul că tinerii consumatori au o părere pozitivă despre publicitate, în timp ce oamenii mai în vârstă susţin exact contrariul. Mai mult, consumatorii cred din ce în ce mai mult că publicitatea este un factor relevant şi o sursă importantă de informaţie şi chiar amuzament.

Stabilirea obiectivelor financiare. Majoritatea veniturilor tale s-ar putea consuma pe chel- tuieli zilnice, dar cu toate acestea vei dori să economiseşti bani pentru cheltuieli mai mari cum ar fi o maşină, o afacere proprie sau studii universitare.

Estimarea veniturilor. Următorul pas în pregătirea unui buget personal este realiza- rea unei liste cu sursele tale de venit, cum ar fi locuri de muncă cu jumătate de normă, alocaţiile, cadourile, dobânzile şi economiile.

Planul cheltuielilor. În sfârşit, trebuie să faci o listă cu toate lucrurile pe care este posibil să le cumperi sau este necesar să le plăteşti pe o anumită perioadă de timp, la care adaugi suma pe care o doreşti pentru a îndeplini obiectivele pe termen lung. Acest lucru te va face să îţi dai seama de importanţa fiecărui lucru pe care îl doreşti. Acum poţi elimina lucrurile mai puţin importante pe care oricum nu le poţi cumpăra din buget.

• În timp ce bugetul îţi permite să economiseşti pentru a acumula o sumă pe care să o foloseştiţi mai târziu, există mai multe feluri de a-ţi investi banii pentru a creşte veni- turile. Multe din alternativele de a economisi sau de a investi în ceva sunt înşelătoare. Ce este un fond de dezvoltare sau un fond mutual? Dar acţiunile sau titlurile de valoare? Dacă aceşti termeni nu vă sunt cunoscuţi sau vă derutează, aflaţi că nu sunteţi singurii, dar puteţi deveni investitori mai buni învăţând mai mult despre aceşti termeni. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le aflaţi este acela că într-adevăr merită să vă economisiţi banii sau să investiţi.

În acest caz, factorii de luat în considerare sunt siguranţa, randamentul şi lichiditatea.

Piaţa

de caPital

capitolul 1

• SIGURANŢA

Îţi poţi ascunde banii, dar riscul de a-i pierde rămâne. De asemenea, nu aduc nici o dobândă în acest mod. Băncile şi instituţiile unde îţi poţi depozita banii îi protejează de dezastre. De asemenea, acestea oferă o asigurare că banii tăi sunt în siguranţă. În mo- mentul de faţă, în România depozitele bancare sunt garantate în limita a 20.000 de euro, ceea ce înseamnă că inclusiv în cazul în care banca la care ai depus banii dă faliment, îţi poţi recupera până la suma respectivă din Fondul de Garantare a Depozitelor, constituit la nivelul întregului sistem bancar. Investirea banilor este de obicei mai riscantă, dar poate aduce şi profit mai mare decât păstrarea banilor într-o bancă. În general, cu cât posibilitatea de câştig este mai mare, cu atât investiţia este mai riscantă. Dacă de exemplu cumperi acţiuni, nu te vei îngriji atât de mult să le fereşti de foc sau furt cât te vei interesa de valoarea acţiunilor tale. Preţul unei acţiuni ale unei întreprinderi poate să scadă şi astfel poţi pierde mare parte din banii investiţi în cumpărarea lor. Acest lucru se numeşte riscul pieţei. Riscul de inflaţie este un alt risc, care este asemănător cu riscul de creştere a preţurilor, care cauzează o scădere a puterii de cumpărare a leului, ca monedă. Investitorii înţelepţi adună informaţii în preala- bil, scăzând astfel riscurile. Acţiunea este un titlu de valoare care dovedeşte deţinerea de către posesorul ei a unei părţi din capitalul social al unei firme.

• RANDAMENTUL

Unul din motivele pentru care depuneţi banii la bancă este pentru că aceasta oferă dobândă. Dobânda reprezintă răsplata “pentru că aţi renunţat la a cheltui banii acum şi pentru că aţi permis unei bănci sau instituţii financiare să-i folosească”. Rata dobânzii este exprimată sub forma unui procentaj din suma depozitată pe o perioadă de un an. De exemplu, un depozit de 1.000 de lei cu o dobândă de 10% va aduce suma de 100 de lei drept dobândă pe an. Rata dobânzii reprezintă un raport procentual între masa dobânzii (dobânda propriu- zisă) şi capitalul împrumutat. Majoritatea depozitelor la bancă vă aduc dobândă compusă. Aceasta se formează prin adăugarea la suma depozitată a dobânzii calculate la intervale de timp regulate, dobândă care se transformă în depozit (adică o lăsaţi în cont), la care se calculează o nouă dobândă în următorul interval de timp. Acest proces poartă numele de capitalizarea dobânzii.

ACTIVITATE

Să presupunem că depuneţi 1.000 de lei astăzi şi obţineţi 10% dobândă anual. După un an veţi avea în cont 1.100 de lei (1.000×10% = 100 dobândă + 1.000 =1.100). Pe parcursul celui de-al doilea an veţi obţine dobândă la depozitul de 1.100 lei, adică 1.100 ×10% =110 lei dobândă, care se adaugă la depozit. La fel funcţionează şi un cont cu dobândă compusă cu scadenţă sub un an (3 luni de exemplu), la care dobânda se calculează după acest interval de timp şi se cumulează la depozit. Rata dobânzii oferite de bănci sau alte instituţii unde vă depozitaţi banii variază în funcţie de condiţiile economice şi de durata de timp în care vă ţineţi banii în respectivul depozit. Cu cât du- rata este mai mare, cu atât şi rata dobânzii este mai mare. Este foarte important să distingeţi între rata profitului şi profit, între rata dobânzii şi valoarea acesteia. Profitul depinde de rata profitului şi de frecvenţa compunerii. Dacă într-un an dobânda se acumulează de patru ori (depozit pe trei luni), depozitul va creşte mai repede decât dacă dobânda se calculează o singură dată pe an.

(depozit pe trei luni), depozitul va creşte mai repede decât dacă dobânda se calculează o singură

ACTIVITATE

Piaţa

de caPital

Iată cum ar putea creşte economiile tale dacă ai economisi un leu pe zi, la o dobândă de 10% pe an.

An

DEPOZIT

DOBÂNDĂ-10%

Dobândă cumulată

1

1leu × 365 zile=365 lei/an

36,5 lei

36,5 lei

2

365+36,5+365=766,5 lei

76,65 lei

113,15 lei

3

766,5+76,65+365=1.208,15 lei

120,815 lei

233,965 lei

4

1.208,15+120,815+365=1.694 lei

169,4 lei

403,365 lei

5

1.694+169,4+365=2.228,4 lei

222,84 lei

626,205 lei

6

2.228,4+365+222,84=2.816,24 lei

capitolul 1

După 6 ani vei fi acumulat peste 2.800 de lei. Desigur, ratele mai mari ale dobânzii cresc efectele dobânzii compuse. Probabil la o rată de 12% s-ar acumula după 6 ani aproximativ 3.600 de lei.

• LICHIDITATEA

Lichiditatea măsoară cât de uşor pot fi transformate economiile în bani lichizi. Cu cât sunt mai uşor de retras fondurile, cu atât este mai mare lichiditatea. Dar şi lichiditatea are un cost. Cu cât îţi este mai uşor să retragi banii de la o bancă sau dintr-un alt loc, cu atât dobânda pe care ai fi putut să o primeşti este mai mică.

• RISCURILE

Există riscuri asociate cu orice tip de investiţie. Riscul pieţei te poate face să pierzi o parte sau chiar toţi banii investiţi datorită eşecului unei firme. Riscul de inflaţie se referă la efectul inflaţiei (creşterea preţurilor) asupra investiţiei. Investitorii înţelepţi adună informaţii şi iau decizii cu mare atenţie pentru ca riscul să se reducă.

Cum pot ei să obţină informaţii pentru a lua decizii cu privire la investiţii? Pe internet, în standuri sau în librării se găsesc cărţi şi reviste care oferă informaţii importante cu privire la afaceri sau piaţa financiară, informaţii lunare, săptămânale, zilnice, cum ar fi „Financial Times”, „Wall Street Journal” sau„Fortune” pe plan extern,„Ziarul Financiar”,„Bursa” şi altele pe plan intern.

Piaţa

de caPital

capitolul 2

Capitolul 2 PIAŢA DE CAPITAL

• Finanţarea afacerilor

• Contabilitatea afacerilor

FINANŢAREA AFACERILOR

• Cum atrag firmele resurse financiare de pe piaţa de capital?

• Ce este piaţa de capital şi care este importanţa ei?

• Cum obţin afacerile fondurile necesare?

• Cum se determină valoarea unui împrumut?

• Care este importanţa acţiunilor şi obligaţiunilor?

• Ce reprezintă bilanţul şi contul de profit şi pierdere?

Pentru a începe sau a desfăşura o afacere, un întreprinzător trebuie să combine resurse umane, naturale şi capital. Capitalul este reprezentat de clădiri, echipamente, unelte şi maşini utilizate la producerea de bunuri şi servicii.

EXEMPLU

Noua fabrică Nokia de la Cluj utilizează roboţi pentru asamblarea telefoanelor mo- bile, fast food-urile „McDonald’s” folosesc cuptoare şi maşini pentru realizarea pro- duselor, în timp ce un supermarket foloseşte rafturi şi frigidere. Orice afacere, indife- rent de dimensiunea ei, utilizează o anumită formă de capital. Pentru a porni sau a extinde o afacere este nevoie de capital, fonduri care se pot obţine din surse interne sau din surse externe. Acest proces poartă numele de investiţie, dar puţini oameni realizează că fiecare leu investit înseamnă un leu mai puţin de economisit sau de cheltuit. Iată, de pildă, situaţia cu care se confruntă Laura, o tânără întreprinzătoare, care şi-a transformat bucătăria în brutărie şi care doreşte să cumpere un nou mixer, cu o putere mai mare, care să-i permită creşterea producţiei: mixerul costă aproximativ 800 de lei. Laura nu dispune momentan de întreaga sumă, astfel încât trebuie să economisească o parte din câştig pentru a-l cumpăra. Când economiseşte, Laura renunţă la a cumpăra un alt produs. Cu alte cuvinte, îşi reduce consumul în prezent pentru a investi în extinderea propriei afaceri. Investiţiile constau din cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea unor elemente de capi- tal (utilaje, echipamente, clădiri industriale) utilizate în producerea de bunuri şi servicii.

utilizate în producerea de bunuri şi servicii. n DE LA ECONOMII LA INVESTIŢII În economie, banii

n DE LA ECONOMII LA INVESTIŢII

În economie, banii pe care îi economisim renunţând la consumul curent ajung în domeniul afacerilor sub forma investiţiilor. Mulţi indivizi îşi orientează economiile către bănci sau alte pla- samente pentru a obţine câştiguri sub formă de dobânzi sau dividende. Astfel, devin participanţi pe piaţa financiară, locul unde cei care economisesc împrumută fonduri celor care sunt dispuşi să plătească pentru utilizarea acestor fonduri. Piaţa financiară reprezintă locul de întâlnire dintre cererea de resurse financiare, provenită de la cei dispuşi să împrumute şi oferta de resurse financiare, provenită de la cei care dispun de un excedent de astfel de resurse pe care doresc să-l împrumute/investească în anumite condiţii.

Piaţa financiară reprezintă o componentă importantă a unei economii libere, constituind o prelungire a fluxului circular prezentat în capitolul 1. Cei care economisesc oferă fondurile unei instituţii financiare care, în schimbul disponibilităţilor băneşti, le acordă dobânzi sau dividende. Instituţiile financiare împrumută aceste fonduri afacerilor. Investiţia companiei în bunuri de capital şi alte resurse va permite creşterea profitului, din care, ulterior, se vor achiziţiona noi echipamente. Compania va înapoia banii împrumutaţi plătind pentru aceştia o dobândă. Ast- fel, afacerile devin mai puternice iar cei care au făcut economii îşi îmbunătăţesc situaţia. În concluzie, pe piaţa financiară se întâlnesc două categorii de participanţi:

Piaţa

de caPital

capitolul 2

• cei care economisesc şi caută cele mai avantajoase plasamente pentru disponibilităţile lor;

• cei care împrumută capital pentru a deschide sau dezvolta o afacere.

Cum ajută piaţa financiară afacerile, în eforturile acestora de a obţine fonduri? Mijlocind vânza- rea de acţiuni sau transferurile de fonduri dintre cei care au disponibilităţi băneşti şi cei care au nevoie de aceste resurse. Există totuşi riscuri, atât pentru investitor, cât şi pentru afacere. Afacerile nu sunt întotdeauna profitabile, de aceea cu cât riscul unei investiţii este mai mare, cu atât creşte suma percepută de investitor pentru acordarea împrumutului. Investiţiile, sunt deci, supuse unui risc de piaţă, con- cretizat prin pierderea (unei părţi sau chiar integrală) a sumei investite. De asemenea, investiţiile pot fi afectate şi de inflaţie, un alt tip de risc, care conduce la avantaje pentru cei care s-au împrumutat şi rambursează creditele sub formă de ”monedă ieftină”. Din punctul de vedere al celor care au nevoie de fonduri (afacerile), riscul major constă în imposibilitatea returnării împrumutului sau a dobânzilor aferente.

n CÂND AFACERILE NECESITĂ ÎMPRUMUTURI

Împrumuturile pentru afaceri sunt clasificate, de obicei, ca împrumuturi pe termen scurt sau lung. Pentru împrumuturile pe termen scurt, suma împrumutată trebuie restituită în cel mult un an, iar pentru cele pe termen lung, suma împrumutată trebuie restituită în mai mult de un an. Deseori, afacerile, îşi finanţează activităţile apelând la împrumuturi pe termen lung. Suma împrumutată este returnată, în general, la sfârşitul perioadei pentru care a fost acordat creditul respectiv iar dobânda este plătită la diferite intervale în decursul acestei perioade. Împrumutu- rile pe termen lung poartă numele de împrumuturi obligatare atunci când agenţii economici sau administraţiile publice obţin fonduri pe termen lung prin emiterea de obligaţiuni. Obligaţiunea reprezintă un titlu de credit pe termen lung prin care emitentul (debitorul) este creditat de către subscriptor cu o sumă egală cu valoarea nominală a obligaţiunii. Emitentul se obligă să plătească deţinătorului obligaţiunii, la scadenţă, valoarea nominală a obligaţiunii şi periodic, până la scadenţă, o dobândă. Administraţiile publice, centrale şi locale, pot emite obligaţiuni în vederea acoperirii necesarului de finanţare pe termen lung a cheltuielilor pentru: construcţia şi modernizarea şcolilor, drumu- rilor şi podurilor, sau alte servicii publice. Obligaţiunile emise de organele administrative au un regim asemănător cu cele emise de societăţile comerciale. Principala sursă a disponibilităţilor băneşti, populaţia, poate achiziţiona obligaţiuni emise de stat, acesta obligându-se să restituie suma împrumutată plus o anumită dobândă la scadenţă.

EXEMPLU

În orice economie de piaţă, cele mai sigure instrumente de investiţii sunt conside- rate a fi obligaţiunile guvernamentale, în condiţiile în care statul garantează răscumpărarea lor. Şi în cazul obligaţiunilor emise de companii, de cele mai multe ori, cei care îşi inves- tesc disponibilităţile băneşti în astfel de obligaţiuni (creditorii) îşi asumă un risc mai mic decât dacă ar opta pentru alte tipuri de plasamente, deoarece datoriile faţă de creditori se achită înainte ca dividendele să fie împărţite acţionarilor. Standard and Poor’s, Moody’s Investors Service şi Fitch Ratings sunt cele mai importante firme care se ocupă cu evaluarea riscului obligaţiunilor, în funcţie de condiţiile financiare şi profitul potenţial. Evaluările (ratingurile) merg de la cele mai sigure plasamente din punctul de vedere al investitorilor (clasa A: AAA, Aaa, AA, Aa, sau A) şi până la cele mai puţin sigure plasamente pentru investitori (clasa C).

(clasa A: AAA, Aaa, AA, Aa, sau A) şi până la cele mai puţin sigure plasamente

1

Piaţa

de caPital

capitolul 2

De exemplu, ratingul acordat României la datoriile pe termen lung în valută, era, în septembrie 2008 Baa3 din partea Moody’s, BBB- din partea Standard and Poor’s şi BBB din partea Fitch. Ratingul constituie un indice utilizat în metodologia financiară internaţională prin care se evaluează riscul. Aceste evaluări influenţează dobânzile plătite; ca urmare, o evaluare slabă va costa mai mult emitentul, companie sau organ administrativ, care trebuie să crească dobânzile acordate pen- tru a atrage investitorii interesaţi de alte plasamente mai sigure.

n ÎMPRUMUTURILE PE TERMEN LUNG

Companiile care emit obligaţiuni folosesc capitalul astfel obţinut pentru achizionarea de noi tehnologii, pentru extinderea activităţilor sau pentru a finanţa preluările de firme sau fuziunile. Când doresc să emită noi obligaţiuni, companiile apelează în general la intermediari pentru a vinde respectivele titluri.

EXEMPLU

În noiembrie 2006, Banca Comercială Română a lansat o ofertă de obligaţiuni în valoare de 243 de milioane de lei, al cărei prospect putea fi consultat în agenţiile băncii, iar subscrierile se puteau face, de asemenea, tot în agenţiile BCR. Scadenţa obligaţiunilor este în anul 2009, deci reprezintă un împrumut pe o perioadă de 3 ani. Fiecare obligaţiune are valoarea de 100 de lei şi aduce cumpărătorului o dobândă fixă anuală de 7,25 lei. În consecinţă, cumpărătorii acestor obligaţiuni au devenit creditorii băncii, iar aceas- ta s-a angajat să le plătească o dobândă anuală de 7,25% (7,25/100), iar la scadenţă – capitalul investit.

7,25% (7,25/100), iar la scadenţă – capitalul investit. n ÎMPRUMUTURILE PE TERMEN SCURT Una din problemele

n ÎMPRUMUTURILE PE TERMEN SCURT

Una din problemele întâlnite de numeroase firme este aceea că, uneori, există perioade mai bune decât altele. Sunt perioade când vânzările prosperă şi perioade în care ele scad. Dar, multe din cheltuieli, cum ar fi salariile, chiria şi utilităţile (apă, lumină) rămân constante şi tre- buie plătite. Din acest motiv, cei ce se ocupă cu administrarea afacerilor îşi îndreaptă atenţia către fluxul de numerar pe care îl deţin.

Fluxul de numerar (cash-flow) indică, sub forma unui tabel, situaţia încasărilor şi plăţilor la nivelul unei firme.

Răspunsul pentru astfel de probleme îl constituie împrumuturile pe termen scurt. Acestea sunt acordate pentru perioade mai mici de un an şi sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor zil- nice cum ar fi salarii, materii prime şi mărfuri. Cele mai cunoscute forme ale împrumuturilor pe termen scurt sunt creditele comerciale şi împrumuturile de la instituţiile financiare.

