Partea 1

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare
1

Capitolul I : Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-
financiare
1. Necesitatea , importanta si rolul analizei economico-financiare;
2. Sistemul de informatii premisa a analizei economico - financiare
3. Continutul procesului de analiza economico-financiara
4. Tipologia analizei economico-financiare
5. Studiul factorilor care influenteaza rezultatele activitatii economice
6. Metode si tehnici ale analizei economico-financiare

1. Necesitatea , importanta si rolul analizei economico-financiare

In literatura de specialitate, regasim intreprinderea definita drept grup uman ierarhizat
care utilizeaza mijloacele intelectuale, fizice, financiare, conform unor obiective bine
stabilite, delimitate de motivatia profitului , realizabil in conditiile obtinerii de valoare.
Obtinerea de valoare depinde de cresterea de venit, iar aceasta se concretizeaza atunci
cand produsele sau serviciile intreprinderii sunt preferate celor oferite de concurenta.
Stagnarea venitului atrage implicit deprecierea valorii si regresul intreprinderii.
Stimularea cresterii venitului are nevoie de indicatori economico-financiari, indicatori
care sa fie utilizati nu ca un mijloc, ci ca un scop. Folosirea indicatorilor economico-
financiari pentru masurarea succeselor intreprinderii este de fapt modalitatea de reflectare
a performantelor economico- financiare. Iar aceasta este posibila cu ajutorul analizei
economico-financiare. Iata ca intilnim in acest fel o prima modalitate de definire a
analizei economico financiare: ansamblu de concepte , tehnici si instrumente utilizate
in tratarea informatiilor cu scopul de a se contura situatia unei intreprinderi, de a se stabili
nivelul performantelor sale.
Astfel, performanta ca actiune trebuie inteleasa drept capacitate comportamentala
(indiferent de ce sistem este vorba) de a obtine un anume rezultat situat valoric la nivele
de referinta care sa o defineasca (nivele la scara sectorului de activitate, concurentei,
valori posibile in cazuri similare sau chiar cu alti parametri). Rezultatele masoara
performanta, de fapt definind-o atunci cind se situeaza la cote considerate a exprima
performanta.
In teoria si practica economico financiara a ultimilor ani frecvent se foloseste atit
singularul cit si pluralul atunci cind se abordeaza probleme legate de performanta. De
pilda se vorbeste de performanta intreprinderi precum si despre analiza performantelor
frecvent financiare ale intreprinderii In mod normal, spectrul performantelor
intreprinderii este mult mai larg; el trebuie sa cuprinda si alte performantecuantificabile
sau nu economic, tehnico economice, de protectie a mediului, manageriale etc. Pe baza
unei asemenea extensii se poate avansa ideea unui sistem al performantelor intreprinderii,
in esenta lor economice si financiare sau de sistem al performantei economico
financiare a intreprinderii. Aprecierea starii de performanta a intreprinderii, caracterizarea
sistemului de performante economico-financiare este realizabila prin analiza economico-
financiara.
In acelasi context, trebuie adaugate acceptiunii de activitate practica conferite analizei
economicofinanciare, si cele de disciplina stiintifica respectiv de activitate de cercetare.
2
Sfera utilizatoriilor informatiilor asigurate prin analiza economico-financiara este extrem
de larga. Pot manifesta interes privind situatia economico-financiara a unei intreprinderii
caracterizata prin analiza economico-financiara creditorii financiari, actionarii sau
asociatii, manageri, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, personalul angajat,
investitorii prezenti si potentiali, guvernul si institutiile sale. Informatiile solicitate
analizei economico-financiare difera de la un utilizator la altul in functie de interesul
acordat situatiei intreprinderii.
Analiza
economico-
financiara
Creditori
comerciali
Institutii
bancare
Guvernul
si
institutiile
Actionari
sau
asociati
Personalul
angajat
Clienti
Manageri

Schema 1.1 Analiza economico-financiara si principalele categorii de utilizatori ai
informatiilor sale
Astfel:
Creditorii financiari sunt interesai de informaiile care le permit s determine
dac mprumuturile acordate i dobnzile aferente vor fi rambursate la scaden;
Actionarii sunt interesati de informatii privind evolutia cursului bursier pe
actiune, de capacitatea intreprinderii de a desfasura activitate rentabila, de masura
si modalitatea in care profiturile sunt repartizate ca dividende, de capacitatea
intreprinderii de a plati dividende;
Managerii sunt interesati de rezultatele economico-financiare ale intreprinderii pe
ansamblu, avind in vedere rolul hotaritor al acestora in procesul decizional
Furnizorii i ali creditori comerciali sunt interesai de informaiile care le permit
s determine dac sumele ce le sunt datorate vor fi pltite la scaden.
Clienii sunt interesai de informaii despre continuitatea activitii unei
ntreprinderi, cu scopul asigurarii continuitatii in conditii normale a propriei
activitati
Personalul angajat este interesat de starea de stabilitate i profitabilitate a
ntreprinderii, de informaii privind capacitatea ntreprinderii de a platii
remuneraii, pensii i alte avantaje, precum i oportuniti profesionale;
3
Guvernul i instituiile sale sunt interesate de alocarea resurselor i, implicit, de
activitatea ntreprinderilor. Acetia solicit informaii i pentru a reglementa
activitatea ntreprinderilor, pentru a determina politica fiscal i ca baz pentru
calculul venitului naional i al altor indicatori statistici similari;

Prin informatiile furnizate de analiza economico-financiara, sunt influentate deciziile
utilizatorilor de a hotr cnd s cumpere, s pstreze sau s vnd o investiie de capital,
de a evalua rspunderea sau gestionarea managerial, de a evalua capacitatea
ntreprinderii de a plti i de a oferi alte beneficii angajailor si, de a evalua garaniile
pentru creditele acordate ntreprinderii, de a determina politicile de impozitare, de a
determina profitul i dividendele ce se pot distribui, de a elabora i a utiliza date statistice
despre venitul naional.
Se pune problema categoriilor de intreprinderi ce pot recurge la analiza economico-
financiara. Ceea ce trebuie precizat este ca analiza economico-financiara este indiscutabil
necesara atit pentru intreprinderile in dificultate cit si pentru intreprinderile cu
performante normale sau superioare celor previzionate. Starea intreprinderii in momentul
realizarii analizei economico-financiare ii delimiteaza insa obiectivele.

Stabilirea cauzelor ce au generat starea de dificultate
Estimarea posibilitatilor de remediere a starii de dificultate
Prezentarea unui pachet de masuri ce se pot concretiza
in revigorarea activitatii intreprinderii
Performante
normale
Instrument de control al performantelor
Identificarea cauzelor ce au permis realizarea unor
performante superioare
Prezentarea eventualelor masuri ce asigura mentinerea
performantelor superioare
Dificultate
Performante
superioare
S
t
a
r
e
a

i
n
t
r
e
p
r
i
n
d
e
r
i
i
Obiective
ale analizei
economico-
financiare

Schema 1.2 Starea intreprinderii si obiectivele analizei economico-financiare

Indiferent de starea intreprinderii in momentul relizarii analizei economico-financiare, de
utilizatorii informatiilor obtinute, prin analiza economico-financiara trebuie sa se asigure
cercetarea realitatii obiective, stabilirea variabilelor cheie ale procesului de dezvoltare,
identificarea de noi surse de avantaj concurential.

2. Sistemul de informatii premise a analizei economico - financiare

Contabilitatea este sursa privilegiata de informatii, pentru orice analiza stategica si
financiara.
N. Feleaga

4
Pentru a schita formarea blocului informational al analizei economico - financiare in
general, pe baza contabilitatii armonizate cu Standardele Internationale in special,
consideram util intelegerii o ierarhie a acestora (chiar daca nu implica parametrizarea
absoluta) din punct de vedere al gradului de concentrare a informatiei.
In acest sens, s-ar putea construi blocuri, modularizari, etajari informationale avind ca
sursa de informare contabilitatea si natural alte determinari, avind in vedere continutul
procesului de analiza economico-financaiara.

Raportat la viziunea noastra, astfel de blocuri sau modularizari informationale ar putea fi:
a) Blocul, respectiv modulul A care se refera la informatiile cu grad mare, chiar
maxim de concentrare, care prin mecanismele contabilitatii se reflecta in bilantul,
contul de profit si pierderi sau mai bine zis in situatiile financiare anuale. Sunt
informatii care sunt oferite analistului prin contabilitatea financiara a
intreprinderii.
b) Blocul, respectiv modulul B care priveste informatiile furnizate de
contabilitatea de gestiune, respectiv de conturile de gestiune, implicit analitice ale
acestora, cu referire speciala la costurile pe produse (inclusiv la cheltuielile
directe ce le incorporeaza). Tot in acest bloc se includ si informatiile analitice ale
unor conturi de bilant si respectiv ale veniturilor si cheltuielilor contului de profit
si pierdere.
c) Blocul, respectiv modulul C in care se cuprind de regula informatii primare,
instrumental constituite prin bugetare analitica, ca de exemplu: consumurile fizice
de resurse, preturile de cumparare pe unitate de resursa consumata, insasi preturile
de vinzare pe produse/ piete, client, timp etc.
d) Blocul, respectiv modulul D in care sunt incluse informatii propagate spre
sistem (intreprindere) din afara lui (informatiile din zona mediului economico
financiar, social, politic). In cazul acestui modul, este de la sine inteles ca sursele
informationale sunt altele decit contabilitatea intreprinderii. Asocierea acestui
modul de informatii celor care au ca sursa informationala contabilitatea este
absolut necesara analizei rentabilitatii ca performanta si stabilirii strategiilor de
mentinere si crestere a acesteia.
Modulul "A" Contabilitatea financiara
Contabilitatea Modulul "B" Contabilitatea de gestiune
Blocul
informational
in analiza
economico-
financiara
Modulul "C" Bugetare analitica
Surse externe
intreprinderii

Schema 1.3 Blocul informational in analiza economico-financiara
5

Asadar, se impune in analiza activitatii intreprinderii contabilitatea ca sursa
informationala de baza si nu ca sursa exhaustiva.
Prezentarea pozitiei financiare a intreprinderii, a performantelor economico-financiare,
asigurarea suportului informational pertinent decidentilor, a unei activitati durabile a
intreprinderii, sunt influentate de indeplinirea simultana a urmatoarelor conditii :
Asigurarea informatiei contabile de calitate
Asigurarea unei cantitati suficiente de informatie contabila
Prezentarea informatiei contabile in momentul oportun
Prelucrarea corespunzatoare a informatiei contabile
Raspunzatoare de respectarea primelor trei cerinte este contabilitatea iar in prelucrarea
informatiei contabile, rolul decisiv revine analistilor financiari.
Cunoscutul specialist in domeniu, profesorul universitar N.Feleaga prezinta contabilitatea
ca un sistem de informare, un ansamblu de elemente care permite culegerea, prelucrarea,
stocarea si comunicarea informatiilor in vederea luarii deciziilor
*
.
Obiectivul unui sistem contabil este de a furniza informatii de natura financiara privind
intreprinderea studiata. Aceste informatii vizeaza situatia financiara si performantele unei
intreprinderi si sunt destinate utilizatorilor in vederea luarii deciziilor. Informatiile
contabile sunt materiile prime de baza ale analistului financiar sau, in acceptiune
completa, ale analistului economico-financiar.
Contabilitatea ofera limbajul necesar transpunerii activitatii unei intreprinderi intr-un
mod care faciliteaza intreprinzatorilor luarea deciziilor economice; este puntea de
legatura dintre investitor si activitatea intreprinderii, limbajul comun al intreprinzatorilor.
Prin activitatea pe care o desfasoara, orice intreprinzator are un anumit scop financiar, iar
pentru realizarea acestuia se impune practicarea acestui limbaj si implicit perfectionarea
continua a lui.
Mecanismele financiar-contabile la ora actuala joaca un rol tot mai important in luarea
deciziilor si in procesul de control respectiv de supraveghere a activitatii intreprinderii.
Evident, mecanismele financiarcontabile se incadreaza in primul rind in cerintele
managementului intern performant si permit realizarea iesirilor informationale preluate
de mediul economicofinanciar extern al intreprinderii.
Odata cu dezvoltarea unei afaceri, nevoile de informatii cresc iar sistemul contabil devine
tot mai complex. Deci si contabilitatea ca sistem de informare a fost adaptata in mod
constant nevoilor informationale atit ale intreprinderii cit si ale mediului acestora.
Asistam la ora actuala la o schimbare radicala a sistemului contabil romanesc. In vederea
asigurarii unei informatii contabile de calitate, contabilitatea este supusa procesului de
normalizare. Normalizarea contabila consta in stabilirea si aplicarea de reguli precise de
evaluare, de inregistrare, de clasificare si de prezentare a informatiilor. Contabilitatea
romaneasca utilizeaza cadrul conceptual al IASC prin preluarea de catre normalizatorii
romani a Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare.
Si ca in orice moment supus schimbarii, nu s-a lasat deloc asteptat schimbul
contradictoriu de opinii privind normalizarea sistemului contabil romanesc. Indiferent de
carentele constatate in realizarea acestei reforme contabile (sesizabile in orice alt proces

*
Feleaga N., Ionascu I.Contabilitate financiara, vol I, II, III, IV, Editura Economica, Bucuresti, 1993

6
de o astfel de amploare), consideram ca progresele sistemului contabil romanesc sunt
indiscutabile. Introducerea criteriilor de calitate in elaborarea informatiilor contabile,
cresterea volumului de informatii oferite prin situatiile financiare, desprinderea
contabilitatii de sistemul fiscal sunt doar citeva dintre avantajele oferite de normalizarea
sistemului contabil romanesc.
Care este impactul normalizarii sistemului contabil romanesc asupra modului de
prezentare a performantelor intreprinderii? Se poate considera analistul economico-
financiar drept privilegiat al normalizarii sistemului contabil romanesc? Voi incerca sa
raspund acestor intrebari gradual, pe parcursul prezentului curs, in masura abordarii
principiilor, metodelor si tehnicilor de analiza economico-financiara.

3. Continutul procesului de analiza economico-financiara

Inainte de a caracteriza continutul procesului de analiza economico-financiara,
consideram necesara trecerea in revista a notiunilor de baza utilizate: fenomen, elemente
componente, factori de influenta, metode de analiza, cauze. Obiectul analizei economico-
financiare (fapte, rezultate, indicatori) este regasit sub denumirea de fenomen. Partile
componente ale fenomenului analizat reprezinta elementele componente. Factorii de
influenta sunt forte motrice cu efect direct sau indirect asupra fenomenelor
*
. Metodele
utilizate in scopul realizarii obiectivelor analizei economico-financiare sunt metode de
analiza. Cauzele sunt imprejurarile care conduc la o anumita stare si modificare a
fenomenului.
Analiza economico-financiara este o metoda de cercetare bazata pe studierea
fenomenelor in ordinea inversa producerii lui; se porneste de la rezultatul corespunzator
unui fenomen si se finalizeaza cu stabilirea si delimitarea cauzelor care l-au provocat. Din
acest punct de vedere, continutul procesului de analiza economico-financiara poate fi
caracterizat prin urmatoarele etape:

Delimitarea obiectului analizei, stabilirea fenomenului supus analizei
Identificarea elementelor componente cit si a factorilor de influenta
Studierea relatiilor de cauzalitate existente intre elemente componente, factori,
intre acestea si fenomen
Masurarea influentelor elementelor componente si a factorilor de influenta asupra
fenomenului, prin apelarea la metode si tehnici de analiza
Sintetizarea rezultatelor analizei, conturarea concluziilor si aprecierilor privind
evolutia fenomenului
Emiterea concluziilor si a masurilor ce se impun in vederea desfasurarii activitatii
in perioada viitoare in conditii de eficienta

*
M.Niculescu Diagnostic economic, vol I, Ed Economica, Bucuresti, 2003
7
Sinoptic, continutul procesului de analiza economico-financiara este prezentat in schema
1.4.

E1 E2 E3 En
F1 F2 F3 F4 Fn
f11 f12 f1n f31 f32 f3n fn1 fn2 fnn
f21 f22 f2n f41 f42 f4n
Fenomen economic
Cuantificarea influentelor
Sintetizarea rezultatelor analizei
Elaborarea pachetului de masuri

Schema 1.4 Continutul procesului de analiza economico-financiara

4. Tipologia analizei economico-financiare

Analiza economica are rolul de a caracteriza fenomenele din punct de vedere al
consumului de resurse si al rezultatelor consumului de resurse. Analiza financiara permite
masurarea si aprecierea strict financiara a rezultatelor activitatii intreprinderii.
Performantele economico-financiare ale intreprinderii sunt reliefate prin analiza
economico-financiara, al carei scop este sa puna in evidenta in ce masura se realizeaza
obiectivele majore ale activitatii: asigurarea viabilitatii si cresterea valorii intreprinderii.
In literatura de specialitate sunt regasite diverse criterii de clasificare, in functie de care
sunt prezentate mai multe tipuri ale analizei economico-financiare. Principalele criterii de
clasificare ce stau la baza tipologiei analizei economico-financiare sunt:
a) dupa raportul intre momentul de derulare a fenomenului si momentul realizarii
analizei:
analiza post-factum, ce vizeaza trecutul si prezentul si se bazeaza pe date certe,
identificabile in situatii economicofinanciare ale firmei.
analiza previzionala presupune emiterea de ipoteze privind evolutia
fenomenului, prezinta principalele perspective in derularea activitatii. Sursa de
informatii pentru analiza previzionala o constituie analiza post-factum.
b) dupa nivelul la care se realizeaza:
analiza microeconomica, desfasurata la nivelul agentului economic, respectiv la
scara intreprinderii
analiza mezoeconomica: asigura informatii de baza pentru caracterizarea
mediului concurential
8
analiza macroeconomica care presupune studierea fenomenelor la nivel de
economie nationala, operand preponderent cu marimi aggregate (produs national
brut, produs intern brut etc)
*

c) dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor:
analiza statica, ce presupune studierea fenomenelor la un moment dat (fara a se
pune practic in discutie eventualitatea caracterului static al fenomenelor)
analiza dinamica, ce presupune studierea fenomenelor in momente diferite ale
evolutiei.
d) dupa natura insusirilor esentiale sau ale determinarilor cantitative ale
fenomenelor:
analiza calitativa, care are ca scop abordarea laturii calitative a fenomenelor,
studierea factorilor care au aceeasi natura cu fenomenul. Rolul analizei calitative
este dat de elaborarea modelelor care cuprind elementele esentiale ale
fenomenelor.
analiza cantitativa presupune abordarea fenomenelor din punct de vedere
cantitativ, facindu-se apel de cele mai multe ori la modelele matematice
e) dupa perioada de timp pe care se realizeaza:
analiza pe termen scurt, realizata de regula pe o perioada de timp mai mica de
un an, oferind in principal informatii managementului intern
analiza pe termen lung, care cuprinde studierea evolutiei fenomenelor pe
perioade mai mari de un an, furnizind informatii necesare deciziilor strategice
f) dupa pozitia analistului fata de entitatea in care se manifesta fenomenul studiat
analiza interna, realizata de persoane din interiorul entitatii in care se manifesta
fenomenul. De regula, analiza interna in intreprinderi se bazeaza pe informatiile
oferite prin controlul intern al activitatii sale.
analiza externa, realizata de persoane din afara entitatii in care se manifesta
fenomenul.

