1

DEMONSTRATIE CONVINGTOARE A FAPTULUI C PMNTUL

SE GSESTE NEMISCAT N CENTRUL UNIVERSULUI

Pr. Dan Bdulescu

Acest subiect se socoteste n zilele noastre ca fiind lmurit si ncheiat odat pentru totdeauna si
n toate locurile: s-a demonstrat c Pmntul globul pmntesc nu este dect o planet din sistemul
solar, corp ce execut dou miscri, una de rotatie diurn n jurul axei sale, cealalt de revolutie anual
n jurul soarelui. Ca locatie sistemul solar nsusi se gseste amplasat ntr-o galaxie, nici vorb de vreun
centru al universului heliocentrism. Mai mult, totul se afl ntr-o continu miscare de deplasare,
rotatie, expansiune, etc., nimic nu st pe loc.
Aceast viziune heliocentric a fost mai nti avansat n antichitate, printre altii de ctre
Aristarh din Samos, si a fost combtut strlucit de ctre Aristotel si Ptolemeu. Ca s ntelegem pe
deplin demonstratiile geometrice ale acestor asi nentrecuti n aceast stiint, trebuie s avem o
reprezentare a universului ntr-o form de sfer, mrginit, statornic n dimensiuni, si aflat ntr-o
permanent rotatie constant.

Sistemul lumii al lui Ptolemeu
1


Ca n multe alte stiinte, asa si n astronomie, grecii au deschis mai nti calea ctre o explicare
teoretic a fenomenelor naturii. Mostenitori ai marelui tezaur de observatii adunat prin multe secole
cu srguint de preoti babiloneni si egipteni, ei mai nti au ncercat a pune n legtur datele
mprstiate si a ptrunde de la o cunoastere nedeplin a fenomenelor la cunoasterea lor mai deplin.
La nceput plecati mai mult spre o directie speculativ, ei prsir cam de la mijlocul secolului al IV-
lea. .d.Hr. aceast directie si la ndemnul unui Platon si Aristotel se apucar de o cercetare mai
exact, care a ajuns mai apoi n scoala cea foarte renumit din Alexandria la o nflorire admirabil.
Aici s-a desvrsit acea doctrin despre constructia lumii care, cunoscut sub numele de sistemul
ptolemeic se credea a fi un adevr mai presus de toat ndoiala cu mult peste 1000 de ani. Sistemul
amintit se numeste astfel dup Claudiu Ptolemeu, cel de pe urm astronom nsemnat alexandrin, care a
trit n prima jumtate a secolului al II-lea dup Hristos sub guvernarea mpratilor Adrian
(Hadrianus) si Marc Antoniu si a propus acel sistem n o carte ce se citeaz de regul sub titlul latin de
Syntaxis mathematica sau Constructio mathematica sau si dupre traducerea ei arabic fcut pe la
anul 827 d.Hr. sub numele de Tabric al magesthi sau abreviat Almagest. Pozitia neschimbat a
stelelor fixe n raport cu restul, pe cnd ntregul glob al cerului pare a se misca dela rsrit spre apus, a
dat nastere ideii despre un glob cristalin sau sfer, n care stelele se socoteau nfipte. Aceasta idee s-a
ntins apoi si la planete, dndu-se fiecreia din ele cte o sfer special si crezndu-se c aceste sfere se
rotesc n jurul unor osii anumite si n timpuri deosebite. n privinta urmrii comune a planetelor
singulare, astronomii greci aveau cugetarea dreapt c acelea din ele sunt mai deprtate care se misc
mai ncet. Numai n privinta localizrii soarelui, care - precum am zis si mai nainte - se numr
mpreun cu luna la planete, apoi si n localizarea lui Mercur si a lui Venus n acel sir nu era unire n
socotinte. Unii puneau soarele s urmeze nemijlocit dup lun, iar dup soare celelalte planete. Altii
ns si ntre acestia si Ptolemeu, puneau pe Mercur si Venus ntre lun si soare si dup acesta celelalte
planete. Deci dup Ptolemeu n mijlocul ntregului univers st nemiscat Pmntul. mprejurul
Pmntului se rotesc n cursuri tot mai mari cele sapte planete: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte,
Jupiter si Saturn. Sfera a opta este a stelelor fixe; a noua si a zecea, numite cerul nti si al doilea
cristalin, servesc spre explicarea miscrii pe care o face ntreaga sfer a stelelor fixe ctre punctele
echinoctiale ce se afl n calea anual a soarelui (n ecliptic); totul este nconjurat de o a unsprezecea

1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ptolemeu
2
sfer, de asa numitul primum mobile, n care petrece puterea misterioas ce efectueaz circularea
zilnic a tuturor sferelor.