Creditul comercial funcţionează ca un cont de cheltuieli. Cumpărătorul achiziţionează mărfuri de la vânzător pe credit, plata urmând a fi făcută la o dată ulterioară. Acest credit poate fi o simplă amânare a plăţii pentru achiziţiile făcute, vânzări în consignaţie sau împru- muturi pentru echipament, sau diferite facilităţi pentru a înlesni achiziţiile cumpărătorilor. Acest credit presupune, la fel ca orice alt tip de împrumut, un cost pe care compania trebuie să îl suporte.

Împrumuturile de la instituţii financiare precum băncile sau companiile finaciare sunt alte surse posibile de împrumut pe termen scurt, în special pentru noile afaceri. Un astfel de împrumut implică un acord privind plafonul maxim până la care instituţiile financiare creditează nevoile de bani pe termen scurt ale agenţilor economici, pe baza examinării is- toricului rambursărilor precedente de credite, a cash-flow-ului, a declaraţiilor financiare sau a planului de afaceri şi a rezultatelor previzionate a se obţine de către firma solicitantă. Rata dobânzii este influenţată de valoarea împrumutului, riscul şi capacitatea de rambursare a solicitantului.

n LANSAREA DE NOI ACŢIUNI

Pe lângă împrumuturi, afacerile mai pot obţine fonduri şi prin atragerea unor noi acţionari. Companiile obţin, deseori, fonduri prin vânzarea pachetelor de acţiuni publicului larg. Spre deosebire de deţinătorii de obligaţiuni, care sunt creditori ai firmei, acţionarii sunt proprietarii acesteia. Aceasta le acordă dreptul să aibă un cuvânt în alegerea consiliului de administraţie şi posesia unei părţi din profit, atunci când Adunarea Generală a Acţionarilor decide să distribuie profitul obţinut.

Piaţa

de caPital

capitolul 2

EXEMPLU

Dacă o companie are un capital social repartizat la un număr de 10.000 de acţiuni puse în circulaţie şi cineva deţine o acţiune, atunci deţine 1/10.000 din companie şi tot atât din profiturile obţinute. Totuşi, în timp ce deţinătorii de obligaţiuni primesc drept recompensă o dobândă, acţionarii intră în posesia dividendelor numai atunci când Adunarea Generală a Acţionarilor decide să distribuie profitul obţinut sub formă de dividende. Numărul de acţiuni emise de o companie variază în funcţie de mărimea şi specificul firmei. De exemplu, Petrom, cea mai mare companie din România, are un număr de 56,6 miliarde de acţiuni, în timp ce producătorul de medicamente Antibiotice Iaşi are numai 454 de milioane de acţiuni emise.profitul obţinut. Piaţa de caPital capitolul 2 EXEMPLU n CÂND AFACERILE ECONOMISESC FONDURI Afacerile pot

n CÂND AFACERILE ECONOMISESC FONDURI

Afacerile pot economisi sau recupera fonduri în mai multe feluri. O parte din fondurile destinate noilor achiziţii de elemente de capital pot fi obţinute prin cuantificarea deprecierii elementelor de capital folosite în procesele actuale de producţie. Deprecirea intervine atunci când uneltele, maşinile şi alte elemente ale capitalului fix suferă un proces de uzură fizică şi morală.

Uzura fizică constă în pierderea treptată a parametrilor tehnico-funcţionali ca urmare a folosi- rii bunurilor de capital în procesul de producţie sau ca urmare a acţiunii agenţilor naturali.

Uzura morală constă în deprecierea elementelor de capital fix ca urmare a apariţiei unor echi- pamente tehnice de producţie mai performante decât cele existente. Deci, cauza primară a uzurii morale o constituie progresul tehnic. Pentru a se putea recupera sumele cheltuite cu achiziţionarea bunurilor de capital fix, care ulte- rior sunt supuse unui proces de uzură, în preţul produselor vândute se includ şi cheltuielile cu amortizarea elementelor de capital fix.

Amortizarea reprezintă un proces de recuperare treptată a valorii capitalului fix, valoare depreciată ca urmare a procesului de uzură. Un alt fel de a privi amortizarea este prin raportarea la profitul obţinut de companie. Atunci când cumpărăm o maşinărie scumpă sau o clădire, dacă am lua în calcul întreaga sumă pe care o plătim la achiziţie pentru calculul profitului, acesta ar fi mult diminuat, dacă nu cumva am ajunge chiar pe pierdere, fără ca firma să aibă probleme financiare. În acest fel, orice astfel de achiziţie ar putea crea o imagine eronată asupra activităţii firmei. În contabilitate, costul de achiziţie al bunului respectiv se împarte pe mai mulţi ani (în funcţie de durata de utilizare), şi în fiecare an se înregistrează la cheltuieli o parte din preţul plătit pentru el, în acest fel rezultând o imagine echilibrată asupra activităţii şi profitabilităţii companiei. Fiecare dintre aceste “felii” înregistrate anual în contabilitate reprezintă cheltuieli cu amortizarea bunului respectiv.

Recuperând aceste sume prin deducerea lor din venit, afacerile hotărăsc cum să utilizeze profitul.

EXEMPLU

afacerile hotărăsc cum să utilizeze profitul. EXEMPLU Companiile îşi folosesc profiturile obţinute în trei

Companiile îşi folosesc profiturile obţinute în trei modalităţi:

1) Îşi plătesc taxele pe profit către Guvern ; 2) Distribuie o parte din profit acţionarilor, sub formă de dividende; 3) Utilizează o parte din profit şi pentru a-l reinvesti, obţinând astfel sumele de care au nevoie în vederea retehnologizării.

Piaţa

de caPital

capitolul 2

Ca sursă de finanţare, profitul reinvestit este foarte important pentru firmele noi, de mici dimen- siuni sau în curs de dezvoltare. Caracteristic acestui tip de afaceri este faptul că nu distribuie divi- dende acţionarilor. În schimb, păstrează profiturile şi le investesc în dezvoltarea companiei.

Compania McDonald’s a devenit publică în 1965 vânzând acţiuni pentru a-şi finanţa dezvolta- rea. Mai mult,de 10 ani nu a plătit dividende acţionarilor, reinvestind profiturile în fiecare an pentru a se extinde. Astăzi, McDonald’s plăteşte dividende de 1,5 dolari pe acţiune şi este cel mai mare lanţ de fast-food, având încasări de peste 22 miliarde de dolari pe an. Acest exemplu demonstrează că o afacere se poate dezvolta, poate câştiga mai mult în viitor şi poate oferi satisfacţii mai mari acţionarilor atunci când dezvoltarea se bazează pe reinvestirea profiturilor.

n FINANŢAREA MICILOR AFACERI

Rezultatele unei afaceri noi apărute sunt strâns legate de finanţarea acesteia. Există mai multe posibilităţi de finanţare a acestor firme, cum ar fi:

Economiile personale. Chiar dacă de cele mai multe ori economiile personale sunt limitate, acestea pot fi folositoare atunci când proprietarul afacerii trebuie să găsească noi surse de finanţare.

Familia şi prietenii. Pot

constitui o sursă importantă de fonduri pentru începerea

afacerii, dar în acelaşi timp, asemenea împrumuturi pot face ca astfel de relaţii să devină încordate.

Formarea unui parteneriat. Împărţirea proprietăţii poate îmbunătăţi nevoia de capital, dar va diminua controlul asupra afacerii.

Încorporarea capitalului. Oferă răspundere limitată şi transferul proprietăţii, dar costurile încorporării sunt mari iar profiturile trebuie împărţite.

Împrumuturile bancare. Criteriile în baza cărora se obţin creditele bancare au în ve- dere mărimea împrumutului acordat, destinaţia acestuia, capacitatea de rambursare

şi disciplina financiară a solicitantului sau un plan de afaceri detaliat.

Programele de împrumut pentru micile întreprinderi. Acestea includ atât îm- prumuturi directe cât şi garanţii de împrumut oferind avantaje financiare micilor

întreprinzători. De exemplu, în România, la 31 iulie 2008, Fondul Naţional de Garantare

a Creditelor pentru IMM-uri oferea garanţii în valoare totală de 630 de milioane de lei,

creditele pentru care erau oferite aceste garanţii însumând 1,29 miliarde de lei.

Fondurile de capital de risc. Creşterea capitalului care finanţează situaţiile ce implică un risc mare a coinicis cu un val mare de inovaţii în ultimele decenii.

TEXT DE COMENTAT

APLAUZE PENTRU DOMNUL DOW!

1

În fiecare zi, din ce în ce mai multe persoane participă la tranzacţiile efectuate pe pieţele internaţionale de acţiuni şi obligaţiuni. Nu este deloc surprinzător, din moment ce tot mai multă lume îşi investeşte o parte din economii acolo. Unii au investit prin intermediului unui fond de pensii, alţii apelând la fondurile mutuale sau casele de investiţii sau chiar acţionând ca investitori direct pe piaţă, pe baza propriilor cercetări şi concluzii. În prezent, există mulţi indici care măsoară mişcările pieţelor, dar cel mai vechi şi mai important dintre ei este indicele american Dow Jones. Indicele Dow Jones reprezintă o medie a valorii acţiunilor emise de 30 de companii americane, titluri tranzacţionate la bursa de valori din New York şi publicat de firma Dow Jones and Co. În 1882, Charles Dow şi partenerul său Edward Jones au fondat împreună cu Charles Berg- stresser compania Dow Jones. Într-un birou lângă bursa din New York, Dow şi Jones au început să publice Custom’s Afternoon Letter, care a devenit mai târziu The Wall Street Journal. În 1884, a fost constituit indicele Dow Jones care, iniţial, includea titlurile emise de 11 companii, cele mai multe dintre acestea operând în domeniul transporturilor feroviare.

Doisprezece ani mai târziu, ziarul a început să publice media Dow Jones, cunoscută în prezent ca “the Dow”. În 1928, a fost din nou modificată metodologia de calcul a indicelui, metodologie care a rămas neschimbată până în zilele noastre, fiind compus din valoarea titlurilor emise de 30 de com- panii. Companiile din baza de calcul a indicelui s-au schimbat în decursul timpului, pentru a reflecta evoluţia economiei americane. Ca o curiozitate, singura companie care exista şi pe lista întocmită în 1896 este General Electric. La reorganizarea metodologiei din 1928, indicele a primit valoarea iniţială de 100. Ulterior, în anul 1932, a atins cea mai mică valoare, 41, iar în prezent este deasupra pragului de 10.000 de puncte. La Bursa de Valori Bucureşti, cel mai important indice este BET (Bucharest Exchange Trading), lansat în anul 1997 şi compus din zece companii. BET a pornit de la valoarea de 1.000 de punc- te, iar după zece ani de la lansare, în 2007, reuşise să depăşească pragul de 10.000 de puncte, scăzând însă sub acesta ulterior.

Piaţa

de caPital

capitolul 2

CONTABILITATEA AFACERILOR

Contabilitatea afacerilor reprezintă un set de standarde şi reguli respectate de firme pentru ca părţile interesate, cum ar fi investitorii şi băncile, să poată analiza şi înţelege activităţile firmei. Toate firmele emit, periodic, declaraţii financiare, în special bilanţul şi contul de profit şi pier- dere. Bilanţul rezumă activele companiei (ceea ce ea deţine) şi pasivele (ceea ce datorează). Pasivele includ, pe de o parte, datoriile către entităţi din afara firmei, cum ar fi băncile, şi pe de altă parte datoriile către deţinătorii acesteia, rezultate din contribuţia acestora la capitalul social. Diferenţa dintre valoarea activelor deţinute şi datoriile către entităţile externe reprezintă valo- area netă a afacerii, valoarea care le revine proprietarilor după plata tuturor datoriilor externe. Poate fi văzută şi ca o datorie a companiei faţă de proprietari, ca urmare a investiţiei iniţiale a acestora, şi de aceea este inclusă în rândul pasivelor. Contul de profit şi pierdere rezumă veniturile firmei, costurile şi diferenţa dintre ele (profit ori pierdere) într-o perioadă dată. Bilanţul. Pentru orice afacere, bunurile pe care le deţine sunt active şi cele pe care le datorează sunt pasive. Întotdeauna, suma activelor unei firme este egală cu suma pasivelor. Cu alte cuvinte, orice sumă de bani intrată în companie, sub formă de aport al deţinătorilor afacerii, de împrumut sau în orice alt fel, trebuie să se reflecte într-o utilizare a acelor bani, mai exact într-un activ. Dacă în exemplul nostru de mai devreme, Laura alege să înfiinţeze o firmă pentru a-şi derula afacerea, cei 800 de lei economisiţi de ea ar putea intra în firmă sub forma unei majorări a capitalului social, mărind în acest fel pasivele firmei, iar utilizarea lor ar reprezenta-o mixerul cumpărat, în acest fel mărindu-se şi activele cu aceeaşi sumă. În cazul în care ar decide să ia un credit de la bancă în loc să economisească suma respectivă, datoriile către entităţile externe s- ar mări, şi prin urmare şi pasivele firmei, iar activele ar creşte la fel ca şi în prima variantă.

Aşadar,

sau cu alte cuvinte,

active = pasive

sumele intrate în firmă = întrebuinţările acelor sume.

De asemenea,

active = datorii către entităţile externe + valoare netă.

Bilanţurile sunt reprezentate, de obicei, în cea de-a doua formă, cu activele de o parte şi datori- ile şi valoarea netă pe de altă parte.

Piaţa

de caPital

capitolul 2

Să vorbim despre bilanţ:

Creanţele sunt sume datorate companiei de către clienţii ei.

Stocurile reprezintă mărfuri pe care compania le are de vânzare.

Datorii către furnizori constituie sume pe care compania le datorează furnizorilor săi.

Creditele pe termen scurt sunt împrumuturi pe termen scurt datorate de firmă.

Creditele pe termen lung constau în împrumuturi pe termen mai lung de un an, atrase de la bănci sau prin emisiune de obligaţiuni.

Valoarea netă este diferenţa dintre active şi datorii.

Teoretic, valoarea netă a companiei reprezintă suma ce va fi distribuită deţinătorilor ei de acţiuni dacă ea trebuie lichidată (ieşirea din afacere şi transformarea a tot ce deţine în bani gheaţă).

EXEMPLU: Bilanţul companiei S - 31 decembrie 2007

Active

 

Pasive

 

Numerar

55,000 lei

Datorii

 

Furnizori

     

60.000 lei

     

Creanţe

103,000 lei

Credite

pe

termen

90,000 lei

scurt

Stocuri

75,000 lei

Credite

pe

termen

85,000 lei

lung

Maşini+echipamente

110,000 lei

Subtotal

 

2,000 lei

Clădiri+terenuri

185,000 lei

Valoarea netă

   
   

Capital social

 

190,000 lei

   

Profit reţinut

 

103,000 lei

   

Subtotal

 

2,000 lei

Total

2,000 lei

 

2,000 lei

Contul de profit şi pierdere arată cât de mult o afacere a câştigat sau a pierdut într-o perioadă determinată de timp (de regulă un an). În situaţia veniturilor, putem vedea cum compania S a vândut produse în valoare de 570,841 de lei. Cheltuielile cu producerea şi vânzarea acestora s-au ridicat la 409,450 lei. Compania a obţinut un profit de 161,391 lei. Impozitele fiind 32,000 de lei, S a obţinut un profit net de 129,191 lei.

EXEMPLU: Contul de profit şi pierdere al Companiei S - 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007

 

Vânzări

 

570,841 lei

Costul mărfurilor vândute

 

-320,300 lei

Profit brut

 

250,541 lei

Alte cheltuieli

   

- Amortizare

16,290 lei

 

- Costuri de desfacere

31,360 lei

 

- Costuri administrative

21,500 lei

 

- Dobânzi

20,000 lei

 

Total

 

89,150 lei

Profit înainte de impozitare

 

161,391 lei

Impozit pe venit

 

-32,200 lei

Profit net (după impozitare)

 

129,191 lei

Dividende plătite acţionarilor

 

-50,000 lei

Profit reţinut

 

79,191 lei

1

Adunarea Generală a Acţionarilor de la S a votat să distribuie 50,000 lei în dividende către acţionarii săi, în timp ce diferenţa fondurilor, şi anume 79,191 lei, a fost reţinută de companie şi reinvestită. Pieţele financiare joacă un rol important în economia liberă de piaţă, orientând fondurile de la cei care economisesc către afaceri care îi folosesc pentru investiţii în noi bunuri de capital. Aface- rile folosesc pieţele financiare ca o sursă de fonduri pentru investiţii împrumutând, vânzând acţiuni sau economisind. Pentru a obţine fonduri, companiile şi administraţiile publice se pot împrumuta pe termen lung prin emitere de obligaţiuni. Deţinătorii de obligaţiuni, numiţi şi obligatari, sunt cei care împrumută bani şi au calitatea de creditori. Obligatarii primesc pe durata împrumutului o dobândă iar la scadenţă, valoarea obligaţiunii. Afacerile pot contracta împrumuturi pe termen scurt apelând la credite comerciale, instituţii financiare şi alte companii. Noile afaceri au la dispoziţie variante proprii de finanţare ca: economiile familiei şi prietenilor, împrumuturi de la bănci, programele de împrumut pentru micile întreprinderi sau capitalurile cu înalt grad de risc. Companiile vând acţiuni, sau dreptul de proprietate, pentru strângerea de fonduri pe piaţa financiară. Acţionarii câştigă drepturi de proprietate când achiziţionează acţiuni. Toate societăţile pe acţiuni emit acţiuni ordinare ale căror dividende sunt plătite în funcţie de decizia Adunării Generale a Acţionarilor. Afacerile pot obţine fonduri şi prin reinvestirea unei părţi din profitul obţinut. Firmele nou înfiinţate utilizează această strategie pentru a spori câştigurile viitoare astfel încât, pe termen lung, dividendele să fie mai mari iar preţul acţiunilor să crescă. Noile emisiuni de acţiuni se realizează prin intermediul unor oferte publice inţiale (IPO) lansate pe piaţa financiară primară. După cumpărarea acţiunilor, investitorii le pot tranzacţiona pe piaţa fianciară secundară, la bursa de valori. Bursa dispune de centre de schimb organizate (ca, de ex- emplu, BVB, NYSE şi London Stock Exchange) şi pieţe de schimb electronice (RASDAQ, NASDAQ). Instituţiile de reglementare supraveghează piaţa acţiunilor, obligaţiunilor şi altor titluri. Investitorii şi celelate persoane interesate de situaţia financiară a firmei pot afla mai multe informaţii cu ajutorul bilanţului şi contului de profit şi pierdere ale firmei. Bilanţul surprinde bunurile şi datoriile firmei, în timp ce contul de profit şi pierdere arată veniturile şi cheltuielile firmei pe o anumită perioadă de timp. Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli reprezintă profitul firmei.

