CONCEPTUL POLITICII COMERCIALE

Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unei tari, care vizeaz sfera
relaiilor economice externe ale acesteia si include totalitatea reglementarilor adoptate de ctre
stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc.) in scopul
promovrii sau restrngerii schimburilor comerciale externe si a protejrii economiei naionale de
concurenta strina.
Avnd in vedere faptul ca relaiile comerciale externe au fost si continua sa fie un factor
important al creterii economice, principalul obiectiv pe termen lung al politicii comerciale a
oricrui stat este stimularea dezvoltrii economice naionale, la adpost de concurenta strina. De
aici rezulta ca politica comerciala indeplineste 2 funcii :
de promovare a relaiilor economice internaionale;
de protejare a economiei naionale de concurenta strina si in principal a statelor dezvoltate
prin reglementare si controlul importurilor, stimularea exporturilor, realizarea echilibrului in
balana de plai externe si sporirea rezervelor valutare ale statului si ale agenilor economici.
Din obiectivele pe termen lung deriva o multitudine de obiective pe termen scurt si mediu, pe
care statele le pot urmri cu ajutorul instrumentelor si masurilor de politica comerciala cum sunt:
perfecionarea structurii schimburilor comerciale externe;
anumite modificri in orientarea geografica a schimburilor comerciale;
imbunatatirea raportului de schimburi prin sporirea puterii de cumprare a exporturilor.
In general in domeniul politicii comerciale se acioneaz cu ajutorul a trei categorii principale de
instrumente i msuri:
1. de natur tarifar
2. de natur netarifar
3. de natur promoional i de stimulare.
n general primele 2 categorii de instrumente vizeaz cu precdere importul, iar cea de a doua
categorie vizeaz exportul.
POLITICA COMERCIAL TARIFAR
Politica vamal este o component a politicii comerciale a unui stat, cuprinznd totalitatea
dispoziiilor legale cu privire la intrarea i ieirea n sau din ar a mrfurilor. Instrumentul
principal de realizare a politicii vamale este tariful vamal, care cuprinde taxele vamale.
Taxele vamale snt impozite indirecte percepute de ctre stat asupra mrfurilor care trec graniele
vamale ale rii respective. Taxele vamale pot fi clasificate dup urmtoarele criterii:
obiectul impunerii vamale sau felul operaiei de comer exterior;
scopul instituirii taxei vamale;
modul de percepere a taxei vamale;
modul de fixare a taxei vamale.
Dup obiectul impunerii, taxele vamale se clasifica in: taxe vamale de import, pentru protejarea
produciei naionale, taxe vamale de export, destinate n principal limitrii exportului unor
produse de baz, n vederea prelucrrii lor pe plan intern i taxe vamale de tranzit pentru mrfuri
strine care traverseaz teritoriul statului respectiv.
Avnd n vedere scopul impunerii vamale, se disting taxele vamale protecioniste, care
urmresc mbuntirea balanei comerciale i taxe vamale cu caracter fiscal pentru obinerea de
venituri de la bugetul statului. Ele se deosebesc dup nivelul impunerii. Cele care au un nivel
ridicat snt protecioniste, iar cele cu un nivel sczut au caracter fiscal.

innd seama de modul de percepere a taxelor vamale, acestea pot fi: specifice, cnd se percep
pe unitatea de msur fizic a mrfurilor, ad valorem, cnd se aplica sub forma unei cote
procentuale raportat la valoarea vamal a mrfii importate i mixte, cnd se percep ca adaos la
cele ad valorem, atunci cnd acestea nu sunt suficient de protecioniste.
Dup modul de fixare, taxele vamale se mpart n patru categorii: taxele vamale autonome, de
regul mai ridicate, stabilite de stat n mod independent i nu pe baz de nelegeri cu alte state,
percepute asupra mrfurilor provenite din rile cu care statul respectiv nu aplica clauza naiunii
celei mai favorizate; taxele vamale convenionale fixate de stat prin nelegerea cu alte state cu
care i acord clauza naiunii celei mai favorizate; taxele vamale prefereniale, stabilite la un
nivel redus, comparativ cu restul taxelor vamale, aplicate tuturor sau numai anumitor mrfuri
importate din anumite ri, fr a se extinde asupra mrfurilor provenind din celelalte ri, de
exemplu, cele existente ntre fostele metropole i colonii, n cadrul gruprilor integraioniste, ntre
C.E.E. i rile asociate n cadrul S.G.P., ele reprezint o derogare de la clauza naiunii celei mai
favorizate; taxele vamale de retorsiune, aprute, de regul, ca rspuns la politica comercial
neloial a altui stat; acestea mbrac 2 forme: taxele vamale antidumping percepute de ctre stat
peste taxele vamale obinuite, pentru a anihila efectele dumpingului, i taxele vamale
compensatorii, pentru a nltura efectele subvenionrii exporturilor sau a primelor de
export.
