Obiectul si problemele psihologiei scolare

1. Obiectul psihologiei scolare

2. Domeniul si sarcinile psihologiei scolare
3. Locul psihologiei scolare n cadrul stintelor psihologice
4. Necesitatea studierii psihologiei scolare
1. Obiectul psihologiei scolare
Psihologia scolar este o ramur aplicativ a psihologiei generale, stiint, care,
asa cum desprindem din analiza etimologic a cuvntului psihologie (psyche-
psihic,suflet, spirit si logos-cuvnt, cunoastere) este centrat pe studierea activittii
psihice (regsit n procese, nsusiri, mecanisme si capacitti) n scopul explicrii si
optimizrii existentei umane.
La rndul ei, psihologia scolar studiaz procesul instructiv-educativ din punct
de vedere psihologic n perspectiva munttirii activittii profesionale a cadrului
didactic si favorizrii autorealizrii personalittii elevului.
Principalele probleme care configureaz oiectul psihologiei scolare sunt!
a) legile activittii psihice si psihosociale ale elevilor, caracteristicile dezvoltrii
acestora de-a-lungul vrstelor scolare"
) formele specifice de manifestare a proceselor, functiilor, nsusirilor, tririlor
psihice, n raport cu continuturile nvtrii si cu particularittile nfluentelor
educationale (ex. dac n nvtarea matematicii, gramaticii este implicat
mai ales gndirea, n nvtarea iologiei, istoriei prioritate au memoria sau
natura si consistenta intereselor scolare n raport cu nvtarea disciplinelor
oligatorii si a celor optionale)"
c) studierea teoretico-aplicativ a metodelor de cercetare, a fenomenelor psiho-
pedagogice, a celor de cunoastere a personalittii elevilor precum si
valorificarea generalizrilor validate n activitatea didactic"
d) analiza psihologic a metodelor de predare-nvtare, de educatie"
e) evolutia comportamentelor si a variailelor educationale n relatia profesor-
elev, n grupul scolar si la nivelul activittilor cu caracter integrativ
(sociale, cultural-artistice, profesionale)"
f) dinamica si importanta conduitei didactice ca modalitate specific de
autoprezentare si totodat de influentare a altora n raport cu competenta
profesional"
#rict de complete si actuale sunt pregtirea de specialitate si cea metodologic,
n mod curent, conduita didactic apeleaz att la dimensiunea intrapersonal, de
interioritate psihic a personalittii (dispozitii, inteligenta, etc.) ct si la cea
interpersonal (elev-cadru didactic, grup, clas-cadru didactic).
# pregtire psihopedagogic institutionalizat devine un argument profitail n
favoarea tezei de evident actualitate profesorul trebuie s fie prin definitie o
personalitate eficient.
$
2. Domeniul si sarcinile psihologiei scolare
%e fondul oiectivelor enuntate, psihologia scolar are de urmrit un ansamlu
de sarcini, dintre care cele mai semnificative sunt!
dezvluirea complexittii si dificulttii activittii instructiv-educative,
nuantarea acesteia n functie de factori, situatii, nivele de vrst, particularitti
individuale (ex. la o admonenstrare a cadrului didactic un elev zmeste, altul se
ncrunt, altul vocifereaz)"
delimitarea influentelor favoraile activittii scolare, ordonarea si
asigurarea succesiunii acestora, n raport cu rolul lor pentru evolutia
personalittii elevilor"
cunoasterea de ctre fiecare cadru didactic a avanta&elor si riscurilor
oricrui tip de influent asupra devenirii n plan psihologic a elevilor, de la
ncrctura privind programul zilnic, continuturile pe discipline, la metod,
cuvnt, atitudine"
structurarea unor modele de influent constructiv, lansarea lor n fluxul
dezvoltrii psihice a scolarului prin unitti de nvtmnt pilot si valorificarea
consecintelor n dinamica aplicrii lor"
anticiparea efectelor inteventiilor scolii asupra activizrii potentialului
psiho-somatic al elevilor si rezistenta acestora la factori solicitanti (echiliru,
stress, ooseal, esec scolar- sunt numai cteva din numeroasele conduite ce se
cer actualizate si anticipate)"
promovarea reusitelor de natur s sporeasc forta moilizatoare a
argumentului potrivit cruia, activitatea didactic din punct de vedere psihologic
este un echiliru continuu ntre pregtirea, educatia altora si autopregtire,
autoeducatie.
3. Locul psihologiei scolare n cadrul stiintelor psihologice
#rientarea interdisciplinar a deschis largi perspective cercetrii stiintifice
pentru aprofundarea studiilor comparative si treptat a contriuit la conturarea unor
stiinte de granit.
'stfel, din analiza interactiunilor psihologiei generale cu stiintele pedagogice s-a
constituit un ansamlu de stiinte reprezentat de! psihologia educatiei, psihologia
scolar, psihopedagogia special, psihologia orientrii scolare si profesionale.
'poi psihologia scolar si dezvolt prolematica apelnd la o serie de
concepte, constatri, norme din psihologia copilului, psihologia social, ergonomie
scolar, psihosomatic, psihologia clinic si medical, psihoterapie.
