Viata Sfantului Ioan Maximovici

Sfantul Ioan Maximovici (1896 -1966) este considerat de catre crestinii ortodocsi de
pretutindeni, ca fiind cel mai mare sfant al secolului XX. Manifestand diferite forme de
sfintenie, el a fost in acelasi timp un mare teolo inspirat de !umne"eu si #ne$un intru
%ristos#, un "elos ierar& misionar si un aparator al saracilor, un ascet desavarsit si un parinte
iu$itor pentru orfani. 'semeni lui Moise, el si-a scos turma din ro$ie, conducand-o din (&ina
in lumea li$era. )rmas al primilor apostoli, el a do$andit de la !umne"eu puterea de a
tamadui sufletele si trupurile suferinde. Stra$atand valul timpului si spatiului, el cunostea si
raspundea andurilor oamenilor, inainte ca acestia sa si le exprime. *ericitul Ioan raspandea
o putere ce-i atraea pe oameni mai mult c&iar decat nenumaratele sale minuni. 'ceasta era
puterea iu$irii lui %ristos - marea taina inaccesi$ila inteleerii lumesti.
'cum in (eruri, el continua sa se roae si sa-i vi"ite"e pe cei ce-l c&eama in a+utor, dupa
cum marturisesc minunile si tamaduirile inreistrate peste tot in lume. ,a - iulie, 199., in
'merica a avut loc proslavirea ar&iepiscopului Ioan de San-*rancisco, ierar& al /isericii
0rtodoxe 1use din diaspora.
2atria ar&iepiscopului Ioan a fost infloritoarea reiune %ar3ov, din sudul 1usiei. 'ici, pe
mosia 'damov3a, in ilustra familie de no$ili Maximovici, in data de . iunie 1896, parintilor
/oris si 4lafira li s-a nascut un fiu. ,a sfantul $ote" a primit numele de Mi&ail - in cinstea
sfantului ar&an&el al !omnului. 5eamul Maximovici era renumit din vec&ime prin evlavia si
patriotismul sau.
(el mai stralucit repre"entant al acestei familii de vita vec&e era sfantul ierar& Ioan,
mitropolitul 6o$ols3ului, cunoscut scriitor si poet du&ovnicesc, luminator al Si$eriei, care a
trimis prima misiune ortodoxa in (&ina si a savarsit numeroase minuni. 7l a fost canoni"at in
1916, iar sfintele sale moaste se pastrea"a pana in "ilele noastre la 6o$ols3. (u toate ca
sfantul ierar& Ioan a murit la inceputul secolului al X8lIl-lea, du&ul acestuia a purces asupra
urmasului sau indepartat, care mai tar"iu i-a purtat numele.
Mi&ail era un copil $olnavicios, firav si $land. 5u-i placeau +ocurile "omotoase si deseori era
adancit in andurile sale. Iu$ea animalele, mai ales cainii. In copilarie se deose$ea printr-o
reliio"itate profunda. (olectiona icoane, carti du&ovnicesti si istorice. (el mai mult ii placea
sa citeasca 8ietile sfintilor.
Mosia familiei Maximovici se afla in vecinatatea manastirii Sviatoors3. 6anarul Mi&ail,
#mona& din copilarie#, isi petrecea toata vara la manastire.
,a varsta de 11 ani a fost trimis la scoala militara din 2oltava. In acesti ani l-a intalnit pe
episcopul 6eofan al 2oltavei, vestitul ascet, care a ramas pentru el un model de sfintenie
pana la sfarsitul vietii.
In 191., Mi&ail a a$solvit scoala de cadeti si, urmand vocatiei sale intime, a &otarat sa intre
la 'cademia !u&ovniceasca de la 9iev. 2arintii insa au insistat sa se inscrie la facultatea de
drept si, din ascultare, el a renuntat la dorinta sa. 'nii de maturitate si terminarea studiilor au
coincis cu inceputul roa"nicei revolutii, al carei scop a fost sa conduca lumea catre
anticrestinism.