Tariful vamal este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale i
taxele vamale percepute asupra fiecrui produs sau grupe de produse n parte.
Clasificarea mrfurilor n tarifele vamale s-a fcut si se face n funcie de o serie de criterii;
alfabetic, n funcie de originea mrfurilor, n funcie de gradul de prelucrare sau o combinaie de
criterii, inndu-se seama de toate criteriile menionate. n decembrie 1950 a fost adoptat
Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles, numit n prezent Nomenclatorul Consiliului de Cooperare
Vamal, acceptat pn n prezent de circa 140 de ri.
Pe baza tarifelor vamale, producia intern poate fi protejat mpotriva concurenei strine, se pot
negocia concesii n domeniul politicii vamale sau se pot institui discriminri n relaiile cu
anumite state.
Concesiile vamale pot mbrca forma reducerilor directe de taxe vamale, mergnd pn la
eliminarea lor complet sau forma consolidrii acestora, adic a meninerii lor la nivelul existent
pe o perioad de timp determinat.
n cadrul negocierilor tarifare se pot aplica mai multe metode de reducere a taxelor vamale, cum
sunt:
metoda reducerii directe a taxelor vamale, fie produs cu produs sau ar cu ar , specific
tratativelor bilaterale;
metoda reducerii lineare i reciproce, care presupune reducerea tuturor taxelor vamale cu acelai
procent i este specific tratativelor multilaterale. Aceast metod nu rezolv ns problema
disparitilor tarifare, adic a reducerii diferenei dintre nivelul taxelor vamale ale mai multor ri
pentru acelai produs;
metoda armonizrii taxelor vamale, potrivit creia reducerea este cu att mai mare cu ct
acestea sunt mai ridicate.
Teritoriul vamal este teritoriul pe care se aplic un anumit regim vamal, o anumit legislaie
vamal.
Teritoriul vamal de regul coincide cu teritoriul rii. ns la etapa actual aceast regul mai
mult prezint o excepie. Cnd statele hotrsc s creeze pe teritoriul rii zone de antreprenoriat
liber sub diferite forme, atunci teritoriul vamal al acestei ri se restrnge. n cazul cnd cteva
ri convin s creeze o uniune vamala, atunci are loc fenomenul extinderii teritoriului vamal.
Uniunile vamale i zonele de liber schimb au determinat apariia efectului de creare de comer,
prin care se nelege apariia de noi fluxuri n cadrul uniunii vamale, care nlocuiesc sursele de
furnizare mai puin eficiente cu sursele de furnizare interne cele mai avantajoase din punct de
vedere al costului , precum i a efectului de deturnare de comer, care presupune nlocuirea
surselor de furnizare a mrfurilor, din afara uniunii vamale, cu surse interne ale costului de
producie, dar devenite artificial mai competitive datorit neaplicrii taxelor vamale n
schimburile reciproce ale uniunii.
POLITICA COMERCIAL NETARIFAR
Politica comercial netarifar prezint un complex de reglementri care limiteaz sau
deformeaz fluxul internaionale bunuri, ndeosebi meninerea importului sub control, n scopul
protejrii pieei domestice i/ sau echilibrrii balanei de pli externe.
Dup unele estimri numrul barierelor netarifare atinge cifrele de 2000 pentru mrfuri i 500
pentru servicii. Aceste obstacole se deosebesc de la o ar la alta i sunt greu de negociat.
Conform G.A.T.T. barierele netarifare se clasific n 5 mari grupe:
1. Barierele netarifare care implic o limitare cantitativ direct a importurilor, din aceast grup
fac parte:
Interdiciile de import, care reprezint mijlocul radical de protecie total sau parial pe o
perioad limitat sau nelimitat, interzicnd importul unor produse sau grupe de produse.