5. Studiul factorilor care influenteaza rezultatele activitatii
economice

Cunoasterea modului de formare a fenomenului, a factorilor ce concura la constituirea
fenomenului, a relatilor existente intre factori, constituie o cerinta esentiala a analizei
economico-financiare. In literatura de specialitate sunt regasite diverse criterii de
clasificare a factorilor, printre care enumeram:

a) dupa natura lor:
factori tehnici
factori economici
factori sociali
factori politici

*
D.Margulescu, N.Stanescu, I.David Analiza economico-financiara, Ed Oscar Print, Bucuresti, 1999
9
factori tehnologici etc
b) dupa caracterul lor in cadrul unei relatii cauzale:
calitativi: au aceeasi natura cu fenomenul
cantitativi: purtatori materiali ai factorilor calitativ
structurali: factori ce exprima modificarile cantitative intervenite intre factorii
calitativi
c) dupa modul de actiune asupra fenomenului:
factori cu actiune directa
factori cu actiune indirecta
d) dupa gradul de sintetizare:
factori simpli
factori complecsi
e) dupa modul de previzionare
factori previzibili
factori imprevizibili
f) dupa gradul de actiune
factori de gradul I
factori de gradul II
factori de gradul N

5.Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara

UTILIZAREA metodelor si tehnicilor in analiza economico-financiara prelucrarea
sub diverse modalitati a indicatorilor economico-financiari si prezentarea rezultatelor
obtinute.

Un indicator este mai mult decit o simpla data, el devine util daca:
o ofera informatii suficiente, corespunzatoare ciclului pe care il caracterizeaza
o este prezentat corespunzator
o formula de calcul este facila celui interesat

Clasificarea indicatorilor economico-financiari:

indicatori ai resurselor materiale
- umane
- financiare
10
- informationale
indicatori ai consumului de resurse cheltuieli
indicatori de rezultate (efecte)
indicatori de eficienta

efect-e effort-E
efect-e e/e e/E
efort-E E/e E/E

Metode si tehnici de analiza economico- financiara:
specifice analizei economico-financiare
imprumutate de catre analiza economico- financiara

Metode utilizate:

A. Metode cantitative
B. Metode calitative
C. Alte metode si tehnici

A. Metode cantitative

1. metoda susbstitutiei
2. metoda balantiera
3. metoda ratelor
4. metoda scorurilor

1. Metoda substitutiei
Aceast metod se folosete n cazul n care ntre factorii fenomenului studiat exist
relaii de tip determinist de forma produsului sau a raportului (ntre fenomenul studiat i
factorii de influen exist proporionalitate direct sau invers).
Metoda substituirilor n lan se bazeaz pe trei principii, i anume:
a) ordonarea factorilor n cadrul modelului de analiz are n vedere condiionarea
lor economic, i anume: factori cantitativi, factori de structur i factori calitativi;
b) substituirile se fac succesiv, avndu-se n vedere ordinea menionat la principiul
a;
c) un factor substituit se menine ca atare n operaiunile ulterioare.
Aplicarea metodei se poate face pe baz de mrimi absolute i pe baz de indici.
Cazurile tipice de folosire a metodei substituirilor n lan sunt: produs ntre factori
i raport ntre factori.

A) Cazul produsului ntre factori
Modelul general al unui fenomen economic de acest tip este urmtorul:
F = a b c
11
Aplicarea metodei substituirilor n lan pe baz de mrimi absolute se realizeaz
astfel:
F = F
1
F
0

unde:
1 reprezint informaia de stare;
0 reprezint baza de comparaie.
Influenele factorilor asupra fenomenului studiat se stabilesc astfel:
1) a
(F)
= a
1
b
0
c
0
a
0
b
0
c
0
= (a
1
a
0
) b
0
c
0

2) b
(F)
= a
1
b
1
c
0
a
1
b
0
c
0
= a
1
(b
1
b
0
) c
0

3) c
(F)
= a
1
b
1
c
1
a
1
b
1
c
0
= a
1
b
1
(c
1
c
0
)
F = a
(F)
+ b
(F)
+ c
(F)

Aplicarea metodei substituirilor n lan pe baz de indici se prezint astfel:
2
0 0 0
1 1 1
0
1
100
100 100
c b a
F
i i i
c b a
c b a
F
F
I = = =
100 ; 100 ; 100
0
1
0
1
0
1
= = =
c
c
i
b
b
i
a
a
i
c b a

I
F
= I
F
100
Influenele variaiei relative a factorilor asupra modificrii relative a fenomenului
studiat se calculeaz astfel:
1) 100
) (
=
a
I
a
i i
F

2)
a
b a I
b
i
i i
i
F
=
100
) (

3)
100 100
2
) ( b a c b a I
c
i i i i i
i
F

) ( ) ( ) (
F F F
I
c
I
b
I
a F
i i i I

+ + =
Indicele unui fenomen oarecare N, influenat de n factori, se determin astfel:
2 ;
100
1
2 1
=

n
i i i
I
n
n
N
K

Influena unui factor oarecare K se stabilete astfel:

;
100 100
2
1 2 1
1
2 1 ) (
=
K
K
K
K I
K
i i i i i i
i
N
K K
1 < K < n
B) Cazul raportului ntre factori
12
Modelul general al unui fenomen economic de acest fel este urmtorul:
b
a
P =
Stabilirea influenelor factorilor se face diferit, dup locul unde este situat factorul
cantitativ (numitor sau numrtor).

B
1
) n cazul n care factorul cantitativ este la numitor, atunci influenele
factorilor se stabilesc astfel:
- pe baz de mrimi totale:
P = P
1
P
0

1.
0
0
1
0 ) (
b
a
b
a
b
P
=

2.
1
0
1
1 ) (
b
a
b
a
a
P
=

P = b
(P)
+ a
(P)

- pe baz de indici:
100 100
0
1
= =
b
a
P
i
i
P
P
I
I
P
= I
P
100
1. 100 100
100
) (
=
b
I
b
i
i
P

2. 100
100
100
) (
=
b b
a I
a
i i
i
i
P

) ( ) (
P P
I
a
I
b P
i i I

+ =

B
2
) n cazul n care factorul cantitativ se afl la numrtor, influenele
factorilor se separ astfel:
- pe baz de mrimi totale:
1. 2.
0
1
1
1 ) (
b
a
b
a
b
P
=

- pe baz de indici:
1. 100
) (
=
a
I
a
i i
P

2.
a
b
a I
b
i
i
i
i
P
= 100
) (

13
n cazul n care numrtorul i/sau numitorul se dezvolt dup relaii de tip
produs, raport i balanier, pentru stabilirea influenelor factorilor indireci se aplic
principiile metodei substituirilor n lan.
n literatura de specialitate se ntlnete i metoda substituirii izolate a factorilor. n
cazul utilizrii acestei metode se aplic un singur principiu dintre cele menionate la
metoda substituirilor n lan, i anume cel al substituirilor succesive. Suma influenelor
factorilor nu mai este egal cu modificarea total a fenomenului analizat, ca n cazul
aplicrii metodei substituirilor n lan, aprnd restul nedescompus, pentru care s-au emis
diferite ipoteze de alocare pe factori.
2. Metoda balantelor
Metoda balanier se utilizeaz atunci cnd ntre elementele fenomenului studiat sunt
relaii de tip determinist de forma sumei i/sau a diferenei.
Modelul general al unui fenomen care presupune aplicarea metodei balaniere este
urmtorul:
M = a + b c
Pentru stabilirea influenei modificrii unui element asupra variaiei fenomenului analizat
se aplic urmtoarea regul: se calculeaz diferena dintre valoarea efectiv (informaia
de stare) i valoarea luat ca baz de comparaie, inndu-se seama de semnul cu care
elementul respectiv figureaz n model. Suma influenelor elementelor componente
trebuie s fie egal cu variaia total a fenomenului studiat.
n cazul modelului general M, cuantificarea influenelor variaiei elementelor
componente se prezint astfel:
M = M
1
M
0

1) a
(M)
= a
1
a
0

2) b
(M)
= b
1
b
0

3) c
(M)
= (c
1
c
0
)
a
(M)
+ b
(M)
+ c
(M)
= M

3. Metoda ratelor

Ratele sunt date de rapoarte intre marimi comparabile din punct de vedere logico-
economic, cu o mare capacitate informationala in caracterizarea fenomenelor economico-
financiare. Principalele categorii de rate utilizate in procesul de analiza economico-
financiara sunt:
rate de lichiditate si solvabilitate, ce caracterizeaza capacitatea intreprinderii de a-si
onora obligatiile
rate de gestiune, prin care se prezinta eficienta utilizarii resurselor
rate de rentabilitate, ca expresie a rentabilitatii in forma relativa
14
rate de echilibru financiar ce caracterizeaza fluxurile financiare rezultate prin
activitatea desfasurata de intreprindere

4. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor este folosita in special in evaluarea riscului de faliment al
intreprinderilor. Aceasta metoda este bazata pe un sistem de grupare a unor indicatori
aflati in corelatie cu starea de sanatate sau slabiciune a intreprinderilor. Metodele de
analiza a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care
grupeaza caracteristicile financiare ale intreprinderilor cu functionare normala si a celor
cu dificultati in activitatea de gestionare economicofinanciara. Prin combinarea in
anumite proportii a unor indicatori se incearca departajarea intreprinderilor in situatie de
faliment de intreprinderile aflate in stare de incertitudine sau cu situatie considerate
normala. Combinatia liniara a unor indicatori, numita functie scor, realizeaza
aproximarea (dar cu un anumit grad de probabilitate ) a riscului de faliment.
Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al intreprinderilor, apeleaza si la
indicatorii de rentabilitate, alaturi de indicatori de structura ai activelor, indicatori de
lichiditate sau indicatori de eficienta. Conditia de selectie a indicatorilor care evidentiaza
performanta unei intreprinderi este relatia de independenta dintre acestia. Existenta unui
anumit grad de corelatie intre indicatori ar conduce la inregistrarea, in cadrul functiei
amintite, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economicofinanciar.
Scorul reflecta o functie liniara a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiti
coeficienti medii, determinate prin metoda celor mai mici patrate, pe baza observatiilor
asupra unui lot reprezentativ de intreprinderi:
n n
R a R a R a Z * .... .......... * *
2 2 1 1
+ + + =
unde:
=
i
R indicatori de rentabilitate si structura a capitalurilor
=
i
a coeficienti de corelatie cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a
scorului Z la o variatie de o unitate a ratei
I
R .
Selectia indicatorilor in cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor inregistrate
atit de intreprinderile sanatoase cit si de intreprinderile aflate in dificultate, pe perioade
15
indelungate de timp: 20-30 ani. Aceasta conditie a facut practic imposibila elaborarea
unor functii scor reprezentative pentru intreprinderile din Romania dar nu excludem
folosirea metodei scorurilor in Romania in evidentierea demersurilor teoretico
metodologice in evaluarea performantelor financiare ale intreprinderilor, in conditiile
specifice existente.
O buna perioada de timp metoda scorurilor a fost folosita de societatile bancare in
procesul de selectionare a intreprinderilor ca potentiali utilizatori de credite. Deficientele
aparute in timp ca urmare a aplicarii acestei metode, au condus la abandonarea totala a
acestei metode sau la utilizarea ei concomitent cu alte metode si tehnici de evaluare a
starii intreprinderilor.
Printre modelele bazate pe tehnica scorurilor amintim: modelul Altman, modelul Conan
si Holder, modelul Bancii Frantei etc. Intr-o forma sau alta rentabilitatea este prezenta in
caracterizarea riscului de faliment al intreprinderilor prin metoda scorurilor indiferent de
modelul utilizat.

B. Metode calitative

a) Diviziunea sau descompunerea fenomenelor si rezultatelor, care
pot fii: in timp, in spatiu sau pe elemente componente
b) Comparatia: respectiv caracterizarea evolutiei fenomenului in
functie de un criteriu prestabilit
- in timp
- in spatiu
- mixte
- fata de un criteriu prestabilit
c) Gruparea, respectiv impartirea fenomenului in grupe relativ
omogene, care au la baza o caracteristica considerata comuna

C. Alte metode si tehnici
a) Indici, sub cele doua forme ale sale:
cu baza fixa : 100 *
0
0 /
F
F
I
n
n
=
cu baza in lant: 100 *
1
1 /
=
n
n
n n
F
F
I
b) ritmuri medii anuale
100 * ) 1 ( 1
0
_
= n
n
F
F
R
c) coeficienti de sezonalitate,
16
m
s
F
F
K
_
=
unde:
_
F =valoarea medie lunara sau trimestriala a fenomenului analizat

m
F =valoarea medie generala a fenomenului, calculata lunar sau trimestrial

d) marimi relative de structura

100 *
F
e
g
i
i
=
e) coeficienti de concentrare:
coeficientul Herfindhal:
2
1
i
n
i
g H

=
=
coeficientul Gini-Struck:
1
1
1
2
=

=
n
g n
G
i
i

f) Metoda ABC este frecvent utilizata in analiza structurala a stocurilor, analiza
structurala a cifrei de afaceri, analiza costurilor, analiza puterii de negociere a
firmei cu clientii sau furnizorii.

Grupa %PRODUSE %CA
A 15% 65%
B 25% 25%
C 65% 15%

%CA
80%
65%
15% 40% %PRODUSE

17
g) Prezentarea fenomenului intr-o forma cit mai simplificata in analiza economico-
financiara, face apel la modelare
In acest sens, in studiile de analiza economico-financiara se regasesc:
histograma
cronograma
diagrama
modele simbolice, bazate pe utilizarea simbolurilor in
reprezentarea fenomenelor economice:
=modele aditive
=modele balantiere
=modele multiplicative
=modele sub forma de raport
=modele combinate

h) metoda grilelor de evaluare, utilizata in diagnosticul global al activitatii
intreprinderii, in analiza potentialului intern dar si in caracterizarea pozitiei
strategice a intreprinderii in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea.
Principalele etape impuse in aplicarea acestei metode sunt:
-stabilirea criteriilor de evaluare
-stabilirea coeficientilor de semnificatie
-notarea criteriilor
-stabilirea notei ponderate .
In aplicarea metodei grilelor de evaluare, principalele dificultati intimpinate sunt legate
de stabilirea criteriilor de evaluare dar si a coeficientilor de semnificatie.

Ambro SA Temco SA Ambro SA Temco SA
Imaginea firmei pe piata 0,08 2 5 0,16 0,4
Competente tehnologice 0,07 2 4 0,14 0,28
Rata rentabilitatii comerciale 0,2 4 3 0,8 0,6
Cota de piata relativa 0,25 5 3 1,25 0,75
Productivitatea muncii 0,12 4 3 0,48 0,36
Retea de distributie 0,05 4 2 0,2 0,1
Situatie financiara 0,23 4 3 0,92 0,69
Total 1 3,95 3,18
Nota
Coeficient de
semnificatie
Criterii de evaluare
Nota ponderata

i) tehnica profilelor presupune vizualizarea informatiilor furnizate de metoda
grilelor de evaluare. Prin reprezentarea grafica a rezultatelor metodei grilelor de
evaluare, se doreste evidentierea intr-o mai mare masura a punctelor forte cit si a
punctelor slabe depistate.

18
1 2 3 4 5
Imaginea firmei pe piata
Competente tehnologice
Rata rentabilitatii comerciale
Cota de piata relativa
Productivitatea muncii
Retea de distributie
Situatie financiara
Criterii de evaluare
Nota

Legenda
Ambro SA
Temco SA

Capitolul II. Analiza activitatii de productie si comercializare

A. Analiza situatiei generale a activitatii de productie si
comercializare
B. Analiza cifrei de afaceri indicator de performanta
C. Analiza valorii adaugate

A. Analiza activitatii de productie si comercializare

a) Cifra de afaceri (CA)
Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza cruia se apreciaz capacitatea
unei ntreprinderi de a obine venituri din operaiunile comerciale curente. n termeni
concrei, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare,
contribuind la diagnosticarea i evaluarea economic a ntreprinderii, la estimarea
eficienei managementului practicat.
Cifra de afaceri = CA = volumul total al veniturilor din vinzari de marfuri, executari de
lucrari si prestari de servicii
b) Producia obinut destinat livrrii (Qf)
Indicatorul producia obinut destinat livrrii mai este cunoscut i sub denumirea de
producia marf fabricat. El reprezint rezultatul direct i util al activitii industriale
productive, exprimnd valoarea produselor fabricate, a lucrrilor executate i serviciilor
prestate n cursul unei perioade de timp i care urmeaz a fi vndute.
Pentru stabilirea produciei marf fabricate se utilizeaz informaiile din
contabilitatea de gestiune a ntreprinderii, respectiv rulajele debitoare ale conturilor 345
Produse finite i 341 Semifabricate i rulajele creditoare ale conturilor 704 Venituri
din lucrri executate i servicii prestate, 705 Venituri din studii i cercetri i 708
Venituri din activiti diverse.
19
Producia obinut destinat livrrii (marf sau vandabil) se poate determina pe
baza urmtoarei relaii
1)
:
Qf = Vpf + Vle + Vsp
Vpf = Qv + (Sf Si)
n care:
Qf producia obinut destinat livrrii;
Vpf valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrrii
i produse reziduale);
Vle valoarea lucrrilor executate;
Vsp valoarea serviciilor prestate;
(Sf Si) sau Qs stocurile de produse la sfritul i respectiv la nceputul
perioadei sau variaia produciei stocate.
Dei nu se regsete printre indicatorii din contul de profit i pierdere i nici printre cei
ai tabloului soldurilor intermediare de gestiune, producia obinut destinat livrrii este totui
un indicator util pentru estimarea rezultatului potenial al exploatrii (profit sau pierdere),
deoarece ofer o mai bun corelare cu indicatorii de efort n vederea calculrii eficienei
activitii ntreprinderii.
c) Producia exerciiului sau producia global (Qe)
Producia exerciiului, denumit i producia brut (global), reflect n expresie
valoric volumul total al activitii de producie desfurate de ctre firm pe perioada
unui exerciiu financiar.
Acest indicator i dovedete necesitatea i utilitatea, n principal, n analiza
activitii ntreprinderilor cu ciclu lung de fabricaie unde producia neterminat are un
volum nsemnat, iar finalizarea produselor se realizeaz dup o lung perioad de timp.
Producia exerciiului este format din producia vndut (sau cifra de afaceri
exprimat n preuri de vnzare, exclusiv TVA), variaia produciei stocate
(creterea/descreterea produciei stocate, n care se includ stocurile de produse finite,
semifabricate, producie neterminat etc.) i producia imobilizat (respectiv, costul
imobilizrilor corporale i necorporale realizate n regie proprie), astfel:
Qe = Qv + Qs + Qi
n care:
Qv producia vndut;
Qs variaia produciei stocate;
Qi producia imobilizat.
Ultimele dou elemente componente ale produciei exerciiului sunt evaluate n
costuri de producie, potrivit cerinelor principiului prudenei, ceea ce creeaz un
important neajuns care afecteaz comparabilitatea datelor, dat fiind faptul c producia
vndut, respectiv cifra de afaceri este exprimat n preuri de vnzare, exclusiv TVA.
nlturarea acestui inconvenient s-ar putea realiza prin evaluarea tuturor elementelor n
costuri standard sau prestabilite.