Aproape 14 secole, almagestul lui Ptolemeu a fost unicul manual de astronomie si doctrina
propus ntr-nsul avea autoritatea unei evanghelii n aceasta stiint.
2





2
Diortosire de pr. Dan Bdulescu dup prof. C. Popovici Matei Vlastare Despre Sfintele Paste, Cernuti, pp 110-111
3






S urmrim geniala demonstratie a lui Ptolemeu, cuprins n cartea Almagest
3
:




3
http://en.wikipedia.org/wiki/Almagest
4
C Pmntul se afl n mijlocul cerurilor
4



Odat ce ne-am lmurit de acest lucru, dac ne vom gndi la pozitia pmntului, vom gsi c
fenomenele asociate cu el nu pot avea loc dect dac el se afl n mijlocul cerurilor, ca centrul unei
sfere. Cci dac nu ar fi asa, pmntul ar fi:

a. nu pe axa [universului] ci echidistant fat de ambii poli, sau
b. nu pe ax ci asezat ctre unul din poli, sau
c. nici pe ax si nici echidistant fat de ambii poli.

a) nu pe axa [universului] ci echidistant fa de ambii poli

mpotriva primei afirmatii se ridic urmtoarele argumente: Dac ne imaginm [pmntul]
plasat spre zenit sau nadirul unui observator, atunci, dac el ar fi la o sphaera recta, nu ar avea
niciodat echinoctiu, ntruct orizontul ar tia totdeauna cerul n dou prti inegale, una deasupra si
cealalt dedesubtul pmntului:

dac el ar fi la o sphaera obliqua, iarsi nu ar avea niciodat echinoctiu, sau, dac l-ar avea, nu ar fi la
jumtatea dintre solstitiile de var si iarn, ntruct aceste intervale ar trebui n mod necesar s nu fie
egale din cauz c ecuatorul, care este cel mai mare cerc paralel descris de miscarea zilnic nu ar mai fi
intersectat egal de orizont; n loc de aceasta orizontul ar intersecta egal unul din cercurile paralele pe
ecuator, fie la nordul fie la sudul lui:




4
Vezi si http://www.hexaimeron.ro/Astronomia/Ptolemeu.html
5
Totusi toat lumea este de acord c aceste intervale sunt egale peste tot pmntul ntruct
pretutindeni cresterea celei mai lungi zile fat de ziua echinoctial la solstitiul de var este egal cu
descresterea celei mai scurte zi fat de ziua echinoctial la solstitiul de iarn.

b) pe ax dar aezat ctre unul din poli

mpotriva celei de-a doua afirmatii, n care pmntul este imaginat a fi pe o ax plasat spre
unul din poli, se pot aduce urmtoarele obiectiuni. Dac asa ar sta lucrurile, planul orizontului ar
mprti cerul ntr-o parte deasupra si alta dedesubtul pmntului care ar fi inegale si totdeauna diferite
pentru diferite latitudini (kiu), atunci cnd se ia n considerare relatia aceleiasi prti la dou latitudini
diferite sau dou prti la aceeasi latitudine. Numai la sphaera recta ar putea orizontul s intersecteze
egal sfera:



ntr-o situatie de la sphaera obliqua n care polul cel mai apropiat s fie cel permanent vizibil,
orizontul va face totdeauna partea de deasupra pmntului mai mic si cea de deasupra mai mare; de
aici un alt fenomen ar fi acela c cercul mai mare al eclipticii ar fi mprtit n prti inegale de acelasi
plan al orizontului:

Si totusi nu se vede n nici un caz asa ceva. n loc de aceasta se vd sase semne zodiacale
deasupra pmntului n toate locurile si timpurile, n timp ce celelalte sase sunt nevzute; apoi iarsi
mai trziu acestea sunt vizibile pe de-a-ntregul deasupra pmntului, iar n acelasi timp celelalte nu se
vd. De aici este evident c orizontul desparte zodiacul ntruct aceleasi semicercuri sunt tiate de el,
asa ca s apar la un moment dat cu totul deasupra pmntului iar la cellalt cu totul dedesubt.
6
n general spus, dac pmntul nu s-ar situa exact pe ecuatorul ceresc, ci ar fi undeva spre nord
sau sud n directia unuia dintre poli, rezultatul ar fi c la echinoctii umbra gnomonului la rsrit nu ar
mai forma o linie dreapt cu umbra sa la asfintit ntr-un plan paralel cu orizontul, nici mcar pentru
simturi (Aceasta din cauz c echinoctiul nu este o dat, ci un moment al timpului. De aceea la data
echinoctiului soarele nu rsare exact la est si nu apune exact la rsrit, asa cum implic rsritul si
asfintitul umbrelor ce se gsesc pe aceeasi linie. Totusi, diferenta este imperceptibil simturilor). Si
totusi acesta este un fenomen ce se observ peste tot.

c) nici pe ax i nici echidistant fa de ambii poli:


Se observ de ndat c a treia propozitie enuntat este deasemenea imposibil, ntruct se vor
ivi aceleasi obiectiuni pe care le-am adus la prima si a doua propozitie.

