Contractele internationale reprezinta materializarea acordului de vointa

intre parteneri din tari diferite, in scopul realizarii unei tranzactii

internationale. Acestea trebuie sa indeplineasca, atat o serie de conditii de
forma, cat si anumite conditii de fond, ce au menirea de a asigura pozitii
juridice egale pentru ambele parti ale contractului, si prin urmare, un regim
juridic uniform al acestuia.
Prin practica internationala s-a creat un regim contractual uniform
pentru diferite contracte, prin elaborarea de:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; conditii generale
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contracte cadru
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contracte tip.
Conditiile generale reprezinta "toate conditiile prestabilite si destinate a
fi inserate intr-un anumit numar nedeterminat de contracte de acelasi tip.
Ele sunt cel mai adesea opera unei intreprinderi sau a unui grup". Ca
exemplu, putem mentiona "Conditiile generale de livrare elaborate de
Camera de Comert si Industrie de la Paris (revizuite in anul 2000) -
INCOTERMS.

Contractele cadru reprezinta acorduri de principiu asupra majoritatii
clauzelor contractuale, cu exceptia celor principale, cum ar fi de exemplu
"pretul". Daca acest element nu este completat, contractul nu este valabil
incheiat si nu produce efecte intre parti.
Contractul tip reprezinta un model de contract standardizat, care poate fi
modificat sau completat, si la care partile fac referinta. Utilizarea
contractelor tip ofera o serie de avantaje, printre care: simplificarea si
reducerea duratei procesului de negociere, evitarea riscului formularii unor
clauze neclare, evitarea omisiunii unor clauze contractuale si evitarea
neintelegerilor privind interpretarea unor clauze.
In practica internationala se utilizeaza o mare diversitate de contracte
tip, elaborate sub egida unor institutii diferite.
Astfel, o prima categorie de institutii care au elaborat astfel de contracte
sunt cele a caror activitate consta in promovarea schimburilor
internationale, ca de exemplu: Comisia Economica ONU pentru Europa,
Camera de Comert International de la Paris, etc. Contractele emise de
astfel de institutii constituie doar un model pe care partile il pot utiliza
pentru redactarea unui contract viabil, adaptat conditiilor specifice
respective.
O a doua categorie de institutii care au elaborat contracte tip sunt
asociatiile profesionale ale comerciantilor. Acestea sunt cele mai uzitate in
activitatea de comert exterior. In aceasta categorie se incadreaza: 1)
contractele tip pentru produse ca: cereale, lemn, bumbac, iuta, seminte
uleioase, zahar rafinat, cacao, cafea, si 2) contractele tip utilizate la bursele
de marfuri, care nu pot fi modificate, singurele elemente ce pot varia fiind
"pretul" si "cantitatea". In general un astfel de contract trebuie sa cuprinda
urmatoarele clauze:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; cantitatea,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; tipul de marfa,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; calitatea,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pretul,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; conditia de livrare,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; termenul de livrare,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; conditia de plata.
Datorita elementelor de extraneitate pe care le contin, contractele
externe devin susceptibile a fi guvernate de legi diferite. Sistemul juridic al
fiecarei tari curinde o categorie speciala de norme juridice menite sa
stabileasca legea competenta sa reglementeze contractele externe.
In sistemul juridic roman, aceste norme sunt urmatoarele:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; lex voluntatis, ceea ce inseamna ca partile vor
determina legea aplicabila contractului. Aceasta poate fi dreptul
vanzatorului, dreptul cumparatorului sau dreptul unei terte tari.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; in cazul in care partile nu au desemnat legea
contractului, in mod automat se va aplica, in ordinea urmatoare: lex
loci contractus (legea locului incheierii contractului), si daca aceasta
nu se poate stabili, lex loci executionis (legea locului de executie a
contractului).
Clasificarea contractelor internationale
Contractele internationale cuprind:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Contractele comerciale internationale si
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Contractele de cooperare internationala.
Contractele comerciale internationale reprezinta acordul de vointa intre
doi parteneri din tari diferite, prin care vanzatorul (exportatorul) se obliga sa
transfere cumparatorului (importatorului) propietatea asupra unui bun al
sau, contra platii unui pret.
Din categoria acestor contracte fac parte:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de vanzare-cumparare internationala de
marfuri
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de executie de lucrari internationale
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de depozit international
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de transport si expeditii internationale
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de turism international
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de leasing international,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de franchising, etc.