Piaţa

de caPital

capitolul 2

Piaţa

de caPital

capitolul 3

CAPITOLUL INVESTIŢII şi VALORI MOBILIARE

• Investiţii

• Diversificarea investiţiilor

• Tipurile de investiţii

Investiţii

O primă întrebare la care trebuie să răspund este ce fel de produse să achiziţionez de pe

piaţa de capital. A doua întrebare subliniază eficienţa investiţiei viitoare. Ţelul profitului - cine primeşte, cât este stimulul. Aceste răspunsuri reprezintă răpunsuri la întrebări fundamentale la care orice persoană dornică să devină investitor trebuie să răspundă. Să le examinăm cu mai

multă atenţie.

n Unde să investim?

Prima decizie pe care trebuie să o iei este decizia asupra produselor de pe piaţă pe care trebuie

să le alegi. Ea ţine cont de o lungă listă de posibilităţi. Într-o economie de piaţă, ceea ce vor con-

sumatorii să cumpere indică companiilor ce să producă sau ce servicii să ofere. Ceea ce trebuie

să facă un investitor este fundamenteze o decizie de acelaşi tip, dar complexitatea ei este mai

mare datorită modului de accesare şi prelucrare a informaţiilor. Decizia asupra a ce să achiziţionăm sau ce servicii să folosim este însă numai jumătate de

răspuns. După ce am răspuns la întrebarea “ce să achiziţionăm?”, apare întrebarea “cât de mult

să investim?”.

n Cum să investim?

Cum să accesăm un produs de pe piaţa de capital sau un serviciu precum dorim?

În fapt este o combinaţie de luare de decizii şi risc. Răsplata pentru investitor este profitul -

adică diferenţa dintre câştiguri şi costuri într-o afacere. Luând deciziile potrivite, asumându-şi

riscul despre ce , cât de mult şi cum să investească, investitorii obţin profit.

În final, menţinerea flexibilităţii în luarea deciziilor economice fundamentale este cheia succe-

sului în afaceri. Pe măsură ce economiile se dezvoltă şi cresc, dorinţele oamenilor se schimbă. Cum noi idei şi tehnologii sunt folosite pentru obţinerea de produse noi în toată lumea, ele vor influenţa modul de realizare al produselor şi vor apare noi posibilităţi de afaceri. Ceea ce facem astăzi s-ar putea să fie total diferit mâine. Pentru ca o afacere să aibă succes trebuie să fie flexibilă şi gata să se adapteze la schimbarea condiţiilor.

EXERCIŢIU

gata să se adapteze la schimbarea condiţiilor. EXERCIŢIU S-a spus că singurul lucru cert legat de

S-a spus că singurul lucru cert legat de economiile moderne este schimbarea. Scrie o listă de trei moduri în care părinţii investeau curent în anii trecuţi, care au devenit ineficiente în prezent. Au fost aceste schimbări pozitive? Negative? Comentează. În ce fel investiţia în acţiuni constituie o schimbare?.

n Realizarea unei investiţii

Gândeşte-te la viitoarea investiţie. Care sunt ţintele ei? Eşti de acord cu ele, în special cele pe care le consideri cele mai importante? Care ar trebui să fie ţintele? Pentru a te ajuta să te gândeşti la ţintele unei afaceri citeşte cele patru afirmaţii de mai jos. Numerotează-le în ordinea importanţei lor pentru tine, de la 1 la 4!

20

– Principala ţintă a investiţiei mele este de a obţine profit.

– Scopul investiţiei mele ar trebui să fie o poziţie importantă în competiţia de piaţă.

– Dacă fac investiţia pentru o societate comercială la care am putere executivă scopul investiţiei este să mulţumească acţionarii companiei.

– Înainte de toate, grija mea cea mai mare ar fi să nu ţin banii acasă.

n Tipuri de afaceri

Piaţa

de caPital

capitolul 3

După cum ştiţi deja, într-o economie de piaţă satisfacerea clientului este deosebit de importantă pentru succesul unei companii. Totuşi afacerile au mulţi «stăpâni» pe care trebuie să-i mulţumească, în afară de clienţi. Acţionarii doresc o rată bună de profit pentru investiţiile lor, deci firma trebuie să realizeze profit. Dacă suferă prea multe pierderi, competitorii pot ajunge din urmă o companie şi o pot elimina din afaceri. Clienţii nu vor cumpăra acţiunile fir- mei dacă portofoliul lor nu-şi va menţine eficienţa, iar serviciile companiei calitatea ridicată. În plus societatea cere o comportare etică din partea companiilor de pe piaţa de capital. De asemenea, orice firmă ce activează pe piaţa de capital face parte dintr-un sistem. Ele «pro- duc» produse similare sau oferă servicii similare.

n Societăţile pe acţiuni ca forme de organizare a afacerilor

Privatizarea firmelor din ţările foste socialiste şi comuniste a fost numită de revista britanică „The Economist”,„vânzarea secolului”. Indiferent de metodă, transferul proprietăţii la o astfel de scară este o revoluţie economică globală. Aceasta afectează mii de companii şi sute de mii de angajaţi. Indirect realizarea va

fi mult mai mare pentru că privatizarea schimbă nu numai firmele privatizate ci şi compani-

ile care fac afaceri cu ele. Făcută bine, privatizarea eliberează companiile de controlul public, stimulează competiţia, acordă frâu liber iniţiativei şi atrage capital din zonele bogate ale lumii spre părţile în dezvoltare care pot să-l folosească în mod profitabil (8/21/93).

“Diferenţa dintre eşec şi succes este diferenţa dintre a face un lucru aproape bine şi a-l face perfect”.

Atunci când citiţi sau învăţaţi despre privatizare auziţi termenul pachet de acţiuni. Pachetele de acţiuni sunt vândute pentru a privatiza o companie aflată iniţial în proprietatea statului. Acţiunile sunt o formă de împărţire a proprietăţii sub forma unei societăţi pe acţiuni.

O societate pe acţiuni este o formă de organizare de afaceri, în interiorul căreia compania este

în proprietatea mai multor indivizi. Societatea pe acţiuni are în general aceleaşi drepturi de a

cumpăra oriunde şi a face contracte ca orice persoană. Ca formă de organizare a afacerilor, societăţile pe acţiuni au mai multe avantaje. Unul dintre cele mai importante avantaje este acela că poate aduna o mare sumă de bani prin vânzarea acţiunilor. Potrivit acestuia oamenii, chiar şi angajaţii companiei pot să-şi folosească economiile pentru a deveni coproprietari şi a împărţi profitul. Deoarece societatea pe acţiuni are o viaţă independentă de proprietarii ei, ea poate trăi oricât are succes. Un alt avantaj este că poate angaja directori profesionişti, persoane care ştiu cum se conduce o afacere. Societatea pe acţiuni nu este lipsită însă, de dezavantaje. Atât timp cât societatea pe acţiuni

este o entitate juridică există posibilitatea ca directorii să evite răspunderea pentru acţiunile lor

şi să practice atitudini lipsite de etică. În unele ţări veniturile companiei sunt dublu impozitate.

Altfel spus este taxat venitul companiei şi apoi profitul rămas distribuit între acţionari este din

nou impozitat. Piaţa competitivă prezintă multe avantaje. Investitorii de pe pieţele competitive, încearcă să-şi reducă costurile şi să-şi mărească profiturile. Costuri reduse înseamnă creşterea eficienţei. Pieţele există oriunde, oamenii se adună pentru a cumpăra sau pentru a vinde produse şi servi- cii. Schimbul de bunuri şi servicii contra bani oferă oamenilor un mod eficient de a-şi conduce afacerile. Sunt pieţele totdeauna competitive şi deci eficiente?

O companie operează în general sub o autorizaţie, ce reprezintă o licenţă eliberată de statul/

ţara în care funcţionează. Compania trebuie să opereze în conformitate cu cadrul legal. Cadrul legal stabileşte ce va putea să facă o companie şi ce nu va putea realiza.

Acţionarii sunt proprietarii companiei. În cazul companiilor publice în care acţiunile sunt tranzacţionate pe piaţa deschisă, acţionar este orice persoană care cumpără acţiuni. În cazul

21

Piaţa

de caPital

capitolul 3

companiilor recent privatizate, cetăţenilor li s-a dat ocazia să cumpere acţiuni ale societăţilor aflate anterior, în proprietatea Statului. Având mai multe mii de acţionari companiile au nevoie de un mod de operare eficientă. Pentru a realiza acest lucru acţionarii aleg un consiliu de ad- ministratie. Consiliul de administraţie stabileşte politica generală a companiei şi ceea ce este cel mai important, reprezintă interesele acţionarilor care au investit în companie şi aşteaptă beneficii materiale. Consiliul de administraţie angajează conducerea la vârf a companiei, care se află între proprietari şi management.

Anual, sau chiar mai des, în cazul în care intervin evenimente speciale, are loc Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA). În general, acţionarul are dreptul la atâtea voturi câte acţiuni deţine. Cum acţionarii pot locui oriunde, ei pot să voteze printr-o delegaţie – o autorizaţie scrisă trimisă consiliului de administraţie. De asemenea o dată pe an, compania trebuie să prezinte raportul anual, un document scris care prezintă pe scurt starea financiară a companiei şi descrie planu- rile de viitor ale companiei.

n Economiile şi investiţiile

Sunt influenţate atât la nivel macroeconomic cât şi la nivel individual de un ansamblu de factori care influenţează deciziile. Fiecare persoană sau agent economic poate renunţa la un câştig sau avantaj prezent (utilizarea fondurilor disponibile) în favoarea unui avantaj viitor (determinat de economisirea sau inves- tirea acestor fonduri). Procesele de economisire pot fi investiţii pe termene mai lungi sau mai scurte sub forme foarte variate. Astfel, sumele depuse la băncile comerciale de către persoane fizice sau juridice sunt folosite pentru acordarea de credite altor persoane fizice sau juridice, finanţând astfel investiţii în economie.

n Diferenţa dintre economisire şi investiţie

După cum am explicat şi mai devreme, economisirea presupune “păstrarea” sumelor deţinute, în timp ce prin investirea aceloraşi sume se aşteaptă o “multiplicare” a acestora. Alegerea căilor celor mai potrivite de economisire şi investiţie este un proces dificil, datorită multitudinii de instrumente de investiţii disponibile, instabilităţii unor pieţe, recesiunii economice, pertinenţei informaţiilor deţinute, etc. Problema alegerii unui instrument de economisire adecvat, care să ofere siguranţă economiilor, dar şi multiplicarea lor în timp, devenind practic esenţială. Multi- plicarea economiilor trebuie să asigure acestora, nu numai o protecţie la inflaţie, ci să aducă un câştig real, în condiţiile unui risc acceptabil.

n CE DESTINAŢIE POT AVEA ECONOMIILE, RESPECTIV INVESTIŢIILE?

Cei care fac economii şi investitorii au la dispoziţie multe posibilităţi care oferă diferite nivele de siguranţă, diferite dobânzi şi lichidităţi ale banilor. În continuare vă prezentăm unele dintre cele mai utilizate alternative.

22

1.

Depozitele şi conturile curente

2.

Fondurile de pensii

.

Acţiunile firmelor

.

Obligaţiunile

.

Fondurile mutuale

.

Certificatele de economii emise de stat

.

Asigurările de viaţă

1. Depozitele

Probabil cunoaşteţi cel puţin două tipuri de depozite oferite de bănci. Fiind cunoscute pentru nivelul ridicat de siguranţă, aceste depozite sunt asigurate în limita a 50.000 de euro, prin in- termediul Fondului de Garantare a Depozitelor, la care contribuie obligatoriu fiecare bancă din România.

Carnetul de depuneri şi contul de economii declarate - în afară de siguranţă,

lichiditatea este o caracteristică importantă a acestor conturi. Cerinţele de sold min-

ime sunt de obicei foarte scăzute şi economiile dvs. pot fi retrase oricând. Dezavan- tajul carnetului şi a contului de economii este că se plăteşte o rată a dobânzii relativ scăzută.

Certificatele de depozit - acestea oferă rate mai mari ale dobânzilor în comparaţie cu celelalte. Costul acestui lucru este o oarecare reducere a lichidităţii. Acest lucru se întâmplă deoarece certificatele de depozit trebuie lăsate în depozit o perioadă de timp specificată - de la câteva săptămâni la câţiva ani. Banii pot fi retraşi şi mai devreme de această perioadă impusă, dar se plăteşte o penalizare.

2. Fondurile de pensii

Majoritatea fondurilor de pensii sunt scutite de plata taxelor. Aceasta înseamnă că nu veţi plăti taxe şi impozite la dobânda acumulată, decât binenţeles atunci când veţi utiliza aceste fon- duri după ce veţi ieşi la pensie. Dacă doriţi să răscumpăraţi fondurile mai devreme, veţi plăti o penalizare. Fondurile de pensii reprezintă sume diferite acumulate pe perioada în care au fost angajaţi în muncă. Aceste sume sunt investite apoi în acţiuni sau alte forme ca cele prezentate anterior. Un cont de pensie individual este la fel ca şi un cont deţinut la o bancă, un fond mutual sau o firmă de asigurări.

Piaţa

de caPital

capitolul 3

3.

Acţiunile firmelor

O

acţiune conferă dreptul de proprietate asupra unei părţi din capitalul unei firme. Dacă cei

care deţin acţiunile sunt proprietarii firmei, orice profit realizat de aceasta le aparţine. Atunci când o firmă obţine profit, managerii pot decide (deşi nu sunt obligaţi să facă acest lucru) să distribuie o parte din acest profit celor care deţin acţiuni, oferindu-le astfel dividende. Dividendul este o parte din profitul net al unei societăţi pe acţiuni plătită către acţionarii firmei.

În cazul în care, respectiva firmă înregistrează pierderi, acest lucru se răsfrânge şi asupra acţionarilor firmei, care vor înregistra o pierdere la rândul lor. Acest lucru înseamnă că şi deţinerea de acţiuni este riscantă. Este posibil să pierdeţi o parte din investiţie sau chiar întrea- ga sumă investită în cumpărarea acţiunilor. Pe de altă parte, deţinătorii de acţiuni pot obţine un câştig substanţial din acţiuni dacă firma respectivă este profitabilă şi se dezvoltă.

4. Obligaţiunile

Obligaţiunile de firmă sunt certificate de îndatorare emise de firme atunci când au nevoie de un împrumut pe termen lung. Deţinătorii de astfel de certificate primesc periodic dobânzi pen- tru investiţiile făcute. La fel ca şi preţul acţiunilor, preţul obligaţiunilor poate să crească sau să scadă, deci investitorii pot câştiga sau pierde bani atunci când păstrează aceste certificate pe perioade lungi de timp.

5. Fondurile mutuale

Acestea sunt fonduri speciale de investiţii în care oamenii îşi pot plasa banii. Un fond mutual poate deţine acţiuni în sute de firme. Cu o sumă mică poţi cumpăra unităţi ale fondului mutual

şi devii astfel, în mod indirect, co-proprietar la mai multe firme la care fondul mutual deţine

acţiuni. În acest fel vă puteţi diversifica proprietăţile şi diminua riscul unor pierderi ce ar putea apărea dacă toate economiile sunt în acelaşi loc.

Scopurile fiecărui investitor în parte vor determina alegerea unui anumit tip de fond.

Există trei categorii mari de fonduri, care satisfac toate aşteptările individului:

Fondurile monetare. Acestea folosesc resursele investitorilor pentru realiza plasa- mente în instrumente ale pieţei monetare, mai exact depozite bancare, certificate de depozit, conturi curente, obligaţiuni de stat şi altele de acest fel. Fondurile de acest tip sunt limitate la investiţii pe termen scurt şi cu riscuri minime. Spre deosebire de depozi- tele bancare şi de conturile curente la bănci, fondurile mutuale de tip monetar nu sunt asigurate, în schimb ele oferă în general câştiguri mai bune decât depozitele.

Piaţa

de caPital

capitolul 3

Fonduri de investiţii în acţiuni. Acestea sunt fonduri mutuale care investesc banii investitorilor în acţiunile firmelor din ţară sau din alte state. Valoarea unui astfel de fond poate creşte sau scade rapid pe perioade scurte de timp, în funcţie de evoluţia acţiunilor în care investeşte. Spre deosebire de celelalte tipuri de fonduri, valoarea unităţilor fondurilor de acţiuni poate să şi scadă, ceea ce înseamnă că investitorii pot să şi piardă o parte din bani, nu doar să câştige.

Fonduri de investiţii în obligaţiuni. Numite şi fonduri de instrumente cu venit fix, aceste fonduri mutuale investesc în obligaţiunile emise de firme sau state de pre- tutindeni. Deoarece există multe tipuri de obligaţiuni, aceste fonduri pot varia foarte mult în ceea ce priveşte riscurile şi dobânzile.

În

România, cea mai mare parte a fondurilor mutuale au comisioane anuale de administrare.

În

plus, unele fonduri au comisioane atunci când cumperi unităţi de fond, altele au comisioane

atunci când vinzi unităţile respective, iar altele au comisioane şi la cumpărare, şi la vânzare.

6. Obligaţiuni de stat

Sunt certificate de investiţii speciale emise de Trezoreria statului, atunci când Statul lansează un împrumut public. Sunt garantate de Stat, fiind una dintre cele mai sigure investiţii care pot fi făcute. Certificatele sunt vândute de regulă la o valoare mai mică decât cea nominală şi apoi aduse la această valoare în momentul scadenţei, adică atunci când statul plăteşte banii pe care

i-a împrumutat.

7. Asigurările de viaţă

Sunt economii pe care oamenii le fac prin poliţe care, în afară de asigurare, oferă şi caracteristi- cile unor certificate de economii.

Alte tipuri de investiţii

O privire rapidă prin secţiunea financiară a unui ziar local sau naţional vă va arăta populari-

tatea acţiunilor, obligaţiunilor şi a fondurilor de investiţii. De asemenea, ar trebui să observaţi şi cursul de schimb valutar, tabelele cu contracte futures şi options, valoarea şi previziunile preţului aurului şi argintului. Contractele futures şi options au îndeosebi un risc mare, deoarece ele sunt ca şi pariurile cu privire la creşterea sau descreşterea, preţuri la diferite tipuri de articole sau valori economice.

