Sursa: www.crestinortodox.

ro

Lunea Sfantului Duh


Conform traditiei, in ziua urmatoare
marilor praznice, sarbatorim persoanele
care au slujit ca instrumente ale
evenimentului praznuit sau care au avut
un oarecare rol in savarsirea lui. Astfel,
a doua zi dupa Duminica Pogorarii
Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor,
Biserica Ortodoxa praznuieste pe
Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la
Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii : "Intru aceasta zi, praznuim pe insusi
Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din
Treime Dumnezeu...".
In calendarele romanesti, aceasta zi este trecuta ca fiind sarbatoarea Sfintei Treimi.
Denumirea aceasta, de data mai noua, reprezinta probabil o influenta catolica (la
catolici Sfanta Treime e sarbatorita in prima Duminica dupa Rusalii). In sec. XII, nici
in Apus nu era inca generalizata o asemenea sarbatoare, ci era privita in unele
manastiri ca o inovatie; ea a fost stabilita definitiv in Apus abia la 1334. In
calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe insa, Lunea de dupa Rusalii este numita inca
Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar. In schimb, adorarea Sfintei Treimi pare a face
mai degraba obiectul expres al slujbei din Duminica Rusaliilor (vezi stihira lui Leon
Despotul, de la Slava..., la "Doamne, strigat-am" din slujba Vecerniei: "Veniti,
popoare, sa ne inchinam Dumnezeirii celei in trei ipostasuri..."). De aceea, in arta
iconografica rusa, praznicul Cincizecimii e reprezentat de obicei prin cei trei ingeri din
scena "Filoxeniei lui Avraam" (asa cum a zugravit-o Andrei Rubliov). In calendarele
mai noi ale Bisericii ruse Sambata Rusaliilor e numita "a Treimii" (Troitkaia), iar
Duminica Rusaliilor e indicata ca "Ziua Sfintei Treimi".


Sursa: www.crestinortodox.ro




Sfanta Treime
"Dogma despre Treimea dumnezeirii sau a unitatii intreit ipostatice este o dogma
cardinala, deoarece are implicatii asupra intregii invataturi crestine.
S-au pastrat doua metode de a prezenta misterul Treimii: traditia apuseana porneste
de la unitatea firii dumnezeiesti la identitatea persoanelor; traditia rasariteana pleaca
de la realitatea ipostasurilor in care Se manifesta Dumnezeu la consubstantialitatea
lor, urmand principiul ca identitatea lucrarii probeaza unicitatea naturii.
Credinta intr-un singur Dumnezeu, personal (monoteismul) este invatatura principala
care s-a descoperit in Vechiul Testament (Ies. 20, 2-3; Deut. 6, 4; Is. 43, 10-11) si
care s-a pastrat si in Noul Testament (Mc. 12, 29; In 17, 3).
Descoperirea personala a lui Dumnezeu s-a exprimat in istoria Vechiului Testament,
mai ales, prin "legamintele" pe care Dumnezeu le-a incheiat cu poporul Izrael, (cf.
Fac. 17, 2). Astfel, Dumnezeul tuturor devine parintele unui popor: "Am sa va
primesc sa-Mi fiti popor, iar Eu sa fiu Dumnezeul vostru" (Ies. 6, 7).
In perioada Vechiului Testament, Dumnezeu S-a descoperit si ca "Treime de
persoane", dar intr-un mod indirect si neclar, deoarece aceasta era perioada de
pregatire a mantuirii. Totusi, exista unele marturii care se refera la persoanele Sfintei
Treimi, cum ar fi de pilda: expresia "Sa facem om dupa chipul si asemanarea
Noastra" (Fac. 1, 26); cantarea intreita "Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot" (Is.
6, 3; Apoc. 4, 8); aparitia celor trei tineri, la stejarul Mamvri, carora Avraam le-a adus
daruri si inchinare (Fac. 18, 1-2). De asemenea, exista unele referiri la Cuvantul lui
Dumnezeu (Ps. 106, 20; 118, 89) si la Duhul lui Dumnezeu (Ps. 32, 6; 103, 30-31;
Iov 33, 4).
In Noul Testament, credinta intr-un singur Dumnezeu in trei persoane este pe deplin
descoperita de insusi Fiul lui Dumnezeu in viata si slujirea Caruia noi am cunoscut
taina Sfintei Treimi. De pilda, la Botezul Mantuitorului in Iordan, sunt prezente in mod
real toate cele trei persoane: Tatal, Care intareste prin glasul Sau din ceruri ca:
Sursa: www.crestinortodox.ro

"Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit", Duhul Sfant, Care, in chip de
porumbel, S-a pogorat peste Iisus; Fiul, Care, desi fara de pacat, primeste sa fie
botezat de la Ioan "ca sa se implineasca toata dreptatea" (Mt. 3, 16-17).
Evangheliile au pastrat numeroase texte in care se vorbeste despre cele trei
persoane ale lui Dumnezeu, fie in mod deosebit, fie la un loc. Tatal si Fiul sint amintiti
deosebit in versetul: "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata. Fiul Cel Unul-
Nascut Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (In 1, 18).
Despre Duhul Sfant, Iisus spune: "Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu il voi
trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede. Acela va
marturisi despre Mine" (In 15, 26).
Inainte de inaltarea Sa la cer, Iisus Hristos porunceste ucenicilor Sai sa mearga la
propovaduire si sa boteze, in numele Sfintei Treimi, pe cei ce vor crede: "Mergand,
invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului
Duh" (Mt. 28, 19).
In propovaduirea apostolilor, credinta in Dumnezeu - Sfanta Treime este, de
asemenea, marturisita in mod clar. In predica sa, din ziua Cincizecimii, Sfantul
Apostol Petru spune: "Dumnezeu a inviat pe acest Iisus, Caruia noi toti suntem
martori. Deci, inaltandu-Se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal
fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi acum"
(Fapte 2, 32-33).
Sfantul Apostol Pavel adreseaza corintenilor o salutare in numele Sfintei Treimi:
"Harul Domnului nostru Iisus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu-Tatal, si
impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti" (II Cor. 13, 13).
Acelasi Dumnezeu, Care a vorbit in Vechiul Testament, S-a descoperit ca Treime in
Noul Testament. Caci "exista un singur Dumnezeu" (Fapte 3, 30) si Dumnezeu pe
care il adora crestinii, "Tatal Dumnezeului nostru Iisus Hristos" (Ef. 3, 14; II Cor. 1, 3),
este Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, "Dumnezeul parintilor
poporului lui Izrael" (Fapte 3,30; 7, 32; cf. si Ies. 3, 6).
Invatatura despre Dumnezeu cel unic in fiinta si intreit in persoane s-a inchegat
destul de timpuriu si apare in simbolurile de credinta din secolul al II-lea (Teofil al
Sursa: www.crestinortodox.ro