Contingentele de import sunt plafoane maxime cantitative sau valorice, admise la importul
unor produse sau grupe de produse pe o perioad determinat de timp. Se disting contingente
globale i bilaterale; cele globale se stabilesc fr a fi repartizate pe ri; iar cele bilaterale se
nscriu n acordurile bilaterale ntre 2 ri.
Licenele de import snt autorizaii acordate de stat firmelor importatoare pentru un produs sau
grup de produse, pe o perioad de timp, acestea pot fi automate, ce se acord ndat dup
naintarea cererii de ctre agentul economic i nu poate fi nlturat de organele statale; globale,
ce permit importul produselor din orice alt ar pe o anumit perioad de timp fr limitri
cantitative; bilaterale; etc.
2. Barierele netarifare care implic limitarea importurilor prin mecanismul preurilor, din acestea
fac parte:
Prelevrile variabile la import reprezint taxele de prelevare ce se percep la importul unor
produse agricole supuse reglementrilor pieei UE.
Preurile minime i maxime la import ce se aplic de ara importatoare n cazul cnd pe piaa
mondial ele sunt mai joase dect cele naionale pentru protejarea ramurilor economiei
domestice.
Taxele antidumping i compensatorii au o dubl natur: tarifar i netarifar. Pentru ca aceste
taxe s fie percepute este necesar o procedur de anchet pentru a adeveri evenimentele de
dumping sau subvenie.
3. Barierele netarifare care decurg din formalitile vamale i administrative privind importurile:
evaluarea mrfurilor n vam,
documente i formaliti suplimentare cerute la import
1. Barierele netarifare care decurg din participarea statului la activitatea de comer exterior sunt
urmtoarele:
Achiziiile guvernamentale ce sunt menite s dea prioritate firmelor naionale n ce privete
aprovizionarea organelor de stat,
Comerul de stat, efectuat de unitile economice de stat beneficiaz de avantaje n ce privete
impunerea fiscal sau de alt natur fat de cele particulare importatoare,
Monopolul de stat asupra unor produse de prim importana poate conduce la limitarea
importurilor produselor respective la preuri ridicate pe piaa domestic.
2. Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate i celor indigene
sunt urmtoarele:
Normele sanitare i fitosanitare ce se impun asupra produselor alimentare, medicamentelor
animalelor vii, seminelor, unor produse chimice,
Normele de securitate ce se impun mai frecvent importurilor destinate consumului productiv,
i anume maini utilaje i mijloace de transport,
Normele de ambalare, marcare, etichetare.
Datorit diversitii i neuniformitii aplicrii acestor bariere n diferite ri - ele constituie
obstacole destul de serioase pentru importuri.

Modalitati de promovare a celor patru directii

Politica comerciala promotionala consta in totalitatea instrumentelor si a masurilor adoptate de
stat si de firmele producatoare si exportatoare menite sa impulsioneze exporturile globale ale unei
tari. Politica promotionala are menirea, pe de o parte, sa influenteze favorabil importatorii
potentiali, prin masuri de promovare la nivel macroeconomic, iar pe de alta parte, sa ridice
competitivitatea marfurilor exportate si sa cointereseze pe exportatori, prin masuri de stimulare a
exporturilor la nivel micro si macroeconomic.
Impactul pe care il are un produs pe o piata externa depinde de componentele politicii de
promovare folosite:
Sfera de cuprindere a promovarii: micro sau macroeconomica;
Localizarea promovarii: in economia nationala sau in afara ei;
Modul de comercializare: retea proprie, prin intermediari, vanzare directa;
Instrumentele folosite: reclama in mass-media, vanzare personala, publicitate, relatii
publice, targuri si expozitii, design-ul produsului si ambalajului.
Mijloacele de promovare a exportului sunt unanim acceptate si practicate pe plan international.
Ele includ: incheierea de tratate comerciale bilaterale sau multilaterale; sprijinirea participarii
firmelor la expozitii si targuri internationale in cadrul unor pavilioane nationale; informarea
firmelor asupra posibilitatilor de export in diferite state.
Tratate comerciale
Pentru a dezvolta comertul dintre ele tarile isi acorda facilitati reciproce in materie de politica
comerciala, privind reducerea reciproca a taxelor vamale de import, reducerea si eliminarea unor
restrictii de ordin cantitativ etc. astfel de facilitati se convin prin incheierea de tratate comerciale
intre guverne. Un tratat comercial reprezinta un acord liber consimtit intre state prin care se
creeaza, se modifica sau se sting obligatii reciproce in domeniul comertului dintre ele, precum si
reguli si norme ale comertului international.