In 19-1, in timpul ra"$oiului civil, emirea"a la /elrad impreuna cu intreaa familie. In 19-:
a a$solvit facultatea de teoloie. In 19-6 a fost tuns in mona&ism si &irotonit ca ierodiacon in
manastirea Mil3ovo, luand numele de Ioan. ,a sfarsitul aceluiasi an parintele Ioan a fost
&irotonit ca ieromona&. Intru anii 19-9-19;. a fost profesor si diriinte la seminarul, teoloic
#Sfantul Ioan /ote"atorul# din /itol. In anul 19;. s-a luat &otararea de a-l inainta la ranul de
episcop. In ceea ce-l priveste pe insasi parintele Ioan, nimic nu putea fi mai strain na"uintelor
1
sale decat acest lucru. (ineva, care-l cunostea, povesteste cum l-a intalnit in acea vreme la
/elrad. 7l i-a spus ca se afla in oras din reseala c&emat in locul unui oarecare ieromona&
Ioan, care urma sa fie tacut episcop. ' doua "i, el i-a comunicat acelei persoane ca s-a creat
o situatie si mai proasta decat cre"use el - anume pe el vor sa-l faca episcop<
%irotonirea sa ca episcop a avut loc la -8 mai, anul 19;..
8ladica s-a dovedit a fi ultimul dintre episcopii &irotoniti de mitropolitul 'ntonie (%rapovit3i). '
fost trimis in (&ina, in epar&ia S&an&aiului. 'ici el desfasoara o activitate rodnica in
orani"area unor societati filantropice si de $inefacere, aplanea"a conflicte reliioase, ridica
o catedrala.
0data cu venirea comunistilor la putere, colonia emirantilor rusi din (&ina a fost nevoita sa
se refuie"e si de acolo, ma+oritatea prin insulele ar&ipelaului filipine".
In 19.9, in insula 6u$a$ao, in laarul pentru refuiati locuiau aproximativ cinci mii de
refuiati. Insula se afla in calea uraanelor se"oniere. Intr-o convor$ire cu localnicii, un rus a
mentionat teama sa de uraane, insa acestia i-au spus ca nu exista motive de inri+orare,
intrucat #sfantul vostru $inecuvantea"a laarul in fiecare noapte din toate cele patru parti#.
!upa ce laarul a fost evacuat, un uraan devastator s-a napustit asupra insulei.
In anul 19:1, ar&iepiscopul Ioan este trimis in 7uropa, mai intai la 2aris, apoi la /ruxelles.
In 7uropa 0ccidentala, 8ladica acorda un interes constant nu numai diasporei ruse, pentru
care trudea neo$osit, ca si la S&an&ai, ci si populatiei locale. 7l primeste su$ +urisdictia sa
/isericile 0rtodoxe din 0landa si *ranta. )nicul preot ortodox al Misiunii de la Madrid a fost
&irotonit de el. In ceea ce priveste 'merica - aici activitatea sa de ar&ipastor s-a reali"at cel
mai deplin.
8ladica Ioan poate fi considerat ocrotitorul adevaratei 0rtodoxii in ,umea 5oua.
In anul 196-, la cererea unor numerosi credinciosi, ce-l cunosteau de la S&an&ai, 8ladica a
fost invitat la San-*rancisco, cea mai mare epar&ie ortodoxa din 'merica.
,a San-*rancisco, 8ladica Ioan a asit comunitatea scindata si constructia marii catedrale in
cinstea icoanei Maicii !omnului /ucuria tuturor scar$itilor oprita. 8ladica Ioan s-a adresat
credinciosilor cu ruamintea de a face donatii pentru continuarea lucrarilor. 'cest apel a
tre"it un entu"iasm neo$isnuit in randul ortodocsilor americani. 2acea a fost resta$ilita si
constructia catedralei dusa la $un sfarsit.
In 196;, cu $laoslovenia 8ladicai a fost intemeiata *ratia preacuviosului 4&erman din
'las3a, devenita ulterior cel mai important centru misionar ortodox din (alifornia.
'r&iepiscopul Ioan Maximovici a ramas credincios pana la sfarsit caii alese de el, de a slu+i
cu devotament /iserica. (ei ce l-au cunoscut in ultimii ani ar fi putut evidentia, pro$a$il, doua
trasaturi principale ale caracterului sau. Inainte de toate - strictetea in tot ce se referea la
/iserica si la 6raditie. 7ra un aparator consecvent al calendarului $isericesc (iulian) de stil
vec&i, cu toate ca intretinea relatii cu unele /iserici de stil nou= inter"icea clerului sau sa
participe la slu+$ele comune #inter-crestine# din cau"a canonicitatii indoielnice a unora dintre
participanti. 'ctivitatea ecumenistilor crestini i se parea la fel de indoielnica.
2recum 2arintii din vec&ime, care s-au va"ut siliti sa acorde o atentie speciala ere"iilor
triadoloice si &ristoloice, ar&iepiscopul Ioan a opus o re"istenta statornica celor mai
#actuale# ere"ii ale contemporaneitatii - denaturarii domei ortodoxe despre *ecioara Maria
in cadrul sofioloiei. 'ctualitatea scrierilor ere"ioloice ale 8ladicai Ioan se aprofundea"a
2
prin aceea ca actualele miscari #marianice# manifesta o afinitate spirituala evidenta cu
reliio"itatea paracrestina.
