Chiar dac numele su tiinific (Prunus persica) sugereaz c piersica este originar din

Persia, piersicul este de fapt nativ din Asia, mai precis China. Piersicii sunt menionai n
scrierile chineze nc din secolul X .Hr, unde se spune c au fost fructele preferate ale
regilor i mprailor chinezi. Recent, istoria cultivrii piersicilor n China a fost rescris de la
nceput, n urma studierii unor manuscrise din anii 1100 .Hr. Piersica a fost adus n India
i n Asia vestic nc din vremuri antice. Alexandru Macedon a adus fructul n Europa dup
cucerirea perilor n 331 .Hr. Mai trziu, a fost adus n America de ctre exploratorii
spanioli i a ajuns n cele din urm i n Anglia i Frana, n secolul XVII, unde era
considerat o delicates.



Piersica, intocmai ca si un vin vechi, bun si-a imbunatatit aroma si calitatea de-a lungul celor 4000
de ani de existenta, devenind mai gustoasa, mai aspectuasa si mai parfumata.

Istorie cu parfum de piersici
Piersicile au fost cultivate pentru prima data in China, in urma cu 4000 de ani si erau simbolul
imortalitatii, in ciuda vietii scurte de 20 de ani, pe care o are piersicul.

In religia taoista chineza, piersica este considerata cel mai sacru fruct, chiar si astazi piersicile sunt
oferite sarbatoritilor, la zilele de nastere, ca simbol al sperantei si longevitatii.

Altfel numele piersicii Prunus Persica provine de la numele tarii, Persia si inseamna pruna persana.
De aici a fost preluata de romani, care le-au luat ca mere persane, si s-au raspandit in toata lumea,
ca cele mai miraculoase fructe.

In Italia, in primul secol al erei noastre, in vremea lui Pliniu, piersicile erau cultivate in livezi.
Se pare ca Jean de la Qiuntinie si Robert d`Andilly au facut in secolul al XVII-lea, mult pentru
ameliorarea calitatii celor 33 de varietati existente, prin cultivarea lor in spalier.

Antoine de la Futeriere a descris prin 1690, foarte multe din varietatile de piersici cunoscute:


- Piersica Bourdin mica si rosie;
- Piersica Magdaleine, rosie si foarte gustoasa;
- Piersica de Troye, cu parfum de mosc, mica si dulce;
-Piersica Alberge, galbena, cu gust excellent si sambure rosu-violet;

Piersica de Corbeil, renumita pentru faptul ca isi schimba gustul in functie de pamantul in care
este cultivate;
Piersica Teton de Venus (sanul lui Venus) este cea mai apreciata dintre piersici.

In evul mediu piersicile sunt foarte appreciate, dar dupa secolul al XVII-lea lucrurile se schimba.
Mai raman cateva zone in care piersicile se cultiva in continuare, in spalier: Montreuil si Ecully. Din
modificarile genetice ale piersicelor vor rezulta nectarinele.

Compozitie
86% apa;
10% glucide;
170 KJ aport energetic;
vitamine: A, B1, B2, C, PP;
saruri minerale;
oligoelemente:calciu, potasiu, sodiu, cupru si magneziu.


Beneficii
- energizanta (11% fructoza);
- diuretica;
- usor laxativa;

Cura cu piersici este recomandata pentru:
- calculi biliari;
- diete de slabire pentru ca contine doar 52 kcal la 100 g.


Tipsuri
Piersicile continua sa se coaca si dupa ce sunt culese si isi pastreaza aceeasi cantitate de zahar;

Se pastreaza doar 48 de ore proaspete, la frigider se pastreaza 2 saptamani, deci recomandabil
este sa fie consumata repede;

Aroma piersicilor este maxima daca sunt consummate la temperature camerei;

Daca nu vreti sa folositi coaja piersicilor, cel mai rapid mod de a scapa de coaja este sa le
scufundati cateva minute in apa care fierbe si apoi in apa rece;

Pentru a nu se innegri dupa ce sunt taiate, se stropesc cu zeama de lamaie, portocale sau ananas;

Nu au restrictii pot fi consummate de oricine.

In gastronomie
Piersicile se pot folosi calde sau reci, in orice prajituri, tarte, salate, inghetate, lichioruri, cocktailuri,
cupe de sampanie.

De asemenea pot fi consummate proaspete, pot fi uscate sau pot fi conservate si consummate ca
gemuri, dulceturi, compoturi, jeleuri.