ETICA MEDICALA 1. Etica medicala. Definitie, principii 2. Drepturile omului si etica medicala.

Prevederi
legale internationale. 3. Etica recoltarii si transplantului de tesuturi si organe 4. Dileme etice ale
graviditatii si nou-nascutilor. Legislatie comparata. 5. Demnitatea mortii si eutanasia. Reglementari
legale europene. 6. Etica psihiatrica 7. Relatia dintre etica si eroarea profesionala. Malpraxisul medical.
8. Legislatie comparata. Lucrari practice 1. Prezentarea practic a codului deontologic al asistentului
medical. Comisia de etica medicala. 2. Discutia cazurilor de abatere de la etica medicala. 3. Notiuni de
bio-serologie, expertiza ADN si clonare. 4. Metodologia efecturii corecte a examenului medical ce
nsoete recoltarea probelor biologice pentru stabilirea sarcinii sau a anomaliilor fetale. 5. Avortul cu
indicatie medicala. Prioritatea mama/fat. 6. Cazuri de eutanasie. Discutii. 7. Evaluare psihiatrica.
Legislatie. 8. Identificarea cauzelor de malpraxis n practica. Etica medicala a fost conceputa ca un set de
reguli pe care doctorii trebuiau s ail urmeze - vezi Juramintul lui Hipocrat. Astazi ea reprezinta o ramura
a filozofiei care se ocupa cu studiul moralei ce reglementeaza comportamentul corpului medical, medici,
asistente, infirmiere, etc.., in relatia lor cu viul, in toate aspectele lui. Reprezinta studiul principiilor de
comportament general acceptate in societate - bun/rau, corect/incorect. Principiismul Principiistii plec
de la premis c principiile sunt centrul vietii morale, c toate deciziile noastre din domeniul moral ar
trebui fcute pe baza acestor principii. Aceast procedura de decizie a devenit cunoscut n domeniul
bioeticii datorit lucrrii lui Tom Beauchamp si James Childress, Principles of Biomedical Ethics*2+ . Cei
doi autori propun o teorie orientat spre principii care abandoneaz marile teorii etice traditionale,
oferind o list de verificare, o list de criterii n functie de care s judecam situatiile din bioetic.
Abordarea principiista se bazez pe mai multe premise: Principiile ca list de evaluare Cadrul
metodologic pentru identificarea si rezolvarea problemelor morale e format din principii, reguli, norme,
dar si drepturi, virtuti. Cele mai importante principii sunt: - principiul respectului autonomiei (
respectarea capacitatii persoanei de a alege), obtinerea unui consimtamint, care sa fie obligatoriu
informat - principiul binefacerii (grija pentru binele persoanei n cauz) - principiul nefacerii rului
(evitarea cauzrii raului) - princpiul dreptatii/ justitiei (se refer la distributia beneficiilor dar si costurilor
n mod echitabil) Cele patru principii au si reguli particulare sau specificri*3+ pentru a ne ghida n
situatiile particulare. Atunci cnd ele intr n conflict trebuie cntarite reciproc. Caracterul relativ al
principiilor morale Nici un principiu nu este absolut , exist exceptii pentru fiecare dintre ele; nici un
principiu nu este prima facie. n situatiile morale dificile, cnd principiile se afl n conflict, decizia
trebuie cntarit n raport cu judectile chibzuite apartinnd unui context sau altul, printr-un model de
justificarede tipul echilibrului reflectat n sens larg. Moralitatea comun Cele patru principii sunt
ntemeiate pe moralitatea comun; termenul desemneaz ansamblul normelor, regululilor ncetatenite
de-a lungul timpului ntre toate persoanele serioase moral. Beauchamp si Childress admit c exist
reguli specifice pentru fiecare comunitate cultural dar exist n acelasi timp precepte universale,
fundamentale, recunoscute de orice persoan serioasa moral (cum ar fi s nu furm, sa nu mintim, s nu
ucidem). Este vorba de standarde de conduit recunoscute de toata lumea. DREPTURILE OMULUI
Confidenialitatea Consimmntul i confidenialitatea sunt ambele principii etice fundamentale pentru
practica medical, care este ntemeiat pe respectul pentru autonomia individual a pacientului.