TIPURILE DE INVESTIŢII

Există două categorii principale de valori mobiliare aflate la dispoziţia investitorilor:

acţiuni (reprezintă dreptul de proprietate asupra unei părţi din patrimoniul unei societăţi);

obligaţiuni (reprezintă un împrumut acordat de un investitor unei societăţi sau unei entităţi guvernamentale). Fiecare categorie prezintă caracteristici distincte, avantaje şi dezavantaje, în funcţie de obiec- tivele investiţionale ale investitorilor.

n Investiţiile în acţiuni

2

Atunci când investitorii cumpără acţiuni, aceştia devin deţinătorii unei “părţi” din capitalul so- cial al unei companii. Dacă o societate este profitabilă, preţul de piaţă al acţiunilor acesteia va creşte - acţionarii care au cumpărat acţiuni la un preţ mai mic pot beneficia de o creştere de capital. Dacă o societate nu este profitabilă, valoarea acţiunilor sale va scădea iar acţionarii pot înregistra o scădere de capital. Preţurile acţiunilor sunt influenţate de factori generali eco- nomici cât şi de factori specifici diferitelor industrii. În general, societăţile profitabile distribuie sub formă de dividende, în totalitate sau numai o parte din câştiguri. Acţionarii au drept de vot privind alegerea consiliului de administraţie şi de asemenea privind alte probleme impor- tante pentru societate (de ex. Aprobarea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi, fuziunea cu alte societăţi, politica de dividende, etc.). Societatea este obligată să-şi informeze acţionarii

despre persoanele care conduc societatea. Aceste informaţii sunt necesare pentru ca acţionarii

să poata lua o decizie în cunoştinţă de cauză asupra alegerii persoanelor desemnate, sau asu-

pra modului de exercitare a votului privind problemele supuse atenţiei lor.

n

Obligaţiunile

Piaţa

de caPital

capitolul 3

forma uzuală de obţinere a unui credit de către o societate comercială este emisiunea de

obligaţiuni. Obligaţiunea este un instrument de investire prin care se promite returnarea, nu

mai târziu de o dată stabilită în prealabil (data scadeţei), a sumei de bani pe care investitorul a împrumutat-o societăţii (valoarea nominală a obligaţiunii). În schimbul utilizării banilor, socie- tatea stabileşte plata către deţinătorii obligaţiunilor a unei dobânzi anuale în fiecare an, care reprezintă de obicei un procentaj din suma împrumutată. Deţinătorii de obligaţiuni nu sunt proprietarii societăţii, aceştia nu primesc plăţi reprezentând dividende şi nu pot vota în cadrul Adunărilor Generale ale societăţii. Valoarea investiţiei lor nu este dependentă de profitabili- tatea societăţii. Deţinătorii de obligaţiuni sunt împuterniciţi să primească suma reprezentând dobanda asupra căreia s-a convenit iniţial, precum şi valoarea nominală a obligaţiunii, la data

la care societatea respectivă îşi retrage obligaţiunile respective de pe piaţă.

O

n Diversificarea investiţiilor

Un alt concept ce trebuie analizat în elaborarea unei strategii de investiţii este diversificarea investiţiilor, adică plasarea sumelor disponibile în mai multe instrumente diferite de econo- misire şi investire, şi/sau în diferite variante ale aceluiaşi tip de instrument (în mai multe acţiuni diferite cotate la bursă sau în titluri la mai multe fonduri mutuale). Indiferent de nivelul sumelor de care dispuneţi pentru economisire sau investire, se poate “testa” eficienţa şi randamentul fiecărui tip de investiţie.

Piaţa

de caPital

capitolul 4

CAPITOLUL

VÂNZAREA şi CUMPĂRAREA DE ACŢIUNI

• Piaţa acţiunilor

• Investiţii

• Diversificarea investiţiilor

• Tipurile de investiţii

PIAŢA ACŢIUNILOR

În fiecare zi, pretutindeni în lume sunt cumpărate şi vândute miliarde de acţiuni. După nivelul

la care sunt tranzacţionate aceste titluri, se poate vorbi despre o piaţă financiară primară şi

despre o piaţă financiară secundară. Când o companie emite pachete de acţiuni, apelează la o societate de intermediere (în general

o societate de brokeraj) care distribuie emisiunea de titluri în vederea atragerii de bani de la

investitori. Acest proces corespunzător momentului punerii în circulaţie a noilor acţiuni poartă numele de piaţă financiară primară. După ce un pachet de acţiuni a fost vândut pe piaţa primară, participanţii de pe piaţa financiară cumpără şi vând acţiunile independent de activitatea companiei emitente. Aceste tranzacţii cu acţiunile emise într-o perioadă anterioară se realizează prin intermediul burselor de valori, care constituie piaţa financiară secundară.

Bursa de valori reprezintă piaţa pe care se întâlnesc cei care au nevoi de finanţare cu cei care au capacitatea de a finanţa. Cererea şi oferta de pe piaţa financiară secundară nu se exprimă di- rect de purtătorii lor, ci cu ajutorul unor intermediari (societăţi de servicii de investiţii financiare, sau mai uzual societăţi de brokeraj). Din acest punct de vedere s-ar părea că bursa este mai puţin importantă pentru firmele care doresc să obţină fonduri de pe piaţa financiară prin emiterea de acţiuni. Totuşi, bursa de valori are un rol foarte important. Fără piaţa secundară, puţini oameni ar cumpăra acţiunile emise pe piaţa primară, iar afacerile s-ar confrunta cu dificultăţi în încercarea lor de a strânge fondurile necesare pentru finanţarea activităţilor.

n ACŢIUNILE

Cea mai importantă componentă a bursei de valori o reprezintă tranzacţionarea acţiunilor emise de companiile cotate.

EXEMPLU

acţiunilor emise de companiile cotate. EXEMPLU La Bursa de Valori Bucureşti, de exemplu, se

La Bursa de Valori Bucureşti, de exemplu, se tranzacţioneză în momentul de faţă acţiunile a 66 de companii, dintre care 21 la categoria I, 44 la categoria a II-a şi una la categoria Internaţională. Valoarea totală a companiilor respective este de 26 de miliarde de euro. Suma este ceva mai mare decât la Bursa de la Budapesta, dar mult mai mică decât valoarea de 63 de miliarde de euro a acţiunilor cotate la Bursa din Praga, de 152 de miliarde de euro la Viena sau de 195 de miliarde de euro la Varşovia.

Pe de altă parte, pe pieţele mari ale lumii, cum ar fi cele din New York sau Londra, valoarea totală

a acţiunilor cotate este de ordinul zecilor de mii de miliarde de euro. Pentru a lua doar un exem-

plu, cea mai mare companie cotată din Statele Unite, gigantul petrolier Exxon Mobil, are o valoa- re de piaţă de 380 de miliarde de dolari (peste 250 de miliarde de euro), mai mult decât toate

cele 366 de companii de la Varşovia, liderul din regiunea noastră din acest punct de vedere.

CUM SE CITEŞTE UN TABEL DESPRE PIAŢA ACŢIUNILOR

Piaţa

de caPital

UN TABEL DESPRE PIAŢA ACŢIUNILOR Piaţa de caPital 1. Descompunerea capitalului sau dividendelor în ultimele

1. Descompunerea capitalului sau dividendelor în ultimele 52 de săptămâni.

Descompunerea capitalului are loc când o companie împarte un număr mare de acţiuni cu valoare nominală mică.

2. Cel mai mare preţ la care s-au vândut acţiunile în ultimele 52 de săp-

tămâni.

capitolul 4

3. Cel mai mic preţ la care s-au vândut acţiunile.

4. Numele firmei.

5. Simbolul acţinilor, numit şi simbol “tic-tac” deoarece cotele se transmiteau mai de- mult prin telegraf. Este de fapt abrevierea numelui.

6. Ultimul dividend per acţiune plătit de companie. Dividendele sunt plătite trimestrial, deci valoarea anuală a dividendului se obţine prin înmulţirea valorii trimestriale cu 4.

7. Rentabilitatea investiţiei calculată ca raport procentual între dividendul anual pe acţiune şi valoarea unei acţiuni.

8. Raportul preţ/câştig reprezintă preţul de închidere al acţiunii faţă de câştigurile pe acţiune pe ultimele 4 trimestre.

9. Numărul total de acţiuni comercializate în ziua respectivă. Sunt omise ultimele două zerouri.

10. Preţul cel mai mare, preţul cel mai mic şi preţul de închidere al acţiunilor de-a lungul acestei zile.

11. Modificarea preţului de închidere de astăzi faţă de preţul de închidere al zilei de ieri.

n OBLIGAŢIUNILE

Piaţa financiară secundară, care permite oamenilor să realizeze tranzacţii cu acţiuni, permite de asemenea, schimbul obligaţiunilor emise de firme sau de administraţiile centrale sau locale. Din moment ce dobânda în cazul obligaţiunilor este fixă, atunci când rata dobânzii se modifică obligaţiunea devine mai mult sau mai puţin valoroasă. Randamentul obligaţiunilor se determină ţinându-se seama de faptul că venitul generat de acest titlu rămâne neschimbat până la scadenţă. Mai mult, răscumpărarea obligaţiunii necesită plata la scadenţă a unei sume egale cu valoarea nominală. Randamentul unei obligaţiuni poate fi exprimat prin raportul din- tre venitul generat de acest tiltlu şi preţul obligaţiunii:

R o = randamentul obligaţiunii V o = venitul adus de obligaţiune P o = preţul obligaţiunii

V o R o = P o
V
o
R o =
P o

Obligaţiunile emise de Guvern, precum bonurile de tezaur, sau obligaţiunile emise de administraţiile locale (obligaţiunile municipale, de exemplu) sunt tranzacţionate pe piaţa secundară după ce au fost lansate iniţial pe piaţa primară. Ministerul de Finanţe se ocupă de tranzacţiile privind noi vânzări de bonuri de tezaur şi obligaţiuni, dar cei care doresc să vândă aceste titluri înainte de scadenţă trebuie să apeleze la un broker. Obligaţiunile municipale sunt emise prin intermediul băncilor sau prin licitaţie deschisă, iar după momentul emiterii sunt tranzacţionate prin intermediul brokerilor. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) reprezintă denumirea instituţiei de reglemen- tare şi de supraveghere în domeniul bursier, aşa cum Banca Naţională este pentru sistemul bancar. CNVM are două atribuţii principale: în primul rând de a furniza, şi de a schimba atunci când e nevoie, regulile după care să funcţioneze domeniul bursier, şi în al doilea rând de a supraveghea respectarea acelor reguli. De exemplu, Comisia hotărăşte ce documente trebuie prezentate investitorilor de către fondurile mutuale, sau de către companiile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate la Bursă, iar în cazul în care acestea nu se conformează, poate amenda sau chiar interzice prezenţa pe piaţa de capital a contravenienţilor.

care acestea nu se conformează, poate amenda sau chiar interzice prezenţa pe piaţa de capital a

2

Piaţa

de caPital

capitolul 4

TEXT DE COMENTAT

“TAURI” ŞI “URŞI”

Aşa cum preţul acţiunilor suferă modificări, la fel se întâmplă şi cu indicele BET. Aceste modificări sunt deseori numite şi schimbări ale pieţei, chiar dacă indicele este compus din valoarea a doar 10 titluri. Pe 19 septembrie valoarea sa a fost stabilită la 1000 de puncte, însă în scurt timp cotaţia indicelui a scăzut sub 1000, iar în anul 1998, în timpul crizei financiare care a afectat puternic ţara noastră, ea a ajuns până la 281,24 puncte pe 24 septembrie 1998, cea mai mică valoare pe care a înregistrat-o vreodată BET. Ulterior, pe măsură ce economia şi-a revenit, companiile cotate la Bursă au înregistrat şi ele re- zultate mai bune iar investitorii şi-au întors din nou atenţia către acţiuni, ceea ce a făcut ca şi in- dicele cel mai reprezentativ pentru piaţă, BET, să cunoască o creştere constantă şi spectaculoasă. Cu toate acestea, valoarea de 1000 de puncte, de la care plecase indicele în 1997, a fost atinsă din nou de-abia în aprilie 2002. De altfel, perioada 2002-2003 a marcat începutul unei creşteri constante şi susţinute a preţurilor acţiunilor de la Bursa de Valori Bucureşti, care a durat până la sfârşitul lui 2007. Atunci când pe piaţa financiară se înregistrează o creştere constantă şi de durată a cursurilor titlurilor tranzacţionate, situaţia este cunoscută de investitori sub numele de “piaţă a tauru- lui” (bullish). Opusă acestei tendinţe de creştere este “piaţa ursului” (bearish) – situaţie în care valoarea indicelui de referinţă al pieţei scade constant. În mod asemănător, indivizii care cumpără acţiuni mizând pe o creştere a cursului sunt numiţi “tauri”, iar “urşii” sunt cei care vând acţiuni deoarece se aşteaptă la o scădere a cursului acestora. Nimeni nu poate anticipa fiecare modificare a cursurilor bursiere. Investiţiile în acţiuni sunt riscante, dar cunoştinţele şi priceperea investitorului de face cercetări îl ajută de cele mai multe ori să obţină beneficii. În ciuda riscurilor, operaţiunile bursiere se dezvoltă de an la an.

Randament şi risc

În condiţiile amintite anterior se pune problema alegerii modalităţii optime de investire, care să corespundă cel mai bine scopurilor şi aşteptărilor celui ce investeşte. Pentru aceasta, vom asocia fiecărui tip de investiţie (sau plasament) două noţiuni:

randament (nivelul câştigului adus de o investiţie);

risc (probabilitatea de obţinere a unui anumit randament).

Randament

Randamentul unui depozit bancar va fi determinat de nivelul dobânzii acordat de banca depo- nentului. Cel mai răspândit mod de exprimare a randamentului este exprimarea procentuală, întrucât aceasta ne oferă o imagine comparabilă a randamentului diferitelor instrumente de investiţie. Există mai multe modalităţi de calcul a randamentului unui plasament:

Randament (%) = (suma finală - suma iniţială investită) / suma iniţială investită x 100

Spre exemplu, considerăm situaţia depunerii la bancă a unei sume de 2000 lei, pe o perioadă de 6 luni, cu o dobândă aferentă acestei perioade 100 lei. Randamentul depozitului bancar pentru cele 6 luni se va situa la nivelul de 5% din suma iniţială (corespunzătoare unei dobânzi anuale de 10%). Randamentul unei invesţii în acţiuni. Spre exemplu, cumpărăm la 1 ianuarie 500 acţiuni ABC la un curs de 10 lei/acţiune şi le vindem la 1 iulie acelaşi an, când cursul lor a devenit 11,5 lei/ acţiune. În acest caz suma iniţială investiţia va fi de 500 acţiuni x 10 lei pe acţiune = 5 000 lei, suma finală va fi 500 acţiuni x 11,5 lei/acţiune = 5 750 lei, iar randamentul investiţiei va fi:

2

Randament (%)=(suma finală - suma iniţială)/suma iniţială x 100 == (5 750 – 5 000) / 5 000 x 100 = 15%.

Acum, avem la dispoziţie un indicator pentru a asigura comparabilitatea celor două modalităţi de investire propuse mai sus - depozit bancar şi investiţia în acţiuni. Revenim la exemplul investiţiei în acţiunile ABC: am presupus că după cele 6 luni, cursul acţiunilor a înregistrat o creştere de 15%. La fel de bine însă, acest curs putea înregistra o creştere mai mică, sau chiar o scădere, determinând un randament negativ, respectiv o pier- dere pentru investitor.

Piaţa

de caPital

capitolul 4

Risc

Nu există o formulă universală de calcul al riscului, întrucât există nenumăraţi factori ce pot afecta performanţele unei anumite investiţii: în cazul depozitului bancar există riscul (mai mic) de faliment al băncii, în timp ce, în cazul investiţiei în acţiuni există riscul (mai mare) ca acţiunile să scadă ca urmare a rezultatelor slabe ale societăţii ABC. Există o legătură direct proporţională între riscul şi randamentul unei investiţii. Astfel, cu cât riscul este mai mic, cu atât randamentul investiţiei este mai redus; cu cât riscurile sunt mai mari, cu atât creşte şi randamentul ce poate fi asigurat de o investiţie. Când faci o investiţie trebuie urmărit acel tip de investiţie care asigură un raport optim între randament şi risc, raport ajustat în funcţie de aşteptările, posibilităţile şi nu în ultimul rând aversiunea faţă de risc a fiecărui investitor. Un alt aspect al randamentului investiţiilor este legat de perioada pe care acestea se desfăşoară. Presupunem că vom constitui un depozit simplu de 1 000 lei la bancă, cu o dobandă lunară de 1%, urmând să retragem în fiecare lună dobanda obţinută. În acest caz, randamentul (dobân- da) anual al depozitului va fi de 1% x 12 luni = 12% (dobânzile au numai rol de exemplu). De altfel, majoritatea dobânzilor bancare anunţate sunt dobânzi anuale, chiar dacă se referă la perioade mai scurte de timp (aceasta fiind şi sursa unor anumite confuzii). În aceste condiţii, atunci când o bancă comercială anunţă “Acordăm o dobândă de 10% pentru depozitele la 3 luni”, aceasta înseamnă că dobânda anuală este de 10%, iar pentru cele 3 luni se încasează o dobândă de numai 10% x (3/12) = 2,5%. Ce se întâmplă însă, în exemplul de mai sus cu dobânda lunară de 1%, în cazul în care în fiecare lună dobânda se adaugă sumei existente? În acest caz, se realizează o capitalizare a dobânzii. Suma aflată în contul de economii va evolua astfel:

Suma iniţială

1

000 lei

Luna I

1.000

+ (1% x 1.000) = 1.010

Luna a II-a

1.010

+ (1% x 1.010) = 1.020,1

Luna a III-a

1.020,1 + (1% x 1.020,1) = 1.030,301

ş.a.m.d.

 

În mod evident capitalizarea dobânzii (prezentată mai sus) asigură un randament mai mare al sumei iniţiale depuse, faţă de situaţia în care dobânda nu se capitalizează:

Suma iniţială

1 000 lei

Luna I

1 000 + (1% x 1 000) = 1 010

Luna a II-a

1 010 + (1% x 1 000) = 1 020

Luna a III-a

1 020 + (1% x 1 000) = 1 030

ş.a.m.d.

 

După acelaşi principiu, se calculează şi o rată a inflaţiei cumulată, pe baza ratelor lunare ale inflaţiei anunţate de către Institutul Naţional de Statistică.

Lichiditatea

Lichiditatea reprezintă capacitatea unui activ (bun) de a fi transformat în bani. Astfel, spunem că investiţia în acţiuni la bursă este mai puţin lichidă (acţiunile se transformă mai greu în bani, prin vânzarea lor la bursă, existând posibilitatea să nu găsim nici un cumpărator interesat) decât un depozit bancar (poate fi transformat mai uşor în bani, aceştia putând fi retraşi oricând de la bancă).

2

Piaţa

de caPital

capitolul 4

Inflaţia

Fenomenul inflaţionist reprezintă reducerea puterii de cumpărare a monedei naţionale, în de- cursul unei anumite perioade (mai concret, cu aceeaşi sumă de bani se pot cumpăra mai puţine produse de acelaşi fel în prezent, decât se puteau cumpăra la o anumită dată din trecut). Rata inflaţiei reprezintă creşterea medie a preţurilor pentru consumatorii obişnuiţi şi este

calculată lunar de Institutul Naţional de Statistică. În calculul ratei inflaţiei, fiecare categorie de bunuri şi servicii are o pondere, iar rata inflaţiei reprezintă media ponderată a creşterii preţurilor

la fiecare din categoriile de produse şi servicii luate în calcul.