(u toate acestea 8ladica a ramas in memoria credinciosilor nu prin severitatea sa, ci,
dimpotriva, prin $landetea, veselia si c&iar prin ceea ce se numeste #ne$unie intru %ristos#.
)ltimii ani ai vietii ar&iepiscopului Ioan au fost amarati de atacurile si persecutiile adversarilor
sai, carora le raspundea totdeauna fara a se plane sau a invinui pe cineva, cu un calm
netul$urat.
Implinise a$ia sapte"eci de ani, cand a murit, insinurat, cum a si fost mereu de cand
devenise ar&iereu.
In 1966, dupa trecerea in vesnicie a ar&iepiscopului Ioan, in presa au aparut numeroase
materiale atestand sfintenia sa> tamaduirile miraculoase, exorci"area demonilor, ascetismul
riuros al vietii sale, prive&erea in timpul noptii, aparitiile sale dupa moarte, darul
clarvi"iunii, poorarea vi"i$ila a flacarilor in timpul sfintei litur&ii, prioana feroce la care a
fost supus si, in sfarsit, ceea ce nu toti au fost capa$ili sa pretuiasca (poate din cau"a ca
acest aspect al sfinteniei era practic incompati$il cu ranul de ar&iepiscop) - ne$unia lui
pentru %ristos. 8ladica isi oranduia viata intemeindu-se pe ,eea lui !umne"eu, fara sa se
andeasca cat de imprevi"i$ile si c&iar stranii pot aparea faptele sale celor ce se conduc
dupa criterii pur omenesti. !e o$icei merea pe +os, adesea descult, vi"itand spitale, a"iluri si
ospicii. Slu+ea descult si in $iserica. 8ladica era cunoscut ca sfant nu numai printre crestinii
ortodocsi, ci si in randul credinciosilor de alte confesiuni. 'sa, $unaoara, in una din $isericile
catolice din 2aris, preotul incerca sa tre"easca interesul tinerilor fata de credinta prin
urmatoarele
cuvinte> #'firmati ca in pre"ent nu se mai intampla minuni, nu mai exista sfinti. !e ce sa va
pre"int dove"i teoretice, cand asta"i pe stra"ile 2arisului um$la un sfant - sfantul ?ean cel
!escult<#
In toate spitalele europene se stia despre acest ar&iereu, care era in stare sa se roae toata
noaptea pentru un muri$und. 7ra c&emat la capataiul $olnavului - fie el catolic, protestant,
ortodox, evreu sau oricare altul - pentru ca atunci cand el se rua, !omnul era milostiv.
7ra cunoscut si venerat in intreaa lume. ,a 2aris, dispecerul caii ferate retinea plecarea
trenului pana la venirea #'r&iepiscopului rus#.
Insemnatatea sfantului Ioan Maximovici pentru omenirea secolului XX nu poate fi estimata.
7l a fost denumit de intreaa lume ortodoxa - facatorul de minuni al S&an&aiului, 7uropei
0ccidentale si 'merica de 5ord.
In epoca )niversalei secatuiri du&ovnicesti, a celor mai mari cataclisme sociale si a ratacirii
mintilor, el a cre"ut de cuviinta sa traiasca asa cum au trait marii asceti ai *ivaidei si
2alestinei, care, exprimandu-ne prin cuvintele sfantului Siluan 't&onitul, iu$indu-, pre
!umne"eu, ,-au iu$it pana la urma.
In secolul nostru nemilos si sovaielnic, acest sfant s-a asemanat marilor ierar&i din vec&ime,
tre"ind o astfel de draoste si veneratie in randul crestinilor, incat odata cu sfarsitul 8ladicai a
inceput parca un nou capitol al vietii sale - cinstirea sa de catre intreaa lume ortodoxa.
In "ilele noastre de neputinta du&ovniceasca ascetii au devenit rari. *ie ca viata acestui
ascet sa-i insufleteasca pe dreptcredinciosii crestini ai vremurilor din urma, sa nu se lase
cuprinsi de lasitate in evlavioasa lor truda. *ie ca viata lui sa le arate ca, contrar sla$iciunilor
si nea+unsurilor noastre #Iisus %ristos ieri si a"i si in veci este acelasi# (7vr. 1;. 8) si ca nu
exista nimic mai placut lui !umne"eu si mai salvator pentru omenire, decat viata sfanta
3
pentru %ristos, olinda caruia a fost ar&iepiscopul Ioan Maximovici. In pre"ent, numele lui a
inceput sa fie identificat cu c&ipul unui cura+os si indra"net erou al credintei, infaptuind minuni
pretutindeni si intotdeauna.