Contractul de cooperare economica internationala, se distinge , fat de
contractul de vanzare internationala, printr-o serie de trasaturi. Astfel
caracterul sinalagmatic al contractului comercial, care presupune
deosebirea de interese intre partile contractuale, este inlocuit de
comunitatea de interese a partenerilor. De asemenea, trebuiesc
mentionate natura specifica a partilor, prin aceasta intelegandu-se
intensitatea aparte a caracterului international al contractului, precum si
complexitatea obiectivului urmarit de parti.
Contractul de cooperare economica internationala poate imbraca trei forme
principale:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de cooperare industriala,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de cooperare tehnico-stiintifica,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de societate mixta.
6.2. Continutul contractului de vanzare-cumparare internationala;
clauzele
contractuale.
Principalele clauze si prevederi pe care un negociator trebuie sa le aiba in
mod obligatoriu in vedere, la incheierea unui contract de vanzare-
cumparare internationale, sunt urmatoarele:
Titlul consta in insasi denumirea de "Contract", urmata, de regula, de
numarul contractului si data incheierii lui. Aceste date sunt necesare
partilor pentru identificare si pentru intocmirea documentelor ulterioare ce
fac referire la contract: acreditive, facturi, acte de transport, acte de
vamuire, asigurare, specificatii, acte aditionale, protocoale si procese-
verbale la contract, etc.
Preambulul este o formulare ce precizeaza partile contractuale
(exportatorul si importatorul) intre care se incheie raportul juridic,
constituind o premisa necesara spre a conferi valabilitate contractului. In
preambul se precizeaza denumirea si adresa persoanelor juridice
contractante, precum si pozitia in firma a persoanelor imputernicite sa o
reprezinte.
Obiectul contractului trebuie sa fie legal, licit si moral. Realizarea acestei
premise se face prin descrierea clara a obiectului material al contractului
(prestatia concreta), precum si a obiectului juridic, prin denumirea exacta a
tipului de contract: de vanzare-cumparare, de intermediere, lohn, leasing,
compensatie, etc.
In comertul international, obiectul contractului de vanzare-cumparare il
constituie bunurile susceptibile a fi transferate cumparatorului de catre
vanzator, contra platii contravalorii marfurilor (pretului). Negocierea
obiecului contractului consta in identificarea marfii respective, prin
determinarea cantitatii, calitatii, ambalajului si marcii produsului, precum si
in stipularea obligatiilor partenerilor privind marfa.
Denumirea marfii contractate, trebuie stabilita cu exactitate, astfel incat sa
nu fie posibila nici o confuzie sau intelegere gresita. Pentru marfurile
fungibile (care se consuma), datorita calitatii omogene a acestora, este
suficienta specificarea denumirii complete si a tipului de marfa. Pentru
bunurile nefungibile si servicii este necesara specificarea elementelor de
identificare si individualizare ale marfii, respectiv: denumirea exacta,
descrierea marfurilor, tehnologia de fabricatie, caracteristicile tehnice,
referiri la pozitia de catalog, tipul produsului, norma tehnica, mostra,
esantionul, marca de fabricatie, etc.
Cantitatea stabileste prin contract, marfa trebuind sa fie determinata sau
determinabila cantitativ. Pentru aceasta, in contract trebuie sa se prevada:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; unitatea de masura in care se exprima cantitatea, in
functie de natura marfurilor si uzantele pietei,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; locul determinarii cantitatii livrate,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; modul de stabilire a cantitatii,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; documentele care atesta cantitatea expediata (de
regula, documentele de transport).
Pentru unele produse (fungibile) cantitatea contractata nu se poate livra
cu exactitate, astfel incat in contract se prevede o toleranta admisibila (+/-),
precum si obligatia cumparatorului de a plati cantitatea efectiv livrata.
Cantitatea se determina la vanzator (la locul de incarcare) si poate fi
verificata la locul de destinatie (la cumparator), dupa cum este prevazuta
modalitatea efectuarii receptiei cantitative in contract.