De exemplu, în anul 2005, pâinea avea o pondere de 6,5% în calculul inflaţiei, cea mai mare din- tre toate categoriile de produse, legumele 3,6% în timp ce benzina şi motorina aveau împreună

o pondere de 3,91%, iar energia electrică 5,27%. Desigur, nu toată lumea cheltuieşte 6,5% din

bugetul personal pe pâine sau 5,2% pe curent electric. Pentru unii dintre noi inflaţia pe care o resimţim este mult mai mică, sau mult mai mare, decât cea oficială, însă ponderile respective reprezintă o medie naţională şi sunt considerate relevante pentru calculele economice. Pentru a vedea cum acţionează inflaţia, vom face referire la exemplele de mai sus. În cazul de- pozitului bancar cu dobândă de 12% pe an, după un an la sfârşitul căruia încasăm cu 12% mai mult decât am pus la bancă, preţurile nu mai sunt aceleaşi cu cele de la începutul anului. Cu cei 1 120 de lei pe care i-am avea dintr-un depozit de 1 000 de lei nu putem cumpăra cu 12% mai multe pâini, mai multe legume sau mai mulţi litri de benzină decât la începutul anului, pentru că între timp au crescut şi preţurile, nu numai suma de bani deţinută. Randamentul de 12%, neafectat de inflaţie, poartă numele de randament nominal. După ce îl ajustăm cu creşterea medie a preţurilor la nivel naţional, el devine randament real, pentru că ne spune cât din creşterea banilor ne măreşte cu adevărat puterea de cumpărare, nefiind anulată de creşterea preţurilor. De exemplu, luând în calcul rata inflaţiei de 8% anunţată pentru luna august 2008, randamen- tul real al depozitului nostru ar fi undeva în jurul nivelului de 4%. Situaţia este aceeaşi şi pentru investiţia în acţiuni.

Analiza pieţei

Cunoaşteţi în acest moment mult mai mult despre analiza pieţei decât vă imaginaţi. Analiza pieţei implică proiectarea, adunarea, înregistrarea şi analiza informaţiilor legate de produsele/serviciile destinate pieţei. Ariile de analiză a pieţei includ (dar nu se limitează la acestea) următoarele:

• Starea economiei

• Analiza produsului

• Analiza preţului

• Analiza reclamei

• Analiza vânzărilor

În mod obişnuit statisticile guvernamentale pot fi folosite pentru a judeca ce se întâmplă în economie. Informaţii utile includ tendinţele de angajare, schimbarea nivelelor de salarizare, veniturile disponibile şi dobânzile. Analiza economică vă ajută să identificaţi tendinţele pieţei.

Analiza produsului poate indentifica gradul de acceptabilitate al produsului pe piaţa şi poate

poate fi

utilizată pentru compararea produsului cu produsele similare ale competitorilor dvs.

Simplu spus, analiza preţului determină numărul consumatorilor dispuşi să cumpere un produs

la preţuri diferite. O chestiune majoră la care trebuie să răspundă analiza preţului este dacă un

produs poate fi vândut la un preţ care să acopere toate costurile şi să ofere un profit. Analiza reclamei se concentrează pe mesajul produsului şi efectul lui asupra potenţialilor cumpărători. Totodată, acest tip de analiză poate ajuta la determinarea celui mai potrivit ames- tec de reclame (de exemplu prin ziar, radio, poştă directă).

fi folosită pentru a aduce îmbunătăţiri produsului. De asemenea, analiza produsului

Analiza vânzărilor examinează metoda folosită de un agent de vânzări pentru vânzarea unui produs. Ea examinează eficienţa prezentărilor de vânzare şi poate ajuta la identificarea celor mai bune instrumente (de exemplu broşuri, fotografii) în vânzarea unui produs.

0

EXERCIŢIU

Piaţa

de caPital

EXERCIŢIU Piaţa de caPital COMPANIA la care lucraţi/despre care aveţi informaţii este angajată într-un tip de

COMPANIA la care lucraţi/despre care aveţi informaţii este angajată într-un tip de analiză de marketing? Cum v-a ajutat/v-ar ajuta analiza să luaţi decizii mai bune privind un produs?

capitolul 4

Mijloace de analiză

Înainte de a decide ce metodă veţi folosi în analiza pieţei, decideţi ce doriţi să faceţi cu informaţia obţinută. În principal ce doriţi să aflaţi sau să realizaţi. Analiza pieţei poate fi foarte costisitoare, dar este foarte folositoare. Nu uitaţi că surse secundare de informaţie cum ar fi publicaţiile gu- vernamentale, asociaţiile profesionale sau comerciale, firme care se ocupă cu analiza pieţei pot să îndeplinească cerinţele dvs. Dacă veţi porni la înfăptuirea analizei, trei metode sunt folosite în general: chestionarea, observaţia şi experimentul. Chestionarea înseamnă colectarea de către un cercetător a informaţiei oferite de o probă din grupul de potenţiali cumpărători. Aceasta poate fi făcută prin chestionare scrise trimise prin poştă, interviuri personale sau interviuri telefonice. Înainte de a conduce analiza consultati-vă cu un expert în proiectarea supravegherii pentru a fi sigur că obţineţi rezultatele dorite. Observarea presupune că o persoană îl observă pe cumpărător făcând un anumit lucru cum ar fi folosirea sau cumpărarea unui produs. De multe ori observatorul îşi asumă rolul unui cumpărător într-un magazin. Observaţia este în particular folositoare în magazinele în care produsul aflat sub investigare este vândut. Observatorul poate raporta despre plasarea pro- dusului în magazin, când este cumpărat, ce alte produse sunt cumpărate împreună cu el. O piedică în observare este că motivele şi alte caracteristici ale cumpărătorului observat rămân necunoscute. Experimentul, cea mai bună cale pentru a obţine datele necesare este adesea cea mai cos- tisitoare. Situaţiile actuale ale pieţei pot fi stabilite şi variabilele observate (de ex. tipul de cumpărături, preţuri) pot fi controlate. Ca şi în cazul metodei chestionarului este important să apelaţi la un expert în proiectarea ex- perimentului.

EXERCIŢIU

Împreună cu un coleg alegeţi un produs pe care îl folosiţi regulat. Faceţi o analiză de piaţă pe acest produs. Decideţi ce vreţi să cunoaşteţi şi mijloacele folosite pentru a afla acest lucru.

1

Piaţa

de caPital

capitolul 4

2

CAPITOLUL FUNCŢIONAREA PIEŢEI DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA

Structura pieţei financiare

PIEŢEI DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA Structura pieţei financiare În România, instituţiile şi mecanismele pieţei de
PIEŢEI DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA Structura pieţei financiare În România, instituţiile şi mecanismele pieţei de
PIEŢEI DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA Structura pieţei financiare În România, instituţiile şi mecanismele pieţei de

În România, instituţiile şi mecanismele pieţei de capital au început sã se cristalizeze în anii ‘90. Piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se întâlnesc şi se reglează în mod liber cere- rea şi oferta de instrumente financiare pe termen mediu şi lung. Piaţa de capital în Romania cuprinde atât segmentul de piaţă primarã, cât şi cel de piaţă secundarã. În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două segmente:

- Piaţa primară; este piaţa pe care emisiunile noi de acţiuni şi obligaţiuni sunt vân- dute prima dată. Deşi poartă denumirea de “piaţă”, această vânzare se face de fapt prin intermediul instituţiilor financiare (bănci, societăţi de intermediere).

- Piaţa secundară. Odată vândute, acţiunile şi obligaţiunile fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin interme- diul pieţelor organizate, şi anume, în România, prin Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

Piaţa

de caPital

capitolul 5

Piaţa

de caPital

capitolul 5

Începutul pieţei de capital în ţara noastrã a fost legat de Programul de Privatizare în Masã (PPM), prin care s-a realizat privatizarea a peste 5.000 de companii deţinute de Stat prin distribuirea în mod gratuit a unei pãrţi a capitalului acestora cãtre toţi cetãţenii României în vârstã de peste 18 ani. Procesul de privatizare s-a continuat prin vânzarea acţiunilor rãmase în proprietatea Statului cãtre investitori strategici şi financiari, români şi strãini. Administrarea, reglementarea şi supravegherea pieţei de capital se realizeazã de cãtre Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativã autonomã cu personalitate ju- ridicã, subordonatã Parlamentului. CNVM reprezintă echivalentul Bãncii Naţionale a României pentru piaţa bancarã sau echivalentul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor pentru piaţa asigurãrilor. Comisia este condusã de şapte comisari numiţi de Parlament, dintre care un Preşedinte şi doi Vicepreşedinţi, şi este organizatã pe direcţii şi departamente care se ocupã de toate domeniile pieţei de capital (direcţia generalã autorizare-reglementare, direcţia generală supraveghere, etc.). În prezent, activitatea pe piaţa de capital este reglementatã de Legea 297/2004. Pentru com- pletarea şi aplicarea acesteia Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare emite Regulamente şi instrucţiuni. Piaţa de capital include şi alte instituţii şi entitãţi importante în desfãşurarea operaţiunilor aces- teia. Astfel, societãţile de servicii de investiţii financiare sunt reunite într-o asociaţie profesio- nalã numitã Asociaţia Brokerilor. Aceasta are drept obiectiv reprezentarea intereselor membrilor sãi în scopul dezvoltãrii pieţei de capital în ţara noastrã. Pentru informaţii suplimentare despre asociaţie, vizitaţi pagina ofi- cialã a acesteia, la adresa www.asociatiabrokerilor.ro.

Bursa de Valori Bucureşti

Activitatea bursierã în ţara noastrã dateazã din anul 1839, prin întemeierea burselor de comerţ. La 1 decembrie 1882, a avut loc deschiderea oficialã a Bursei de Valori Bucureşti, iar peste o sãptãmânã a apãrut şi cota bursei, publicatã în Monitorul Oficial. De-a lungul existenţei sale, ac- tivitatea bursei a fost afectatã de evenimentele social-politice ale vremii (rãscoala din 1907, rãz- boiul balcanic 1912-1913). Bursa a fost închisã pe perioada primului rãzboi mondial. Dupã re- deschiderea sa, a urmat o perioadã de 7 ani de creşteri spectaculoase, continuată de o perioadã tot de 7 ani de scãdere acceleratã. Activitatea Bursei de Efecte, Acţiuni şi Schimb se întrerupe în anul 1948, moment în care erau cuprinse la cota bursei acţiunile a 93 de societãţi şi 77 de titluri cu venit fix (tip obligaţiuni).

Dupã o întrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori Bucureşti a fost reînfiinţatã în anul 1995, prima zi de tranzacţionare fiind 20 noiembrie 1995. În prima zi s-au tranzacţionat 905 acţiuni de la 6 companii cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continuã. La acest moment bursa tranzactioneazã actiunile unora dintre cele mai importante companii din economia româneascã, numãrul acestora urmând să crească în viitor. Pe RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations) au fost tranzacţionate valorile mobiliare neincluse la Cota Bursei de Valori. Prima zi de tranzacţionare pe piaţa Rasdaq a fost 1 noiembrie 1996, moment în care s-au tranzacţionat acţiunile a 3 societăţi. Acţiunile listate pe această piaţă au fost rezultate în urma procesului de privatizare în masă, ceea ce provocat o creştere explozivă a numărului de societăţi tranzacţionate (în jur de câteva mii). Desigur, datorită condiţiilor specifice pieţei româneşti, numai un număr redus al acestora (de ordinul sutelor) se tranzacţionau regulat şi aveau o piaţă ordonată. În ultimii ani au existat şi începuturi timide de listare pe Rasdaq a unor societăţi private înfiinţate după 1989. Societăţile listate pe piaţa Rasdaq erau împărţite în trei categorii: Categoria I, Categoria a II-a şi Categoria de bază. În anul 2007 a avut loc fuziunea prin absorţie a Bursei de Valori Bucureşti (BVB) cu Bursa Electronică Rasdaq (BER), BVB preluând toate obligaţiile şi drepturile BER. Piaţa rezultată păstreaza numele şi infrastructura BVB, oferă investitorilor o ofertă integrată, mai eficientă şi mai vizibilă pe plan regional. După fuziune până în prezent, în sistemul Bursei de Valori Bucureşti au fost definite două pieţe:

- piaţa reglementată a BVB, ce cuprinde toate companiile ce au parcurs paşii nece- sari/îndeplinesc condiţiile necesare cotării la una din cele patru categorii;

- piaţa Rasdaq, ce cuprinde companiile ce erau listate la Bursa Electronică Rasdaq (BER). Bursa de Valori este condusã de un Consiliu de Administraţie format din nouã membri, ce include un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. Acţionarii bursei sunt reprezentaţi în principal ai societăţilor prestatoare de servicii de investiţii financiare care realizeazã tranzacţii prin Bursa de Valori. Aceasta a rezultat din demutualizarea bursei de valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni.

valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni. Piaţa de caPital capitolul 5 Cotarea (”admiterea”) unei
valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni. Piaţa de caPital capitolul 5 Cotarea (”admiterea”) unei
valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni. Piaţa de caPital capitolul 5 Cotarea (”admiterea”) unei
valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni. Piaţa de caPital capitolul 5 Cotarea (”admiterea”) unei
valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni. Piaţa de caPital capitolul 5 Cotarea (”admiterea”) unei
valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni. Piaţa de caPital capitolul 5 Cotarea (”admiterea”) unei
valori şi transformarea acesteia în societate pe acţiuni. Piaţa de caPital capitolul 5 Cotarea (”admiterea”) unei

Piaţa

de caPital

capitolul 5

Cotarea (”admiterea”) unei emisiuni de acţiuni la Bursa de Valori reprezintã o recunoaştere a activitãţii eficiente a societãţii emitente, datoritã unor criterii si a unei analize riguroase ce tre- buie îndeplinite în vederea cotãrii. Cotarea se poate face la categoria I sau la categoria a II-a a bursei (aceasta din urmã numitã si categorie de bazã); categoria I necesitã îndeplinirea unor criterii suplimentare de cãtre emitenţi. Pe lângã aceastã recunoaştere a activităţii lor eficiente, pentru societãţile emitente cotarea aduce şi alte avantaje: vizibilitate şi publicitate pentru companiile cotate, acestea beneficiind

Piaţa

de caPital

capitolul 5

de o mediatizare intensã şi devenind cunoscute opiniei publice şi comunitãţii de afaceri; sim- plificarea operaţiunilor de registru şi de transfer al acţiunilor; posibilitãţi de finanţare pe piaţa de capital prin emisiuni de acţiuni şi obligaţiuni.

Mecanisme bursiere

Bursa este, în principal, o piaţã virtualã unde se schimbã pachete standard la niveluri de preţ restabilite. Standardizarea pachetelor de acţiuni şi prestabilirea preţului au fost introduse pentru a uşura transferurile, astfel cã Bursa este aproape o piaţã idealã. Tranzacţiile se caracterizeazã prin faptul cã persoana care adreseazã ordinul de vânzare sau cumpãrare îşi asumã obligaţia ca imediat, sau în perioada de lichidare normală (câteva zile din momentul încheierii tranzacţiei), sã punã la dispoziţia partenerului titlurile vândute sau suma de bani reprezentând preţul tranzacţiei. Aceste tranzacţii se deruleazã pe baza contului deschis de client la SSIF. Astfel, un investitor poate cumpãra valori mobiliare, cu condiţia sã plãteascã integral contravaloarea acestora. Un client care vinde trebuie sã predea valorile mobiliare con- tractate în cadrul aceluiaşi termen, primind contravaloarea integralã a acestora în contul sãu. În situaţia în care clientul nu-şi respectã obligaţiile asumate, brokerul va proceda la lichidarea poziţiei clientului sãu, dupã cum urmeazã:

• prin vânzarea titlurilor respective la valoarea lor de piaţã, din momentul în care obligaţia scadentã de depunere a fondurilor nu a fost îndeplinitã;

• prin cumpãrarea titlurilor de pe piaţã, la cursul curent, în vederea lichidãrii poziţiei unui client care nu a predat integral titlurile vândute. Orice diferenţã nefavorabilã rezultatã din astfel de operaţiuni (când lichidarea pozitiei prin vân- zarea titlurilor se realizeazã la un curs mai redus decât cel la care au fost cumpãrate sau când cumpãrarea acestora are loc la un curs mai mare decât cel din momentul angajãrii poziţiei) este suportatã de client.

Formarea cursului bursier

Ca pe orice altă piaţã, la bursã, cursul titlurilor financiare - preţul curent al acestora - se formeazã prin confruntarea directã a cererii cu oferta. Specific bursei este, însã, faptul cã acest proces se realizeazã dupã o procedurã aparte, prin intermediul unor firme specializate - (SSIF) - şi al unor persoane calificate în astfel de tranzacţii - agenţii de bursã. În cadrul şedinţei de tranzacţionare, agenţii de bursã concentreazã ordinele de vânzare şi cele de cumpãrare, le pun faţã în faţã şi din aceastã confruntare rezultã un preţ care exprimã realitatea pieţei, respectiv echilibrul dintre cerere şi ofertã. Prin urmare, rolul agenţilor de bursã este de a constata preţul de echilibru la un moment dat - cursul bursei - şi nu de a-l stabili ori de a-l impune. Principiul urmãrit este cel al asigurãrii contrapartidei. Potrivit acestui principiu, ordinele de cumpãrare adresate la un preţ mai ridicat şi, respectiv, ordinele de vânzare adresate la un preţ mai scãzut vor avea şanse mai mari de execuţie. Ca urmare, cumularea ordinelor de cumpãrare se realizeazã de la cel mai ridicat nivel de curs, în sens descrescãtor, în timp ce cumularea ordinelor de vânzare se face pe limite de curs, în sens crescãtor. Atât ordinele de cumpãrare, cât si cele de vânzare adresate “la piaţã” sunt luate în considerare cu prioritate în mecanismul formãrii cursului. Pentru acestea se urmãreşte execuţia imediatã la preţul pieţei. Ordinul de piaţã este, de fapt, ordinul “la cel mai bun curs” prin prisma asigurãrii contrapartidei. Orice creştere a ofertei va duce la reducerea cursului, dupã cum orice creştere a cererii va duce la creşterea cursului. Dacã cele douã curbe sunt stabilite pe baza ordinelor cumulate la un mo- ment dat al zilei de bursã, ne aflãm pe o piaţã intermitentã, cu un singur preţ al zilei. Dacã ordinele vin continuu la bursã în timpul programului, atunci punctul de echilibru se de- plaseazã necontenit, în funcţie de influenţa predominantã (cerere sau ofertã) si ne aflãm pe o piaţã continuã, cu preţuri diferite în fiecare moment. Pentru ca preţurile sã reflecte situaţia realã a cererii/ofertei dincolo de dezechilibrele tempo- rare, bursa nu se bazeazã numai pe reglarea automatã şi spontanã, realizatã prin forţele pieţei.

Prin reglementãrile elaborate de autoritatea pieţei şi prin normele bursei se stabilesc:

• anumite măsuri de prevenire şi/sau corectare a dezechilibrelor artificiale sau a tendinţelor de destabilizare a pieţei;

• limite maxime de variaţie a preţurilor, atingerea lor ducând la suspendarea tempo- rarã a tranzacţiilor;

• obligaţia, celor care ţin piaţa, de a interveni pentru a asigura un preţ corect şi ordonat;

• neacceptarea ordinelor care pot destabiliza piaţa.