Pana la ce de-al doilea razboi mondial, comertul international s-a caracterizat prin bilateralism,
fiind negociate si incheiate tratate comerciale bilaterale. Bilateralismul prezinta dezavantaje,
intrucat implica faptul ca schimburile de marfuri si servicii dintre state trebuiau sa fie echilibrate.
In plus, concesiile vamale bilaterale convenite cu fiecare tara trebuiau specificate in tarifele
vamale in coloane diferite, astfel incat aceste tarife deveneau foarte complicate. Avantajul
negocierilor multilaterale consta in faptul ca o concesie convenita cu o tara se extinde automat
asupra tuturor tarilor participante la negocieri. In consecinta s-a renuntat la negocierile bilaterale,
trecandu-se la negocieri multilaterale in cadrul GATT-OMC.
Tratatele comerciale incheiate pe baza bilaterala sau multilaterala au o deosebita importanta
pentru comertul exterior. De aceea ele trebuie sa fie cunoscute pentru a putea fi folosite in
practica de firmele exportatoare si importatoare.
Targuri si expozitii internationale
In lume sunt organizate numeroase targuri si expozitii internationale, numarul acestora depasind
cifra de 100. targul de la Frankfurt este renumit pentru masini-unelte si carte, targul de la New
York pentru mobila, targul de la Paris pentru automobile, targurile de la Tokyo si Cairo au un
caracter general.
In cadrul unor asemenea targuri, tarile organizeaza pavilioane nationale, la care abordeaza
drapelul national. In cadrul pavilionului national se expun produsele diferitelor firme din tara,
statul sprijinind participarea lor prin suportarea cheltuielilor de organizare a pavilionului
respectiv, de transport al produselor si alte cheltuieli.
Spre deosebire de participarea in cadrul pavilioanelor nationale exista si participari directe ale
unor firme la targuri si expozitii internationale. Asemenea participari directe se realizeaza pe
contul firmelor.
Reprezentare oficiala in strainatate
Se realizeaza prin sectiile economice ale ambasadelor. Rolul acestor sectii este de a informa
firmele din tarile de resedinta asupra posibilitatilor de export, de a stabili contacte intre firmele
nationale si cele locale, de a le sprijini in rezolvarea oricaror probleme care apar in derularea
contractelor si de a mentine legatura intre ministerul de comert din tara respectiva si cel din tara
proprie. In aceste sectii isi desfasoara activitatea specialisti trimisi de ministerul de comert. Sunt
institutii de interes public si au obligatia sa raspunda tuturor solicitarilor din partea exportatorilor
nationali, fara, insa, a se angaja in negocierea si incheiere de contracte.
In paralel cu reprezentarea oficiala, unele firme mari isi deschid reprezentante proprii in
strainatate. In timp ce reprezentarea oficiala este de domeniul dreptului public, reprezentarea de
firma este de domeniul dreptului privat. Reprezentantul oficial al guvernului nu are dreptul sa
incheie contracte, in timp ce reprezentantul firmei are acest drept.
Centre de comert exterior
Acestea au, de regula, regim semiguvernamental, in sensul ca finantarea lor este asigurata in
comun de guvern si de firme private. Rolul lor este sa asigure informatii, sa stabileasca contracte,
sa organizeze misiuni economice, sa elaboreze diferite studii de piata, pe tari si pe produse.
Serviciile uzuale oferite de aceste centre nu se platesc, dar daca apar cereri de servicii speciale
din partea unor firme, acestea sunt oferite contra cost. Exista tendinta ca fiecare tara sa
organizeze asemenea centre, stabilind contacte electronice intre ele si formand astfel, un centru
international.

Masuri de stimulare a exporturilor

Cuprind masuri care se pot lua la nivel macroeconomic si care au ca scop cresterea
competitivitatii marfurilor destinate exportului, cresterea gradului de cointeresare a productiei si a
exportului. De regula se considera ca numai masurile luate la nivel macro fac parte din politica
comerciala a unei tari, cele la nivel micro, de reducere a costurilor, de crestere a calitati, fiind
legate numai in mod indirect de politica comerciala a unui stat.