Antiohiei). Iar, intrucat s-au ivit unele neclaritati si neintelegeri in ce priveste taina
unitatii persoanelor Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxa, fie pe calea sinoadelor
ecumenice, fie pe cea a sinoadelor locale, s-a pronuntat cu autoritate in ce priveste
invatatura despre deofiintimea si egalitatea celor trei persoane in Dumnezeu cel
Unic. Un rol de mare importanta in precizarea dogmei Sfintei Treimi au avut sfintii
parinti Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare,
Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin, Grigorie Palama si altii.
In Ortodoxie, aceasta invatatura poate fi sintetizata astfel:
1. Dumnezeu este unul in trei Persoane, o unica fire sau natura, o putere, o lucrare, o
energie comuna celor trei Ipostasuri. Exista deci o identitate de natura, de vointa si
lucrare, perfecta si reala, in Dumnezeu. Cele trei Persoane impartasesc aceeasi fire,
in mod egal si perfect, de aceea Treimea nu inseamna triteism, adica trei firi
dumnezeiesti distincte, ci trei ipostasuri consubstantiale. Aceeasi fire este posedata
si folosita in mod deplin si egal de Cele trei, dar in mod personal si propriu.
2. Dumnezeu sau firea unica nu poate fi conceputa, in ea insasi, in afara ipostasurilor
Treimii. Nici unul din cele trei nu se cugeta, nu se numeste fara sau in afara de
ceilalti. Sfantul Grigorie de Nazianz spune ca "monada" se misca catre "diada" si se
opreste in "triada". In aceasta miscare a unitatii sau monadei spre Treime, se pot
face urmatoarele distinctii: Tatal este izvorul dumnezeirii (arche) nenascut si
necauzat, principiul consubstantialitatii si initiatorul necauzat al lucrarii; Fiul are
existenta de la Tatal prin "nastere" din vesnicie, iar prin Duhul ia trup omenesc si Se
manifesta in lume; Duhul primeste existenta de la Tatal prin "purcedere", dar e dat,
trimis si manifestat prin Fiul.
"Trebuie sa marturisim cu evlavie nenasterea, nasterea si purcederea, cele trei
insusiri personale, nemiscate si neschimbate ale Prea Sfintei Treimi: pe Tatal, ca
nenascut si fara de inceput, pe Fiul, ca nascut si impreuna fara de inceput; pe Duhul
Sfant, ca purces din Tatal, dat prin Fiul (precum zice Damaschin) si impreuna vesnic"
(Grigorie Sinaitul, Capete de acrostih, 27, in Filoc. rom., vol. 7, p. 100).
3. Deofiintimea inseamna de asemenea o unica vointa si o unica lucrare a Treimii.
Aceasta nu inseamna ca lucreaza numai Una dintre Persoane, ci cele trei Ipostasuri
Sursa: www.crestinortodox.ro

lucreaza unanim, dar fiecare dupa modul sau propriu. Unul voieste si lucreaza ca
Dumnezeu-Tatal, altul ca Fiul lui Dumnezeu, altul ca Duhul lui Dumnezeu.
Sfintii Parinti folosesc diverse formule pentru a exprima aceasta lucrare trinitara:
Chiril al Alexandriei spune ca orice dar vine de sus, "de la" Tatal, "prin" Fiul, "in"
Duhul Sfant; dupa Grigorie Taumaturgul orice lucrare porneste "din" Tatal, trece
"prin" Fiul, se desavirseste "in" Duhul; Grigorie Palama preia o expresie traditionala;
"de la" Tatal, "prin" Fiul, "in" Duhul Sfant.
Activitatea "in afara" a lui Dumnezeu, adica creatia, mantuirea si sfintirea sunt opera
comuna a Sfintei Treimi, dar ea a fost impartita intre cele trei Persoane: creatia se
atribuie Tatalui, Care a creat din vointa Sa, prin Fiul, in Duhul Sfant; rascumpararea,
Fiului, Care S-a intrupat prin Duhul Sfant, ascultand pe Tatal, sfintirea, Duhului, Care
vine de la Tatal, la cererea Fiului. In actul creatiei, Tatal este izvorul, Fiul limita, Duhul
devenirea.
Dupa Sfantul Vasile cel Mare, "exista o singura sursa a tot ce exista, care creeaza
prin Fiul si duce la desavarsire prin Duhul" (Despre Duhul Sfant, XVI, 38, in triad.
citata, p. 378). Dumnezeu este "sustinatorul si purtatorul de grija al tuturor, prin Fiul,
in Duhul Sfant" (Grigorie Sinaitul, Capete de acrostih, 30 in Filoc. rom., vol. 7, p.
100).
4. In sanul Treimii exista o miscare interpersonala, de "perihoreza", adica de
comuniune absoluta si de intrepatrundere perfecta, avand un singur principiu. Cele
trei Persoane nu sunt trei principii ale substantei dumnezeiesti, dar aceasta nu
inseamna ca firea sau lucrarea Fiului si a Duhului sunt incomplete. Caci Fiul este
"chipul lui Dumnezeu cel nevazut" (Col. 1, 15). "Este imposibil a privi chipul
Dumnezeului celui nevazut, fara iluminarea Duhului" (Vasile cel Mare, Despre Duhul
Sfant, XXVIII, 69, trad. cit., p. 494).
Pentru Grigorie Palama, ipostasul Duhului Sfant are un caracter personal relational,
deoarece iubirea Tatalui catre Fiul, ca relatie personala, este ipostaziata in Duhul
Sfant. Pentru Grigorie Sinaitul, "Dumnezeu cel intreit in Ipostasuri are cu totul
neamestecata perihoreza Acestora intre Ele" (intrepatrunderea lor) - (Ibidem).
5. Dogma trinitara a format obiectul primelor sinoade ecumenice, iar terminologia
trinitara s-a precizat in aceeasi perioada prin contributia deosebita a parintilor
Sursa: www.crestinortodox.ro