Confidenialitatea informaiilor medicale este obligatoriu s fie respectat, cu excepia circumstanelor
excepionale, cum ar fi n cazul n care starea de sntate a pacientului reprezint o ameninare la
adresa altora sau cnd pacientul nu dispune de capacitatea de a lua decizii i comunicarea unor
informaii medicale relevante, familiei pacientului sau unei tere persoane, este esenial pentru ca
medical s poat aciona n interesul pacientului. Exist excepii de la cerina de autorizare a pacientului
pentru ca medicul s renune la clauza de confidenialitate a relaiei sale cu pacientul. Aceste excepii
includ informaiile utilizate pentru activitile de supraveghere a sntii, activiti de sntate public,
activiti de cercetare, de marketing i cele de aplicare a legii, a procedurilor legale i de siguran
public. Medicul are obligaia legal de a coopera cu ofierul de poliie judiciar, cu procurorul, cu
judectorul i cu medicul legist. Informaiile prezentate n interes public, constituie cadrul juridic care
justific etic nclcarea datoriei de confidenialitate a medicului, interesul societii fiind considerat
superior dreptului individual la confidenialitate. n Marea Britanie exist reglementri stricte care
mpiedic divulgarea de informaii obinute n cadrul National Health Service, n ceea ce privete
examinarea clinic sau tratamentul aplicat unui pacient pentru o boal cu transmitere sexual, inclusiv
infecia cu virusul HIV i bolnavii de SIDA. Baza pragmatic pentru restriciile privind difuzarea acestor
informaii, este susinut de ideea c absena confidenialitii ar putea descuraja pacienii bolnavi s
solicite ajutorul medicilor, facilitnd astfel rspndirea infeciei. Dispoziii stricte de confidenialitate au
fost elaborate n anul 1990 i n ceea ce privete fertilizarea uman i embriologia, pentru a se asigura
confidenialitatea cu privire la orice persoan care primete sau beneficiaz de servicii de fertilizare. n
ceea ce privete accesul bolnavilor la documentaia medical proprie, de multe ori poate fi restricionat
pentru motive cum ar fi lipsa de cunotine medicale a pacientului, pentru a putea nelege coninutul
actelor medicale. n timp ce Canada, Olanda, China i Norvegia recunosc dreptul pacientului la accesul la
fia medical, Germania i Austria au recunoscut doar dreptul de acces la ngrijiri medicale, prin
intermediul dreptului fiecrui cetean la autodeterminare. n Marea Britanie, acest tip de acces a
devenit un subiect foarte disputat. ntr-o decizie foarte mediatizat, unui pacient i-a fost refuzat accesul
la propriile nregistrri din documentele deinute de un chirurg plastician, pe care pacientul le solicita n
scopul introducerii unei aciuni n justiie mpotriva unui productor de implante mamare, Royal College
of Physicians interzicndu-le membrilor si s furnizeze orice astfel de informaii. Avortul 2007 BARARU
IRIS Avortul reprezinta terminarea sarcinii inainte ca fatul sa fie viabil, fiind desemnata in general
perioada de dinaintea celei de-a 24-a saptamini, adica inainte ca fatul sa fie capabil sa supravietuiasca in
afara uterului. Viabilitatea fatului este considerata ca fiind momentul in care fatul poate supravietui in
afara uterului matern, chiar cu riscul de a fi sustinut artificial. De obicei acest moment este considerat la
aproximativ 7 luni (28 de saptamini), dar poate fi si mai devreme, chiar la 24 saptamani. In embriologia
umana, unirea unui unui spermatozoid cu un ovul se numeste zigot. Zigotul incepe sa se divida formind
2,4,8, celule si asa mai departe. Citeodata, o celula intre 4 si 8 saptamani poate primi denumirea de
preembrion. Intre 4 si 8 saptamani organismul se numeste embrion. De la varsta de 9 saptamani pina la
nastere se numeste fat, iar din momentul nasterii se numeste nou-nascut. Medicina nucleara
contemporana constata urmatoarele momente in evolutia intrauterina a fatului: a. la 18 zile de sarcina
se pot percepe bataile inimii fatului si se pune in functiune sistemul circulator; b. la 5 saptamani se vad
clar: nasul, obrajii si degetele fatului; c. la 6 saptamani incep sa functioneze: sistemul nervos, stomacul,
rinichii si ficatul fatului, iar scheletul acestuia se distinge clar; d. la 7 saptamani (50 de zile) se fac simtite
undele encefalice. Micutul copil are toate organele interne si externe definitiv conturate. e. la 10
saptamani (70 de zile), copilul nenascut are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil dupa
nasterea sa (9 luni); f. la 12 saptamani (92 zile, 3 luni), copilul in pantecele mamei are toate organele
sale definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor; nu-i lipseste decat respiratia. La 3 luni de viata
intrauterina fatul are atata viata, incat reuseste sa se miste, sa-si schimbe expresia fetei, sa stranga
pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga degetul. Una dintre cele mai importante si dificile dintre
intrebarile etice care se pun in disputa privind avortul este "care este momentul in care fatul devine o
persoana, cu drept de viata si, implicit, la protectie legala"? Fatul reprezinta o evolutie somatica si
sufleteasca in corpul matern. Asupra acesteia toti medicii sunt de acord chiar daca nu toti dau aceleasi
date privind inceputul manifestarii vietii fatului.

De pilda, unii medici au demonstrat faptul ca fetii pot supravietui in afara uterului inainte de 12
saptamini. Dar pentru cit timp? Unii autori au incercat definirea viabilitatii ca fiind "capacitatea de a
supravietui in afara uterului chiar si pentru o secunda dupa nastere". Video-caseta, care poarta titlul de
Strigatul mut, dovedeste ca: a. fatul presimte amenintarea instrumentului utilizat in provocarea
avortului; b. el manifesta perceperea pericolului, lucru demonstrat de urmatoarele aspecte: - se misca
violent si agitat; - frecventa cardiaca creste; - deschide gura larg ca intr-un strigat: strigatul mut.