Masurile de stimulare la nivel macro pot fi impartite in patru categorii:
1. Masuri de stimulare de natura bugetara:
- Subventii directe la export- reprezinta sumele de bani acordate de stat anumitor ramuri
economice pentru a le rentabiliza activitatea, in cazul in care costurile lor depasesc preturile de pe
piata mondiala.
Subventia se acorda in doua moduri: ca o suma fixa reprezentand diferenta intre costul
intern si pretul extern, sau prin reducerea impozitului pe profitul aferent produselor exportate,
aceasta fiind o metoda de subventionare indirecta.
In materie de subventionare exista reglementari internationale precise (GATT-OMC).
Regula generala este ca subventionarea exporturilor si a importurilor este prohibita. Exista, insa,
exceptii admise. Prima exceptie se refera la subventionarea agriculturii si a exportului de produse
agricole. A doua se refera la tarile in curs de dezvoltare, carora le este permis sa subventioneze si
exportul de produse manufacturate. Aceasta derogare s-a bazat pe argumentul industriilor
tinere, care au nevoie de sprijin din partea statelor, fie sub forma impunerii de taxe vamale la
import, fie prin acordarea de subventii la export. A treia exceptie se refera la tarile in tranzitie,
carora in afara de agricultura, li se permite utilizarea subventiilor si pentru produsele industriale,
atunci cand anumite sectoare industriale intampina greutati datorita procesului de restructurare.
- Primele directe de export- se acorda acelor exportatori care realizeaza un volum mare de
desfacere pe piata externa sau exporta produse ale unor industrii importante pentru economia
nationala; ele nu urmaresc rentabilizarea unitatilor exportatoare, ci cresterea volumului vanzarilor
si, eventual influentarea structurii pe marfuri si a orientarii geografice, in functie de interesele
urmarite la un moment dat.
2. Masuri de stimulare de natura fiscala
Urmaresc cresterea competitivitatii exporturilor prin reducerea sau eliminarea acelor
componente de cost datorate diferitelor taxe si impozite si prin aceasta, cresterea castigului net al
exportatorilor.
- Facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate- apar sub forma scutirii, reducerii sau
restituirii impozitelor pe circulatia marfurilor. Se acorda selectiv, in functie de importanta
exportului pentru economia nationala respectiva, de regula fiind direct proportionale cu gradul de
prelucrare al produselor. In aceasta categorie se include si importul cu scutire conditionata de
plata taxelor vamale sau regimul de drawback care se refera la importul acelor produse (materii
prime sau componente) care urmeaza sa fie incorporate sau prelucrate in vederea obtinerii de
produse destinate exportului.
- Facilitati fiscale acordate direct exportatorilor- pot sa apara sub forma scutirii sau reducerii
impozitelor pe venitul provenit din export.

3. Masuri de stimulare de natura financiar-bancara
Se realizeaza prin intermadiul sistemului bancar national si /sau al unor institutii publice
sau private, specializate in acordarea, asigurarea si garantarea creditelor de export.
- Acordarea creditelor de export- poate imbraca mai multe forme:
Creditul cumparator este creditul acordat de catre o banca din tara exportatorului,
importatorului strain sau bancii acestuia. De regula valoarea acestui credit acopera 75-90% din
valoarea tranzactiei, restul fiind platit de imporator sub forma de avans. Aceste credite se acorda
de catre institutii specializate in finantarea exportului din tara exportatorului, pentru aceasta
incheindu-se o conventie de credit intre impotator (banca sa) si banca exportatoare. Asigurarea
creditelor cumparator este obligatorie si se realizeaza de catre banca exportatorului, la o instituie
de asigurare din tara sa. Costul asigurarii este suportat de regula de importator.
Liniile de credit sunt o forma a creditului cumparator, se deschid de catre o institutie
financiara din tara exportatorului in favoarea unei institutii financiare din tara importatorului, in
baza unor acorduri interguvernamentale incheiate intre cele doua tari, prin care guvernul tarii se
obliga sa garanteze creditul acordat importatorilor. Caracteristicii:
- obiectul creditului il reprezinta masini, utilaje, echipamente, in general bunuri de valori foarte
mari;
- se acorda pe termen mediu si lung;
- pentru a beneficia de o linie de credit, fiecare contract de cumpararetrebuie sa se situeze peste o
anumita valoare considerata ca minima.