Calitatea marfurilor contractate se determina prin mai multe metode:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii pe baza de descriere este
metoda cea mai utilizata in comertul international, aplicandu-se atat
pentru materii prime, cat si pentru masini si instalatii complexe,
diverse produse si servicii, etc. Descrierea trebuie sa cuprinda in mod
detaliat caracteristicile tehnice ale marfurilor sau ale rezultatelor
prestatiilor de servicii,iar pentru echipamente, utilaje, instalatii, etc.,
se va efectua descrierea lor in anexele la contract, unde se vor
mentiona parametrii tehnici si calitativi, ca: randamentul, consumuri
specifice, capacitatea de productie, durata de functionare,
caracteristicile produselor obtinute prin exploatare lor, etc.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii prin mostre. Vanzatorul pune la
dispozitia cumparatorului o mostra, pe baza careia acesta isi da
consimtamantul privind calitatea, livrarile urmand a se face cu
respectarea stricta a unor parametrii calitativi similari mostrei.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii pe baza de tipuri si denumiri
uzuale este practicata, in special, pentru comertul cu produse
agricole si minereuri. Tipurile de marfa reprezinta categorii abstracte,
in care se incadreaza calitatea marfurilor ce trebuiesc livrate. Acestea
se pot defini si prin "standarde de calitate", dintre care unele au
devenit internationale . Astfel, I.S.O. (International Standardisation
Organisation) face recomandari organizatiilor nationale de
standardizare, iar odata adaptate acestor standarde, marfurile pot fi
comercializate sub denumirea "calitatii I.S.O."
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii prin marca de fabrica, comert
sau serviciu. Aceste marci permit individualizarea si identificarea unui
produs, dintr-o gama larga de produse similare, constituind tot mai
mult o garantie a calitatii acestora.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii pe baza vizionarii marfurilor,
consta in examinarea marfii de catre importator si acceptarea calitatii
ei, in vederea incheierii contractului. Metoda cunoaste doua variante:
1) clauza "vazut-placut", care presupune vizionarea si acceptarea
marfii de catre cumparator inaintea incheierii contractului, fara a fi
necesara descrierea tehnica, si 2) clauza "dupa incercare", care
presupune ca incheierea definitiva a contractului este conditionata de
acceptarea, intr-un termen prestabilit (limitat), a calitatii de catre
cumparator. Daca acest lucru nu se intampla, contractul se considera
reziliat. Aceasta varianta se utilizeaza mai frecvent in comertul cu
masini, instalatii, utilaje, aparate, nave, automobile, etc., testarea fiind
prevazuta, de obicei, in perioada de garantie, iar exportatorul
obligandu-se sa inlocuiasca piesele defecte, daca este cazul, si sa
aduca imbunatatiri pe cheltuiala sa.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii prin utilizarea unor formule
(clauze) consacrate: 1)Clauza "tel quel" presupune ca importatorul
accepta marfa "asa cum este", fara a o viziona. Metoda este
practicata in comertul cu produse agricole, minereuri sau marfuri a
caror calitate depinde de locul de origine, si deci nu pot interveni mari
modificari in acest sens. 2) Clauza "Sound delivered" (S.D.) sau
"marfa sanatoasa la descarcare" inseamna ca importatorul nu va
accepta marfa, decat daca aceasta soseste la destinatie fara
degradari calitative. 3) Clauza "Rye Terms" (R.T.) sau "clauza
comertului cu secara" obliga importatorul sa accepte marfa, chiar
daca aceasta soseste la destinatie cu unele deprecieri calitative.
Pentru acestea, insa, exportatorul va plati o bonificatie de pret.
Referitor la raspunderea vanzatorului privind respectarea calitatii si a
cantitatii marfurilor livrate, se considera ca acesta nu si-a indeplinit
obligatiile contractuale, in urmatoarele cazuri:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; daca a livrat alta marfa decat cea prevazuta in
contract,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; daca a livrat o cantitate in minus fata de cea stipulata
in contract,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; daca a livrat o marfa care nu corespunde
caracteristicilor tehnice si calitative prevazute in contract.
Daca cumparatorul constata ca marfa livrata nu este in conformitate cu
prevederile contractuale, acesta trebuie sa identifice cu precizie natura
prejudiciului respectiv, si sa-l instiinteze de urgenta pe exportator in
vederea remedierii acestuia de urgenta, in functie de ceea ce se
stipuleaza in contract referitor la aceasta situatie. Importatorul care reclama
deficiente calitative sau cantitative ale marfurilor, pot, in functie de
prevederile contractuale sa solicite: executarea in continuare a contractului,
cu remedierea prejudiciilor, sau rezilierea contractului, sau plata unor
penalitati.