Piaţa

de caPital

capitolul 5

Etapele derulãrii unei tranzacţii

La Bursa de Valori Bucureşti, tranzacţiile la vedere se deruleazã printr-un mecanism care asigurã accesul direct şi continuu al intermediarilor la informaţiile referitoare la preţ şi la cele furnizate de emitenţii valorilor mobiliare şi care dau, astfel, posibilitatea clienţilor de a lua decizia referi- toare la investiţia într-o anumitã valoare mobiliarã. Tranzacţia la vedere implicã douã fluxuri între cumpãrãtor şi vânzãtor: fluxul de transfer al banilor şi fluxul de transfer al valorilor mobiliare prin transcrierea noului deţinãtor în registrul emitentului. Derularea şi finalizarea tranzacţiei se efectueazã în intervalul T+3, adicã la trei zile lucrãtoare de la data tranzacţiei. Orice tranzacţie la vedere se deruleazã în trei faze:

1.

tranzacţionarea

2.

compensarea-decontarea

.

transferul dreptului de proprietate (schema de mai jos).

La sfârşitul fiecãrei zile de tranzacţionare, Bursa transmite fiecãrei societãţi de servicii de investiţii financiare în parte, care a efectuat tranzacţii în ziua respectivã, patru rapoarte: Raportul de Tranzacţionare, Raportul de Compensare, Raportul de Decontare şi Raportul de Comision. Rolul BVB în ceea ce priveşte compensarea şi decontarea tranzacţiilor constã în stabilirea corec- tã a sumelor nete de platã sau de încasat pentru fiecare SSIF, precum şi în asigurarea decontãrii acestor sume. Transferul banilor de la cumpãrãtori la vânzãtori se face prin intermediul Bãncii de Decontare. Decontarea are loc la trei zile lucrãtoare de la încheierea tranzacţiilor în BVB şi se realizeazã pe baza rapoartelor emise de BVB dupã fiecare şedinţã de tranzacţionare care sunt confirmate de cãtre SSIF-uri. Semnarea rapoartelor este foarte importantã deoarece aceasta presupune cã persoanele res- ponsabile din cadrul societãţilor de servicii de investiţii financiare (SSIF) confirmã faptul cã cele înscrise în rapoarte sunt conforme cu evidenţele interne referitoare la tranzacţii, ca rezultat al comparãrii lor. Aceastã operaţiune este necesarã deoarece pot apãrea erori care, în funcţie de natura lor, pot fi remediate a doua zi. Apariţia erorilor este un lucru obişnuit în aceastã activi- tate, important fiind faptul ca ele sã fie descoperite cât mai devreme în decursul celor trei zile, de preferat imediat dupã efectuarea tranzacţiei, pentru cã pot fi rezolvate mult mai uşor şi cu costuri mai reduse. Conturile de decontare sunt alimentate numai de cãtre SSIF care au net de plãtit. Atât pentru SSIF care au net de plãtit, cât si pentru cele care au net de primit, Bursa va întocmi o balanţã de decontare din care sã rezulte sumele (de plãtit/primit), conturile şi numele tuturor bãncilor prin care trebuie sã se facã transferul. Acum intervine banca centrală BNR, care are îndatorirea de a efectua decontarea propriu-zisã a banilor astfel: BNR are deschis, în acest scop, câte un cont pentru fiecare societate bancarã de decontare care ţine conturile de decontare ale societãţilor de servicii de investiţii financiare ce opereazã în bursã; are, de asemenea, deschis un cont special de decontare al BVB. Cel târziu la T+3 (dimineaţa), BNR va primi ordine de platã de la bãncile de decontare ale SSIF care aveau sume de plãtit (debitoare), în baza cãrora va efectua transferul din aceste conturi în contul special al BVB. În baza ordinelor de platã şi a Balanţei Finale de Decontare întocmite de BVB, BNR va efectua transferul din contul special al BVB în conturile bãncilor de decontare ale SSIF creditoare care aveau de primit bani. La momentul T+3 (dupã-amiaza), BNR confirmã Bursei de Valori Bucureşti efectuarea tuturor operaţiunilor, dacã nu au fost probleme în decontare şi dacã evidenţele bãncii corespund

Piaţa

de caPital

capitolul 5

Balanţei Finale de Decontare a BVB. Numai dupã aceastã operaţiune de confirmare, BVB pro- cedeazã la transcrierea noilor acţionari în registrele societãţii emitente a cãror acţiuni au fost tranzacţionate.

Transferul dreptului de proprietate

Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor tranzacţionate se realizeazã, în acest sistem de decontare netã continuã, numai la sfârşitul celei de-a treia zile, dupã ce banii au ajuns în conturile vânzãtorilor. Înregistrarea acţiunilor la noul cumpãrãtor se efectueazã prin mişcãri între secţiunile Registrului Bursei de Valori Bucureşti. În registrul Bursei de Valori sunt înregistrate numai valorile mobiliare emise în formã dematerializatã sau/şi cele emise în formã fizicã şi imobilizate.

Registrul conţine informaţii referitoare la:

- numele şi prenumele persoanelor fizice şi denumirea persoanelor juridice;

- numãrul de identificare al persoanelor fizice şi juridice, stabilite prin procedurile Bursei;

- cetãţenia/naţionalitatea persoanelor înregistrate;

- domiciliul/resedinţa persoanelor fizice şi sediul social al persoanelor juridice;

- tipul şi clasa valorilor mobiliare deţinute;

- numãrul valorilor mobiliare deţinute.

Registrul este organizat în trei secţiuni:

- secţiunea l - secţiunea contului clienţilor care nu au cont deschis la o SSIF (conţine informaţii referitoare la deţinãtorul de valori mobiliare care nu are cont deschis la o SSIF) sau a clienţilor care, deşi au deschis un cont de investiţii la o SSIF, nu şi-au trans- ferat încã acţiunile în secţiunea 2. În secţiunea 1 a Registrului sunt încãrcate acţiunile nou emise ale societãţilor listate sau cele ale clienţilor SSIF care au solicitat transferul în secţiunea 1.

- secţiunea 2 - secţiunea contului clienţilor care au cont deschis la o SSIF (conţine toate informaţiile referitoare la deţinerea de valori mobiliare ale clienţilor unei societãţi de servicii de investiţii financiare).

- secţiunea 3 - secţiunea conturilor proprii ale societãţilor de servicii de investiţii fi- nanciare (conţine toate informaţiile referitoare la deţinerile de valori mobiliare ale unei societãţi de servicii de investiţii financiare, în nume propriu).

Serviciul de “Registru” se realizeazã în baza contractului de prestãri servicii încheiat în acest sens de societatea emitentã cu Bursa de Valori Bucureşti. Deschiderea Registrului se face pe baza furnizãrii de cãtre societatea emitentã a datelor existente în momentul transmiterii. Aces- tea vor fi înregistrate în secţiunea contului clienţilor care nu au cont deschis la o SSIF. Radierea din secţiunea l se va face prin transfer în secţiunile 2 şi 3.

Deschiderea în Registru a contului clienţilor care au cont deschis la o societate de servicii de investiţii financiare se va face la cererea acestora, astfel:

- fie prin transferarea valorilor mobiliare din secţiunea l în secţiunea 2, atunci când clientul deţine valori mobiliare în secţiunea 1;

- fie direct, când clientul nu deţine valori mobiliare în secţiunea 1.

În vederea deschiderii contului în secţiunea 2 - secţiunea contului clienţilor cu cont deschis la

o societate de servicii de investiţii financiare - deţinãtorii de valori mobiliare trebuie sã com-

pleteze o cerere tip de transfer a valorilor mobiliare din secţiunea l în secţiunea 2 a Registrului, pe baza unui extras de cont. Aceastã cerere se va completa la sediul SSIF unde clientul îşi va deschide cont.

În vederea transferului valorilor mobiliare ale unui client din contul unei societãţi de servicii de

investiţii financiare în contul altei societãţi de servicii de investiţii financiare, aceştia comple-

teazã şi depun o cerere de transfer la societatea care deţine contul, care va aviza acest transfer. Cererea avizatã va fi depusã de client la societatea care doreşte sã-şi transfere valorile mobi- liare. La rândul ei, aceasta va aviza cererea şi o va transmite Registrului Bursei de Valori. Pe baza cererii menţionate anterior, registrul va efectua transferul şi va confirma în scris acest lucru. Modificarea datelor înscrise în Registru se face de societãţile de servicii de investiţii financiare numai pe baza instrucţiunilor clienţilor si în urma decontãrii tranzacţiilor efectuate.

Piaţa

de caPital

capitolul 5

Mişcãrile între secţiunile registrului se executã în baza documentelor de transfer înaintate Reg- istrului Bursei de cãtre SSIF-uri, bãnci custode pentru fiecare client în parte care a vândut sau a cumpãrat. În urma efectuãrii operaţiei, Registrul Bursei va transmite celor îndreptãţiţi (bãnci custode, SSIF, persoane fizice)„confirmarea de efectuare a modificãrii numelui/denumirii”.

Registrul va furniza societãţii emitente situaţii cu ocazia:

- Adunãrii Generale ordinare şi/sau extraordinare;

- plãţii dividendelor şi a dobânzilor, respectiv rambursarea împrumutului obligatar.

Registrul pune la dispoziţia SSIF-ului, lunar sau ori de câte ori va fi nevoie, situaţia clienţilor acestora în vederea înscrierii şi confirmãrii aceloraşi informaţii în evidenţele societãţilor de ser- vicii de investiţii financiare.

Sistemul electronic de tranzacţionare al BVB

ARENA este construit astfel încât să asigure tranzacţionarea continuă, stocarea şi furnizarea în timp real a următoarelor informaţii pentru fiecare instrument financiar: preţ maxim, preţ mi- nim, preţul ultimei tranzacţii, volumul tranzacţionat, variaţia şi poziţiile deschise.

În prezent la BVB sunt tranzacţionate:

n

Categoria “Titluri de capital”:

- acţiuni;

- drepturi;

- acţiuni nelistate.

n

Categoria “Titluri de credit”:

- obligaţiuni corporative;

- obligaţiuni municipale;

- obligaţiuni de stat.

n

Categoria “Instrumente derivate”:

- contracte futures;

Sectiuni de piaţă

Piaţa reglementată la vedere

RGBS – Regular BER share REGS – Regular Share UNLS – Unlisted Market Shares XMBS – Order Driven pentru piaţa extrabursieră

Piaţa reglementată la termen

REGF – Futures Regular Market

Pentru secţiunile RGBS şi REGS tranzacţionarea se face atât pe Piaţa Regular – piaţa principală de tip Order-driven – în care acţiunile se tranzacţionează pe blocuri de tranzacţionare cât şi pe piaţa Odd Lot – piaţa auxiliară pieţei Regular, de tip order-driven, în care acţiunile se tranzacţionează în cantităţi mai mici decât un bloc de tranzacţionare.

Piaţa

de caPital

capitolul 5

BVB stabileşte la nivelul Pieţelor Regular şi Odd Lot aplicarea unor parametrii generali cu pri- vire la ordinele de bursă şi la tranzacţiile bursiere în vederea menţinerii unei pieţe ordonate şi transparente.

Pentru secţiunile UNLS şi XMBS tranzacţionarea se face într-o singură piaţă.

Program de tranzacţionare

• 9:30 – 10:00

Pre-deschidere

- se pot introduce, anula sau modifica ordine fără a se încheia tranzacţii; se calculează preţul potenţial de des- chidere.

• 10:00

Deschidere

- stare în care se calculează, pe baza algoritmului de Fixing, preţul şi cantitatea de deschidere şi se încheie tranzacţiile.

• 10:00 – 16:15

Deschisă

- tranzacţionare continuă.

• 16:15 – 16:30

Pre-închidere

- se pot introduce, anula sau modifica ordine.

• 16:30

Închidere

- stare în care se calculează, pe baza algoritmului de Fixing, preţul şi cantitatea de închidere şi se încheie tranzacţiile.

Contul de Tranzacţionare

Este un cont de instrumente financare deschis în sistemul BVB, utilizat în activitatea de tranzacţionare (introducere şi gestionare ordine de bursă, tranzacţii). Fiecare ordin introdus în sistem trebuie sã conţină numãrul de cont în care se va executa tranzacţia şi se va efectua transferul valorilor mobiliare. Numãrul de cont reprezintã codul prin care este identificat clientul sau societatea care lucrează pe cont propriu.

Tipuri de cont utilizate în sistemul de tranzacţionare al BVB:

Cont Client - cont de instrumente financiare deschis de un Participant, în numele unui client;

Cont global - cont de instrumente financiare deschis de un Participant / agent cus- tode, în care sunt înregistrate instrumentele financiare aflate în proprietatea clienţilor al căror mandatar este Participantul / agentul custode respectiv;

Cont grup în sistemul BVB - cont de lucru utilizat într-un ordin şi care permite, prin intermediul mecanismelor de subscriere şi alocare, realizarea printr-o singură comandă a operaţiunilor de tranzacţionare care prezintă caracteristici comune de preţ aferente conturilor individuale componente;

Cont iniţiat sau Insider - cont de instrumente financiare deţinut de un client care are acces la informaţii confidenţiale şi/sau privilegiate în legatură cu un Emitent ale căror instrumente financiare sunt admise pe piaţa reglementată la vedere administrată de BVB, precum şi de un client care deţine sau a deţinut în urmă cu cel mult 1 an poziţia de acţionar semnificativ la cel puţin o societate comercială ale cărei acţiuni sunt ad- mise la tranzacţionare pe piaţa reglementată la vedere, administrată de BVB;

Cont Instituţie - cont de instrumente financiare deţinut de instituţii de credit, fon- duri de investiţii închise şi deschise, societăţi de investiţii (inclusiv societăţile de investiţii financiare), societăţi de administrare a fondurilor şi societăţilor de investiţii, A.O.P.C., fonduri de pensii, societăţi de depozitare a activelor fondurilor şi societăţilor de investiţii, societăţi de asigurări şi reasigurări, societăţi de consultanţă şi plasament, fonduri de investiţii şi restructurare, operatori de piaţă, operatori de sistem, instituţii guvernamentale şi neguvernamentale ale căror atribuţii şi decizii pot avea impact asupra pieţei de capital, precum şi alte entităţi considerate sau calificate ca investitori calificaţi prin actele individuale sau reglementările C.N.V.M.

0

Cont persoane relevante sau Staff - cont de instrumente financiare deschis de un Participant în numele administratorilor, conducătorilor, acţionarilor, auditorilor, agenţilor pentru servicii de investiţii financiare sau al oricăror alţi angajaţi sau co- laboratori ai unui Participant, precum şi al persoanelor cu care oricare dintre aceştia se află în legături strânse;

Cont propriu Participant sau House - cont de instrumente financiare deschis în nume propriu de un Participant. Un cont de tip House nu poate face parte dintr-un cont grup.

Piaţa

de caPital

capitolul 5

Ordinele de bursă

Conţinutul minim al unui ordin de bursă include următoarele informaţii:

• denumirea Participantului;

• locul unde este executată tranzacţia (piaţa reglementată, ATS etc.);

• momentul preluării ordinului de bursă (data, ora, minutul şi secunda);

• sensul ordinului (vânzare/cumpărare etc.);

• simbolul şi denumirea instrumentului financiar;

• identitatea şi numărul de cont al clientului din sistemul B.V.B.;

• tipul contului clientului;

• numărul ordinului din registrul de evidenţă al Participantului;

• tipul ordinului de bursă;

• cantitatea (volumul) de instrumente financiare;

• preţul, în funcţie de tipul instrumentului şi tipul ordinului de bursă:

- preţ în valoare absolută - pentru acţiuni, drepturi, titluri de participare;

- preţ exprimat ca procent din principal - pentru obligaţiuni;

- preţ exprimat ca procent din valoarea nominală - pentru titluri de stat emise cu dobânda;

• randament - exprimat ca procent din valoarea nominală, pentru titluri de stat emise cu discount.

• termenul de valabilitate a ordinului;

- Day – valabil în şedinţa de tranzacţionare curentă;

- Open – valabil până la execuţie sau retragere, în limita a 62 de zile calendaris- tice de la data ultimei actualizări a ordinului;

- Good Till Date – valabil până la data specificată (format “yyyy-mm-zz” “an- luna-zi”), în limita a 62 de zile de la data ultimei actualizări a ordinului;

- FOK (Fill or Kill sau “Executare sau Anulare”) – introdus în vederea execuţiei imediate. La expirarea termenului de valabilitate asociat unui ordin, acesta este eliminat automat din sistem.

Priorităţi de afişare şi de executare a ordinelor de bursă

Ordinele sunt afişate şi executate, în ordinea descrescătoare a importanţei, în funcţie de următoarele criterii:

- preţ ordin;

- în cadrul aceluiaşi nivel de preţ - după tipul de cont, în ordine descrescătoare a priorităţii, respectiv cont Client, cont Instituţie, cont propriu (House), cont persoane relevante (Staff), cont Insider, cont combinat (Mixed);

- în cadrul aceluiaşi nivel de preţ şi tip de cont - după timpul introducerii ordinului în sistem sau timpul corespunzător ultimei modificări care determină schimbarea priorităţii.

1

Piaţa

de caPital

capitolul 5

2

CAPITOLUL SFATURI PENTRU VIITORUL INVESTITOR

Piaţa

de caPital

capitolul 6

CUI NE ADRESĂM PENTRU A INVESTI ?

Pasul 1- Studierea ofertei societăţilor de servicii de investiţii financiare

Cumpãrãrile şi vânzãrile de acţiuni şi de alte instrumente financiare pe piaţa de capital se rea- lizeazã prin firme specializate numite Societãţi de Servicii de Investiţii Financiare (numite şi SSIF, societãţi de brokeraj, sau societãţi de intermediere). SSIF-urile sunt instituţii financiare al cãror obiectiv principal este intermedierea tranzacţiilor de vânzare şi de cumpãrare de instru- mente financiare pe piaţa de capital.

Astfel, tranzacţiile cu acţiuni listate la bursã se realizeazã numai prin intermediul acestor societãţi specializate, şi nu direct între cumpãrãtori şi vânzãtori (asemenea tranzacţii fiind interzise). Oricum, acţiunile listate la bursã sunt emise în formã dematerializatã, adicã prin înregistrare

în cont, şi nu în formã fizicã, tipãrite pe hârtie (în formă tipãritã se obţin doar documente care

atestã deţinerea de acţiuni, precum extrasele de cont).

De asemenea, în general SSIF nu cumpãrã în nume propriu acţiunile celor care doresc sã vândã,

ci doar intermediazã vânzarea şi cumpãrarea de acţiuni pentru clienţii sãi.