Psihologia scolar se anunt ca o stiint cu identitate ine delimitat, ce
porneste de la psihologia general, interactioneaz cu stiintele mai sus mentionate, este
deschis noilor elaorri din teoria informatiei, teoria sistemelor, teoria deciziei, n
sensul unificrii sale si consolidrii statutului propriu. (tudiind un segment distinct al
realittii sociale si anume modul de manifestare a activittii psihice n conditiile
procesului instructiv-educativ scolar, psihologia scolar promoveaz concepte,
argumente si norme teoretice specifice.
)
4. Necesitatea studierii psihologiei scolare
Necesitatea studierii psihologiei scolare se impune din mai multe
considerente!
a) activitatea de instruire si educare a elevilor nu are o evolutie unidirectional,
ci treuie s se adapteze la o infinitate de reactii, manifestri, triri, relatii
interpersonale, generate de unicitatea sistemului psihic uman al
protagonistilor implicati si de specificul situatiei concrete n care are loc"
) importanta actiunii n constituirea si activarea mecanismelor tuturor
proceselor, nsusirilor, strilor psihice ale elevilor.
*umerosi psihologi au a&uns la concluzia c oiectul psihologiei l constituie
activitatea cu elementul ei de az, actiunea, ceea ce a condus la aparitia unei orientri
distincte, cunoscut su denumirea de psihologia actiunii reprezentat de %ierre +anet,
,aniel Lagache, -aleriu .eausu ($/01), 2enry 3leitman ($/10).
4n acest sens, %aul %opescu- *eveanu arta c asa cum n fizic unitatea de az
este atomul sau cuanta, n chimie molecula, n iologie celula, n ordinea
psihocomportamental, unitatea reprezentativ este actiunea. 'utorul se refer nu
numai la actiunile efective, externe, ci si la cele mintale, intelectuale.
La nivelul stiintelor educatiei, pedagogia actiunii este o orientare cu o
ndelungat istorie (+.2.%estalozzi, #.,ecroly, 5...%etrescu, etc).
,up aparitia unei discipline noi, praxiologia, stiint a eficientei actiunii, al crui
fondator este 6. 7otarins8i, pentru realizarea si desvrsirea personalittii, educatia
n si prin stiinta actiunilor ine fcute, eficiente este considerat de reprezentantii
contemporani ai orientrii amintite, principalul factor.
%entru c ntelegerea principiilor implicate n situatia concret reprezint o
garantie n solutionarea punctelor nodale dar si a celor modificaile le vom analiza pe
cele care generea! sistemul psihic uman si actiunea eficient!
principiul ambilateralittii sustinut de faptul c sistemul psihic uman
dezvolt concomitent si continuu relatii informationale cu lumea extern si
cu propria fiint, ntretinnd la nivelul normalului, un echiliru ntre
cunoasterea de sine si cunoasterea realittii"
principiul antiredundantei n aza cruia informatia inutil, de prisos,
redundant, este selectat, filtrat, ceea ce usureaz stailirea indicatorilor
de identitate, de clasificare, de surprindere a relatiilor esentiale.
'ntiredundanta contriuie la selectia tririlor luntrice, a motivelor,
intereselor, la anticiparea si realizarea scopurilor.
principiul acti"ismului antialeatoriu orientat mpotri"a nt#mplrii-
'pelnd la ratiune-forma de organizare intelectual superioar, suiectul
devine un factor determinant pentru evolutia sa si chiar de autodeterminare.
9
,in punct de vedere al activittilor educationale eficiente se impun cu precdere!
principiul actiunii po!iti"e promoveaz necesitatea precautiei, prudentei, n
cazul situatiilor care pot evolua spre impreviziilul negativ si a
optimismului pedagogic"
principiul actiunii complementare identificail att n cazul (%:, ct si al
situatiilor concrete, educationale este prezent atunci cnd se semnaleaz
ntrzieri, restante, asente ntre componentele ansamlului, prin
moilizarea, energizarea celorlalte n scopul acoperirii deficitului si
stailirii echilirului"
principiul utili!rii priorittilor exprim cerinta valorificrii criteriilor ce
stau la aza ierarhizrilor, ordonrilor actiunilor n functie de nsemntatea
lor. (unt situatii n care se impune evidentierea unui detaliu, a unui
eveniment particular, pentru situatia de ansamlu, acestea fiind prioritare.
principiul optimalittii sau a efortului proportional cu efectele
atentioneaz asupra necesittii urmririi raportrii eforturilor la natura
rezultatelor otinute. 4n psihologie, acest principiu se regseste n optimum
perceptiv, optimum afectiv, volitiv, motivational, atitudinal.
$%$L%O&'()%*
$. ,ragu, '., (tructura personalittii profesorului, ;.,.%., <.'.-=ucuresti, $//>"
). 7otarins8i, 6.,6ratat despre lucrul ine fcut (trad.), ;d.%olitic, =ucuresti, $/0>"
9. *eacsu, 5., ;ducatie si actiune, ;d.?tiintific, =ucuresti,$/1>"
@. %opescu-*eveanu, %., %sihologia scolar, =ucuresti, $/10.
@