1)
Vasile Robu, Analiza eficienei utilizrii capitalului societilor comerciale industriale, Tipografia &
Editura Secorex, Bucureti, 1998, pag. 67.
20
Sintetiznd cele mai sus prezentate, concluzionm c producia exerciiului servete
la:
determinarea capacitilor de producie, a numrului de utilaje, a volumului
resurselor de munc i a normelor de munc, a dimensiunii activelor circulante;
determinarea i analiza dinamicii volumului de activitate, precum i a mutaiilor
structurale care au loc n activitatea de exploatare industrial a firmei;
evidenierea corelaiilor cu ali indicatori valorici ai activitii de producie i
comercializare a firmei;
calculul productivitii muncii.
d) Valoarea adugat (VA) reprezint surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor provenind de la teri, respectiv bogia creat prin valorificarea resurselor
tehnice, umane i financiare ale ntreprinderii.
n analiza-diagnostic, valoarea adugat prezint importan, pe de o parte, ca
indicator de performan economico-financiar a ntreprinderii, iar pe de alt parte, ca
indicator n sistemul fiscalitii.
Sintetic, n cazul firmelor cu activitate de producie, valoarea adugat se determin
prin deducerea din producia obinut (global sau a exerciiului, exclusiv subvenii de
exploatare) a consumurilor intermediare (totalul consumurilor de bunuri i servicii
furnizate de teri).
e) Valoarea adugat net (Van) exprim valoarea nou-creat ntr-o perioad de
timp i se determin deducnd din valoarea adugat cheltuielile cu amortizarea.
Analiza dinamicii activitii pe baza indicatorilor valorici
Sub aspectul normalitii, pot fi ntlnite urmtoarele situaii:
a)
Qf Qv
I I
Egalitatea dintre indicele produciei vndute (
Qv
I ) i indicele produciei obinute
destinate livrrii (
Qf
I ) semnific meninerea ponderii imobilizrilor n stocuri de produse
finite. Inegalitatea este consecina tendinei care se manifest pregnant n sensul reducerii
ponderii acestor imobilizri, fiind sinonim cu creterea gradului de valorificare a
produciei obinute.
b) I I
Qf Qe
>
Creterea mai rapid a produciei obinute destinate livrrii fa de creterea
produciei exerciiului reflect o situaie pozitiv, respectiv reducerea stocurilor de
producie neterminat i a consumului intern, dar pn la un anumit nivel care s nu
afecteze desfurarea normal a activitii de producie.
c) I I
VA Qe
>
Inegalitatea dintre indicele valorii adugate i indicele produciei exerciiului
reflect reducerea ponderii consumurilor provenite de la teri n volumul total al activitii
realizate de ntreprindere, ceea ce este rezultatul creterii gradului de valorificare a
resurselor materiale.
d) I I
VAn VA
, ceea ce reflect variaia cheltuielilor cu amortizarea.
21
Analiza raportului static i a raportului dinamic dintre indicatorii valorici
a) Analiza raportului static
Raportul static se determin pe baza mrimilor absolute ale indicatorilor valorici
i permite caracterizarea evoluiei elementelor care difereniaz un indicator valoric de
altul.
Principalele rapoarte statice care pot fi construite pe baza indicatorilor valorici
anterior menionai i valorile posibile ale acestora sunt:
Raportul static dintre producia vndut (Qv) i producia obinut destinat
livrrii (Qf) reflect modificarea stocurilor de produse finite.
1
<
Qf
Qv

Raportul static dintre producia obinut destinat livrrii (Qf) i producia
exerciiului (Qe), n cazul n care se face abstracie de producia imobilizat,
reflect modificarea stocurilor de producie neterminat.
1
<
Qe
Qf

Raportul static dintre valoarea adugat (VA) i producia exerciiului (Qe)
evideniaz modificarea ponderii consumurilor de la teri n volumul total de
activitate de producie.
1
<
Qe
VA

b) Analiza raportului dinamic
Raportul dinamic se stabilete pe baza indicilor indicatorilor valorici (cu baz
fix) i caracterizeaz evoluia acestora fa de o anumit baz de comparaie (de regul,
perioada precedent).
Principalele rapoarte dinamice sunt:
Raportul dinamic dintre indicele produciei vndute ( )
Qv
I i indicele produciei
obinute destinate livrrii ( )
Qf
I reflect relaia dintre ritmul vnzrilor i ritmul
fabricaiei.
1
I
I
Qf
Qv
<

Raportul dinamic dintre indicele produciei obinute destinate livrrii ( )
Qf
I i
indicele produciei exerciiului ( )
Qe
I reflect legtura dintre ritmul finalizrii
produciei i ritmul volumului total de activitate de producie.
22
I
I
Qf
Qe

<
1

Raportul dinamic dintre indicele valorii adugate ( )
VA
I i indicele produciei
exerciiului ( )
Qe
I reflect creterea sau scderea gradului de valorificare a
resurselor materiale, respectiv a consumurilor provenite de la teri.
1
<
Qe
VA
I
I

B. Analiza cifrei de afaceri indicator de performanta

A. Necesitatea si importanta cifrei de afaceri
B. Analiza dinamica si structurala a cifrei de afaceri
C. Analiza factoriala a cifrei de afaceri
D. Reflectarea modificarii cifrei de afaceri in principalele performante
economico-financiare ale intreprinderii

A. Necesitatea si importanta cifrei de afaceri

Cifra de afaceri este un indicator de rezultate cu rol fundamental in caracterizarea
volumului activitatii desfasurate de o intreprindere. Analiza cifrei de afaceri permite
furnizarea informatiilor necesare in aprecierea locului intreprinderii in cadrul sectorului
in care isi desfasoara activitatea, in caracterizarea structurii activitatii intreprinderi. In
functie de dimensiunea cifrei de afaceri este stabilita sarcina fiscala a intreprinderii.
Surse informationale de baza in ceea ce priveste cifra de afaceri sunt:
Contul de profit si pierderi
Balanta de verificare (conturile din grupa 70)
Note ale situatiilor financiare privind evolutia structurala a cifrei de afaceri pe
sectoare economice si tipuri de piete de desfacere
Situatii interne cu privire la cifra de afaceri
Literatura de specialitate prezinta cifra de afaceri sub urmatoarele forme: cifra de afaceri
totala, cifra de afaceri neta, cifra de afaceri incasata, cifra de afaceri medie, cifra de
afaceri marginala si cifra de afaceri critica.
Cifra de afaceri totala este data de volumul total al veniturilor din vinzari de marfuri,
executari de lucrari si prestari de servicii.
i
n
i
T
v CA

=
=
1

23
Cifra de afaceri net cuprinde sumele provenind din vnzarea de bunuri i servicii ce
intr n categoria activitilor curente ale ntreprinderii, dup scderea reducerilor
comerciale, fara a lua in calcul taxa pe valoarea adugat.
R CA CA
T N
=
Cifra de afaceri incasata este redata de volumul total al incasarilor realizate de
intreprindere din vinzari de marfuri, executari de lucrari, prestari de servicii. Informatii
privind dimensiunea cifrei de afaceri incasate sunt regasite in balanta de verificare, prin
preluarea rulajului creditor al contului 4111 Clienti si corectarea lui cu taxa pe valoarea
adaugata.
I
C
I
C
R
CA
+
=
1
411

Unde:
i
C = cota medie de TVA
Cifra de afaceri medie pe unitate de produs sau tip de prestatie:
vi
Ni
Ni
Q
CA
ca =
_

Cifra de afaceri marginala este definita ca excedentul de vinzare atras de
comercializarea unei unitati suplimentare de produs sau serviciu
0 1
0 1
vi vi
I I
vi
I
m
q q
CA CA
q
CA
CA
=
Cifra de afaceri critica este acel volum al vinzarilor pentru care este asigurata
acoperirea cheltuielilor , in contextul unui profit nul.
_
1 v
F
CA
CR
=
Intre cifra de afaceri totala si cifra de afaceri marginala exista urmatoarele corelatii: cifra
de afaceri marginala ia valori pozitive, descrescatoare pe masura cresterii cifrei de afaceri
totale. Cifra de afaceri marginala este nula in apropierea valorii maxime inregistrate de
cifra de afaceri totala. Scaderea cifrei de afaceri totale sub valoarea maxima coincide cu
inregistrarea de valori negative de catre cifra de afaceri marginala.

Pret CA Ca medie Ca marginala
1,000 1,000,000 1,000
900 1,350,000 900 700
800 1,600,000 800 500
700 1,750,000 700 300
600 1,800,000 600 100
500 1,750,000 500 -100
400 1,600,000 400 -300
300 1,350,000 300 -500
200 1,000,000 200 -700

24
Cifra de afaceri restrictionata este cifra de afaceri solicitata in contextul cresterii intr-o
anumita masura a capitalurilor proprii. Aceasta forma evidentiaza rolul si importanta
cifrei de afaceri in procesul decizional. In determinarea cifrei de afaceri restrictionate se
are ca punct de plecare modalitatea de crestere a capitalurilor proprii (
PP
K ): majorarea
capitalului social, reevaluarea activelor, desfasurarea unei activitati profitabile si
capitalizarea profitului. Daca societatea doreste o anumita crestere a capitalurilor proprii
numai prin capitalizarea profitului, atunci:
Nr PP PP
P K K + =
0 1

Profitul net capitalizat (
Nr
P ) este influentat de dimensiunea profitului net generat din
activitatea societatii (
N
P ) dar si de cota de capitalizare ( cp c
_
):

_
0 1
*
cp N PP PP
c P K K + =

Luind in calcul impactul dimensiunii profitului brut (
B
P ) si a fiscalitatii (exprimate prin
impozitul pe profit, redat prin cota medie de impozitare - i c
_
) asupra profitului net, relatia
de calcul a capitalului propriu dorit a se realiza prin activitatea intreprinderii devine:

cp
i B PP PP
c c P K K
_ _
0 1
* ) 1 ( * + =

Desfasurarea activitatii intreprinderii are la baza cunoasterea ratei medii a rentabilitatii
comerciale (
RC
R ):
100 *
CA
P
R
B
RC
=

de unde:
100
1
* *CA R P
RC B
=

cp
i RC PP PP
c c CA R K K
_ _
0 1
* ) 1 ( *
100
1
* * =

cp
i RC PP
c c CA R K
_ _
* ) 1 ( *
100
1
* * =

In consecinta cifra de afaceri impusa de o anumita evolutie dorita a capitalurilor proprii
este redata prin relatia:
100 *
* ) 1 ( *
_ _
cp
i RC
PP
c c R
K
CA
=
25
Rolul cifrei de afaceri in caracterizarea pozitiei strategice detinute incadrul sectorului in
care isi desfasoara activitatea este evidentiat prin intermediul indicatorului cota de piata.
Cota de piata este regasita sub doua forme: cota de piata absoluta si cota de piata relativa.
Cota de piata absoluta (
pa
C ) exprima procentual cit din cifra de afaceri realizata la
nivelul sectorului (
S
CA ) reprezinta cifra de afaceri inregistrata la nivel de intreprindere
(
i
ca ).
100 *
S
i
pa
CA
ca
C =

Cota de piata absoluta este influentata de dinamica sectorului de activitate (rata de
crestere a sectorului) dar si de gradul de satisfactie al clientului. Marimea gradului de
satisfactie al clientului se afla sub incidenta variatiei ratei de fidelitate ( ) si a ratei de
atractie ( ).
Rata de fidelitate exprima procentul de clienti care au existat atit in anul precedent cit si
in anul current. Rata de atractie reda procentul de clienti din anul n, care in anul
precedent au fost clienti ai societatilor concurente. Atit marimea ratei de fidelitate cit si a
ratei de atractie se stabilesc prin studii de piata.
Pornind de la valoarea cotei de piata absolute din perioada curenta (
1 n
pa
C ), estimarea
ratei de fidelitate si a ratei de atractie, se poate aprecia dimensiunea cotei de piata
absolute in perioadele viitoare (
n
pa
C ) dupa relatia:
) 1 ( * *
1 1
+ =
n n n
pa pa pa
C C C
Pentru exemplificare, SC DELTA SA deserveste in anul N aproximativ 25% din cererea
existenta in sectorul in care isi desfasoara activitatea. Pe baza studiilor de piata realizate,
se estimeaza urmatoarea evolutie a ratei de fidelitate si a ratei de atractie:

Nr crt Indicatori
N N+1 N+2 N+3
1 Rata de fidelitate 90% 92% 94%
2 Rata de atractie 8% 6% 5%
3
Cota de piata absoluta
25% 29% 31% 32%

Pentru perioada N N+3, se estimeaza cresterea cotei de piata absolute de la 25% la 32%
in principal datorita cresterii ratei de fidelitate a clientelei.

Cota de piata relativa (
pr
C ) caracterizeaza pozitia strategica a unei societati in cadrul
sectorului in care isi desfasoara activitatea prin prisma cifrei de afaceri inregistrate de
societatea considerata leader (
L
CA ) .

100 *
L
i
pr
CA
ca
C =
Daca valoarea cotei de piata relative este mai mica de 50%, pozitia societatii analizate
este nesemnificativa comparative cu cea detinuta de firma leader. Daca valoarea cotei de
piata relative este egala cu 50%, atunci societatea analizata realizeaza jumatate din cifra
26
de afaceri a societatii leader. Daca societatea analizata este caracterizata printr-o cota de
piata relativa mai mare de 50%, atunci ea reprezinta un concurrent de baza pentru
societatea leader in cadrul sectorului.

B. Analiza dinamica si structurala a cifrei de afaceri

a) Analiza dinamicii cifrei de afaceri
prin modificari absolute: Dca=CA1-CA0
prin modificari relative: Ica=(CA1/CA0)*100
prin analiza caracterului sezonier al cifrei de afaceri
Sezonalitatea cifrei de afaceri este data de variatii inregistrate in cadrul perioadei
analizate (in cadrul trimestrului sau chiar lunilor). Atribuirea caracterului sezonier cifrei
de afaceri are implicatii asupra activitatii de aprovizionare si gestionare a stocurilor,
asupra organizarii sistemului de distributie cit si asupra fluxurilor financiare degajate.
Analiza sezonalitatii cifrei de afaceri se realizeaza in principal cu ajutorul coeficientului
de sezonalitate, calculat dupa relatia:
_
_
_
CA
CA
Ks =
Unde:
_
CA = cifra de afaceri medie lunara sau trimestriala

_
_
CA = media generala lunara sau trimestriala a cifrei de afaceri
Pentru exemplificare, prezentam evolutia trimestriala a cifrei de afaceri a SC ALFA SA,
al carei obiect de activitate il constituie productia si comercializarea de inghetata:

Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4 Total
n 390,000 1,020,000 1,410,000 680,000 3,500,000 875,000
n+1 250,000 1,400,000 1,550,000 650,000 3,850,000 962,500
Cifra de afaceri
Ani/Trimestre Cifra de afaceri trimestriala

Prin prelucrarea informatiilor privind evolutia trimestriala a cifrei de afaceri, prezentam
evolutia coeficientului de sezonalitate:
Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4
n 0.45 1.17 1.61 0.78
n+1 0.26 1.45 1.61 0.68
Coeficient de sezonalitate
Ani

In cazul SC ALFA SA, cifra de afaceri are un caracter sezonier pronuntat. Aproape
jumatate din cifra de afaceri anuala se realizeaza in trimestrul trei. Situatia mentionata
este caracteristica atit anului N cit si anului N+1, cu toate ca in anul N+1 se constata o
usoara accentuare a caracterului sezonier al cifrei de afaceri. Inevitabil, sezonalitatea
cifrei de afaceri va marca rezultatele economico-financiare ale societatii: in extrazon este
posibila devansarea cifrei de afaceri de cheltuieli, rentabilitatea relativa fiind cu siguranta
mai mica. In trimestrul trei al anului si chiar in trimestrul doi , cifra de afaceri devanseaza
cheltuielile, degajindu-se astfel o rentabilitate relativa superioara. Efortul societatii in
27
organizarea productiei, in gestionarea stocurilor si organizarea retelei de distributie in
trimestrul trei este cu mult superior celui depus in celelalte trimestre.

b) Analiza structurii cifrei de afaceri

Ponderi ale elementelor componente
100 *
F
e
g
i
i
=
Coeficientul GINI

1
1
1
2
=

=
n
g n
G
i
i

Coeficientul Herfindall
2
1
i
n
i
g H

=
=
Metoda ABC

N N+1 N N+1 N N+1
1 Incaltaminte barbati 820,000 590,000 0.21 0.12 0.0422 0.0152
2 Incaltaminte femei 450,000 280,000 0.11 0.06 0.0127 0.0034
3 Confectii barbati 900,000 1,800,000 0.23 0.38 0.0509 0.1418
4 Confectii femei 620,000 460,000 0.16 0.10 0.0241 0.0093
5
Confectii copii
1,200,000 1,650,000 0.30 0.35 0.0905 0.1192
TOTAL 3,990,000 4,780,000 1.00 1.00 0.2204 0.2889
(Gi)2 Nr
crt Sortiment
An Gi