Pro/Contra Avortul reprezinta o problema importanta de etica care nu a fost solutionata inca datorita
ambiguitatii datelor privind momentul cand produsul de conceptie poate fi considerat o finta umana,a
importantei consecintelor acestei interventii cat si multitudinii de opinii existente. Raspunsurile sunt
modelate de conceptiile noastre morale, filozofice si religioase. Pentru geneticienii crestini, viata incepe
in momentul fecundatiei: "Din moment ce ovulul este fertilizat incepe o viata care nu apartine nici
tatalui, nici mamei. Este viata unei noi fiinte umane"..n aprarea acestui principiu, la nceputul secolului
nostru, profesorul Prenant, iniiatorul endocrinologiei sexuale, spunea :Embrionul se formeaz , dac
nu chiar se animeaz, din momentul n care cei doi nuclei, mascul i femel, se unesc pentru a-i da
natere. Din acest moment orice practic nu mai este anticoncepional ci postconcepional : orice
profilaxie devine atunci un mic asasinat motivat de micimea victimei, simpl celul la nceput, o mas
celular microscopic ulterior. El continu : Acest asasinat este cu att mai grav cu ct este premeditat
i victima luat prin surprindere, mai odios dect un altul pentru c victima este lovit n ntuneric i
pentru c ea nu poate scoate nici chiar un strigt, un plnset, pentru a-i apra dreptul su la existen,
de a implora mil de la mama care l omoar. Sustinatorii acestei teorii adauga urmatoarele: Avortul
reprezinta ntreruperea intempestiv a sarcinii, spontan sau provocat, nainte ca produsul de
concepie s se poat adapta condiiilor de via extrauterin, pentru supravieuirea sa. Limita inferioar
ns a vrstei sarcinii corespunztoare viabilitii fetale este imprecis. Nu exist discuie asupra
momentului acestui ntreruperi : la nceputul sarcinii sau n stadiile mai avansate. nviolabilitatea
embrionului uman este un principiu etern al tuturor rilor avansate. La cealalta extrema, exista
embriologii care afirma ca viata are numai un organism autonom, adica un fat mai mare de 3 luni,
eventual 24 de saptamani.Ei afirma urmatoarele: In timpul studiilor foarte timpurii ale dezvoltarii, cand
organismul este inca microscopic legea nu recunoaste existenta lui. Astfel, distrugerea embrionilor la
inceputul dezvoltarii lor nu este prohibita." Aceste legi se bazeaza intr-o anumita masura pe ideea ca
embrionul este doar "o picatura de lichid" in primele 40 de zile de la conceptie si ca nu este viabil in
vitro. Daca embrionul ar putea fi insa mentinut artificial in afara uterului, este incert daca aceste reguli
mai pot fi aplicate . Alti oameni de stiinta sunt de parere ca perioada de tranzitie intre non-fiinta si fiinta
umana este dependenta de aparitia primelor organe. Astfel ei incearca o extrapolare de la organele care
sunt importante in mentinerea vietii pentru a defini momentul in care embrionul poate fi considerat
fiinta umana. Daca moartea este definita prin incetarea bataii inimii, atunci viata ar putea fi definita prin
inceperea activitatii acestui organ. In acest caz trebuie stiut ca inima copilului se formeaza in uterul
femeii deja in a optsprezecea zi. De asemeni si incetarea activitatii creierului defineste moartea, atunci
inceputul activitatii creierului ar putea defini viata. Este interesant de stiut ca encefalul incepe sa
functioneze la fat la aproximativ 40-43 de zile de viata intrauterina. Pentru a defini aceasta perioada
Raportul European Science Foundation din 1985 introduce termenul de preembrion. Prin "pre-embrion"
se desemneaza etapele de dezvoltare a embrionului uman in primele 14 zile. Aceasta denumire incearca
sa justifice din punct de vedere etic si legal experimentele pe embrionul uman mai mic de 14 zile. Pentru
a justifica distinctia intre embrion si pre-embrion European Science Foundation a sustinut ca exista
diferente esentiale intre acestia si ca acestea pot fi analizate pe baza a trei criterii: - posibilitatea de a
suferi (perceptia sinelui); tubul neural se formeaza in jurul celei de a 32-a zile dupa fecundare; prima
care apare este linia primitiva (in a 13-14 zi); linia primitiva inaugureaza o oarecare sensibilitate
individuala; - individualitatea caracteristica fiintei umane; pana la 14 zile embrionul este divizibil, putand
da nastere gemenilor monozigoti; - dependenta de corpul mamei; preembrionul incepe nidatia in uter in
ziua a 6-a si o incheie in a 14-a zi. OMS In zilele noastre problema avortului este solutionata din punct de
vedere legal de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii. Definiia dat de OMS ( Organizaia Mondial a
Sntii) este limitat la terminarea sarcinii nainte de 22 sptmni de gestaie, calculat n funcie de
data primei zile a ultimei menstruaii i expulzarea unui ft nou-