Creditul furnizor este creditul comercial acordat de vanzator/exportator cumparatorului
strain; se foloseste in cazul unor exporturi de valoare mai mica si pe perioade reduse de timp.
Cea mai mare parte a furnizorilor care ofera facilitati de plata cumparatorilor nu dispun de resurse
suficiente pentru a astepta sfarsitul perioadei de creditare, de aceea in practica, furnizorii
finanteaza creditele acordate imprumutandu-se de la o institutie de credit, in general o banca
comerciala/specializata in finantarea exporturilor. Bancile respective conditioneaza acordarea
acestor credite expotatori de asigurarea acestora la o institutie de asigurare. Costul asigurarii, sub
forma primei de asigurare platita de exportator, va fi suportat de importator.
- Asigurarea creditelor de export- urmareste acoperirea riscului exportatorului de a nu incasa la
scadenta contravaloarea marfurilor livrate pe credit.
Principalele categorii de risc:
Riscuri comerciale - insolvabilitatea cumparatorului sau incapacitatea acestuia de a achita
la scadenta ratele si dobanziile aferente; refuzul de plata al cumparatorului in situatia in care
livrarile nu corespund contractului.
Riscuri necomerciale razboi, revolutii, exproprieri etc; unele tari include aici si riscurile
legate de calamitati naturale: cutremure, inundatii, uragane etc.
Riscuri monetare riscul cresterii de pret, riscul valutar determinat de modificarea
cursului de schimb al monedei din contract. Majoritatea tarilor au creat institutii specializate de
asigurare, de regula cu o dubla functie: institutie de asigurare si institutie specializata de finantare
a exporturilor. Aceste institutii direct sau indirect sunt controlate si sprijinite de statul respectiv.
Asigurarea se face intr-un aumit procent in raport cu valoarea creditului acordat, cealalta parte de
risc suportand-o furnizorul sau cumparatorul dupa caz.
- Garantarea creditelor de export- se face de catre o institutie bancara din tara importatorului
care se obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului sa achite contravaloarea marfurilor
livrate pe credit, in cazul in care debitorul devine insolvabil. In orice contract comercial
international, obligatia principala a partilor e reprezentata de obligatia contractantiilor de a-si
indeplini obligatiile asumate. Garantia, ceruta suplimentar, da nastere unei a doua relatii
obligationale, secundara, dar egala ca si forma,
atunci cand obligatia asumata initial nu a fost indeplinita.
Partenerul de contract, solicitat sa ofere garantie suplimentara privind indeplinirea
obligatiilorasumate prin contract are doua posibilitati:
Sa garanteze cu bunurile materiale si financiare proprii, pe care, sub forma ipotecii,
gajului, depozitului bancar, sa le puna la dispozitia partenerilor acesteia, aceasta reprezinta
garantia reala.
Sa apeleze la o terta persoana, numita garant care sa-si asume obligatia ca va achita
datoria, in cazul in care cel pentru care se garanteaza nu-si indeplineste obligatia asumata. In
acest caz obiectul garantiei il reprezinta scrisoarea de garantie bancara care face parte din grupa
garantiilor personale.
4. Masuri de stimulare de natura valutara
Statele pot spijini exporturile prin devalorizarea monedelor nationale in raport cu valutele straine.
Devalorizarea stimuleaza exportul si productia interna si descurajeaza importul.
Devalorizarea reprezinta o crestere a sumei de moneda nationala platite in schimbul unei valute
straine. Acest demers oficial s-a aplicat in conditiile existentei unor cursuri de schimb fixe intre
monedele nationale (sistenul Bretton Woods).
In prezent piata valutara se caracterizeaza prin cursuri flotante. Cursurile nu mai sunt stabilite si
modificate oficial, ci pe piata, in functie de cererea si oferta pentru o valuta. In aceste conditii,
statul nu mai poate, aparent, intervenii prin mijloace valutare. In practica, statul poate influenta
cursul de schimb prin politica de curs controlat. Atunci cand se considera necesar, bancile
centrale pot influenta cursul de schimb prin doua metode: metoda pur monetara si metoda
valutara.
Metoda monetara consta in admiterea pe piata a unei mase monetare mai mari sau mai mici, cu
efect corespunzator asupra ratei dobanzilor si cursului.