5 5
Denumire N N+1 0.102 0.44443
Coeficientul Gini-Struck 0.160 0.330 0.026 0.11111
Coeficientul Herfindall 0.220 0.289 0.2

1/n=0.2
H1=0.22--TENDINTA DE CRESTERE A GRADULUI DE CONCENTRARE A CA
H0=0.289 G1>G0

Indicatori n-1 n-2 n-3 I2001/2000 I2002/2000 I2002/2001
Cifra de afaceri totala 1,800,000 1,980,000 2,871,000 110% 160% 145%
Reduceri comerciale 198,000 143,550 73%
Cifra de afaceri neta 1,800,000 1,782,000 2,727,450 99% 152% 153%
Marja comerciala 249,000 550,000 563,500 221% 226% 102%
Marja reala 249,000 352,000 419,950 141% 169% 119%

28
Vca 945,450
Vcat 891,000
Vr 54,450

C. Analiza factoriala a cifrei de afaceri
1.
i vi
N
I
p q CA *
1
=
=
2.
F
F
Q
CA
NS
Q
NS CA * * =
3.
F A
F A
Q
CA
MF
Q
MF
MF
NS
MF
NS CA * * * * =

N N+1 N N+1 N N+1 N N+1
A 2,500 3,400 53 55 132,500 187,000 10.25% 12.34%
B 3,400 2,300 59 61 200,600 140,300 13.93% 8.35%
C 5,430 8,600 47 46 255,210 395,600 22.25% 31.22%
D 4,320 3,400 35 36 151,200 121,040 17.70% 12.34%
E 8,750 9,850 27 30 231,875 293,530 35.86% 35.75%
Total 24,400 27,550 40 41 971,385 1,137,470 100.00% 100.00%
39.9319
Direct Indirect
Dca 166,085 166,085
dq 125,404 125,404
dg 3,336 3,336
dp 37,345 37,345
gi(%)
Produs
Pret de vinzare Cantitatea vinduta Cifra de afaceri

Nr crt Indicatori Prevazut Realizat
1 Numar mediu de salariati 400 420
2 Valoarea medie a mijloacelor fixe 200,000 218,400
3 Valoarea medie a mijloacelor fixe
direct productive
164,000 183,456
4 Productia fabricata 1,230,000 1,430,957
5 Cifra de afaceri 1,070,100 1,287,861

29
dca 217,761
dns 53,505
dmf/ns 44,944
dmfa/mf 28,501
dqf/mfa 47,882
dca/qf 42928.41

C. Analiza valorii adaugate

1.Necesitatea si importanta VA
2.Analiza dinamica si structurala a VA
3.Analiza factoriala a VA

1.Necesitatea si importanta VA

Valoarea adugat exprim creterea de valoare rezultat prin utilizarea factorilor de
producie, ndeosebi a forei de munc i a capitalului peste valoarea bunurilor i
serviciilor provenind de la teri n cadrul activitii curente a ntreprinderii. Ea reprezint
sursa acumularilor care permite remunerarea participanilor direci i indireci la
activitatea economic a ntreprinderii.
Valoarea adugat prezint interes nu numai n calitatea sa de indicator de performan,
ci i pentru faptul ca poate msura contribuia ntreprinderii la crearea produsului intern
brut. Acest indicator se preteaz la comparaii ntre ntreprinderi, fr a introduce
distorsiuni ntre ntreprinderile aflate n diferitele faze ale procesului de transformare i
distribuie, deoarece valoarea adugat neutralizeaz incidena consumurilor
intermediare. Valoarea adaugat, ca rezultant a combinaiei factorilor de producie,
constituie sursa de remunerare i determinare comportamental a acestora, asigurnd
meninerea societii pe pia
2
.
Se poate discuta despre rolul valorii adugate n stabilirea sarcinii fiscale a ntreprinderii,
dat fiind contribuia la calculul impozitului indirect taxa pe valoarea adugat.
Metodele de calcul pentru valoarea adugat ntlnite n literatura de specialitate sunt
metoda sintetic i metoda aditiv.
Metoda sintetic presupune determinarea valorii adugate pornind de la volumul total de
activitate desfurat de ntreprindere, din care se scad consumurile de la teri.
Particulariti apar n determinarea valorii adugate prin metoda sintetic n funcie de
specificul activitii desfurate: producie, comer sau prestri de servicii. Astfel:

Dac ntreprinderea analizat desfoar activitate comercial,
atunci:
M Cmf CA VA =
Unde:
CA = cifra de afaceri din vnzri de mrfuri (rulajul contului 707 Venituri din vnzari

2
Monica Petcu Analiza economico-financiara a intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag.332

30
de mrfuri sau componenta cifrei de afaceri nete din Contul de profit i pierderi);
Cmf = costul mrfurilor vndute (rulajul contului 607 Cheltuieli privind mrfurile sau
Costul mrfurilor vndute prezentat drept component a cheltuielilor de exploatare n
cadrul Contul de profit i pierderi;
M =consumuri intermediare de la teri corespunztoare activitii comerciale desfurate
de ntreprindere.
n categoria consumurilor intermediare sunt incluse: cheltuieli cu materii prime,
materiale, cheltuieli cu energia i apa, cheltuieli cu prestaii externe (cheltuieli de
protocol, reclama, cheltuieli potale i de telecomunicaii, cheltuieli cu comisioanele
bancare, alte cheltuieli cu prestaiile externe). Informaii cu privire la consumurile
intermediare sunt regsite n Contul de profit i pierdere (n componena cheltuielilor
de exploatare) sau n balana de verificare, n rulajele conturilor 600 628 (exclusiv
rulajul contului 607 Cheltuieli privind mrfurile).

Dac ntreprinderea desfoar activitate productiv, atunci:
p ex
M Q VA =
Unde:
ex
Q = producia exercitiului, respectiv producia vndut (
v
Q )corectat cu variaia
produciei stocate (
st
Q ) dar i cu producia imobilizat (
im
Q ):
im st v ex
Q Q Q Q + + =
p
M =consumuri intermediare de la teri corespunztoare activitii productive
desfurate de ntreprindere.

Dac ntreprinderea desfoar att activitate productiv ct i
activitate comercial, atunci:

) (
P ex
M M Q MC VA + + =

Valoarea adaugata
(+)
(-)
Marja comerciala
Productia exercitiului
Consumuri intermediare de la terti

Figura 1: Formarea valorii adugate la o ntreprindere ce desfoara att activitate de
producie ct i activitate de comer

Metoda aditiv presupune determinarea valorii adugate prin nsumarea elementelor sale
componente, stabilite n funcie de factorii participani la desfurarea activitii
ntreprinderii:
31
xplcor t I Am Cd Cp VA Re , + + + + =

Unde:
Cp = cheltuieli cu personalul
Cd =cheltuieli cu dobnzile;
Am=cheltuieli cu amortizarea capitalului fix;
t I , = Impozite i taxe, altele dect impozitul pe profit, taxa pe valoarea adugat;
xcor Re = Rezultatul exploatrii corectat cu ajustrile privind provizioanele i
deprecierile (altele dect amortizarea capitalului fix), alte venituri/cheltuieli de exploatare
i cheltuielile cu dobnzile

*
expl
R : rezultat din exploatare corectat cu:

Practic, metoda aditiv evidentiaz valoarea adugat drept indicator ce cumuleaz
msura n care sunt remunerai factorii participani la desfurarea activitii
ntreprinderii: fora de munc, sistemul bancar, capitalul fix, statul, acionarii/asociaii.
Sinoptic, formarea valorii adugate att prin metoda aditiv ct i prin metoda sintetic,
poate fi reprezentat astfel:

Schema 1: Formarea valorii adugate prin metoda sintetic i metoda aditiv

Abilitatea ntreprinderii n a repartiza plusvaloarea creat ntre factorii participani la
derularea activitii sale joac un rol esenial n lupta de <supravieuire> n condiii de
criz economic dar i financiar. Cu siguran se poate discuta despre scderea global a
valorii adugate, dar aceast scadere trebuie regsit la toi factorii participani. Dac
alte venituri din exploatare
+ despgubiri, donaii (ch)
+ ch cu provizioane pt riscuri
ch cu dobnzile

Materii prime
Apa, combustibil
Servicii prestate de
terti
Producia exerciiului
Q
ex
ntreprindere
Prelucrare
= consumuri
intermediare (M)

Fora de munc Capital fix Banca
Chelt cu
personalul
Amortizri Dobnzi
Statul Acionarii/
asociaii
Impozite i taxe Profit
+ + + +
= VA
32
rezultatul exploatrii corectat nregistreaz valori negative, chiar i n condiiile scderii
valorii absolute a elementelor de natura cheltuielilor, nu se poate discuta despre
<supravieuire> dect n cazul unei puternice susineri financiare din <afara>
ntreprinderii.

Cu ajutorul valorii adaugate se calculeaz:
a. rata de cretere a ntreprinderii
0
100
c
VA
R
VA
=

Cu ct rata de crestere este mai mare, cu att capacitatea ntreprinderii de a adauga
valoare este mai mare.
b. rata gradului de integrare 100
GI
VA
R
CA
=

n funcie de dimensiunea ratei gradului de integrare, putem aprecia dac o
ntreprindere desfasoara activitate comercial (20 30%) sau activitate productiv
(> 40%).

c. ratele de structur
1. Rata de remunerare a personalului angajat R
p
= 100
p
C
VA
.
2. Rata de remunerare a capitalului R
c
= 100
am
C
VA
.
3. Rata de remunerare a statului
,
100
ST
I T
R
VA
=
4. Rata de remunerare a sistemului bancar 100
dob
SB
C
R
VA
=
5. Rata de remunerare a ntreprinderii
*
expl
100
R
R
VA
=

2.Analiza dinamica si structurala a VA

Se realizeaza prin:
Modificari absolute
Indici
Ponderi ale elementelor componente
33

In analiza structurala a valorii adaugate, se recurge la compararea dinamicii elementelor
componente cu cea inregistrata de valoarea adaugata: daca indicele valorii adaugate este
superior /inferior indicelui unui element component, atunci cu siguranta se inregistreaza
scaderea/cresterea ponderii acelui element. In componenta valorii adaugate se disting
doua categorii de elemente: prima categorie cuprinde elemente de natura cheltuielilor iar
a doua categorie cuprinde rezultatul exploatarii corectat. Situatia intreprinderii este
considerata normala atunci cind scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor si
creste ponderea rezultatului exploatarii corectat. Pentru aceasta trebuie ca dinamica
valorii adaugate sa fie superioara celei inregistrate de elementele de natura cheltuielilor.

N N+1 N N+1
1 Cheltuieli cu personalul 2,638,944 3,674,706 48.00% 49.00% 139.25%
2 Chelt cu amortizarea si provizioanele 824,670 1,274,898 15.00% 17.00% 154.59%
3 Chelt cu impozite si taxe 384,846 449,964 7.00% 6.00% 116.92%
4 Chelt financiare cu dobinzile 989,604 974,922 18.00% 13.00% 98.52%
I Elemente de natura cheltuielilor 4,838,064 6,374,490 88.00% 85.00% 131.76%
II
Rezultatul exploatarii exclusiv
cheltuielile cu dobinzile 659,736 1,124,910 12.00% 15.00% 170.51%
Valoarea adaugata 5,497,800 7,499,400 100.00% 100.00% 136.41%
gi (%) An
I (%) Nr crt Indicatori

3.Analiza factoriala a VA

ex
i

1
i
unde: n: numrul de categorii structurale existente n cadrul Q

1
g : ponde
0

0
rea
ex a a h
n
i a i
i
ex
a
ex
Q NS W W t W
g v
v
Q Q T
NS
T NS NS
=
= = =
=
=
ex
ex
categoriilor structurale n total Q
: valoareamedie adugat la un leu Q coresp categ i
a i
v

V.Robu, N.Georgescu Analiza economico-financiara, Ed ASE, Bucuresti, 2001

leu a
v
ex
Q VA
ex
Q
M
ex
Q M
ex
Q VA
1 /
1 =
= =
Valoarea medie adugat
la un leu Q
ex

34

ex
ex h
Q T
T N S
T
Q T W T N
N
S t
S
= = = =

f. calit
a
v
VA
f. cant: Q
ex
f. cant: NS
f. calit
a
W
f. cant: t
f. calit
h
W
i
f. structura: g (%)
I.
f. calit:
a i
v
indirect calit. f. t indirect calitativ f. W
indirect cant. f. NS indirect cantitativ factor

=
h a
ex
a
ex
v
T Q v Q VA
- f. de grd 1
- f. compleci
- f. de grd 2
- f.compleci
- f. de grd 3
- f. simplii
II.
f. calit
a
v
VA
f. cant: Q
ex
f. cant: T
f. calit
h
W
f. cant: NS
f. calit t
i
f. structura: g (%)
f. calit:
a i
v
35

Indicatori N N+1 I%
Nr mediu salariati 152 160 105.26%
Fond total de timp de munca 282,720 291,200 103.00%
Timp mediu de lucru pe salariat 1,860 1,820 97.85%
Productia exercitiului 10,780,000 12,930,000 119.94%
Consumuri intermediare 5,282,200 5,430,600 102.81%
Valoarea adaugata 5,497,800 7,499,400 136.41%
Valoarea medie adaugata la un leu productia exercitiului 0.510 0.580 113.73%
Productivitatea medie orara 38.130 44.402 116.45%
Valoare adaugata la un leu productia exercitiului recalculata 0.575

Variatia valorii adaugate, din care datorita: 2,001,600
Pondere in
variatia
valorii
adaugate
variatiei productiei exercitiului, din care: 1,096,500 55%
datorita variatiei fondului total de timp de munca, din care: 164,903 8%
datorita variatiei numarului mediu de salariati 289,358
datorita variatiei timpului mediu pe salariat -124,455
datorita variatiei productivitatii medii orare 931,597 47%
variatiei valorii medii adaugate la un leu productia exercitiului,
din care: 905,100 45%
datorita variatiei structurii productiei exercitiului 840,450 42%
datorita variatiei valorii medii adaugate la un leu productie a
exercitiului pe categorii structurale 64,650 3%

36

Analiza performantelor intreprinderii prin rentabilitate

Nu sa cheltuiesti, nici sa te zgarcesti la toate peste masura, ci o cumpana buna si
dreapta sa pazesti, ca sa nu te caiesti in umbra.
Proverb roman

Lumea contemporana devine tot mai mult o realitate de neconceput fara preocuparea
pentru performanta, reusita si succes. Aceaste elemente au devenit motivatia oricarei
intreprinderi care incearca sa se inscrie in exigentele economiei de piata si in competitia
mondiala. Analiza performantelor economico-financiare ale intreprinderii se
concentreaza si asupra evidentierii formarii rezultatului intreprinderii, respectiv pe
evidentierea structurii lui, tinind seama de interdependentele dintre elementele
constitutive si factorii care au influenta asupra nivelului acestor performante.
Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit
prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora.
Putem vorbi despre profit atunci cind are loc devansarea cheltuielilor de catre venituri;
profitul este doar o componenta a rentabilitatii. Iar pentru a caracteriza o intreprindere din
punct de vedere al rentabilitatii, pentru a vedea daca o intreprindere este sau nu rentabila,
consideram ca trebuie studiate trei puncte cheie:
evolutia activitatii cresterea, descresterea activitatii economice;
evolutia cifrei de afaceri, evolutia valorii adaugate;
evolutia rentabilitatii propriu-zise (profit, rata de rentabilitate, ca indicatori).
Rentabilitatea se afla in strinsa corelatie cu profesionalismul intreprinzatorilor, cu timpul,
mijloacele materiale si financiare investite pentru o activitate economica. Orice
intreprindere trebuie sa asigure remunerarea si reinnoirea capitalului investit, iar acest
fapt se realizeaza numai in conditiile unei suficiente rentabilitati a activitatii sale.
Dividende
Noi imprumuturi
Capital investit
(capital propriu
si imprumuturi)
Profit net
Active
Cifra de
afaceri

Schema 1.1 Rentabilitatea sursa de finantare a activitatii intreprinderii
Notiunea de rentabilitate este inseparabila de cea de risc; rentabilitatea presupune
totdeauna o doza de risc: nimic nu este sigur in activitatea unei intreprinderi. Si cel mai
37
bun exemplu in aceasta conexiune este riscul economic. Indiscutabila este variatia
rentabilitatii la diferite evenimente (ca de exemplu o crestere a salariilor sau a costului
materiilor prime), la cota parte a cheltuielilor fixe (de aici interesul pentru analiza
punctului mort), la variatia nevoii de fond de rulment in functie de fluctuatia volumului
vanzarilor (trezoreria putand fi perturbata).
Inainte de a analiza rentabilitatea activitatii intreprinderii ar trebui sa ne amintim de
afirmatia lui Alvin Toffler
*
: pentru a caracteriza robustetea si profitabilitatea unei
intreprinderi, nu trebuie studiata numai linia de fund, ci si a ceea ce se ascunde indaratul
ei asa numita calitate a cistigurilor.

