Radioterapie

Utilizare a radiatiilor ionizante in tratamentul anumitor boli, indeosebi al cancerelor.

Termenul de radioterapie intrebuintat singur se refera mai ales la radioterapia externa, denumita inca si
radioterapie transcutanata sau teleradioterapie, in care sursa radiatiilor este exterioara bolnavului si
produce un fascicul care atinge tesuturile profunde dupa ce a traversat pielea si tesuturile superficiale.
radioterapia externa face apel la doua tipuri de radiatii ionizante: radiatii electromagnetice (radiatii X,
radiatii y) si radiatii constituite din particule elementare infime (electroni, protoni, neutroni). Ea
utilizeaza doua surse de radiatii: fie radioelemente in sine (cobalt 60), care sunt adesea izotopi
radioactivi ai unei substante; fie aparate (acceleratori de particule) care pun in miscare particulele
elementare si trimit spre bolnav ori aceste particule, ori radiatia pe care acestea o produc.
Indicatii - La doze slabe, radioterapia are un efect antiinflamator utilizat uneori in tratamentul zonei
zoster sau al keloidelor (cicatricele patologice).
Totusi, indicatia principala a radioterapiei este cancerul. O radioterapie are drept obiectiv furnizarea
unei doze suficiente pentru a trata tumora protejand organele invecinate. Doza absorbita este
exprimata in gray. radiatiile ionizante actioneaza distrugand structurile cromozomice responsabile de
diviziunea celulara, ceea ce antreneaza moartea celulelor canceroase. Celulele sanatoase sunt atacate si
ele, dar ele au o capacitate de restaurare mai mare. Actiunea anticanceroasa a radiatiilor este utilizata in
mod izolat sau asociata cu o alta metoda (chirurgie, chimioterapie). Astfel, radiochimioterapia
(administrarea simultana a radiatiilor si a medicamentelor) este utilizata in caz de carcinom epidermoid
al faringelui, bronhiilor, esofagului si canalului anal: radioterapia peroperatorie consta in iradierea unei
tumori profunde (rectala, pancreatica etc.) cu clectroni in cursul unei interventii chirurgicale dupa ce au
fost date deoparte organele invecinate (intestine, rinichi etc.). radioterapia are numeroase alte aplicatii:
radioterapia corporala totala este destinata pregatirii unei grefe de maduva osoasa pentru a trata
anumite forme de leucemie sau de hematopatii; radioterapia cutanata totala utilizeaza electroni de
slaba intensitate in tratamentul limfoamelor cutanate.
Diferite tipuri de aparate - Tuburile traditionale care produc radiatii x de joasa energie nu mai sunt
intrebuintate decat in tratamentul cancerelor cutanate. Acceleratorii lineari sunt aparatele cel mai
frecvent folosite: ei produc fie electroni, activi la suprafata si indicati in tratamentul tumorilor
superficiale, fie radiatii x de inalta energie, care patrund in profunzime, sub piele, si sunt adaptate
tratamentului cancerelor profunde ale toracelui sau abdomenului. O alta varietate de acceleratori de
particule, ciclotroanele, care produc neutroni sau protoni, este rezervata unor forme rare de cancer si cu
un tratament foarte delicat (melanomul ochiului, sarcomul bazei craniului). In sfarsit, aparatele
continand cobalt, care emite radiatii y, trateaza tesuturile profunde, dar nu afecteaza pielea, fiind
adaptate cancerelor de cap si de gat, de san si ale membrelor.
Tehnica - radioterapia moderna presupune un mediu tehnic costisitor. Un examen prealabil la scaner
permite sa se repereze amplasarea organului sau organelor de iradiat. Este realizata o simulare prin
radiografie simpla pentru a permite o pozitionare buna a fasciculului. Doza de radiatie necesara
distrugerii celulelor canceroase este calculata prin dozimetrie. Pentru a creste eficacitatea radiatiei fara
a leza tesuturile sanatoase, este folosita adesea tehnica fasciculelor convergente: un fascicul iradiaza
fata anterioara a partii bolnave, al doilea fata posterioara, al treilea din partea dreapta si ultimul din
partea stanga. Fiecare fascicul are o intensitate prea slaba pentru a putea leza tesuturile sanatoase de
pe traiectul lui, dar suma intensitatilor celor patru fascicule are un efect insemnat asupra tumorii.
Fasciculele, rectangulare, pot adopta o forma complexa multumita unor piese de un anumit fel. O alta
tehnica, radioterapia prin minifascicule (iradiere prin multiple minifascicule convergente), este utilizata
in tratamentul malformatiilor arteriovenoase sau al tumorilor cerebrale limitate, dar inoperabile.
Desfasurare - Bolnavul este dezbracat, culcat intr-o pozitie care permite iradierea si tinut nemiscat.
tratamentul este nedureros si nu dureaza mai mult de cateva minute. Repere desenate sau tatuate pe
piele, permit sa se pozitioneze de fiecare data aparatele pentru o noua sedinta. tratamentul cu doze
mici este, in general, zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi pentru a-i ameliora eficacitatea in anumite
cancere (de faringe, de laringe). tratamentul dureaza 4-8 saptamani aproximativ, fara ca spitalizarea sa
fie indispensabila.
Efecte nedorite - Acestea sunt cauzate de atingerea celulelor sanatoase. Reactiile precoce sunt
reversibile in cateva saptamani: radiodermita acuta (roseata cutanata, depilare), radiomucita acuta
(inrosire a mucoaselor si dureri bucale), hipoplazie medulara (distrugere a celulelor sangvine ale
maduvei osoase). Reactii tardive, care se produc uneori dupa mai multi ani, sunt mai greu reversibile:
radiodermita cronica (piele fina, uscata, cuperoasa), fibroza pulmonara (invadare a plamanilor de tesut
fibros), intarziere a cresterii la copil, aparitia altor cancere, tulburari genitale (menopauza precoce,
sterilitate), anomalii ale gametilor mai mult sau mai putin transmisibile urmasilor.
Prevenirea, de eficacitate sigura dar partiala, se bazeaza pe precautiile tehnice: doza de radiatie si
volumul corporal iradiat sa fie cele mai mici posibile, diminuarea dozelor de administrat pe sedinta si
cresterea, in schimb, a numarului de sedinte.

Bucata Nicoleta
Constantinescu George Adrian Mihai
Cristea Ica
Frumenzi Gloria
Clasa 1S2