Dreptul este ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii, asigurate si garantate de stat,

reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in cadrul

relational uman, cum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific manifestarii
coexistentei drepturilor esentiale omului si libertatilor lui cu justiti a sociala.
Norma juridica reprezint o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie, care exprima
vointa electoratului infatisata de organul legislativ, regula al carui scop este de a asigura ordinea
sociala si care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie prin constrangere.
Trasaturile normei juridice
- are caracter general si impersoanl
- are caracter obligatoriu
- este o norma tipica
- contine in ea un raport intre oameni
CRITERII FOLOSITE PT CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE
2. Forta juridica a actului normativ in care sunt cuprinse normele juridice constituie un criteriu
important pt clasificarea acestora:
- norme cuprinse in legi : n.j. cuprinse in constitutie, n.j. cuprinse in legi organice, in legi obisnuite
- norme juridice cuprinse in decrete
- norme juridice cuprinse in hotararile sau ordonantele Guvernului
- norme juridice cuprinse in alte acte normative
3. structura logica a normei juridice constituie un criteriu pt clasificarea normelor juridice in:
- norme juridice complete cele care contin in textul lor 3 elemente de structura : ipoteza, dispoziti
si sanctiunea. (majoritatea legilor)
- norme juridice incomplete nu au toate elementele de structura; pot fi de doua feluri :
a. norme de trimitere contin ipoteza si dispozitia , in privinta sanctiunii facand trimitere la un
alt act normativ
b. norme in alb - contin ipoteza si dispozitia intr-un act normativ si pt sanctiune face referire la
un act normativ care urmeaza sa apara.

IZVOARELE DREPTULUI
I LEGEA
Termenul de lege este folosit atat pt a desemna legile propriu zise cat si celelalte cte normative emise
pe baza si in aplicarea lor. Termenul de lege desemneaza actul normativ care emana de la organul
legislativ.
Forta juridica cea mai inalta o au Constitutia si legile constitutionale.
1. Constitutia este legea funadamentala a unui stat intr-un sistem bine inchegat de norme
juridice investite cu o forta juridica superioara care consacra si oglindesc structurile
economice si formele proprietatii, drepturile si libertatile fundamentale ale omului si
cetateanului, precum si indatoririle lui fundamentale, sistem de norme ce constituie cadrul
juridic fundamental pt dezvoltarea viitoare a entitatii organizate in stat.
2. Legile constitutionale Parlamentul adopta legi constitutionale, care au o forta juridica mai
mare decat celelalte legi si acte normative. Legile constitutionale sunt cele de revizuire a
constitutiei.
3. Legile organice au forta juridica dupa constitutie si legile constitutionale, dar mai mare decat
toate celelalate izvoare de drept. Prin lege organica se reglementeaza:
sistemul electoral
organizarea si functionarea partidelor politice
organizarea si desfasurarea referendumului
oragnizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare Tarii
regimul starii de asediu si a celui de urgenta
infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora
acordarea amnistiei sau a gratierii colective
organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor
judecatoresti , aMinisterului Public si Curtii de Conturi
statutul functionrilor publici
contenciosul admninistrativ
regimul juridic general al proprietatilor si mostenirii
organizarea generala a invatamantului
regimul generl al cultuelor
organizarea admninistratiei locale, a teritoriului, precum si regimului generl privind
autonomia loacala
modul de stabilire a zonei economice exclusive
4. Legile au forta juridica dupa Constitutie, legile constitutionale si legile organice, dar mai
mare decat a tuturor celorlalte izvoare de drept. Ele pot fi legi de sinteza (codurile) si legi
speciale. Legile contin norme juridice si sunt izvoare de drept.
II DECRETELE LEGI , in masura in care contin norme juridice, sunt izvoare de drept. Ele se
folosesc in mod cu totul exceptional si in situatii cu totul exceptionale, atunci cand tara insasi
traverseaza perioade exceptionale.
Deosebim:
- decrete legi care contin norme de natura constitutionala, avand forta juridica a Legii
fundamentale
- decrete legi care contin norme de natura organica, au forta juridica a legilor organice
- decrete legi care contin norme consacrate domeniilor rezervate legii obisnuite , avand forta legilor
obisnuite.
III DECRETUL
Decretele nu sunt acte normative, prin ele se solutioneaza situatii oncrete, avand astefel, caracter
individual. In mod exceptional, ele pot contine reguli de conduita generale si obligatorii. Fort lor
juridica este aimic decat a legii, dar mai puternica a celorlalte acte normative.