Toate societãţile de servicii de investiţii financiare sunt autorizate de Comisia Naţionalã a Valo- rilor Mobiliare. Acestea respectã reglementãri şi proceduri foarte stricte în ceea ce priveşte activitatea desfãşuratã. De asemenea, angajaţii SSIF sunt, la rândul lor, autorizaţi de CNVM şi obligaţi sã respecte reglementãri şi proceduri riguroase. Departamentele principale ale SSIF sunt cele de front office, tranzacţionare şi back office. De- partamentul de front office sau brokeraj constituie interfaţa societãţii cu clienţii sãi. Angajaţii acestui departament, numiţi brokeri, stabilesc împreunã cu clienţii strategiile de investiţii ale acestora, şi transmit instrucţiuni de cumpãrare şi de vânzare cãtre departamentul de tranzacţionare. Departamentul de tranzacţionare se ocupã de introducerea ordinelor de cumpãrare şi de vânzare în sistemele electronice de tranzacţionare şi de urmãrire a execuţiei acestora în bune condiţii. Departamentul de back office se ocupã de administrarea sistemelor de gestiune şi evidenţã a clienţilor societãţii şi a operaţiunilor acestora. Alte departamente importante în cadrul societãţilor de servicii de investiţii financiare sunt:

- departamentul de analizã, care se ocupã de studierea şi cercetarea pieţelor şi instru- mentelor financiare în vederea elaborãrii de analize şi recomandãri pentru clienţi;

- departamentul operaţiuni clienţi instituţionali, care se ocupã de operaţiuni specifice, precum cele de intermediere şi coordonare a ofertelor publice de cumpãrare şi de vânzare de valori mobiliare sau listãri la bursã;

- departamentul de contabilitate;

- departamentul juridic;

- departamentul IT;

- departamentul pentru control intern.

Piaţa

de caPital

capitolul 6

Societãţile de servicii de investiţii financiare oferã clienţilor individuali o gamã largã de servicii, pe lângã serviciul principal de intermediere a tranzacţiilor cu acţiuni şi obligaţiuni. Asemenea servicii includ: consultanţã, analizã şi recomandãri cu privire la pieţele şi instru- mentele financiare, în vederea alcãtuirii strategiilor de investitţii şi maximizãrii performanţelor clienţilor pe piaţa de capital; sisteme de tranzacţionare prin internet în vederea creşterii eficienţei procedurilor de tranzacţionare. Lista completã a societãţilor de servicii de investiţii financiare, împreunã cu datele şi persoanele de contact, şi cu reţelele teritoriale ale acestora, este disponibilã pe pagina web oficialã a Bursei de Valori Bucureşti, www.bvb.ro. Pentru a alege SSIF-ul prin care urmează să tranzacţionezi la bursă trebuie sã selectezi un număr de societăţi de servicii financiare în funcţie de reputaţia acestora pe piaţă, comisioane, sumã minimã de deschidere cont, rapoarte de informare, sistem online de transmitere a ordinelor, serviciile oferite, etc La fiecare tranzacţie, vânzare sau cumpărare, se percepe un comision de tranzacţionare. Comisioa- nele percepute pentru o anumitã tranzacţie reprezintã suma care revine societãţii de valori mo- biliare pentru serviciul prestat de societate. Majoritatea SSIF-urilor au o politicã flexibilã de comi- sioane. Acestea se stabilesc în funcţie de suma iniţialã investitã, frecvenţa tranzacţiilor, portofoliu, etc. Multe societãţi care au servicii de primire a ordinelor prin internet au un comision standard pentru intermediere. Toate acestea se pot afla la telefon, prin e-mail sau direct pe internet.

Pasul doi - Deschiderea unui cont

Odată aleasă, societatea se stabileşte o întâlnire cu un reprezentant al acesteia, numit bro- ker, ocazie cu care se pot cere orice fel de informaţii cu privire la deschiderea unui cont de tranzacţionare.

CONTUL NEASISTAT DE BROKER

Pentru acest tip de cont, decizia de cumpãrare/vânzare vă aparţine în totalitate. Ordinele pot fi transmise folosind internetul prin intermediul unei aplicaţii on-line. Suma minimã de deschidere a acestui tip de cont variazã de la o SSIF la alta. În afarã de suma minimã de deschidere, comisioanele percepute de SSIF sunt importante. În funcţie de SSIF, comisioanele sunt brute şi nete. În primul caz, acestea includ şi comisioanele percepute de BVB şi CNVM, iar în al doilea caz, la comisioanele de tranzacţionare se vor adãuga comisionul BVB si cel al CNVM. Unele SSIF-uri, pentru tranzacţiile intra-day (cumpãrare-vânzare sau vânzare-cumpãrare în aceeaşi şedinţã de tranzacţionare) de o anumitã valoare, oferã reducerea comisionului de tranzacţionare pentru respectivele tranzacţii.

CONTUL ASISTAT DE BROKER

Pentru acest tip de cont, decizia de cumpãrare/vânzare vă aparţine în totalitate. Brokerul nu poate efectua nici o tranzacţie fãrã ordinul dumneavoastră. Ordinele pot fi transmise prin inter- mediul unei aplicaţii on-line sau la sediul societăţii, prin fax sau telefonic, în acest din urmã caz convorbirea urmând a fi înregistratã. Suma minimã de deschidere a acestui tip de cont variazã de la o SSIF la alta. De obicei, comis- ioanele sunt negociabile în funcţie de suma investitã iniţial, frecvenţa şi mãrimea tranzacţiilor. Unele SSIF-uri, pentru tranzacţiile intra-day (cumpãrare-vânzare sau vânzare-cumpãrare în aceeaşi şedinţã de tranzacţionare) de o anumitã valoare, oferã reducerea comisionului de tranzacţionare pentru respectivele tranzacţii. Documentele pe care le vei semna sunt: contract de intermediere, cerere de deschidere de cont. În cazul în care contractul nu specificã taxele şi comisioanele percepute de SSIF, acestea sunt prezentate într-o anexã specialã. De asemenea, va trebui sã completezi şi chestionarul investiţional, prin care brokerul vã va face profilul investitional. Acesta poate fi inclus în cererea de deschidere de cont sau ca document separat.

CONTUL DISCREŢIONAR

Contul Discreţionar este un tip de cont prin care investitorul mandateazã un agent pentru ser- vicii de investiţii financiare sã realizeze tranzacţii fãrã acordul prealabil din partea acestuia. În acest caz, suma minimã de deschidere de cont este în general mai mare decât cea cerutã pen- tru un cont regular. În ceea ce priveşte comisioanele, există douã tipuri: comision pentru fiecare tranzacţie şi/ sau comision de succes, în funcţie de randamentul obţinut într-o perioadã de referinţã ori comparativ cu un benchmark (etalon, cum ar fi un indice bursier: inflaţia, dobânda bancarã, etc.). În cazul conturilor discreţionare, structura portofoliului dumneavoastră se va realiza în conformitate cu profilul investitional al dumneavoastră efectuat pe baza unui chestionar. În ceea ce priveşte documentele pe care trebuie sã le semnaţi, pe lângã cele cerute la un cont obişnuit se mai adaugã şi un document prin care mandataţi agentul sã administreze portofoliul dumneavoastră.

Piaţa

de caPital

capitolul 6

Pasul trei - Stabilirea strategiei de investiţie

Investiţia pe piaţa de capital este un proces complex. Fie cã doreşti sã investesti pe termen scurt (speculaţie), fie cã investeşti pe termen lung, trebuie sã faci o planificare financiarã şi sã stabileşti strategia pe care o vei urma. Înainte sã alegi o societate de servicii de investiţii financiare trebuie sã cunoşti exact care este suma pe care intenţionezi sã o investeşti iniţial, frecvenţa alimentãrii cu numerar a contului de investiţii, frecvenţa retragerilor, fundamentarea obiectivelor tale.

Planificarea financiarã

Trebuie sã determini care sunt resursele pe care le poţi aloca pentru atingerea obiectivelor financiare. Nu este recomandat sã investeşti la bursã toate resursele tale financiare. Nu investi la bursă o sumã mai mare decât eşti dispus sã pierzi. Suma de bani pe care intenţionezi sã o investeşti în acţiuni nu ar trebui sã fie planificatã pentru altceva: investiţie imobiliarã, plata unor studii, etc.

Obiective de rentabilitate

Rentabilitatea doritã este foarte importantã pentru investiţia la bursă. Rentabilitatea portofo- liului pe care vrei sã o atingi este, de obicei, stabilitã pentru o perioadã mai lungã de timp (un an) şi se comparã cu rata dobânzii, randamentul obligaţiunilor, inflaţia, etc.

Orizont de timp

Orizontul de timp pe care îl alegi te poate ajuta în alegerea tipului de investiţii pe care le vei face. Intenţionezi sã investeşti pe termen scurt (o jumãtate de an - un an) sau pe termen mediu lung?

Pasul patru – Tranzacţionarea

Tranzacţiile bursiere, se realizeazã numai de cãtre agenţii de bursã, pe baza ordinelor primite de la clienţi. Ordinul se poate transmite în mai multe feluri:

- prin internet utilizând un sistem on-line de colectare a ordinelor;

- ordin scris la sediul SSIF sau transmis prin fax;

- ordin telefonic (în acest caz transmiterea ordinului este înregistratã).

Piaţa

de caPital

capitolul 6

ANALIZA PIEŢEI BURSIERE

De ce să investim În acţiuni?

Motivul fiecărui individ atunci când decide să investească în acţiuni este multiplicarea valorii deţinute la un moment dat, într-un anumit ritm şi prin asumarea unor riscuri. Stabilirea unei ţinte de câştig pe un interval de timp este subiectivă, dar trebuie să se ia în calcul condiţiile pieţei pe care se operează, potenţialul acesteia, pentru a se contura aşteptări realiste şi în funcţie de acestea să se stabilească strategia care va fi urmată. Sunt câteva categorii de întrebări pe care trebuie să ni le punem înainte de a lua decizia de a investi:

1. Ce obiectiv de rentabilitate îmi fixez? Este mulţumitor un câştig anual superior ratei dobânzii? Sau minimum 30%/ 50%/ 100% ?

2. De ce cumpăr o acţiune ? De ce mă aştept să crească preţul?

3. Pe ce orizont de timp am facut plasamentul? Aştept ca preţul să crească într-un inter- val de 1 lună/1 an/mai mult de un an?

4. Care este profilul meu de risc? Cum reacţionez dacă preţul scade cu 10% faţă de cos-

tul de achiziţie? Dacă preţul stagnează o anumită perioadă de timp, vând sau con- tinui achiziţia? Răspunsurile la aceste întrebări trebuie să fie compatibile atât între ele, cât şi cu piaţa pe care se operează. Pentru un obiectiv de câştig cu mult peste media pieţei şi/sau pe un interval scurt de timp, riscurile sunt pe masură. Există diferite tipuri de instrumente care pot fi utilizate pentru a asista decizia de investire, aces- tea fiind la rândul lor corelate cu termenul pe care se realizează investiţia. Cele mai importante instrumente sunt analiza tehnică şi analiza fundamentală.

Cum selectăm o acţiune pe piaţa romanească de capital?

Înainte de investirea într-o societate este necesară informarea cu privire la domeniul în care activează, luând în calcul factorii care ţin de sectorul respectiv şi de cadrul macroeconomic. În continuare prezentăm câteva criterii de selecţie pentru acţiuni, ponderea acordată fiecărui criteriu aparţinând în cele din urmă investitorului, în funcţie obiectivele sale şi de orizontul de timp pe care se face investiţia:

1. Domeniul

Trebuie avute în vedere 5 aspecte referitoare la modul în care societatea analizată se plasează în sectorul respectiv:

• competiţia: cota de piaţă deţinută, gradul de concentrare al pieţei, perspectivele de creştere ale industriei; compania analizată deţine sau nu un avantaj competitiv care să-i permită marje superioare celorlalţi concurenţi;

• forţa furnizorilor în negocierea cu societatea vizată: concentrarea furnizorilor pe piaţa situată în amonte, gradul de dependenţă al societăţii de un singur furnizor, perspec- tiva cumpărării de către furnizori a unui competitor al societăţii în scopul integrării în lanţul de producţie şi desfacere;

• forţa clienţilor în raport cu societatea: gradul de concentrare al pieţei situate în aval, dependenţa societăţii analizate de un singur client, perspectiva cumpărării de către un client a unei societăţi concurente, în scopul integrării producţiei;

• ameninţarea bunurilor produse de către societate de alte bunuri substituibile;

• existenţa unor bariere la intrarea pe piaţă sau pe segmentul de piaţă în care activează societatea, acestea permiţând menţinerea avantajelor faţă de concurenţi pe o perioadă mai lungă de timp.

2. Structura acţionariatului

Sunt de preferat societăţile cu un acţionariat dispersat, cu un procent semnificativ din acţiuni tranzacţionate la bursă (free-float); trebuie identificată preocuparea managementului pentru

investiţii în interesul societăţii şi pentru transparenţă.

3. Performanţele financiare

Se recomandă urmărirea indicatorilor de creştere a activităţii şi de eficienţa pe un interval isto- ric relevant (3-5 ani), atât ai societăţii respective, cât şi ai concurenţilor. De asemenea, prezintă importanţă ratele de lichiditate, de rotaţie a diferitelor elemente de activ şi pasiv, situaţia fluxu- rilor de lichidităţi, gradul de îndatorare, aceştia oferind unele indicii privind riscul activităţii respective.

• se construiesc, pe cât posibil, scenarii privind perspectiva societăţii pe 1-2 ani înainte, pornind de la informaţii comunicate de management (BVC anual, cote de piaţă ţintă pe termen mediu, etc.) şi de la analiza sectorului în ansamblul său; este esenţial să se determine cu o acurateţe cât mai bună rata de creştere pe termen mediu (2-5 ani) a afacerii/ profiturilor/ activelor.

4. Cum evaluează piaţa societatea respectivă

Pentru a concluziona cu privire la modul în care o societate este evaluată de către piaţa se utilizează în principal următorii indicatori:

• raportul preţ/câştig net pe acţiune (PER)

Piaţa

de caPital

capitolul 6

Mod de calcul : PER = preţ/câştig net pe acţiune sau PER = capitalizare totală/Profit net contabil are ca interpretare teoretică numărul de ani în care preţul plătit este recuperat pe seama profiturilor nete. Procentul obţinut prin inversarea PER capată semnificaţia randamentului obţinut în primul an prin profitul net pe acţiune obţinut de societate. Desigur, de acel profit net nu beneficiază imediat şi în totalitate un investitor care, spre exemplu, deţine acţiunea doar în scopul dividendului din anul următor, dar ra- portul preţ/câştig îşi păstrează totuşi relevanţa în comparaţie cu alte societăţi din sector, cu alte sectoare, sau cu media pieţei. La BVB, media indicatorului PER a fost situată în anii 2006-2007, în general, în inter- valul 17 – 20. Pentru fiecare emitent însă, raportul PER trebuie corelat cu perspectiva de creştere a profiturilor (earnings per share sau EPS growth); în măsura în care există estimări privind rata medie de creştere estimate pe următorii câţiva ani, este utilă compararea cifrei PER cu acea rată de creştere. Astfel, se ajunge la indicatorul PEG (Price vs. Earn- ings Growth).

Mod de calcul : PEG = PER/ rata de creştere

- la numitor se foloseşte rata de creştere exprimată neprocentual (exemplu pentru o

rată de creştere de 15%, la numitor apare doar 15). Orientativ, se consideră că un in- dicator PEG < 0,8 ar sugera o posibilă subevaluare, în timp ce un indicator >1,2 arată semne de supraevaluare. Altfel spus, pentru o companie cu un PER de 30, ar trebui ca profiturile să aiba un potenţial de creştere de circa 30% anual pe termen mediu, astfel încât societatea să nu fie considerată scumpă.

Preţ/ Valoare contabilă (Price/Book Value)

Mod de calcul: P/BV = Capitalizare de piaţă/ Capitaluri proprii,

- arată care este multiplul faţă de valoarea patrimoniului net pe care investitorii sunt

dispuşi să-l plătească. Acest raport depinde în general de eficienţa companiei respec- tive (de regulă, societăţile cu o eficienţă ridicată sunt cotate la un P/BV superior), de domeniul în care activează şi în unele cazuri de orizontul investiţional al majorităţii participanţilor. Aşadar simpla comparare a preţului cu valoarea contabilă nu este suficientă pentru a stabili modul în care este evaluată o societate de către piaţă. Indi- catorul P/BV este foarte eterogen la BVB, de la <1 la >5, astfel încât nu se poate stabili

un reper general valabil. Media indicatorului P/BV la Bursa de la Bucureşti a fost, în anii 2006 – 2007, cuprinsă în intervalul 2,5 – 3.

Piaţa

de caPital

capitolul 6

• Randamentul dividendului (Dividend yield ) - valabil în cazul societăţilor care distribuie acţionarilor o parte din profit. Considerând dividendul aşteptat, se poate determina un prag sub care preţul de pe piaţă nu ar fi raţional să scadă, motiv pentru care astfel de societăţi care distribuie dividende rămân variante viabile de plasament şi în perioade de declin prelungit al unei pieţe bursiere. Toţi aceşti indicatori pot fi utilizaţi şi în comparaţie cu societăţi similare cotate pe alte pieţe, ţinându-se cont însă de diferenţele între variabilele macroeconomice care caracterizează respectivele pieţe (diferenţele de dobânzi şi de inflaţie, perspectivele de creştere economică sau de recesiune). De asemenea, informaţiile contabile pot exprima mai mult sau mai puţin fidel situaţia reală a companiei, motiv pentru care se pot folosi şi alţi indicatori consideraţi a fi mai rele- vanţi (exemplu preţ/ rezultat de exploatare pe acţiune, preţ/cifra de afaceri pe acţiune).

5. Alte criterii

• existenţa unor active care nu au fost reevaluate şi care, la un anumit moment, ar duce la majorarea capitalurilor proprii. O astfel de situaţie afectează relevanţa raportului Preţ/Valoare Contabilă;

• existenţa unor rezerve din profituri anterioare, a unor prime de capital, care pot fi înglobate în capitalul social; pe piaţa românească, în astfel de cazuri, distribuirea de acţiuni cu titlu gratuit a dus la creşterea nejustificată a capitalizării;

• perspective de schimbare a structurii acţionariatului;

• modificări legislative.

Surse de informare

În societatea contemporană, informaţia reprezintă lucrul cel mai de preţ. Cine deţine o informaţie corectã şi promptã poate fi “în locul potrivit la momentul potrivit” şi ca atare, va câştiga în detrimentul celui care are informaţii de slabã calitate sau primite cu întârziere. Acest lucru este cât se poate de adevãrat şi în cazul investiţiilor la bursã. Prin definiţie, bursa se mişcã în funcţie de evenimentele care au loc, de natura macro sau mi- cro economicã, geopoliticã, socialã, fiscalã şi chiar diplomaticã şi militarã. Ultimul an a fost o demonstraţie clarã în favoarea acestei afirmaţii. Am vãzut cu toţii cum bursele internaţionale şi cele zonale au crescut sau au scãzut în funcţie de crizele de pe piaţa petrolului şi aurului, deciziile de ratã de dobândã luate de bãncile cen- trale din SUA, Marea Britanie, Japonia şi Europa, conflictele sociale, militare şi diplomatice din Orientul Mijlociu, de evoluţia datelor macro-economice de pe teritoriul american şi european, de rezultatele financiare mai bune sau mai rele obţinute de marile corporaţii internaţionale listate la bursã, deciziile de fuziune sau achiziţie luate de giganţii pieţei bancare, de asigurãri sau de producãtorii de automobile, etc Enumerarea anterioară nu este deloc exageratã. Bursele, în general, şi preţurile acţiunilor emise de diferite acţiuni în particular sunt sensibile la o mare varietate de evenimente, iar cele amintite anterior sunt, de fapt, doar o micã parte din acestea. De aceea, un investitor trebuie sã aibã informaţie promptã şi corectã cu privire la evoluţia tuturor factorilor care au o influenţã asupra preţului activelor în care el şi-a plasat banii. Pentru cã cel mai important lucru în ceea ce priveşte informaţiile este ca ele sã fie corecte, sursa cea mai sigurã de informare este cea oficialã. În cazul unei investiţii la bursã, sursa oficialã de informaţie o reprezintã chiar bursa şi companiile tranzacţionate. Datoritã regulamentelor ce vizeazã transparenţa la care sunt obligate toate companiile listate la bursã, acestea raporteazã în mod continuu, prin intermediul bursei, toate evenimentele relevante din activitatea lor. Comunicatele oficiale ale bursei şi ale companiilor sunt afişate cu promptitudine pe pagina de internet a bursei (www.bvb.ro) şi sunt publicate a doua zi în coti- dienele cu profil economic. Aşadar, primul lucru pe care trebuie sã îl faci atunci când doreşti sã te informezi despre modul de funcţionare al bursei şi al acţiunilor pe care le ai, este sã vizitezi pagina de internet a bursei unde vei gãsi atât informaţii legate de evoluţia preţurilor şi a numãrului de acţiuni tranzacţionate cât şi toate comunicatele oficiale ale companiilor.