Metoda valutara consta in interventia bancii centrale prin cumparare sau vanzare de valuta,
contribuiind astfel la aprecierea si, respectiv, deprecierea monedei nationale.

Contracte sinalagmatice (bilaterale)
Contractele sinalagmatice8 (bilaterale). Se caracterizeaz prin reciprocitatea obligaiilor ce revin
prilor i prin interdependena obligaiilor reciproce. Dup exprimarea (art.943 C. civ.,)
contractul este bilateral sau sinalagmatic cnd prile se oblig reciproc una fa de cealalt.
Rezult specificul contractului sinalagmatic const n caracterul reciproc i interdependent al
obligaiilor prilor. Aa fiind, nseamn c fiecare dintre prile contractului sinalagmatic are,
concomitent, att calitatea de creditor, ct i pe cea de debitor. Obligaia le revine uneia dintre
pri i are cauza juridic n obligaia reciproc a celeilalte pri, ele nu pot exista una far
cealalt, fiind interdependente. Ideea de cauz care, explic interdependena obligaiilor n
contracte sinalagmatice, trebuie nteleas n sens bivalent, ca o manifestare a ideii de scop n
momentul ncheierii contractului, ct i pe durata existenei i executrii contractului.9
Prototipul contractelor sinalagmatice este contractul de vnzare-cumparare. Vnztorul se oblig
s transfere dreptul de proprietate i s predea bunul vndut, iar cumparatorul se oblig reciproc
s plteasca preul. De asemenea, n cazul contractului de nchiriere, locatorul se oblig s
procure locatarului folosina temporar i panic a unui bun, iar locatarul se oblig
s-l foloseasc la fel ca un bun printe de familie i s plateasc chiria stabilit. Astfel este, de
exemplu, cazul contractului de vnzare, de furnizare, de nchiriere, de transport etc. Pe ling
acestea i toate contractele oneroase fac parte din categoria celor sinalagmatice.
Contractele unilaterale. Sunt acele contracte care dau natere la obligaii n sarcina numai a
uneia din pri, cealalt avnd numai calitatea de creditor.
Dup definiia dat prin (art. 944 C. civ.,) "contractul este unilateral, cnd una sau mai multe
persoane se oblig ctre una sau mai multe persoane, fr ca acestea din urm s se oblige". Cu
alte cuvinte, sunt acele contracte care, dau natere la obligaii numai n sarcina uneia din pri. O
parte este numai creditor, iar cealalta numai debitor.
Nu trebuie s se confunde contractul unilateral cu actul juridic unilateral (actul juridic de formaie
unilateral). ntr-adevr, din punctul de vedere al formrii lor, toate contractele, deci i
contractele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice de formaie bi sau multilateral.
Cnd vorbim de contracte unilaterale avem n vedere numai faptul c obligaia sau obligaiile
contractuale cad n sarcina numai a uneia dintre cele dou pri contractante.
Actele juridice unilaterale (actele juridice de formaie unilateral) nu snt contracte, ntruct
caracteristica lor esenial o constituie faptul c nu snt rodul unui acord de voine, ci snt
rezultatul manifestrii unilaterale a unei singure voine.
n categoria contractelor unilaterale menionm contractul de mprumut, contractul de depozit
gratuit10, contractul de gaj etc.
n literatura de specialitate se vorbete uneori de categoria contractelor sinalagmatice
imperfecte, care ar reprezenta o categorie intermediar ntre contractele sinalagmatice i
contractele unilaterale.