IV HOTARARILE SI ORDONANTELE GUVERNULUI
Guvernul adopta hotarari si ordonante. Hotararile se emit pt organizarea executarii legilor.
Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevute de
aceasta.
V ALTE ACTE NORMATIVE
In aceasta categorie intra actele juridice emise de conductorul organelor centrle ale dministratiei de
stat si cele care emana de la organele locale executive. Sunt izvoare de drept in masura in care contin
norme juridice si au forta juridica dupa lege, decret si horatare a guvernului.

ACTIUNEA NORMELOR JURIDICE IN TIMP
Din acest punct de vedere se impun 2 aspecte:
- legile se succed
- legile au o anumita durata de actiune cuprinsa intre momentul initial al legii, intrarea in vigoare si
momentul final, abrogarea.
Momentul initial este momentul in care intra in vigoare (5 zile de la data publicarii ei in organul de
presa al Parlamentului). De la aceasta regul sunt 2 abateri :
- o lege se aplica unor situatii petrecute anterior aparitiei ei si nesolutionata pana la acea data
- o lege intra in vigoare la o data ulterioara publicarii ei
Astfel se impun precizarile:
- in ambele situatii, legea trebuie sa prevda expres, fie ca are caracter retroactiv, fie ca legea intra in
vigoare la o data ulterioara publicarii ei
- in cea de-a 2 a situatie, legea va prevedea data concreta de la care intra in vigoare
- la data intrarii in vigoare, legea devine obligatorie si este presupusa a fi cunoascuta de toti.
Momentul final, incetarea actiunii legii, are loc prin abrogare. Abrogarea poate fi definita ca procedeul
prin care legile fara termen isi inceteaza activitatea prin renuntare la ele.
Abrograrea poate fi:
1. In raport cu modul de precizare a normelor juridice supuse abrogarii:
a. expresa, cand momentul final al legii rezulta formal din dispozitiile legale:
- directa, cand se precizeaza formal ca un act normativ se abroga
- indirecta, cand nu se nominalizeaza actul normativ care se abroga
b. tacita, cand in textul legii noi nu se insereaza prevederi referitoare la abrogarea unui act
normativ
2. in raport de intinderea efectelor:
- totala, cand toate dispozitiile sunt abrogate
- partiala, cand numai o parte din dispozitii sunt abrogate, restul raman valabile
3. din combinarea celor doua criterii :
- expresa totala
- expresa partiala
- tacita totala
- tacita partiala
Precizari:
- in cadrul unuia si aceluiasi act normativ pot opera mai multe feluri de abrogare
- un act normativ nu poate fi abrogat decat printr-un act normativ cu aceeasi forta juridica sau mai
mare decat a celui abrogat
- abrogarea tacita opereaza numai daca suntem in prezenta aceluiasi fel de dispozitii
Legile cu termen: au precizat in dispozitiile ei termenul pana la care va actiona.
Caderea in desuetudine: atunci cand au incetat ratiunile pt care a fost adoptata.

1. interpretarea oficiala este obligatorie pt instanta. Este forma interpretarii ce se infaptuieste in
exercitarea atributiilor ce revin organului de stat ce o face, potrivit legii. Interpretarea oficiala este acea
forma de interpretare care se infaptuieste de ce ce este purtator al unei parti prin puterea de stat.
Formele interpretarii oficiale:
- interpretarea generala sau legala este interpretarea facuta de organul legislativ. Forta juridica a
interpretarii este superioara celorlalte forme de interpretare. I se spune generala pt ca este obligatorie
pt toti subiectii de drept la care se referea actul normativ interpretat si legala pt ca are putere de lege.
- interpretarea autentica se face chiar de catre organul care a emis acel act.
- interpretarea cauzla se realizeza cu prilejiul solutionarii de catre organele competente a diferitelor
cazuri concrete.
2. interpretarea neoficiala este interpretarea ce se da legii de catre doctrina, de catre avocati in
pledoariile lor, facute in fata instantei. Fiind facuta de persoane nepurtatoare a unei parti din puterea de
stat, nu are forta juridica obligatorie.