2utem sa nu ne indoim de asta, asa apare c&ipul sau, daca vom contempla viata lui din
punct de vedere du&ovnicesc. !ar, sa ne amintim ca, multi slu+itori ai /isericii, clerici
#constienti# si ierar&i de va"a l-au respins si c&iar dispretuit pe Ioan Maximovici in timpul
vietii. intr-adevar, privit nepartinitor, dintr-o parte, el repre"enta o imaine socanta> incovoiat,
cu parul "$urlit,# cu vesminte u"ate, cu o vor$ire defectuoasa, sunand uneori mai mult ca un
anurit copilaresc.
*ermitatea vointei sale, indreptata catre cele dumne"eiesti, anume acea calitate ce i-a
permis sa cucereasca astfel de culmi ale ascetismului, era considerata drept oroliu si
o$stinatie ratuita. In oc&ii multora el nu era decat un $atran incapatanat si excentric,
insistand asupra ideilor sale #a$surde# cu privire la tre$urile de care s-ar cadea sa se ocupe
/iserica. !ar ceea ce-i irita cel mai mult pe #inteleptii lumii acesteia#, era imposi$ilitatea de a-
l folosi in interesul uneia sau alteia din clicile sau partidele lor. 7l era li$er inaintea lui
!umne"eu. 2e scurt, el era #privelistea#@ lumii acesteia, dupa cuvantul sfantului apostol
2avel.
,umea, care "ace in rautate si a carei print este diavolul, cauta sa minimali"e"e influenta
fericitului Ioan. (u toate ca evlavia nu poate avea #succes# in aonisirea $unurilor acestui
pamant deca"ut si stricat insa, astfel de sfinti, ca fericitul Ioan Maximovici, devin $iruitori in
fata vesniciei si a infricosatoarei ?udecati.
'ctuala ofensiva a raului nu tre$uie sa ne constrana sa admitem pasiv triumful necredintei,
datoria noastra fiind de a apara $inele de asaltul lumii acesteia. !aca vrem sa fim cucernici,
tre$uie sa fim eroi - asa cum a fost sfantul Ioan Maximovici. 6re$uie sa fim ata sa +ertfim
$unul nostru renume, statutul nostru personal sau social, sa renuntam la #respecta$ilitatea#
noastra, vestind puterea de neinvins a lui !umne"eu, preaslavit intru sfintit Sai.
!iverentele de pareri, leate de venerarea sfantului, nu sunt deloc ceva nou in /iserica.
/unaoara, noi il cunoastem si-l iu$im pe sfantul Serafim de Sarov ca pe un mare sfant rus,
dar cu mult mai putin sunt cunoscute proportiile umilirii, la care a fost supus preacuviosul
Serafim in timpul vietii sale, c&iar din partea unor slu+itori ai /isericii, cat si eforturile de a
stere amintirea lui printre credinciosi.
5ecatand insa la tentativele diavolesti de a eclipsa imainea $inefacatoare a sfintilor, %ristos
a promis ca portile iadului nu vor $irui /iserica (Mt. 16,18).
*ara indoiala ca fericitul Ioan a fost trimis ca un dar de la !umne"eu oamenilor vremurilor de
apoi. In epoca, cand suroatul a devenit o norma in toate sferele vietii, cand adevaratul !u&
al credintei lui %ristos a devenit atat de rar, incat ma+oritatea au uitat de insasi existenta lui,
sfantul Ioan poate fi considerat un model al autenticitatii du&ovnicesti.
Intr-un anumit sens el este un etalon, care ne permite sa evaluam cine si ce este verita$il in
vremurile noastre tul$uri. Iar unitatea sa de masura nu este altceva decat curata draoste
crestineasca, proprie fericitului Ioan si pe care o raspandea in +urul sau cu darnicie. (u
aceasta draoste straduinta pentru trairea du&ovniceasca capata un rost. Iar fara ea, tot ce
ramane din relatiile omenesti si viata $isericeasca, va fi un fel de desertaciune sau alta,
exprimata prin calomnii si curse perfide sau, dimpotriva, in linuseli si laude reciproce.
*ericitul Ioan a dat tonul potrivit al adevaratului apostolat in lumea moderna. 2e masura ce
un numar tot mai mare de oameni se alatura /isericii 0rtodoxe, inainte de apropierea ultimei
de"lantuiri a raului, fie ca ei sa vada in el indrumatorul si pastorul lor iu$it, nesupus mortii.
4
5