Ambalarea marfii. Contractul trebuie sa prevada in mod expres felul
ambalajului, care sa asigure integritatea marfii si sa permita manipularea si
lotizarea acesteia. Daca acest lucru nu este prevazut in contract,
vanzatorul are obligatia, conform normelor in vigoare, sa predea marfa
cumparatorului intr-un "ambalaj uzual de export", care are rolul de a proteja
marfa pe parcursul transportului, astfel incat aceasta sa nu sufere
deteriorari.
In functie de tipul amblajului, se va negocia si pretul marfii in
urmatoarele variante:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pret "netto" presupune ca, costul ambalajului nu este
cuprins in pret (si nu exista pretentii de plata pentru ambalaj).
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pret "netto plus ambalaj" presupune ca pretul
ambalajului se indica separat.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pret "netto / brutto" presupune ca pretul ambalajului
este calculat in pretul unitar al marfii.
Marcarea marfii, reprezinta o alta clauza contractuala prin care se
identifica fiecare colet al livrarii respective. Marcajul trebuie sa fie clar,
rezistent la manipulari si la transport. El trebuie sa contina, de regula,
numarul contractului, numarul coletului, numele exportatorului si adresa
acestuia, numele destinatarului (importatorului) si adresa lui, greutatea
netto si brutto, seria utilajelor (daca este cazul), expresia "Made in.", etc.
Toate prevederile referitoare la marcarea marfurilor vor fi stipulate in mod
explicit in contract.
Pretul. Acesta reprezinta unul din elementele de baza ale contractului da
vanzare-cumparare in comertul international, iar negocierea este, de
regula, dificila si necesita o buna pregatire tehnica si economica, o
informare ampla si corecta asupra conjuncturii pietei internationale, eforturi
sustinute, rabdare, perseverenta si abilitate.
Ca element esential al contractului, pretul reprezinta obiectul obligatiei
importatorului, si este concretizat intr-o suma de bani determinata sau
determinabila, pe care acesta trebuie sa o plateasca exportatorului. Pentru
stabilirea pretului extern se vor lua in consideratie o serie de elemente,
cum ar fi: costurile de productie, cheltuielile speciale de export, preturile
mondiale si tendintele acestora, conditia de livrare, conditia de plata,
cheltuielile de distributie si politica firmei.
Pretul se stipuleaza in contract fie pe unitatea de produs, fie ca o suma
globala pentru intreaga cantitate de marfa, ce face obiectul contractului. De
asemenea, pretul se va inscrie intr-o anumita conditie de livrare, ceea ce
va indica, in ce masura cheltuielile de transport si cele ale altor operatiuni
specifice exportului, vor fi incluse in pretul contractual (spre exemplu: Pretul
este de 2 mil. euro CIF Constanta).
In contract trebuiesc prevazute in mod obligatoriu, anumite aspecte
legate de pretul marfii, cum ar fi: cantitatea pentru care se calculeaza
pretul, valuta in care se va efectua plata, reducerile de pret pe care
exportatorul le acorda importatorului.
In prectica comerciala, vanzatorul se obliga prin contract, daca este
cazul, sa acorde cumparatorului anumite bonificatii. Reducerile de pret, de
care poate beneficia importatorul, sunt urmatoarele: 1) Scontul de
reglementare ("cassa sconto") se acorda cumparatorilor ce platesc
marfurile in avans fata de termenul de scadenta specficicat in contract,
2) Rabatul, se acorda de catre exportator ca o deducere din pretul
contractual, pentru defecte de calitate sau a calitatii necorespunzatoare a
marfurilor, 3) Remiza , se acorda ca o reducere a pretului convenit, datorita
importantei vanzarilor efectuate. Aceasta se calculeaza ca un procent
aplicat asupra pretului de vanzare.
Alte clauze care pot fi cuprinse in contract, sunt urmatoarele: conditiile
de livrare si conditiile de plata (mijloacele de plata), care vor fi tratate in
capitolele urmatoare, expeditia si transportul marfurilor, asigurarea
marfurilor, garantii de calitate, receptia marfurilor, reclamatii cantitative,
penalitati de intarziere, arbitraj, rezilierea contractului, forta majora,
dispozitii finale, etc.