capadocieni, care au precizat ca: dumnezeirea (ousia) este substanta comuna a
Treimii, care exista in sine, firea sau natura (physis) este realitatea care constituie o
fiinta; persoana sau ipostasul (hypostasis) este subiectul care poseda si asuma in
mod individual aceeasi natura; idiomele ipostatice (idiomata) sunt caracteristicile sau
insusirile personale ale ipostasului.
6. Misterul Treimii ramane insondabil. Multi au incercat sa foloseasca imagini cu care
sa depaseasca asa-zisele contradictii logice care sunt cuprinse in afirmatia: un singur
Dumnezeu in trei persoane, sau sa gaseasca demonstratii rationale.
De pilda, pentru Fericitul Augustin, o solutie de a afirma Treimea in Dumnezeu, fara a
nega unitatea numerica, este aceea de a considera cele trei Persoane ca relatii in
launtrul vietii divine. Aceste relatii treimice ar corespunde cu relatiile eu-lui cu el
insusi, adica cu a aminti, a cunoaste, a iubi. Omul insusi care cunoaste ca o unitate
viata, spiritul si firea sa, experiaza o imagine a identitatii de substanta si distinctiei
relatiilor intreite.
Invatatura despre Sfanta Treime are o insemnatate deosebita pentru viata
duhovniceasca a credinciosilor. Caci asa cum persoanele Sfintei Treimi exista una in
alta, intr-o unitate perihoretica fiintiala, tot asa si crestinii formeaza o comuniune
spirituala de credinta, nadejde si iubire in Dumnezeu. Biserica este o unitate de fiinta
si o comuniune de viata dupa chipul Sfintei Treimi (In 17).
"Cand zice Domnul: "Eu si Tatal una suntem" (In 10, 30), arata identitatea fiintei. Iar
cand zice: "Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine" (In 10, 38), arata nedespartirea
ipostasurilor.
Prin urmare, triteistii, despartind pe Fiul de Tatal, cad pe amandoua partile in
prapastie. Caci, sau spun de Fiul ca este coetern cu Tatal, dar despartindu-L de El
sunt siliti sa spuna ca nu S-a nascut din El si sa sustina astfel trei Dumnezei si trei
principii, sau zic ca S-a nascut din Acela, dar despartindu-L sunt siliti sa spuna ca nu
este coetern cu Tatal si asa sa faca supus timpului pe Stapanul timpurilor.
Deci trebuie sa pastram si pe Dumnezeu cel unul dar sa marturisim si cele trei
ipostasuri, dupa marele Grigorie; si pe fiecare cu proprietatea Lui personala. Caci se
"imparte", dar "neimpartit", si "se impreuna" dar "deosebindu-se", dupa acelasi. De
aceea, neinteleasa este si impartirea si unirea. Dar unde ar mai fi neintelesul daca
Sursa: www.crestinortodox.ro

unirea si despartirea Fiului si a Tatalui ar fi asa cum este unirea si despartirea dintre
om si om si n-ar mai consta in nimic altceva?" (Maxim Marturisitorul, Capete despre
dragoste, 77, 29, in Filoc. rom., vol. 2, p. 60-61)."
Pr. Prof. Dr. Ion Bria