George Clinescu a fost un scriitor, publicist, critic i istoric literar, academician romn.

Acesta este considerat drept unul dintre cei mai importani critici literari romni din toate timpurile
alturi de Titu Maiorescu i Eugen Lovinescu.Romanul Enigma Otiliei a lui George Clinescu a
aprut n perioada interbelic, n anul 1938. Acesta este un roman realist de tip balzacian, modernist,
obiectiv i clasic.
Tema operei este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucuretene de la nceputul
secolului XX, ceea ce determin caracterul citadin i social al operei. Romanul prezint formarea unui
tnr, care nainte de a-i face o carier, triete experiena iubirii i a relaiilor de familie.
Titlul operei a fost iniial Prinii Otiliei, acesta reflect ideea balzacian a paternitii,
pentru c fiecare dintre personaje determin ntr-un fel destinul orfanei Otilia, ca nite prini.
Autorul schimb titlul, iar accentul cade pe Otilia, astfel aceasta devine o enigm pentru c fiecare
personaj din roman o percepe diferit.
Lumea romanului graviteaz in jurul singurului personaj viu cu adevrat: Otilia. Ea
impresioneaz prin complexitatea sufletului, prin imprevizibilul care o invluie, prin farmec i
delicatee.Ca personaj, Otilia nu are o schem fix, ea se intregete din micarea romanului, in
fiecare pagin e alta. Autorul insui i fixeaz identitatea: Otilia este eroina mea liric, proiecia mea
in afar, o imagine lunar i menin. Flaubertin a putea spune i eu: Otilia cest moi, e fondul meu
de ingenuitate i copilrie Eroina este tipizarea mea, fundamental, in ipostaza feminin. Otilia este
oglidna mea de argint.
Otilia este personaj principal, datorita ocurentei detinute in cadrul discursului narativ,
central, datorita rolului detinut in transmiterea mesajului operei, tridimensional , deoarece evolueaza
pe parcursul operei si protagonist, deoarece centreaza diegeza.
Ca referent uman ,Otilia atat de prosopografie, cat si de ethopee. Portretul fizic se realizeaza
direct de catre narator, care o prezinta ca pe o fiinta a contradictiilor : " Fata maslinie, cu nasul mic si
ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul
subtiratic.era o mare liberate de miscari, o stapanire desavarsita de femeie. "Relativizarea imaginii
prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un portret complex si contradictoriu: fe-fetita
cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata exuberanta, admirabila, superioara pentru Felix,
femeia capricioasa cu un temperament de artista pentru Pascalopol, o dezmatata, o stricata pentru
Aglae, o fata desteapta, cu spirit practic pentru Stanica, o rivala in casatorie pentru Aurica, cea mai
eleganta conservatorista si mai mandra pentru colegii lui Felix care invidiaza familiaritatea tanarului
cu Otilia.
Personalitatea in formare a Otiliei se rasfrange poliedric in constiintatuturor celorlalte
personaje, astfel incat chipul ei se recompune din multiplefatete intretaiate sub diferite unghiuri.
Mos Costache, asupra caruia are oinfluenta vizibila, o priveste ca pe fetita pe care o crede ocrotita
in casa luisi pe care nu ar trebui sa o raneasca nimeni. Desi o inconjoara cu afectiunealui, desi este
singurul in masura sa-i asigure un statut civil clar prin adoptie, batranul se arata neputincios in lupta
cu propria patima achizitiva si cu cea aAglaei, de care se teme, si o lasa pe Otilia cu o situatie incerta.
Farmecul Otiliei rezida in amestecul de acte si trairi contradictorii, in dezinvoltura baieteasca
al carei rezultat neasteptat este seductia pe care o provoaca, aflata in tensiune cu feminitatea
cochetariilor sale adolescentine. Otilia Marculescu intruchipeaza in mod stralucit acea " rezerva
bogata de material sufletesc, in cautarea caruia poti pleca intr-o aventuroasa cercetare, plina de
surprize " care face din femei centrul atractiei celor din jur.Personajul nu este insa individualizat
numai datorita intamplarilor prin care trece si conexiunilor in care este angrenat, ci si datorita
infrastructurii narrative, tehnicilor si procedeelor uzitate, care uneori il vizeaza aproape exclusiv.
Astfel, tehnica dominanta este cea a detaliului, evidentiata inca din incipitul romanului prin
descrierea elementelor arhitecturale si prezentarea trasaturilor fizice si morale ale personajelor.
In concluzie, Prin Otilia, Calinescu a realizat un personaj complex, care se construieste din
reveniri succesive. Otilia reprezinta o lume inedita, sensibila prin excelenta, care isi pastreaza pana
la sfarsit o parte de mister. Pornind de la proiectia necesara a personajului din fresca sociala din care
face parte, Otilia se contureaza ca prototipul femeii de conditie superioara, educata, rafinata,
inteligenta, sclipitoare.