1. Analiza structurala a profitului

Sursa informationala de baza a rentabilitatii, contul de profit si pierderi, prezinta
cheltuielile si veniturile pornind de la departajarea activitatii desfasurate de intreprindere
in activitate de exploatare, financiara si extraordinara. Normalizatori romani au avut ca
sursa de inspiratie situatiile financiare franceze, preluind insa de la sistemul anglosaxon
viziunea asupra activitatii extraordinare.
Activitatea de exploatare incorporeaza operatiunile efectuate conform obiectului de
activitate al intreprinderii, fie cu titlu principal, fie cu titlu secundar. Prin indicatorii
caracteristici activitatii de exploatare se exprima volumul activitatii desfasurate de
intreprindere.
Activitatea financiara prezinta efectele participatiilor in capitalurile altor intreprinderi,
ale relatiei cu societatile bancare precum si alte operatiuni financiare impuse de derularea
activitatii intreprinderii.
Pornind de la premisa ca desfasurarea activitatii de exploatare implica si presupune
activitatea financiara, cele doua activitati formeaza activitatea curenta a intreprinderii
(echivalentul activitatii ordinare din sistemul american, respectiv anglosaxon).
Activitatea extraordinara include operatiuni cu caracter accidental, de regula
nerepetitive, care au loc independent de activitatea de exploatare si financiara, scapate de
sub controlul intreprinderii.
Rezultatul exploatarii, generat de decalajul dintre veniturile din exploatare si cheltuielile
aferente activitatii de exploatare, exprima de fapt rentabilitatea intreprinderii independent
de politica financiara si fiscala. Aceasta forma de exprimare a rentabilitatii pune in
evidenta efectul activitatii de exploatare, luind in considerare cheltuielile de productie, de
comercializare si administrative, precum si riscurile corespunzatoare. Pentru
intreprinderile ce desfasoara activitate productiva, de prestari de servicii sau comerciala,
de regula dimensiunea si sensul pozitiv sau negativ al rezultatului net este dat de
dimensiunea si sensul rezultatului din exploatare. Incorporarea in veniturile si cheltuielile
de exploatare a fostelor categorii de venituri si cheltuieli considerate exceptionale a
impus scindarea rezultatului din exploatare in rezultat aferent cifrei de afaceri si rezultat
aferent altor activitati de exploatare, cu scopul de a evidentia contributia fiecarei forme
de rezultat enuntate la constituirea rezultatului din exploatare.

*
Toffler A. - Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995

38
AA CA l
R R R + =
exp

Unde:
CA
R = rezultat aferent cifrei de afaceri si
AA
R = rezultat din alte activitati de
exploatare
Cifra de afaceri este componenta de baza a veniturilor din exploatare. O situatie
considerata normala pentru intreprindere presupune inregistrarea de profit corespunzator
cifrei de afaceri. Rezultatul exploatarii este pozitiv sau negativ in functie de evolutia
rezultatului aferent cifrei de afaceri. Daca o intreprindere inregistreaza pierdere
corespunzatoare cifrei de afaceri, se impune o analiza riguroasa a cauzelor care au condus
la aceasta situatie; este incalcata regula de baza a existentei sale, ratiunea de a vinde in
scopul realizarii de profit. Continuitatea activitatii unei astfel de intreprinderi este pusa
sub semnul intrebarii.
Rezultatul financiar este dat de diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile
financiare. Daca rezultatul exploatarii este efectul combinarii sau transformarii factorilor
de productie in bunuri, rezultatul financiar este efectul modificarii valorii instrumentelor
financiare detinute de intreprindere, al gradului de indatorare al intreprinderii, al politicii
de gestionare a excedentului de resurse financiare ale intreprinderii. Cum efortul financiar
pe care il face o intreprindere are ca scop stimularea activitatii de exploatare, in cazul in
care din activitatea financiara se degaja pierdere, o situatie normala ar caracteriza
intreprinderea daca rezultatul exploatarii ar asigura acoperirea acesteia.
Ca expresie a gestiunii financiare, rezultatul financiar poate fi analizat separat de celelalte
forme ale rezultatului, generate de activitatea de exploatare, respectiv de activitatea
extraordinara. Iar daca in cadrul analizei mentionate se departajeaza veniturile si
cheltuielile financiare generate de finantarea activitatii de exploatare de veniturile si
cheltuielile imputabile strategiilor financiare ale intreprinderii, se evidentiaza calitatea
gestiunii financiare a intreprinderii.
Atit rezultatul exploatarii cit si rezultatul financiar sunt componente ale rezultatului
corespunzator activitatii curente desfasurate de intreprindere, rezultat prezentat sub
denumirea de rezultatul curent. Ca si la celelalte doua forme de rezultat prezentate,
marimea rezultatului curent nu se afla sub incidenta politicii fiscale.
Dimensionarea influentelor elementelor extraordinare asupra activitatii intreprinderii se
face cu ajutorul rezultatului extraordinar. Luind in considerare caracterul extraordinar
al acestor elemente, caracterul lor nerepetitiv, rezultatul extraordinar nu ocupa un loc
determinant in cadrul analizei rentabilitatii.
Calculul rezultatului brut la nivel de intreprindere se face fie prin insumarea rezultatului
curent cu rezultatul extraordinar, fie prin scaderea din veniturile totale a cheltuielilor
totale.
( - ) Venituri totale Cheltuieli totale Rezultat brut

Schema 1.2 Mod de formare a rezultatului brut in viziunea normelor romanesti
39
Rezultatul brut al exercitiului masoara rentabilitatea globala a activitatii intreprinderii,
este sinteza capacitatii intreprinderii de a-si folosi eficient resursele.
Daca se ia in calcul impactul fiscalitatii asupra rezultatului brut, se determina rezultatul
net al exercitiului. Rezultatul net al exercitiului exprima excedentul sau deficitul de
resurse asigurat prin capacitatea intreprinderii de gestionare a capitalurilor in cadrul
activitatii desfasurate.
Rnet = Rbrut Ip
Unde: Ip = Rimpozabil*Ci si Rimpozabil = Rbrut-Vni+Chned-Pfiscal
Sesizam in formulele de calcul mai sus prezentate dubla influenta, in sensuri diferite, a
modificarii rezultatului brut asupra rezultatului net. Cresterea/scaderea profitului brut
atrage cresterea/scaderea rezultatului net ca expresie a rentabilitatii si in acelasi timp
scaderea/cresterea rezultatului net prin prisma fiscalitatii. De aici se naste marea dilema a
intreprinzatorului: accept un profit brut ca rezultat al activitatii in conditii de fiscalitate
excesiva sau recurg la cosmetizarea profitului brut pentru a nu afecta lichiditatea prin
suportarea unui impozit pe profit suficient de mare? Decizia nu se lasa asteptata, este
marcata de interesele startegice pe termen lung.
Gradul de remunerare al investitorilor, marimea resurselor lasate la dispozitia
intreprinderii in scopul dezvoltarii, sunt influentate in mod direct de dimensiunea
rezultatului net al exercitiului.
Impozitul pe profit este stabilit cumulat, pentru toate cele trei tipuri de rezultat. In acest
context, investitorii si ceilalti utilizatori ai informatiei privind intreprinderea sunt privati
de dreptul de a cunoaste latura fiscala pentru fiecare tip de activitate in parte si implicit
rezultatul net pe fiecare activitate.
Avantajul calcularii rezultatului exercitiului (profit sau pierdere), plecind de la cele trei
rezultate intermediare, rezida in posibilitatea analizarii succesive a impactului lor asupra
rezultatului final al intreprinderii. Interesul asupra unei forme sau alta a rezultatului
activitatii intreprinderii difera in functie de specificul utilizatorului informatiei. O
societate bancara va fi interesata de dimensiunea rezultatului curent al activitatii ajustat
cu cheltuielile cu dobinzile, statul are interes pentru rezultatul brut iar investitorii
urmaresc evolutia rezultatului net.
Utilizatori ai informatiei Interes manifestat pentru:
Sistem bancar Rezultat curent, exclusiv cheltuielile cu dobinzile
Stat Rezultat brut
Investitor Rezultat net

Schema 1.3 Forme ale rezultatului activitatii intreprinderii si utilizatorii informatiilor
privind dimensiunea inregistrata de rezultat
Sinoptic, formarea rentabilitatii absolute pe categorii de activitati se prezinta astfel:
40
Activitatea
de
exploatare
Rezultat din
exploatare
Rezultat
curent
Activitatea
financiara
Rezultat
financiar
Rezultat
brut
Rezultat
net
Venituri
extraordinare
Impozit pe
profit
Rezultat
extraordinar
Cheltuieli
extraordinare
(-)
Venituri din
exploatare
( - )
( - )
( + )
( - )
Venituri
financiare
Cheltuieli
financiare
( + )
Cheltuieli din
exploatare
Activitatea
extraordinara

Schema 1.4 Forme ale rentabilitatii absolute in functie de natura activitatii
Sensul si dimensiunea rezultatului net sunt date de gradul de acoperire a rezultatului
financiar de catre rezultatul exploatarii, de dimensiunea si sensul rezultatului curent
*
.
Situatia ideala, ce caracterizeaza sanatatea financiara a intreprinderii, presupune un
rezultat al exploatarii pozitiv si, in acelasi timp un rezultat financiar pozitiv. Iar daca in
acest caz exista si o durata medie de incasare a creantelor inferioara duratei medii de
plata a obligatiilor, atunci cu siguranta se poate discuta despre starea de performanta a
intreprinderii.
RE>0
RF>0
RC>0

Schema 1.5 Starea de sanatate financiara a intreprinderii
Situatia frecvent intilnita, considerata normala pentru intreprinderi, presupune un rezultat
al exploatarii pozitiv, suficient pentru a acoperi pierderea din activitatea financiara.

*
Andronic B.C Performanta firmei, Ed Polirom, Bucuresti, 2000

41
RF<0
RC>0
RE>0

Schema 1.6 Starea normala a intreprinderii
Daca nu se asigura o continuitate a desfasurarii activitatii in conditiile mentionate sau
daca se forteaza politica de investitii, atunci situatia intreprinderii poate deveni
vulnerabila.
Exista posibilitatea ca intreprinderea sa asigure din activitatea de exploatare profit dar nu
suficient pentru a acoperi pierderea financiara (sa o numim situatie strategica).
R E > 0
R F < 0
R C < 0

Schema 1.7 Starea strategica a intreprinderii
Se pot confrunta cu un rezultat al exploatarii pozitiv dar nu suficient pentru acoperirea
pierderii financiare intreprinderile aflate in faza de lansare a activitatii sau
intreprinderile care in scopul extinderii activitatii, au avut o politica de investitii agresiva
(finantata prin credite) cu efecte in timp.
Daca desfasurarea activitatii de exploatare implica pierdere iar activitatea financiara
mareste pierderea din exploatare, intreprinderea se afla intr-o stare critica. Se impune
analiza cauzelor care au condus la aceasta situatie si totodata a capacitatii intreprinderii
de a asigura continuitatea activitatii sale.
R E < 0
R F < 0
R C < 0

Schema 1.8 Starea critica a intreprinderii
Realizarea unui rezultat curent pozitiv pe baza profitului financiar, in conditiile unei
pierderi din activitatea de exploatare, este caracteristic pentru societatile financiare. Este
o situatie considerata exceptie, intilnita si la intreprinderi ce fac parte dintr-un grup,
care isi abandoneaza activitatea de baza si devin surse de finantare pentru celelalte.
42
R C > 0
R E < 0
R F > 0

Schema 1.9 Starea exceptie a intreprinderii
Cazul in care se inregistreaza pierdere din activitatea de exploatare, profit financiar dar
pierdere curenta, este specific intreprinderilor care isi desfasoara activitatea intr-un mediu
concurential puternic, cu mari cheltuieli de exploatare dar fara dificultati in recuperarea
creantelor, cu termene de plata a obligatiilor mai mari.
RC<0
RE<0
RF>0

Schema 1.10 Starea de dificultate a intreprinderii
Prin analiza dinamica si structurala a veniturilor si cheltuielilor intreprinderii, se confirma
cele doua posibilitati de asigurare a rentabilitatii intreprinderii: cresterea veniturilor si
reducerea cheltuielilor. Iata ca in contextul rentabilizarii activitatii intreprinderii, un rol
esential este detinut de coordonarea consumului de resurse. Grupind cheltuielile unei
intreprinderi cu activitate de productie in cheltuieli cu materii prime si materiale,
cheltuieli de stocare, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de productie si cheltuieli
financiare (considerind nul efectul elementelor extraordinare), rentabilizarea activitatii
intreprinderii este intretinuta prin urmatoarele masuri (in ceea ce priveste coordonarea
elementelor de natura cheltuielilor)
*
:

*
Niculescu M. Diagnostic economic, Ed Economica, Bucuresti, 2003

43
Elemente principale de cheltuieli Maximizarea rentabilitatii prin:
Surse de aprovizionare la cel mai bun pret
Contracte de aprovizionare cu preturi prestabilite
Cresterea puterii de negociere cu furnizorii
Reducerea consumului factorilor de productie
Securitatea si ritmicitatea aprovizionarilor
Cheltuieli de stocare, depozitare Optimizarea stocurilor active si de siguranta
Accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor
Politica judicioasa de recrutare a personalului
Cheltuieli cu personalul Sistem de remunerare si stimulare materiala si morala
Cresterea nivelului de pregatire profesionala
Standardizarea diferitelor componente
Alte cheltuieli de productie Autonomizarea ciclului de productie
Substituirea si combinarea factorilor de productie
Gestionarea eficienta a lichiditatilor
Cheltuieli financiare Accelerarea duratei medii de incasare a creantelor
Politica de indatorare bazata pe cresterea eficientei activitatii
Cheltuieli cu materii prime, materiale

Schema 1.11 Structura cheltuielilor intreprinderii si orientarea strategica a
intreprinderii in vederea maximizarii rentabilitatii

2. Analiza marjei comerciale

Marja Comerciala (fig 1.1) vizeaza in exclusivitate intreprinderile comerciale sau numai
activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate mixta (industriale sau comerciale).
Pentru aceste intreprinderi indicatorul marja comerciala reprezinta mai degraba o masura
a fluxului global al activitatii de comert cu marfuri decit un indicator de rezultat real.
Excedentul vinzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare reprezinta marja
comerciala.

Vinzari de marf uri
(-)
Costul marf urilor vindute
Marja comerciala

Fig.1.1Mod de formare a marjei comerciale
Marimea marjei comerciale trebuie apreciata in functie de tipul politicii de vinzari
promovata de intreprindere. Astfel, in cazul intreprinderilor specializate in comert de lux
sau comert traditional, corespunzator unei cifre de afaceri reduse ii revine o marja
comerciala ridicata; intreprinderile care practica metode de vinzare prin autoservire si
dispun de suprafete mari, de regula inregistreaza o marja comerciala redusa in conditiile
unei cifre de afaceri ridicate. Pentru intreprinderile cu activitate comerciala, reperul in
diagnosticarea profitului il constituie departajarea cifrei de afaceri in functie de costul
marfurilor si marja comerciala:
44
Impozit pe
profit
Rezultat
net
Cifra de afaceri
Costul marfurilor vindute Marja comerciala
Rezultat brut Cheltuieli de distributie

Atit indicatorii de rezultate cit si capacitatea de autofinantare din exploatare permit prin
variatia relativa inregistrata dar si prin corelarea cu evolutia altor indicatori economico-
financiari, estimarea rentabilitatii intreprinderii; deteriorarea sau imbunatatirea starii de
performanta economico-financiara este cu siguranta semnalata prin dimensiunea
absoluta sau relativa a indicatorilor mentionati. Cu titlu de exemplu, marja comerciala
( ) MC comparata cu cifra de afaceri a intreprinderilor cu activitate comerciala (regasita
sub denumirea de rata a marjei comerciale-(
MC
R ) evidentiaza impactul politicii
comerciale privind preturile practicate si sursele de aprovizionare utilizate asupra
rezultatului activitatii.
100 *
CA
MC
R
MC
=
Analiza evolutiei ratei marjei comerciale permite caracterizarea strategiei intreprinderii
de maximizare a profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre
intreprinderi pe o perioada mai mare de timp. Utilitatea acestei rate este regasita si in
estimarea profiturilor viitoare ale intreprinderii. O intreprindere cu o rata a marjei
comerciale de dimensiune redusa este vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula
sau reduce serios profiturile.
Factorial, marja comercial se poate analiza pe baza modelului:
mc
R CAmf MC = ,
unde: CAmf vnzri de mrfuri;
mc
R rata medie a marjei comerciale.
Analitic, rata medie a marjei comerciale poate fi calculat:
2
mci i
mc
100
r g
R

= ,
unde:
g
i
structura vnzrilor de mrfuri; r
mci
rata marjei comerciale pe tipuri de mrfuri.
Sistemul factorial de analiz a marjei comerciale este:

CAmf

MC g
i

mc
R

r
mci

45
3.Analiza factoriala a rezultatului brut al exercitiului

Modelul de analiza factoriala a rezultatului brut sintetizeaza efectul variatiei veniturilor
totale dar si al rezultatului mediu la un leu venituri (ca forma a eficientei):
Vt
Rbrut gi
prb
prbi

Fig 1.2 Sistem de analiza factoriala a rezultatului brut

= = = prb V
V
C
V Ct V Rbrut
t
t
t
t t
* ) 1 (

Unde:

= Rbrut rezultatul brut al exercitiului; =
t
V venituri totale; =
t
C cheltuieli totale
=
_
prb rezultat (profit) mediu la un leu venituri totale
100
_

=
i i
prb g
prb
=
i
g structura veniturilor totale pe categorii de activitati
=
i
prb rezultat (profit) brut la un leu venituri, pe categorii de venituri

Pentru cuantificarea influentelor factorilor ce rezulta pe baza modelului de calcul si
analiza a rezultatului brut, s-au folosit relatiile:
1. influenta sumei veniturilor totale:
0
_
* ) (
0 1
prb V V
t t

Nota: cu indice 0 s-au notat valorile din baza de comparatie, iar cu indice 1
valorile care se compara cu baza.
2. influenta profitului mediu brut la un leu venituri totale: ) ( *
0
_
1
_
1
prb prb V
t

din care:
2.1 influenta structurii veniturilor: ) ( *
0
_
1
prb prb V
rec t

2.2 influenta profitului mediu la un leu venituri pe categorii: ) ( *
1
_
1
rec t
prb prb V

4. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii

In functie de nivelul bazei tehnicomateriale existente in intreprindere, de natura
activitatii desfasurate, de natura factorilor a caror evolutie se doreste a se evidentia, in
analiza factoriala a rezultatului exploatarii se pot folosi modelele:
46
a)
_
* exp exp exp Re pre l V l Ch l V xpl = =
unde:
= xpl Re rezultatul exploatarii; = l V exp venituri din exploatare;
= l Chexp cheltuieli din exploatare
=
_
pre profitul (rezultatul) mediu la un leu venituri din exploatare
100
i i
pre g
pre
=
i
g structura veniturilor din exploatare
=
i
pre profitul (rezultatul) la un leu venituri pe categorii de venituri din
exploatare
Modelul este recomandat intreprinderilor cu activitate productiva, pentru care productia
stocata si productia imobilizata au valori mari, iar baza tehnicomateriala nu este foarte
ridicata.

5. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri
Cifra de afaceri este componenta de baza a veniturilor din exploatare. O situatie
considerata normala pentru intreprindere presupune inregistrarea de profit corespunzator
cifrei de afaceri.
Rezultatul exploatarii este pozitiv sau negativ in functie de evolutia rezultatului aferent
cifrei de afaceri. Daca o intreprindere inregistreaza pierdere corespunzatoare cifrei de
afaceri, se impune o analiza riguroasa a cauzelor care au condus la aceasta situatie; este
incalcata regula de baza a existentei sale, ratiunea de a vinde in scopul realizarii de profit.
Continuitatea activitatii unei astfel de intreprinderi este pusa sub semnul intrebarii. Din
aceste considerente, vom discuta in cele ce urmeaza despre profitul aferent cifrei de
afaceri abandonind notiunea de rezultat aferent cifrei de afaceri.
Pentru analiza factoriala a profitului intreprinderii, sunt utilizabile urmatoarele modele:
a)
i i
n
i
i i
n
i
p qv p qv CH CA P
_
1
_
1

= =
= =
Unde:
P = profit aferent cifrei de afaceri; CA = cifra de afaceri
CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri; =
i
qv cantitatea vinduta pe unitate de
produs i
=
i
g structura productiei vindute pe produse; =
i
c cost pe unitate de produs i
=
i
p
_
pret mediu de vinzare pe produse
Modelul prezentat este recomandat intreprinderilor cu activitate productiva, avind
avantajul de a detalia efectul modificarii volumului si structurii vinzarilor, al costului si
pretului mediu de vinzare pe produse asupra profitului aferent cifrei de afaceri.
Pornind de la acest model, s-ar putea construi urmatorul sistem de factori, care prin
actiunea lor se reflecta in profitul aferent cifrei de afaceri:

47

v
q

i
g

P
i
p
_

i
c
Fig 1.3 Sistem factorial de analiza a profitului (modelul a)
Exemplu:
Nr.
crt
Indicator 0 1
1. Cifra de afaceri 1.000.000 1.102.400
2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 800.000 868.140
3. Indicele preturilor - I
p
104%
4. I
C
indicele costului 105%
5. Profitul aferent cifrei de afaceri 200.000 234.260
I. Determinarea modificrii profitului

1 0
234.260 200.000 34.260 P P P = = = +
II. Determinarea influenei factorilor asupra modificrii profitului aferent CA

1. determinarea influentei modificarii volumului vinzarilor asupra profitului
aferent cifrei de afaceri
( )
1 1
1
1 0
1
1 1 1 0
1 1
1 0
0 0
1
0 0
1
1 0 1 1
1 1
1 0
1
0 0
1
1.102.400 1.060.000
1.
;
060.000
;
104% 1

.000
n
vi i
i
p
n
v
P
q
vi
n n
vi i
i i
i
n n
vi i vi i
n
i i
vi i
n
i i
q vi i
n
p
i
vi i
vi i q
n
p
i
vi i
i
i
q p
q P I P
q p q p
I q p
I
q p
I
q p
q p q p
q p I
I
q p
=
=
= =
=
=
= =
=
=
=
= = = =
=
= =
=
( )
0 0
1, 06
.000
200.000 1, 06 200.000 12.000
P
q
vi
q P I P
=
= = =

48
2. determinarea influentei modificarii structurii vinzarilor asupra profitului
aferent cifrei de afaceri

( )
( )
1 0 1 0 0
1 1
1 1 1
1
1 0
1
1 1
1
1 0
1
1 0 1 0 0
1 1
1
1
1 0
1
868.140
826.800
10
;
5%

n n
P
vi i vi i q
i
i i
n
vi i
n
i
n
vi i
i
c
n
vi i
i
n
vi i
n
i
vi i
c
i
n n
P
vi
v
i vi i q
i
i i
i i
c
i
q c
I
q c
q c
q c
I
g q p
g q p q c P I
q c
q c
I
q c P I
=
=
=
= =
=
=
= =
=

=
=
= = =

=

(1.060.000 826.800) 212.000 21.200 = = +

3. determinarea influentei modificarii costurilor asupra profitului aferent cifrei de
afaceri
( )
1 0
1
n
P
vi i
i
i
c q p
=
=
1 1 1 0
1 1
n n
vi i vi i
i i
q c q p
= =

1 0
1
826.800 868.140 41.340
n
vi i
i
q c
=

=

=
=

4. determinarea influentei modificarii pretului asupra profitului aferent cifrei de
afaceri
( )
1 1 1 1
1 1
n n
P
vi i vi i
i
i i
p q p q c
= =
=
1 0 1 1
1 1
n n
vi i vi i
i i
q p q c
= =

1.102.400
1.102.400 42.400
1, 04

=
= = +

Profitul aferent cifrei de afaceri a crescut fa de perioada luat ca baz de comparaie cu
34.260 mii lei. Asupra profitului cei 4 factori de influen au acionat astfel:
a. creterea volumului vnzrilor cu 6% a asigurat un profit suplimentar fa de
perioada precedent cu 12.000 mii lei. Creterea cantitii vndute poate fi efectul
extinderii reelei de distribuie, mbuntirea imaginii pe pia., creterii gradului
de pregtire profesional a personalului angajat, creterea cererii ntr-o mai mare
msur dect oferta.
b. Prin modificarea structurii vnzrilor, P a fost cu 21.200 mii lei mai mare dect
n perioada de baz. n acest sens modificarea structurii vnzrilor este explicat
49
prin creterea ponderii vnzrilor cu o rentabilitate mai mare dect media stabilit
pe ntreprindere n perioada precedent. Considerm justificat modificarea
structurii vnzrilor dac a avut la baz modificarea cererii pe pia i nu
disfuncinalitilor n activitatea de aprovizionare a ntreprinderii.
c. Costul unitar a crescut fa de perioada precedent cu 5% ceea ce implicit a
generat scderea profitului aferent CA cu 41.340 lei. Creterea costurilor poate fi
efectul creterii consumurilor specifice sau/i a preurilor de aprovizionare.
Considerm justificat creterea costurilor dc a avut ca efect mbuntirea calitii
produselor i a atras o cretere a profitului prin pre i cantitate vndut.
d. Creterea preului mediu cu 4% a condus la nregistrarea unui profit suplimentar
fa de perioada precedent cu 42.400 lei. Creterea preului meduu poate fi
determinat de mbuntirea calitii produselor, mbuntirea imaginii
produselor, creterea cererii ntr-o mai mare msur dect oferta.
Influena nefavorabil exercitat de creterea costurilor a fost acoperit de influena
favorabil generat de creterea cantitiui, odificarea structurii vnzrilor i creterii
preului ediu de vnzare asfel nct per total, societatea a obinut un profit suplimentar
fa de perioada precedent de 34.260 lei.
n scopul creterii n continuare a profitului aferent CA se poate aciona astfel:
Creterea volumului vnzrilor prin extinderea reelei de distribuie
Creterea ponderii vnzrilor cu o rentabilitate mai mare dect cea stabilit
ca medie de ntreprindere n contextul respectrii cerinei pe pia.
Reducerea costului unitar fr a afecta calitatea produselor prin mai buna
negociere a preurilor de aprovizionare, reducerea consumurilor specifice
pe unitate de produs
Creterea preului mediu prin calitate
b)
_
* pr CA P =
In acest caz se opereaza cu urmatorul model:

NS
T

i
qv t
CA h w
_

P
i
p
_

i
g
_
pr
i
p
_

i
c
Fig.1.4 Sistem factorial de analiza a profitului (modelul b)
50
unde : =
_
pr profitul mediu la un leu cifra de afaceri; T = fond total de timp de munca
NS = numar mediu de salariati; t = timp mediu de lucru pe salariat
= h w
_
productivitate medie orara
Prin modelul prezentat se retin doi factori fundamentali asupra carora se poate actiona in
vederea cresterii profitului aferent cifrei de afaceri: dimensiunea cifrei de afaceri (cu rol
de factor cantitativ) si profitul mediu la un leu cifra de afaceri (factor ce denota eficienta
economica). Sesizabila este dubla actiune a pretului mediu de vinzare asupra profitului:
prin cifra de afaceri si prin profitul mediu la un leu cifra de afaceri. Si acest model este
recomandat in principal intreprinderilor cu activitate productiva.

c)
CA
P
Mf
CA
T
Mf
T P * * *
_
_
=

Unde:
=
T
Mf
_
gradul de inzestrare tehnica a muncii
=
_
Mf
CA
eficienta (randamentul) mijloacelor fixe
Modelul prezentat, aparte din punct de vedere cognitiv, implica in diagnosticarea
profitului aferent cifrei de afaceri variabile cu un spectru larg al relevantei. Alaturi de
structura vinzarilor, pret si cost unitar, in caracterizarea evolutiei profitului aferent cifrei
de afaceri sunt implicate timpul de lucru, gradul de inzestrare tehnica si randamentul
mijloacelor fixe.

6.Analiza factoriala a profitului pe produs

Un diagnostic complet al profitului aferent cifrei de afaceri cuprinde in mod evident si
diagnosticarea profitului pe produs. Marimea profitului pe produs ( ) combina efectul
modificarii cantitatii vindute (
v
q ) cu efectul variatiei pretului mediu de vinzare (
_
p ) si al
costului unitar (
_
c ):
* ) ( * * *
_ _ _ _
v v v v
q c p q c q p q = = =

Asadar, in ceea ce priveste cresterea profitului pe produs, intreprinderea poate actiona
asupra cresterii pretului mediu de vinzare (in limita acceptata de puterea de cumparare a
potentialilor clienti si luind in considerare politica comerciala practicata de concurenta) si
reducerii costului mediu unitar (fara a afecta calitatea activitatii desfasurate). Modificarea
costului mediu unitar se afla sub incidenta urmatorilor factori:

51
Consum specific de materii prime si materiale
Pret mediu de aprovizionare
Timp de munca pe unitate de produs
Salariu mediu orar
Cheltuieli indirecte pe unitate de produs
Cost mediu
unitar

Schema 3.4 Sistemul de factori ce actioneaza asupra variatiei costului mediu unitar

Abilitatea intreprinderii de a realiza un excedent de profit in conditiile unei activitati
desfasurate intr-un mediu concurential rezida in modul de gestionare a factorilor enuntati.

Curs 8: Ratele de rentabilitate expresie relativa a rentabilitatii

Analiza profitului poate oferi informatii cu privire la rentabilitatea absoluta a
intreprinderii. Atit pentru diagnosticul intern cit si pentru utilizatorii externi ai informatiei
privind intreprinderea, cunoasterea capacitatii de a produce profit absolut nu este
suficient de reprezentativa. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte
marimi, in special cu marimile care exprima efortul depus pentru obtinerea masei
profitului, degajindu-se astfel rate ale rentabilitatii care, din punct de vedere al analizei,
au o mai mare capacitate informationala.
Exprimarea rentabilitatii relative se realizeaza printr-un sistem de rate ce exprima
capacitatea intreprinderii de a asigura, cu ajutorul resurselor de care dispune, remunerarea
capitalurilor investite. Acest sistem de rate se determina ca raport intre efectele
economice si financiare obtinute de intreprindere si eforturile depuse pentru obtinerea lor.
Importanta cunoasterii ratelor de rentabilitate deriva din:
Favorizeaza orientarea structurii productiei pe produse, ramuri si subramuri, in
sensul gasirii celor care ofera cel mai mare avantaj. Fluxurile economice se
redirectioneaza permanent, imprimind activitatilor economice o dezvoltare
inegala;
Stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor;
Contribuie la intarirea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea
produselor avind in centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate;
Favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor comerciale.
In analiza economico-financiara a rezultatelor intreprinderii, ratele de rentabilitate permit
efectuarea de comparatii intre grupuri de intreprinderi, comparatii temporale pentru
aceeasi interprindere, comparatii in raport cu standardele elaborate. In functie de
elementele luate in calcul pentru determinarea lor, teoria si practica economica opereaza
cu mai multe tipuri de rate ale rentabilitatii:
1. Rate ale rentabilitatii comerciale (rate de profitabilitate);
2. Rate ale rentabilitatii resurselor consumate;
3. Rate ale rentabilitatii economice (numite si rate de randament);
4. Rate ale rentabilitatii financiare (numite si rate ale rentabilitatii globale).

52
1. Rata rentabilitatii comerciale

Analiza eficientei politicii comericiale (aprovizionare, stocare, vanzare), a politicii de
preturi practicate, se realizeaza in cu ajutorul ratei rentabilitatii comerciale. Prin
raportarea unui indicator al rentabilitatii in marimi absolute la volumul vinzarilor, se
evalueaza capacitatea intreprinderii de a genera un profit pentru o marime data a cifrei de
afaceri.
Obiectivele analizei si sfera de investigare implica constructia acestui indicator prin
luarea in considerare, in calitate de efect a rezultatului brut/net al exploatarii,
excedentului brut al exploatarii sau marja comerciala, corespunzator activitatii curente de
exploatare sau totale, reflectate prin intermediul cifrei de afaceri:
100 *
Re
CA
xpl
Rc =

sau
100 *
_
1
i v
n
i
C
p q
P
R
i
=
=
sau
100 * ) 1 (
_
1
1
i v
n
i
i v
n
i
C
p q
c q
R
i
i
=
=
=

100 *
CA
RBE
Rc =

sau
100 *
CA
Rnet
Rc =

sau
100 *
CA
MC
Rc =

sau
100 *
CA
R
R
B
C
=

Nota: in formulele de calcul a ratei rentabilitatii comerciale s-au folosit urmatoarele
simboluri:
Rc = rata rentabilitatii comerciale; Rexpl = rezultatul exploatarii
RBE = rezultatul brut din exploatare; Rnet = rezultatul net al exercitiului
=
B
R rezultat brut; MC = marja comerciala; CA = cifra de afaceri;
= P profit aferent cifrei de afaceri; =
i
v
p pret mediu de vinzare pe grupe de marfuri
53
=
i
c costul (pretul de cumparare) marfurilor
Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica evolutia acestui
indicator, de a-i stabili tendinta. Cresterea ratei rentabilitatii comerciale aferente
activitatii de exploatare fata de o anumita baza de referinta reflecta o stare pozitiva si are
loc atunci cand dinamica indicatorilor absoluti ai rentabilitatii devanseaza dinamica cifrei
de afaceri.
Rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului exploatarii demonstreaza
capacitatea intreprinderii de a obtine profit dupa calculul tuturor costurilor de exploatare
(incluzand amortizarile si provizioanele), permitand remunerarea furnizorilor de
capitaluri angajate si participarea intreprinderii la repartizarea venitului national (pe
seama impozitelor). Pentru o mai buna evaluare a performantelor activitatii de exploatare,
in cazul intreprinderilor industriale se recomanda compararea rezultatului exploatarii cu
veniturile din exploatare.
Indicatorul rata rentabilitatii determinat pe baza rezultatului brut al activitatii de
exploatare pune in evidenta capacitatea intreprinderii de a genera excedente destinate
acoperirii costului capitalurilor angajate (amortizarea imobilizarilor corporale,
remunerarea capitalurilor imprumutate), riscurilor eventuale (pe seama mecanismului de
constituire a provizioanelor) si asigurarea remunerarii asociatilor sau actionarilor . O
valoare ridicata a acestui indicator reflecta capacitatea financiara a intreprinderii de a
asigura resurse necesare investitiilor.
Modificarea ratei rentabilitatii comerciale determinata in functie de rezultatul brut din
exploatare poate fi cauzata de mai multi factori. De exemplu, o descrestere a acestei rate
poate indica o mai mare competitie pe piata si de aceea au fost impuse preturi de vanzare
mai mici, sau in mod alternativ poate exista o crestere in costul materiilor prime. O
crestere a ratei rentabilitatii comerciale in acest context poate indica faptul ca
intreprinderea este in pozitia de a exploata piata si de a cere preturi mai mari pentru
produsele sale.
Rata rentabilitatii comerciale stabilita in functie de rezultatul net
*
este o rata usor de
calculat, care nu necesita o pregatire prealabila a informatiilor, fiind recomandata in
principal analizei pe perioade scurte de timp a activitatii intreprinderilor. Dimensiunea
inregistrata de aceasta rata incorporeaza si impactul activitatii financiare, respectiv
activitatii extraordinare asupra eficientei activitatii desfasurate. Pentru investitori, rata
rentabilitatii comerciale in functie de profitul net are o semnificatie aparte: cat de mult
din fiecare leu provenit din vanzari le revine, ca si proprietar, pentru a realiza o afacere
sau pentru a primi dividende.
Relatia dintre rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului brut din
exploatare si cea calculata pe baza rezultatului net ajuta de asemenea la caracterizarea
masurii in care intreprinderea isi gestioneaza activitatea. Daca rata rentabilitatii
comerciale ce are la baza profitul net a crescut in timp ce rata ce are la baza profitul brut
din exploatare a ramas constanta, se poate spune ca intreprinderea gestioneaza in mod
eficient activitatea de exploatare. Daca rata calculata pe baza profitului net a scazut in
timp ce rata determinata pe baza profitului brut din exploatare a ramas constanta, acest

*
Weston F., Copeland Thomas E. - Managerial Finance-The Dryden Press, 1992

54
aspect ar putea indica necesitatea unui control mai strans asupra cheltuielilor activitatii
desfasurate.
Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala pune in evidenta
posibilitatea acoperirii tuturor cheltuielilor intreprinderii, cu exceptia costului de achizitie
a marfurilor vandute. Importanta cunoasterii acestui indicator rezida in aceea ca in cazul
intreprinderilor comerciale o singura categorie de cheltuieli, respectiv costul de
cumparare, este direct proportional cu vanzarile realizate, celelalte cheltuieli avand un
caracter structural accentuat. Pornind de la rata rentabilitatii comerciale calculata in
functie de marja comerciala, in cazul intreprinderilor cu activitate comerciala, se poate
calcula rata fata de rezultatul din exploatare, dupa cum urmeaza:
t
c
N C
CA
Ch
CA
MC
Rc
_ _
100 * 100 * = =

unde:
c
Ch = suma cheltuielilor de circulatie;
_
C = cota medie a adaosului comercial
t N
_
= nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulatie

Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala da o imagine
interna asupra politicii de profitabilitate a intreprinderii. Variatiile acestei rate pot indica
fraude sau erori daca nu pot fi explicate prin schimbari ale politicii de pret ale
intreprinderii sau al mixului de vanzari. Iata de ce este privita ca un indicator important
de catre auditori financiari.
Daca presupunem ca intreprinderile incearca sa isi maximizeze profiturile, exista doua
strategii contrastante: vanzari mari cu marja mica sau un volum mic de vanzari cu o
marja mare. Un studiu al ratei rentabilitatii calculate pe baza marjei contureaza imaginea
strategiei intreprinderii de maximizare a profitului si de asemenea confera o baza reala
pentru comparatii intre intreprinderi. Aceasta rata este deasemenea utila in estimarea
profiturilor viitoare, prin comparatie cu performantele diferitelor intreprinderi sau prin
comparatie cu performantele intreprinderii de-a lungul catorva ani.
O intreprindere cu o rata de rentabilitate calculata in functie de marja comerciala este
vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula sau reduce serios profiturile. Riscul este
cu atit mai mare daca intreprinderea are costuri fixe mari in contextul scaderii cifrei de
afaceri sau al cresterii costurilor.
Posibile cauze ale variatiei de la un an la altul ale ratei rentabilitatii ce are la baza
marja comerciala sunt :
cresterea costurilor care nu s-a alocat in mod proportional catre clienti prin
cresterea preturilor
incheierea de contracte de vanzare la preturi mai mici decat marjele normale de
profit
schimbari in mixul de vanzari (vanzare de produse cu inalt grad de profitabilitate,
sau vanzari mai mici de produse cu marja de profit mica, sau viceversa)
erori in procedura cut-off (incluzand in volumul vanzarilor vanzarea unui
produs care nu a fost inclus la cumparari pentru ca factura de cumparare a fost
primita tarziu);
55
In legatura cu indicatorii rentabilitatii comerciale se pot face urmatoarele aprecieri:
pun in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate;
evidentiaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare;
masoara nivelul rezultatului brut al exploatarii, independent de politica financiara,
politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor extraordinare;
pun in evidenta eficienta activitatii de exploatare: productive, administrativa si
comerciala.
Principalele rezerve de crestere a ratei rentabilitatii comerciale vizeaza:
sporirea vanzarilor,
cresterea puterii de negociere a intreprinderii cu furnizorii si obtinerea
unor preturi de achizitie avantajoase,
ameliorarea structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o
marja comerciala individuala mai mare,
accelerarea rotatiei stocurilor,
optimizarea cheltuielilor,
maximizarea preturilor de vanzare, etc.
Rata rentabilitatii comerciale se deosebeste de rata rentabilitatii economice respectiv de
rata rentabilitatii financiare prin faptul ca nu ia in calcul masa capitalului propriu sau
imprumutat investit in activitatea intreprinderii, care de fapt, ii permite obtinerea cifrei de
afaceri.
Acest indicator este independent de structura finaciara a intreprinderii si nu se preteaza
comparatiilor inter-intreprinderi tocmai datorita faptului ca nu tine seama de masa
capitalului investit pentru desfasurarea activitatii. O intreprindere poate inregistra la un
moment dat o rata a rentabilitatii comerciale mai mare decit a concurentilor sai, insa cu o
masa de capital relativ superioara. Pentru a se inlatura acest dezavantaj, rata rentabilitatii
comerciale se utilizeaza in analiza in mod conjugat cu rapoartele ce exprima rotatia
capitalurilor.
Analiza detaliata a ratei rentabilitatii comerciale pune in evidenta marja de contributie a
fiecarui produs, care alcatuieste gama produselor ce va fi destinata vinzarii, la realizarea
rentabilitatii comerciale a intreprinderii, creindu-se astfel posibilitatea mentinerii in
planul de productie a acelor produse capabile sa-i aduca contributia maxima, in corelatie
cu cerintele pietei, si cu resursele de care dispune intreprinderea. Practica recomanda
corelarea analizei rentabilitatii comerciale cu analiza marjei, pentru a evidentia toate
pirghiile cu care este posibila rentabilizarea intreprinderii: marja bruta aferenta fiecarui
produs obtinut in cadrul intreprinderii, volumul si structura productiei obtinute si vindute,
preturile medii de vinzare, costurile variabile aferente productiei si costurile fixe.

2. Rata rentabilitatii resurselor consumate

Rata rentabilitatii resurselor consumate se calculeaza prin raportarea unui indicator al
rezultatelor la consumul de resurse implicat in obtinerea lui, exprimind in acest fel
eficienta efortului materializat in costuri. Literatura de specialitate ne prezinta rata
rentabilitatii resurselor consumate sub urmatoarele modalitati de calcul:
100 *
CH
P
Rrc =
56
sau
100 * ) 1 (
1
_
1
=
=
=
i v
n
i
i v
n
i
c q
p q
Rrc
i
i

unde:
Rrc = rata rentabilitatii resurselor consumate; P = profit aferent cifrei de afaceri
CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri;
Dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este data in principal de variatia
structurii vinzarilor, a costului unitar si a preturilor de vinzare.
Asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate se remarca influenta costului, in sensuri
diferite, atit prin numaratorul cit si prin numitorul raportului: cresterea costului
antreneaza atit scaderea numaratorului (a profitului) cit si cresterea numitorului (a
cheltuielilor aferente cifrei de afaceri). Din acest punct de vedere, impactul costului
asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate este mult mai puternic comparativ cu alte
rate
*
.
Dupa cel de-al doilea model, dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este
direct proportionala cu rezultatul exploatarii si invers proportionala cu cheltuielile de
exploatare. Prin dinamica relativa a rezultatului exploatarii superioara celei inregistrate
de cheltuielile de exploatare, cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate este
evidenta.
In literatura de specialitate, se discuta despre valoarea optima a ratei rentabilitatii
resurselor consumate ca fiind incadrata intre 9% si 15%.
Varianta agreat de calcul al ratei rentabilitii resurselor consumate este:
100
Pr
=
Ch
R
rc
,
unde:
Pr profit aferent cifrei de afaceri;
Ch cheltuieli aferente cifrei de afaceri.

Modelul de analiz factorial a ratei rentabilitii resurselor consumate va fi:
100 1 100

i i
i i
i i
i i i i rc
c qv
p qv
c qv
c qv p qv
R
Conform modelului, factorii ce influeneaz rata rentabilitii costurilor sunt:
structura cifrei de afaceri pe produse (g);
costurile complete unitare (c);
preturile de vnzare (p), exclusiv TVA.
Analiza factorial a ratei presupune aplicarea metodei substituiei n lan, ca metod
de analiz cantitativ.

- mii lei -

*
Robu V., Georgescu N. Analiza economicofinanciara, Editura ASE, Bucuresti, 2001

57
Nr.
crt.
Indicatori
Perioada
precedent
Perioada
curent
1. Cifra de afaceri 911.067 1.082.357
2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 796.487 862.239
3. Cifra de afaceri recalculat (qv
1
.p
o
) x 894.510
4.
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
recalculate (qv
1
.c
0
) x 730.711
5. Profitul aferent cifrei de afaceri 114.580 220.118
6.
Rata rentabilitii resurselor consumate
(%) 14,38% 25,53%

Modificarea ratei fa de perioada precedent a fost de:
R
rc
= R
rc
1

- R
rc
0
= 25,53% - 14,38% = + 11,15%
Metodologia de analiz factorial i cuantificarea influenelor se prezint astfel:
1. Influena modificrii structurii produciei vndute:
100 1 100 1
0 0
0 0
0 1
0 1
i i
i i
i i
i i
c qv
p qv
c qv
p qv
g =
= 22,42% - 14,38% = + 8,04%
2. Influena modificrii costurilor complete unitare:
100 1 100 1
0 1
0 1
1 1
0 1
i i
i i
i i
i i
c qv
p qv
c qv
p qv
c =
= 3,74% - 22,42% = -18,68%
3. Influena modificrii preurilor de vnzare:
100 1 100 1
1 1
0 1
1 1
1 1
i i
i i
i i
i i
c qv
p qv
c qv
p qv
c =
= 25,53% - 3,74% = +21,79%
Rata rentabilitii resurselor consumate a nregistrat o cretere semnificativ fa
de perioada precedent, cretere bazat pe influena favorabil a structurii produciei
vndute i pe creterea preurilor de vnzare.
Modificrile din structura vnzrilor au determinat o cretere a ratei cu 8,04%,
datorit majorrii ponderii produselor vndute cu o rentabilitate fa de costuri mai
mare dect rentabilitatea medie fa de costuri nregistrat la nivelul ntregii producii
n perioada de referin. Situaia poate fi datorat unor mutaii favorabile pe piaa de
desfacere, dar i eforturilor firmei n scopul obinerii i vnzrii acestor produse.
Creterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilitii
resurselor consumate cu 18,68%. Aceasta poate fi efectul creterii costurilor de achiziie a
resurselor materiale, a cheltuielilor cu salariile sau a costurilor de distribuie.
58
O influen important o are evoluia preurilor de vnzare, care a dus la creterea
ratei rentabilitii resurselor consumate cu 21,79%. Creterea preurilor de vnzare poate
fi determinat de mbuntirea calitii produciei vndute, de inflaie sau de influena
unor factori conjuncturali (scderea puterii concurenilor, creterea puterii de cumprare
etc.).

3. Rata rentabilitatii economice

Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate in
activitatea intreprinderii, sunt prezentate prin rata rentabilitatii economice. In literatura de
specialitate, rata rentabilitatii economice este calculata dupa urmatoarele modele:

100 * Re
At
Rc
=

sau
100 * Re
At
RBE
=

sau
100 *
Re
Re
At
xpl
=

100 *
exp
Re
Re
l A
xpl
=

Sau
100 * Re
Kinvestit
RBE
=

sau
100 *
Re
Re
Kinvestit
xpl
=

unde:
Re = rata rentabilitatii economice;
RBE = rezultat brut din exploatare
Rexpl = rezultatul exploatarii;
At = active totale
Aexpl = active de exploatare;
Kinvestit = capital investit;
= Rc rezultat curent
In formula de calcul a ratei rentabilitatii economice, folosirea la numarator a rezultatului
exploatarii sau a rezultatului brut din exploatare este dictata de interesele in luarea in
59
considerare sau nu a politicii de amortizare sau aprovizionare a intreprinderii. In
componenta capitalului investit sunt incluse valoarea bruta a activelor fixe, nevoia de
fond de rulment si disponibilitatile intreprinderii. De altfel, problema utilizarii activelor
totale sau a capitalului investit in determinarea ratei rentabilitatii economice este destul
de controversata in literatura de specialitate.
Indiferent de modalitatea de calcul utilizata, rata de rentabilitate economica este
independenta de mecanismul de finantare, de impactul activitatii extraordinare cit si de
politica fiscala.
Rentabilitatea economica surprinde eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate
pentru desfasurarea activitatii unei intreprinderi. Capitalurile angajate de o intreprindere
in cursul unui exercitiu financiar sunt reprezentate de capitalurile proprii si capitalurile
imprumutate. Remunerarea capitalurilor sub forma dividendelor sau a dobanzilor se
realizeaza dupa ce sunt acoperite investitiile strategice (active fixe), investitiile de
exploatare (nevoia de fond de rulment) si investitiile de echilibru (pentru asigurarea
disponibilitatilor banesti). Rentabilitatea economica a capitalurilor investite nu tine seama
de modalitatea de procurare a capitalurilor.
Rata rentabilitatii economice exprima pe de o parte gradul de remunerare a capitalurilor
angajate in activitatea intreprinderii, iar pe de alta parte, modalitatea de remunerare a
riscurilor asumate de actionari sau asociati pentru capitalul investit in intreprindere.
Dimensiunea ratei rentabilitatii economice joaca un rol hotaritor in stabilirea modalitatii
de finantare pe termen lung si scurt. Tot capitalul avansat in activitatea intreprinderii
trebuie remunerat dar, spre deosebire de capitalul propriu (remunerat in masura obtinerii
de profit), capitalul imprumutat trebuie remunerat indiferent de rezultatele intreprinderii.
O intreprindere ce beneficiaza de capital imprumutat (in special de credite bancare), va
suporta cheltuieli financiare ridicate care ii vor diminua posibilitatile de autofinantare.
Pentru a asigura acoperirea nevoilor de finantare, va fi nevoita sa recurga la obtinerea de
noi credite. In aceste conditii se impune criteriul rentabilitatii: daca rata rentabilitatii
economice este superioara ratei dobinzii, este posibil si de dorit sa se apeleze la credite.
In fapt, prin compararea ratei rentabilitatii economice cu costul capitalului imprumutat
(rata dobinzii), ia nastere efectul de indatorare.
Rata rentabilitatii economice trebuie apreciata in functie de rata inflatiei. O rata a
rentabilitatii economice superioara ratei inflatiei va putea asigura conservarea substantei
economice a intreprinderii si chiar reinoirea si cresterea activelor sale economice, intr-o
perioada cit mai scurta. In realitate, rata rentabilitatii economice trebuie sa remunereze
capitalurile investite, cel putin la nivelul ratei medii a dobinzii, plus riscul economic si
financiar pe care si l-au asumat cei care au plasat capitalul in interprindere.
Rata rentabilitatii economice trebuie sa fie superioara ratei inflatiei, pentru a fi posibila o
remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din economie
(rata medie a dobanzii) si al unui nivel de risc economic si financiar asumat de cei care au
pus capitaluri la dispozitia societatii, permitand in acelasi timp reinnoirea si cresterea
activelor in cadrul societatii comerciale.
In literatura de specialitate regasim adeseori afirmatia ca o intreprindere, pentru a asigura
reinnoirea activelor sale intr-o perioada cit mai scurta paralel cu o remunerare
corespunzatoare a investitorilor, trebuie sa inregistreze o rata a rentabilitatii economice
(calculate in functie de rezultatul brut din exploatare si activele totale) valoarea de 25 %
(intr-o economie de piata cu functiune normala).
60
Dimensiunea ratei rentabilitatii economice este folosita frecvent in analize externe,
deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu intre intreprinderi apartinand
aceluiasi sector, indiferent de marimea lor sau forma de proprietate, masurand aptitudinea
capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa ca factor de productie,
reinnoire care ar trebui sa se realizeze intr-un orizont de timp mediu (de exemplu 4 ani).

At
CA

Re g (structura vnzrilor)

100
CA
P

p (preul unitar de vnzare)

c (costurile complete unitare)

Rata rentabilitii economice combin efectul vitezei de rotaie a activului total,
exprimat ca numr de rotaii
At
CA
, cu efectul ratei rentabilitii comerciale
100
CA
P
. Cele dou rate componente acioneaz diferit asupra ratei rentabilitii
economice, n funcie de natura activitii ntreprinderii i de strategia urmat. Astfel, n
industrie, firmele realizeaz rate de rentabilitate economic ridicate pe seama unor cote
de profit mai mari i nu printr-o rotaie mai rapid a activelor. ntreprinderile din sfera
comerului opereaz cu marje de profit mai reduse, dar beneficiaz de o rotaie mai
accelerat a activelor.
O strategie de meninere a poziiei concureniale pe pia determin uneori un rabat
de la marje ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care
conduce la o ncetinire a rotaiei activelor.
Rata rentabilitii economice se analizeaz factorial, la nivelul factorilor direci,
astfel:
1. Influena vitezei de rotaie a activului total:
100
0
0
0
0
1
1

=
CA
P
At
CA
At
CA
At
CA

2. Influena ratei rentabilitii comerciale:
100
0
0
1
1
1
1
=
CA
P
CA
P
At
CA
CA
P

4. Rata rentabilitatii financiare

61
Rata rentabilitatii financiare este un indicator semnificativ in aprecierea performantelor
economicofinanciare ale intreprinderii atit in cadrul diagnosticului intern cit si in
analizele solicitate de partenerii externi. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii
financiare este regasita sub urmatoarele modalitati de calcul:
rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent
100 *
Kpm
Rcurent
Rf =

sau
100 *
Kpm
Rbrut
Rf =

Nota: aceasta rata este intilnita si sub denumirea de rata economica a rentabilitatii
capitalului permanent

100 *
Kpm
Dob Rnet
Rf
+
=

rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Return on EquityROE)
*

100 *
Kpp
Rnet
Rf =

unde:
Rf = rata rentabilitatii financiare; Rcurent = rezultatul curent al exercitiului
Kpm = capital permanent; Rbrut = rezultat brut, inainte de impozitare
Rnet = rezultat net al exercitiului; Dob = dobinzi pentru datorii pe termen mediu si lung
Kpp = capital propriu
In teoria de specialitate, in cadrul ratelor de rentabilitate financiara sunt regasite si
urmatoarele rate:
rata de rentabilitate a activelor totale (Return on Total Assets ROA), calculata
dupa cum urmeaza:
100 *
At
Rnet
ROA=

rata de rentabilitate a capitalului utilizat (ROCE):
100 *
Kpm
Rid
ROCE =

unde:

*
Hawawini G., Viallet C. Finance for executives, Second Edition,

62
= Rid rezultat inainte de impozitare si dobinzi

Daca rata rentabilitatii economice exprima remunerarea capitalului investit facind referire
numai la activitatea de exploatare, rata rentabilitatii financiare cuantifica remunerarea
capitalului propriu prin prisma tuturor celor trei tipuri de activitati: exploatare, financiara
si extraordinara.
Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind sensibila la
structura financiara a intreprinderii si in mare masura influentata de gradul de indatorare
al interprinderii.
Rentabilitatea unei intreprinderi nu poate fi analizata independent de aspectele legate de
structura sa financiara. Pentru orice intreprindere prezinta interes cunoasterea structurii
financiare cu care isi poate desfasura o activitate rentabila, precum si cunoasterea
nivelului de indatorare la care poate apela, astfel incit acesta sa nu se reflecte negativ
asupra rentabilitatii sale financiare. Nerespectarea acestei restrictii ar conduce la un
dezechilibru financiar, in pofida unei rentabilitati economice semnificative, care va fi
absorbita de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de indatorare mult prea
ridicat.
Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu pune in evidenta randamentul
capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de actionarii unei societati prin
cumpararea actiunilor societatii. Profitul, sursa importanta de finatare a dezvoltarii unei
activitati, reprezinta parte componenta a capitalurilor unei intreprinderi, remunerand, in
primul rand, participarea actionarilor, prin intermediul dividendelor. O crestere a acestui
indicator evidentiaza o activitatea eficienta din punct de vedere al fructificarii
capitalurilor proprii.
In determinarea ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu se tine cont de
metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizarii si
provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile avute in vedere la
determinarea bazei de calcul a profitului impozabil.
Rentabilitatea financiara constituie un indicator de baza ce caracterizeaza performantele
intreprinderilor, indicator care se afla sub directa incidenta a politicii comerciale
(rentabilitatea comerciala), a eficientei capitalului angajat (rentabilitatea economica) cit si
a politicii financiare a intreprinderii.
Atit ratele de rentabilitate economica cit si ratele de rentabilitate financiara sunt foarte
importante pentru utilizatori, dar sunt foarte multe dificultati in folosirea lor. In principal,
problemele de baza ce apar in ceea ce priveste ratele mentionate deriva din forma de
rezultat si capital luata in calcul.

Analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare se poate face pe baza sistemului DU
PONT, i anume:
100 100 = =
Vt
Pn
Kp
At
At
Vt
Kp
Pn
R
f

Vt / At viteza de rotaie a activelor totale
At / Kp factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braul prghiei
financiare.
Pn / Vt profitul net la 1 leu venituri.
63

At
Vt

Kp
Pn

Kp
At

Vt
Pn

Managerii au posibilitatea s acioneze asupra ratei rentabilitii financiare prin
urmrirea i influenarea:
1) vnzrilor generate de utilizarea activelor;
2) modului de finanare a activelor din capitalul propriu i datorii;
3) rentabilitii nete a veniturilor.
Atunci cnd analizm viteza de rotaie a activelor, trebuie s inem cont i de
sectorul n care i desfoar activitatea societatea. Cu ct acest indicator are o valoare
mai mare, cu att eficiena utilizrii activelor totale este mai bun. Aparent, cu ct factorul
de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu att rata rentabilitii financiare
este mai ridicat, dar trebuie s inem cont, totodat, c acest indicator arat i gradul de
ndatorare. i este cunoscut c orice societate cu grad de ndatorare mare este riscant.
Stabilirea unei valori optime a factorului de multiplicare reprezint de fapt o lupt (un
arbitraj) permanent ntre profiturile i costurile pe care le implic datoriile financiare.
Totodat, trebuie subliniat c acest indicator este influenat i de sectorul unde i
desfoar societatea activitatea i de activele pe care le deine aceasta. n general,
societile care au un flux de numerar din activitatea de exploatare constant i cu un grad
mare de previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai
mare dect societile care i desfoar activitatea ntr-un sector cu un grad de risc mai
mare. Putem spune c i bncile comerciale care dispun de un portofoliu de active
diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare. O dat
cu analiza acestui indicator, trebui urmrii i ali indicatori, cum ar fi: rata lichiditii
curente, rata lichiditii imediate, rata de acoperire a dobnzilor.
Profitul net la un leu venituri arat capacitatea firmei de a practica o politic de
preuri eficient i, totodat, abilitatea firmei de a controla costurile. Acest indicator
trebuie i el interpretat n funcie de sectorul de activitate, de natura produselor
comercializate i de strategia aplicat de firm. S-a constatat c societile care au un
profit net la un leu vnzri mare au o rat a rentabilitii economice (Pnet/At) mic i
invers. Aceasta se datoreaz, de exemplu n cazul firmelor din comer, practicrii unui
adaos comercial ridicat care, dei majoreaz profitul net la 1 leu vnzri, are un efect
mult mai pronunat asupra vitezei de rotaie a activelor, ncetinind-o.
O alt variant a abordrii ratei rentabilitii financiare pe baza sistemului DU
PONT poate fi:
100 100 = =
total Activ
net Profit
propriu Capital
total Activ
propriu Capital
net Profit
Rf ,

64
unde: 100 100 =
afaceri Cifra
net Profit
total Activ
afaceri Cifra
total Activ
net Profit
, reprezentnd o form a ratei
rentabilitii economice, iar
propriu Capital
total Activ
prghia financiar.

Kp
At

Kp
Pn

At
CA

At
Pn

CA
Pn

Prin urmare, creterea interesului investitorilor depinde de doi factori:
- rata rentabilitii economice a activului;
- gradul de ndatorare a firmei.
Legat de rezultatul (profitul) evidentiat in determinarea ratelor de rentabilitate
economica si financiara, mentionam:
In cazul in care sunt comparate doua sau mai multe intreprinderi prin prisma
ratelor de rentabilitate mentionate, politicile contabile vor fi diferite in mod cert si
anumite ajustari vor fi necesare;
Contabilitatea la costul istoric tinde sa supraevalueze profitul pentru ca
deprecierea se bazeaza pe costul istoric, nu pe valoarea curenta (prezenta), si
totodata castigurile latente asupra activelor sunt incluse in profitul raportat;
Profitul poate fi considerat dupa adaugarea elementelor extraordinare care
afecteaza realizarea de comparatii;
Veniturile necomerciale pot fi omise daca obiectivul este masurarea rezultatului
asupra activelor din exploatare. Valoarea din balanta a investitiilor aducatoare de
venituri trebuie exclusa.
In ceea ce priveste deficientele ratelor de rentabilitate economica si financiara
redate de capitalul folosit in calcul, precizam:
Daca se utilizeaza costul contabil istoric, capitalul utilizat este subevaluat;
subevaluarea capitalului si supraevaluarea profitului, ca efecte cumulate ale
costului contabil istoric, duce la o supraevaluare a ratelor de rentabilitate;
La intreprinderi difera gradul de capitalizare a activelor necorporale; o posibilitate
in inlaturarea acestei deficiente ar presupune ignorarea oricarei includeri de
goodwill (fond de comert), marci si altele de aceste gen in activele imobilizate;
Determinarea descoperirilor de cont poate fi dificila. Pentru anumite intreprinderi,
descoperirile de cont reprezinta o caracteristica continua a aranjamentelor lor
financiare; descoperirile de cont ar trebui sa fie prezentate sub forma de datorii
curente. Se pot include toate dobinzile decuragand din datorii oriunde apar ele in
bilant si, pentru consistenta, sa se excluda dobanzile platite din profit in momentul
calcularii ROCE.
65
Cu toate deficientele remarcate, ratele de rentabilitate ramin indicatori de baza in
caracterizarea performantelor intreprinderilor. Abordarea sistematica a problematicii
rentabilitatii permite pozitionarea corecta a intreprinderii in sistemul strategic caruia ii
apartine si, totodata, fundamentarea obiectiva a orientarilor de perspective.

Analiza pragului de rentabilitate

Riscul de exploatare evalueaza capacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel
mai mic cost, la variatiile mediului in care actioneaza, respectiv exprima flexibilitatea
rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situatia sectorului in care
intreprinderea isi desfasoara activitatea dar si de caracteristicile portofoliului de active
proprii.
Aprecierea riscului de exploatare se realizeaza cu ajutorul pragului de rentabilitate de
exploatare, intilinit in literatura de specialitate si sub denumirea de punct critic, punct
mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legaturi intre
variatia rezultatului exploatarii si variatia volumului de activitate desfasurata de
intreprindere, marcind acel volum de activitate al intreprinderii care asigura acoperirea
cheltuielilor de exploatare, in conditiile realizarii unui rezultat din exploatare nul.
Depasirea pragului de rentabilitate asigura in fapt rentabilizarea activitatii intreprinderii.
Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informatii cu privire la volumul de
activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de timp
presupusa de acoperirea cheltuielilor, gradul de utilizare a capacitatii de productie
corespunzator pragului de rentabilitate (sau corespunzator unei anumite marimi a
profitului), profitul maxim ce poate fi realizat in conditiile date.
Analiza pragului de rentabilitate este importanta in procesul de planificare deoarece
relatia costvolumprofit poate fi influentata de proportia investitiilor in active fixe, iar la
stabilirea planurilor financiare de obicei se opereaza schimbari ale raportului dintre
valoarea activelor fixe si a celor curente.
Trebuie sa se stabileasca in acest fel un volum suficient al vinzarilor pentru acoperirea
cheltuielilor fixe si variabile; in caz contrar, intreprinderea va inregistra prin activitatea
desfasurata pierdere.
In determinarea pragului de rentabilitate se porneste de la premisa ca intreprinderea nu
poate actiona asupra preturilor de achizitie ale factorilor de productie sau asupra
preturilor de vinzare ale bunurilor si serviciilor. Pentru a asigura devansarea cheltuielilor
de catre venituri, se poate actiona numai asupra volumului de activitate desfasurata.
Cheltuielile intreprinderii, in functie de variatia fata de volumul de activitate, sunt
departajate in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe
*
. Cheltuielile variabile, ca suma la
nivel de intreprindere, se modifica odata cu volumul de activitate desfasurata dar, pe
unitate de produs, ramin relativ constante. Cheltuielile fixe, ca suma la nivel de
intreprindere, ramin relativ constante, in limitele unui scalar al volumului de activitate
desfasurata dar, pe unitate de produs capata caracter variabil. Drept urmare, rezervele
intreprinderii privind maximizarea rentabilitatii sunt legate de volumul de activitate
desfasurata si impactul asupra sumei cheltuielilor fixe.

*
Ristea M, Possler L.-Calculatia si managementul costurilor, Editura Teora, Bucuresti, 2001

66
Regulile generale impuse in calculul pragului de rentabilitate constituie in fapt si limitele
acestei metode: practica demonstreaza ca preturile de achizitie sau de vinzare sunt
sensibile la reactia cererii si ofertei, costurile variabile unitare nu au totdeauna caracter
constant iar suma cheltuielilor fixe poate inregistra modificari de la o perioada la alta.
Toate aceste limite fac ca metoda pragului de rentabilitate sa nu aiba totdeauna caracter
practic dar utilitatea sa ramine prin informatiile pe care le ofera.
Pornind de la aceste considerente, algoritmul de calcul al pragului de rentabilitate in cazul
intreprinderilor cu activitate omogena este:
Se porneste de la echilibrul dintre cifra de afaceri (CA) si cheltuielile aferente
(CH):
CA = CH
Cifra de afaceri este descompusa in functie de volumul fizic al vinzarilor (q) si
pretul de vinzare unitar (p)
CA = q*p
Cheltuielile se departajeaza in functie de variatia fata de volumul de activitate al
intreprinderii in cheltuieli fixe (Cf) si cheltuieli variabile (Cv)
CH = Cf + Cv
Cheltuielile variabile ca suma, la nivel de intreprindere, sunt influentate de
volumul fizic al vinzarilor (q) si costul variabil unitar (v)
Cv = q *v
Relatia de echilibru intre cifra de afaceri si cheltuielile aferente devine:
q*p = Cf +q*v q*p q*v = Cf q*(p-v) = Cf
Volumul fizic critic al vinzarilor , a carui realizare implica un profit nul, este:
v p
Cf
qcritic
=
Cifra de afaceri critica (CAcr), respectiv expresia valorica a volumului critic:

CAcr = qcritic*p

Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) corespunzator pragului de
rentabilitate: 100 *
maxim q
qcritic
Gcr =
Perioada critica (Pcr), corespunzatoare realizarii cifrei de afaceri critice:
T CA
CAcr
Pcr
/
=
Nota:
T
CA
reprezinta vinzarile medii pe unitate de timp
67

Profitul maxim ce poate fi realizat (Pmax):

Pmax = qmaxim* (p v) cf

Grafic, pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:

Y C CA
ch
D
B
cv
O qcritic qmax X
cf
CAcr
A

Fig 6.1 Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate

Pe axa OX este reprezentat volumul fizic al productiei, iar pe axa OY sunt reprezentati
indicatorii valorici: cifra de afaceri, cheltuieli. Zona OAB corespunde pierderilor
inregistrate de intreprindere, iar zona BCD corespunde profiturilor inregistrate. Latura
CD din triunghiul BCD corespunde profiturilor maxime.
La intreprinderile ce desfasoara activitati diverse, calculul si valoarea informationala a
pragului de rentabilitate sunt influentate de modalitatea de evidenta a cheltuielilor dar si
de masura in care se departajeaza cheltuielile in cheltuieli fixe si variabile. In cazul
intreprinderilor in cauza, pragul de rentabilitate este exprimat dupa cum urmeaza:

Cifra de afaceri critica (CAcr):
cv
Cf
CAcr
=
1

Unde: Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de intreprindere
cv = cheltuieli medii variabile la un leu cifra de afaceri
Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) : 100 *
max Q
CAcr
Gcr =

Unde: Qmax = capacitatea maxima de productie exprimata valoric

Daca activitatea intreprinderii are caracter sezonier, relatiile prezentate in scopul
calcularii pragului de rentabilitate se mentin dar, se va considera ca punct de reper
perioada in care marja cheltuielilor variabile (respectiv cifra de afaceri corectata cu
cheltuielile variabile) asigura acoperirea cheltuielilor fixe.
68
Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri inregistrata
de intreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate (CAcr).
Literatura de specialitate prezinta indicatorul rezultat din comparatia mentionata sub
denumirea de indicator de pozitie. Indicatorul de pozitie (Ip) poate fi exprimat :
In marimi absolute: Ip = CA CAcr

In marimi relative: 100 *
CAcr
CAcr CA
Ip

=
Sau
100 *
CAcr
CA
Ip =
Cu cit cifra de afaceri inregistrata de intreprindere este mai mare comparativ cu cifra de
afaceri critica si in consecinta valoarea indicatorului de pozitie este mai mare, cu atit
riscul de exploatare este mai mic. Indicatorul de pozitie exprima capacitatea intreprinderii
de a-si modifica productia si de a se adapta la cerintele pietei, capacitate influentata in
mare masura de gradul de specializare a potentialul tehnicoproductiv, de structura sa
organizatorica.
P. Vernimment
*
caracterizeaza pozitia intreprinderii in functie de dimensiunea
inregistrata de indicatorul de pozitie astfel:
Instabila, daca cifra de afaceri este cu mai putin de 10% superioara cifrei de
afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;
Relativ stabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu 10-20% superioara cifrei
de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;
Confortabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu mai mult de 20% superioara
cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate.
In aprecierea riscului din exploatare, se poate aborda si coeficientul de elasticitate (Ke),
coeficient intilnit si sub denumirea de coeficient de levier al exploatarii:
CA
CA
pl
xpl
Ke
=
Re
Re

Unde:
=
xpl
xpl
Re
Re
variatia relativa a rezultatului din exploatare
=
CA
CA
variatia relativa a cifrei de afaceri
Coeficientul de elasticitate exprima modul in care o schimbare in volumul vinzarilor
influenteaza cistigurile inainte de plata dobinzilor si a impozitelor, sensibilitatea
rezultatului din exploatare la cresterea cu o unitate a cifrei de afaceri.
Evidentiind variabilitatea rezultatului fata de structura costurilor, se poate prezenta relatia
dintre coeficientul de elasticitate si pragul de rentabilitate:

*
Vernimment P.Finance dentreprise, Analyse et gestion, Ed Dalloz, Paris, 1988
69
CAcr CA
CA
CA
CAcr CA
xpl
xplcritic xpl
Ke
=
Re
Re Re

Decalajul dintre cifra de afaceri realizata de intreprindere si cifra de afaceri
corespunzatoare pragului de rentabilitate influenteaza marimea coeficientului de
elasticitate. Cresterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate
diminueaza valoarea coeficientului de elasticitate si implicit, riscul de exploatare. Ceea ce
trebuie sesizat este ca rentabilitatea intreprinderii este afectata de riscul din exploatare,
ca de altfel si de riscul financiar in conditii de variabilitate a cifrei de afaceri.
Valorile inregistrate de coeficientul de elasticitate ajuta la aprecierea pozitiei
intreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel:
Daca Ke>11, pozitia intreprinderii este instabila, cu un grad de risc
economic ridicat;
Daca Ke 6, pozitia intreprinderii este relativ stabila, cu un risc economic
mediu;
Daca Ke<6, pozitia intreprinderii este confortabila, cu un risc economic
scazut.
Coeficientul de elasticitate este o componenta importanta in determinarea gradului de risc
al unei afaceri. O intreprindere poate sa influenteze gradul de risc al afacerilor prin
alegerea coeficientului de elasticitate. Daca toate celelalte influente sunt constante, cu cit
mai mare este valoarea coeficientului de elasticitate, cu atit mai mare va fi si gradul de
risc.
Daca se ia in calculul gradului de risc al afacerii si probabilitatea de variatie a volumului
vinzarilor in sensul cresterii, atunci in conditiile unei valori ridicate a coeficientului de
elasticitate, se va inregistra cresterea profitului. Daca volumul vinzarilor intreprinderii are
grad ridicat de certitudine, marimea coeficientului de elasticitate nu va determina
variabilitatea profiturilor viitoare.
La SC ECO SA, am recurs la sintetizarea datelor necesare calcularii pragului de
rentabilitate pentru anul N:
Indicatori
Valori inregistrate in
anul N
Cifra de afaceri neta 12,350,000
Suma cheltuielilor variabile 8,768,500
Suma cheltuielilor fixe 2,000,000
Cheltuieli variabile la un leu cifra de afaceri 0.71
Cifra de afaceri critica 6,896,552
Capacitatea de productie maxima exprimata
valoric 19,704,433
Grad critic de utilizare a capacitatii de productie 35.00%
Grad efectiv de utilizare a capacitatii de
productie 62.68%
Profit maxim realizabil 3,714,286

70

SC ECO SA in anul N prin activitatea desfasurata, a realizat o cifra de afaceri de
12.350.000 lei, prin utilizarea efectiva a capacitatii de productie existente de 62,68%.
Acest rezultat, in conditiile in care societatea este caracterizata de un prag de rentabilitate
de 6.896.552 lei (corespunzator unui grad de utilizare a capacitatii de productie de 35%)
i-a permis obtinerea de profit. Gradul de utilizare a capacitatii de productie, desi superior
gradului critic de utilizare denota nefunctionarea intreprinderii la capacitatea maxima.
Profitul maxim ce poate fi realizat, in conditiile utilizarii 100% a capacitatii de productie,
este de 3.714.286 LEI.

Risc de exploatare - evaluare N
Indicator de pozitie in marimi absolute 5,453,448
Indicator de pozitie in marimi relative 179.08%
Coeficient de elasticitate 2.26

Prin marimea indicatorului de pozitie cit si a coficientului de elasticitate, constatam ca SC
ECO SA este caracterizata in anul N printr-o pozitie confortabila din punct de vedere al
riscului de exploatare.

Partea 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

V.Robu, N.Georgescu Analiza economico-financiara, Ed ASE, Bucuresti, 2001

(1.060.000 826.800) 212.000 21.200 = = +

S-ar putea să vă placă și