Este indicat ca dupã ce ai vizitat site-ul bursei sã treci în revistã şi paginile de internet ale com- paniilor la care eşti acţionar, deoarece cu siguranţã si acestea reprezintă surse de informaţii utile, reîmprospătate periodic de cãtre personalul specializat al companiilor respective. Trebuie menţionat cã este o cerinţã expresã precizatã în normele şi regulamentele bursiere ca fiecare companie tranzacţionatã să aibã o paginã de internet pe care sã prezinte toate informaţiile relevante legate de activitatea sa. Al doilea lucru foarte important pe care este bine sã-l faci în fiecare zi este sã urmãreşti presa de specialitate. Existã, în momentul actual, în România, cel puţin douã cotidiene cu profil eco- nomic - financiar, trei sau patru publicaţii sãptãmânale de mare valoare în acest domeniu, mai multe reviste lunare, televiziuni de ştiri care alocã timpi de emisie generoşi pentru evoluţiile de pe piaţa financiarã, precum şi numeroase pagini de internet independente axate pe oferirea de informaţie economicã în timp real. Chiar dacã nu îţi faci un abonament la o astfel de publicaţie zilnicã şi sãptãmânalã, trebuie sã încerci sã monitorizezi mãcar periodic informaţiile vehiculate de aceste medii, vizitând website-urile specializate şi urmãrind emisiunile economice de profil de la televiziuni sau posturi de radio. În timp, vei observa care dintre aceste medii publice de informare este mai prompt, mai corect şi echidistant, mai accesibil şi cuprinzãtor, într-un cuvânt mai potrivit nevoilor tale de informare. În al treilea rând, lecturează periodic buletinele de analizã şi informare pe care ţi le pun la dispoziţie firmele de brokeraj cu care lucrezi, vizitează website-ul acestora, participă la semi- nariile organizate pe tema pieţei de capital. În tot ceea ce faci încearcă sã urmãreşti în timp calitatea surselor de informare folosite şi sã le selectezi în timp pe cele care s-au dovedit de fiecare datã corecte.

Analiza informaţiilor de la bursã

Piaţa

de caPital

capitolul 6

Analiza fundamentală

Acest tip de abordare constă în selectarea acţiunilor pe baza informaţiilor privind situaţiile fi- nanciare ale companiei, domeniul în care activează, situarea preţului în raport cu diferite repere care ţin de companie şi de piaţă în ansamblul său. Analiza fundamentală este utilă pentru investirea în acţiuni pe termen mediu şi lung (minimum 1 an). Cei care utilizează acest tip de analiza au, la rândul lor, diferite obiective de randament şi de lichiditate şi utilizează cu prioritate anumite criterii.

Selecţia acţiunilor pe baza analizei fundamentale

Criteriul valorii (Value Investing) – o parte dintre investitorii pe termen lung sunt preocupaţi să determine valoarea afacerii în care ei îşi plasează banii, cautând să cumpere acţiunea la un discount cât mai mare faţa de valoarea calculată de aceştia pe baza diferitelor informaţii. Cu alte cuvinte, întrebarea care se pune este cât valorează activele nete de datorii ale com- paniei dacă acestea ar fi vândute? Un răspuns aproximativ poate fi dat evaluând elementele de activ (terenurile, mijloacele fixe, activele circulante) la un preţ corect de piaţă, adăugând apoi lichidităţile disponibile şi scăzând datoriile. În cazul pieţei româneşti au fost şi încă mai sunt întâlnite situaţii în care capitalizarea de piaţă a unor companii este inferioară valorii patrimoniului net, în special datorită exploatării ineficiente a acestuia. Investitorii care cumpără , având în considerare criterii de Value Investing consideră că respectiva afacere are perspective de a deveni eficientă prin schimbarea acţionariatului, îmbunătăţirea mediului economic sau alte modificări majore, moment în care societatea va fi cotată la valoarea sa intrinsecă. Criteriul expansiunii (Growth Stocks) este utilizat de investitorii preocupaţi de identifica- rea societăţilor din domenii cu perspective de creştere şi de pătrundere pe noi pieţe. Este, în special, urmărit ritmul de evoluţie a cifrei de afaceri şi a profitului determinându-se ratele de creştere în termeni reali. Acestea pot fi extrapolate şi în viitor, dar este recomandabil să se iden- tifice potenţiali factori de risc, de ordin economic, legislativ, care ar afecta această evoluţie. De asemenea, trebuie avută în vedere calitatea afacerii respectivei societăţi, precum şi existenţa

Piaţa

de caPital

capitolul 6

sau inexistenţa unor avantaje competitive faţă de alte societăţi similare. De regulă, societăţile de creştere nu acordă dividende, câştigul investitorului fiind aproape exclusiv din diferenţa de curs. Astfel de societăţi sunt cele mai riscante, datorită lipsei dividendelor care ar fi putut con- stitui un reper privind preţul, precum şi ca efect al incertitudinii privind evoluţia activităţii în parametrii de creştere estimaţi.

În sens strict, putem spune că investitorul care utilizează prioritar criteriul valorii caută afaceri

acceptabile sau bune la un preţ scăzut, în timp ce investitorul care foloseşte criteriul expansi- unii caută afaceri bune şi foarte bune la preţuri scăzute sau acceptabile. În realitate, cele două abordări se interferează de cele mai multe ori, fără să existe o departajare clară între ele.

Criteriul venitului (Income Stocks), în cazul acţiunilor fiind cel al dividendului. Investitorii preferă posesia unor astfel de acţiuni datorită nevoii de a avea o anumită certitudine privind un beneficiu de pe urma investiţiei. Sunt recomandate acţiuni cu un randament ridicat al dividen- dului (raportul dividend estimat/preţ), aparţinând unor companii stabile din punct de vedere financiar şi ajunse la maturitate. De cele mai multe ori, orizontul investiţional al deţinătorilor unei astfel de acţiuni este de 1 an. Există şi investitori de dividend care păstrează o acţiune pe termen de mai mulţi ani, cu condiţia ca acele dividende să aibă o anumită rată de creştere.

În practică întâlnim combinaţii ale abordărilor de mai sus, una dintre acestea fiind criteriul

creşterii la un preţ rezonabil (Growth at a Reasonable Price). Aceste acţiuni aparţin unor companii în creştere, preţul fiind considerat de către investitori ca fiind subevaluat. Informaţiile utilizate sunt predominant cantitative, respectiv indicatori precum ratele de creştere şi PER.

O altă modalitate de a privi o investiţie într-o societate de pe piaţă este analiza calitativă,

acordând prioritate rentabilităţii financiare, competenţei managementului şi activelor necor- porale de genul « goodwill »-ului. Investitorii care se ghidează după astfel de criterii privesc dincolo de elementele cantitative deduse pe baza situaţiilor financiare, apreciind valoarea care nu se reflectă imediat în contabilitate: poziţia pe piaţă, calitatea resurselor umane şi a man- agementului. Acest gen de analiză nu presupune simpla extrapolare în viitor a unor indica- tori înregistraţi istoric, ci se mizează pe îmbunătăţirea lor datorită creşterii calităţii afacerii; de aceea, investitorii ar fi dispuşi să plătească o primă peste preţul care ar fi considerat ca fiind de echilibru la un anumit moment.

Analizei fundamentale i s-au adus o serie de contraargumente, cel mai puternic fiind acela că

se bazează pe informaţii cunoscute, fără a se beneficia de vreun avantaj major faţă de ceilalţi

participanţi la piaţă. Cu toate acestea, s-a dovedit că există întotdeauna o serie de companii subevaluate pe diferitele pieţe de capital, care pot aduce câştiguri superioare mediei pieţei pe termen de câţiva ani.

Luarea în considerare a criteriilor de analiză fundamentală depinde aşadar de obiectivele fixa-

te de investitor privind rentabilitatea şi de riscul pe care doreşte să şi-l asume, incluzând aici

frecvenţa cu care intenţionează să tranzacţioneze.

Decizia de a vinde, pe baza analizei fundamentale:

Simplificat, o acţiune este de vândut prin prisma criteriilor fundamentale, atunci când răspunsul iniţial la întrebarea “De ce am cumpărat acţiunea?” îşi pierde valabilitatea. Următoarele situaţii pot constitui tot atâtea motive de a vinde acţiunea:

• o ştire despre societate sau despre domeniul în care activează modifică aşteptările iniţiale (scăderea probabilităţii de a realiza indicatorii financiari la nivelul propus iniţial, un posibil efect al unor modificări legislative, fiscale asupra domeniului etc.);

• o supraevaluare a preţului acţiunii, peste nivelul justificat de performanţele finan- ciare; se pot stabili praguri pentru diverşi indicatori de piaţă precum PER, Preţ/ valoare contabilă, Preţ/Cifra de afaceri dincolo de care o acţiune să fie considerată supraevaluată;

• supraevaluarea poate fi determinată şi prin compararea cu alte societăţi din domeniu sau cu media pieţei.

0

Analiza tehnică

• Este un instrument destinat participanţilor la piaţa care îşi fixează ţinte de câştig pe termen scurt-mediu, asumându-şi corespunzător, un risc mai ridicat. Cei care utilizează acest tip de analiză speculează, în general, comportamentul operatorilor de pe piaţă, utilizând grafice de preţ pe baza cărora estimează cea mai probabilă evoluţie a preţului în viitor. Pentru aceasta, se determină praguri de suport (minimele ultimei perioade), rezistenţa (maximele ultimei perioade), medii mobile pe diferite intervaluri de timp precum şi o serie de indicatori derivaţi. Este recomandabil ca in- dicatorii utilizaţi să fie determinaţi pe o perioadă de timp comparabilă cu cea pe care se va face plasamentul.

• Analiza tehnică face abstracţie de situaţia financiară a companiei, fiind frecvente cazurile în care se pot obţine câştiguri pe acţiunea unei societăţi care înregistrează pierderi.

• Cele două tipuri de analiză nu trebuie privite ca excluzându-se una pe cealaltă. Spre exemplu, un investitor care preferă analiza fundamentală poate utiliza analiza tehnică pentru a-şi optimiza momentul intrării/ieşirii de pe o acţiune; la fel, pentru un jucător care foloseşte preponderent analiza tehnică există momente în care graficele nu indică un o tendinţă clară, situaţie în care se pot utiliza criterii ajutatoare care ţin de situaţia financiară (perspectiva dividendelor, rezultatele financiare), determinând astfel cea mai probabilă evoluţie a preţului.

Indici bursieri

Indicii oficiali ai Bursei de Valori Bucureşti sunt:

Piaţa

de caPital

capitolul 6

NUME INDICE:

BET® (BUCHAREST EXCHANGE TRADING)

DATĂ LANSARE:

19 Septembrie 1997

NUMĂR DE SOCIETĂŢI:

10

VALOARE DE START:

1000 puncte

REVIZUIRE:

trimestrială (martie, iunie, septembrie, decembrie)

SCOP:

BET, primul indice dezvoltat de BVB, reprezintă indicele de referinţă al pieţei de capital. BET este un indice de preţ ponderat cu capitalizarea free floatului celor mai lichide 10 com- panii listate pe piaţa reglementată BVB. Metodologia sa permite acestuia să constituie drept activ suport pentru instrumente financiare derivate şi produse structurate.

Compoziţie indice 10.0.200

Simbol

Denumire societate

Nr. acţiuni

Preţ ref.

Factor Free

Factor de

Factor de

Pondere

Float (FF)

Reprezentare

Corecţie a

(%)

(FR)

Preţului (FC)

SNP

PETROM S.A.

56.644.108.335

0,4080

0,25

0,20

1,000000

21,27

BRD

BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE S.A.

696.901.518

16,2000

0,50

0,20

1,000000

20,78

TLV

BANCA TRANSILVANIA S.A.

6.110.797.702

0,2750

1,00

0,34

1,691544

17,79

TGN

S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A.

11.773.844

184,0000

0,25

1,00

1,000000

9,97

RRC

ROMPETROL RAFINARE S.A.

21.099.276.002

0,0463

0,50

1,00

1,000000

8,99

TEL

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA

73.303.142

21,2000

0,25

1,00

1,000000

7,15

ATB

ANTIBIOTICE S.A.

454.897.291

1,1800

0,50

1,00

1,000000

4,94

BIO

BIOFARM S.A.

977.554.909

0,2260

1,00

1,00

1,120000

4,56

IMP

IMPACT DEVELOPER & CON- TRACTOR S.A.

2.000.000.000

0,1050

0,75

1,00

1,000000

2,90

BRK

S.S.I.F. BROKER S.A.

208.525.437

0,3080

1,00

1,00

1,388184

1,64

1

Piaţa

de caPital

capitolul 6

NUME INDICE:

BET-FI®

(BUCHAREST

EXCHANGE

TRADING

INVESTMENT

FUNDS)

DATA LANSARE:

31

Octombrie 2000

 

NUMĂR DE SOCIETĂŢI:

variabil

VALOARE DE START:

1000

puncte

 

REVIZUIRE:

trimestrială (martie, iunie, septembrie, decembrie)

 

SCOP: BET-FI este primul indice sectorial al BVB şi reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii financiare (SIF-urilor) tranzacţionate pe piaţa reglementată BVB. Pon- derarea companiilor în indice se face cu capitalizarea free floatului acestora. Metodologia BET-FI permite folosirea acestuia ca activ suport pentru derivate şi produse structurate.

Compoziţie indice 10.0.200

Simbol

Denumire societate

Nr. acţiuni

Preţ ref.

Factor Free

Factor de

Factor de

Pondere

Float (FF)

Reprezentare

Corecţie a

(%)

(FR)

Preţului (FC)

SIF5

SIF OLTENIA S.A.

580.165.714

1,8300

1,00

1,00

1,000000

23,25

SIF3

SIF TRANSILVANIA S.A.

1.092.143.332

0,8400

1,00

1,00

1,000000

20,09

SIF1

SIF BANAT CRISANA S.A.

548.849.268

1,6100

1,00

1,00

1,000000

19,35

SIF2

SIF MOLDOVA S.A.

519.089.588

1,6500

1,00

1,00

1,000000

18,76

SIF4

SIF MUNTENIA S.A.

807.036.515

1,0500

1,00

1,00

1,000000

18,56

NUME INDICE:

BET-C® (BUCHAREST EXCHANGE TRADIING - INDICE COMPOZIT)

DATA LANSARE:

16

aprilie 1998

NUMĂR DE SOCIETĂŢI:

variabil

VALOARE DE START:

1000

puncte

REVIZUIRE:

trimestrială (martie, iunie, septembrie, decembrie)

SCOP: BET-C este indicele compozit al pieţei BVB. El reflectă evoluţia preţurilor tuturor com- paniilor listate pe piaţa reglemetată BVB, Categoria I şi a II-a, cu excepţia SIF-urilor. BET-C este un indice de preţ ponderat cu capitalizarea de piaţă a companiilor din componenţa sa.

2

NUME INDICE:

ROTX® (Romanian Traded Index)

DATA LANSARE:

15 Martie 2005

NUMĂR DE SOCIETĂŢI:

variabil

VALOARE DE START:

valorile indicelui au fost calculate retroactiv începând cu 1 ianuarie 2002, dată pentru care s-a stabilit valoarea de 1000 puncte atât pen- tru indicele calculat în moneda naţională (RON), cât şi pentru cel exprimat în euro (EUR) sau dolari americani (USD).

REVIZUIRE:

trimestrială (martie, iunie, septembrie, decembrie)

SCOP: Este un indice de preţ ponderat cu capitalizarea free floatului şi reflectă în timp real mişcarea acţiunilor ‘blue chip’ tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB). Calculat în RON, EUR şi USD, şi diseminat în timp real de Bursa de Valori din Viena (Wiener Borse AG), ROTX este proiectat ca un indice tranzacţionabil şi poate fi folosit ca activ suport pentru pro- duse derivate şi structurate.

Compoziţie indice 10.0.200

Piaţa

de caPital

capitolul 6

Simbol

Denumire societate

Nr. acţiuni

Preţ ref.

Factor Free Float (FF)

Factor de

Pondere

Reprezentare

(%)

 

(FR)

EBS

Erste Group Bank AG

316.288.945

144,9000

0,75

0,07

22,47

SNP

PETROM S.A.

56.644.108.335

0,4080

0,10

0,98

21,15

BRD

BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE S.A.

696.901.518

16,2000

0,50

0,38

20,03

TLV

BANCA TRANSILVANIA S.A.

10.596.961.830

0,2750

1,00

0,61

16,60

RRC

ROMPETROL RAFINARE S.A.

21.099.276.002

0,0463

0,50

1,00

4,56

TEL

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA

73.303.142

21,2000

0,25

1,00

3,63

ATB

ANTIBIOTICE S.A.

454.897.291

1,1800

0,50

1,00

2,51

BIO

BIOFARM S.A.

1.094.861.499

0,2260

1,00

1,00

2,31

TGN

S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A.

11.773.844

184,0000

0,10

1,00

2,02

IMP

IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR S.A.

2.000.000.000

0,1050

0,75

1,00

1,47

FLA

FLAMINGO INTERNATIONAL SA

779.050.011

0,1690

0,75

1,00

0,92

COMI

CONDMAG S.A.

172.796.516

0,7400

0,75

1,00

0,90

CMP

COMPA S. A.

218.821.038

0,6800

0,50

1,00

0,69

TBM

TURBOMECANICA S.A.

369.442.475

0,1680

0,75

1,00

0,43

ALU

ALUMIL ROM INDUSTRY S.A.

31.250.000

4,1500

0,25

1,00

0,30

Simbol

SIF2

SIF MOLDOVA S.A.

ISIN

ROSIFBACNOR0

Ultimul preţ

1,6000

Tip

Actiuni

Var (%)

-3,03

Secţiune bursă

BVB

Data

11.09.2008

Categoria

I

Ora

14:59

Piaţa principală

REGS