Sunt considerate, sinalagmatice imperfecte, acele contracte concepute iniial drept contracte
unilaterale, cnd pe parcursul existenei lor se nate o obligaie i n sarcina creditorului fa de
debitorul contractual. De exemplu, dac depozitarul, n cadrul unui depozit cu titlu gratuit, face
anumite cheltuieli de conservare a bunului depozitat, deponentul va fi obligat s-i restituie aceste
cheltuieli, depozitarul avnd dreptul s refuze restituirea bunului, pn ce cheltuielile vor fi fost
acoperite. Dac depozitul este cu titlu oneros, n sensul c deponentul se oblig fa de depozitar
s-i plteasc o remuneraie, contractul are caracter sinalagmatic i nu unilateral, deoarece
ambele pri snt reciproc obligate. Aceste contracte ,,sinalagmatice imperfectepoart aceast
denumire deoarece obligaiile celor dou pri, dei reciproce, nu sunt i interdependente. Aceast
categorie de contracte este contraversat i n doctrin, fiindc cei mai muli autori nu admit
existena ei, datorit urmatoarelor opinii:
a) Contractul prin el nsui face s se nasc obligaii nu numai n sarcina uneia din pri,
naterea ulterioar a unei alte obligaii n sarcina celeilalte pari are ca izvor un fapt juridic
distinct i anume mbogairea fr just cauz a creditorului;
b) Caracterul reciproc al prestaiilor este insuficient pentru a fi in prezenta unui contract
sinalagmatic. Este necesar ca obligaiile sau datoriile plailor s fie reciproce. Datoriile fac parte
din coninutul raportului contractual, n timp ce prestaiile alctuesc obiectul su. Sunt contracte
n care obligaiile sunt reciproce, dar prestaia la care se oblig o parte poate fi datorata unui ter
(stipulaia pentru altul). Intr-o astfel, de ipotez, contractul este sinalagmatic, dei ntre stipulant
i promitent nu exit reciprocitate de prestaii, dar exist reciprocitate de obligaii.
Acestea sunt motivele pentru care sunt susinute ca asa ziselor contracte sinalagmatice
imperfecte li se aplic regimul juridic al contractelor unilaterale , atit n ceea ce priveste proba, cit
i efectele, i executarea lor.
Clasificarea contractelor n sinalagmatice i unilaterale prezint importana din doua puncte de
vedere :
a) nscrisul sub forma privat, care este destinat pentru constituirea probei unui contract. Este
reglementat de lege diferit, n functie de categoria de contracte din care face parte. Astfel,
conform (art.1179 C.civ.,) atunci cnd e vorba de un contract sinalagmatic, trebuie respectat
condiia dublului sau multiplului exemplar. Cu alte cuvinte, nscrisul este necesar s fie redactat
n atitea exemplare originale cte pri cu interese distincte particip la ncheierea contractului. n
cazul contractelor unilaterale, nscrisul sub semnatur privat este suficient a fi redactat ntr-un
singur exemplar i remis creditorului. n schimb, dac prin acel contract debitorul se oblig s
plteasc o sum de bani sau sa dea o cantitate de bunuri generice, nscrisul va trebui s conin
formul ,,Bun i aprobat scris cu propria sa min;
b) Contractele sinalagmatice se deosebesc de cele unilaterale prin anumite reguli speciale.
Caracterul reciproc i interdependent al obligaiilor celor dou pari determin urmatoarele efecte
specifice ale contractelor sinalagmatice:
Excepia de neexecutare a contractului, care const n dreptul oricrei pri de a suspenda
executarea prestaiei datorate, atta timp ct cealalt parte nu execut prestaia la care ea nsi s-a
obligat;
Rezoluiunea contractului pe care este ndreptit s-o cear n justiie o parte cantractant
n cazul neexecutrii culpabile a obligaiilor contractuale de catre cealalt parte;
Riscurile neexecutrii contractului datorit forei majore sau cazului fortuit se suport
ntodeauna de acea parte care este debitorul obligaiilor imposibil de executat. Stingerea
obligaiilor uneia din pri ca urmare a imposibilitaii fortuite de executare are ca efect, implicit,
i stingerea obligaiilor celeilalte pri, precum i ncetarea contractului.
Consider c, n mod corect s-a observat, n literatura juridic inexactitatea unuia din
componentele concepiei autonomiei de voin, conform cruia tot ceea ce este contractual este
just i legitim. Aa cum s-a spus, "aceast afirmaie se ntemeiaz pe postulatul egalitii
riguroase a cocontractanilor, n vreme ce, n realitate, prile snt adesea inegale ca inteligen,
voin sau ca putere economic ori sociala i se ntmpl, n mod practic, c cel mai abil sau cel
mai tare i impune legea sa, ceea ce apare n mod net n contractele zise de adeziune" .

http://academiacomerciala.ro/cursuri/Contabilitate%20si%20Informatica%20de%20Gestiune//An
%20II/Managementul%20afacerilor//man%201.pdf
http://biblioteca.regielive.ro/referate/pedagogie/proiect-de-lectie-la-economie-112501.html
https://www.google.ro/#q=contractele+bilaterale+referat+economie
http://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/politica-de-promovare-si-stimulare-a-exporturilor-
124510.html