*** Aici se ncadreaz modelul heliocentric propus de Copernic, dup cum se poate vedea din
diagrama urmtoare
5
:




5
Andrea Cellarius Harmonia Macrocosmica 1660
7
Cine se ncumet s dea o replic lui Ptolemeu din acest model?

Rezumnd, dac pmntul nu s-ar afla n mijlocul universului, ntreaga ordine a lucrurilor pe
care le observm n cresterea si descresterea lungimii zilei lumin ar fi fundamental zdruncinat. Mai
departe, eclipsele de lun nu s-ar limita la situatia n care luna este opus soarelui (n orice parte a
cerului s-ar afla lumintorii), ntruct pmntul ar veni adesea ntre ei cnd ei nu se afl situati
diametral opus, ci la intervale mai mici dect un semicerc.
6




Aceast demonstratie a rmas imbatabil timp de 1400 de ani si, adugm noi, si pn astzi!
Ei nu i se poate aduce nici o obiectie dect, asa cum vom vedea, prin schimbarea datelor problemei,
adic a regulilor jocului. Care sunt acestea?
- Universul este o sfer mrginit;
- Coordonatele acesteia sunt strict n forma Crucii: Axa vertical N-S; axa orizontal E-V,
care reprezint n acelasi timp Ecuatorul ceresc.


6
Ptolemys ALMAGEST translated and Annotated by G.J. Toomer, Duckworth, Traducere si adaptare de Pr. Dan Bdulescu
8
Primul care a modificat aceste reguli a fost Copernic. Astfel, deoarece prin schimbarea fcut
de el ntre Pmnt si soare, n mod echivalent Pmntul ar fi trebuit s execute 3 micri:
1. De rotatie diurn (24 h) n jurul axei sale;
2. De revolutie anual n jurul soarelui; dar si
3. Una de urcare-coborre, deoarece, asa cum mrturiseste toat lumea, geocentric, heliocentric,
acentric, ecliptica si orbita Pmntului sunt nclinate pe ecuatorul ceresc la 23,5 (care dac nu
este identic este si el obligatoriu cel putin paralel cu cel pmntesc!), miscare necesar trecerii
prin zodiac si a anotimpurilor.



O confirmare a acestei afirmatii o gsim n critica adus lui Copernic de ctre vestitul astronom
Tycho Brach: Ce nevoie a fost ca fr nici o justificare s ti imaginezi pmntul, o mas ntunecat,
dens i inert, ca fiind un corp ceresc ce ntreprinde nc i mai multe rotiri dect celelalte, adic s
spui c este subiectul unei triple micri, n contrazicere nu numai cu toate adevrurile fizice cunoscute
ci si cu autoritatea Sfintei Scripturi, ceea ce este culmea.
7

Pentru usurarea teoretic a modelului, Copernic propune celebra si atotcunoscuta deja nclinatie
de 23,5:





7
J.J. O'Connor and E.F. Robertson Christianity and the Mathematical Sciences - the Heliocentric Hypothesis.
9
Acesta este un artificiu pur matematic/geometric si nu are nici o legtur cu realitatea din
cosmos, este pozitie care n-a fost nicicnd observat, nici din cer, si cu att mai putin de pe Pmnt!
Cu toate acestea ea trece n zilele noastre drept dogm incontestabil, sau cel putin axiom a
astronomiei. Si nu e de mirare deoarece de acolo sistemul de coordonate a ajuns acesta:



Ce se observ de aici? Crucea este nclinat la 23,5, iar de aici rezult urmtoarele:
- Axa Nord-Sud nu mai este vertical (unde este acum Steaua Polar?);
- Ecuatorul ceresc si cel pmntesc nu mai sunt orizontale, ci n locul lor a aprut ecliptica si
orbita planetei.
S-a produs pur si simplu o dezaxare a sistemului sus-jos, dreapta stnga, iar Crucea a fost
atacat de vrjmas, ducnd treptat la o total dezorientare spatial si chiar duhovniceasc! a omului.
De aici iluzia c miscarea planetei Pmnt are loc ntr-un plan, si posibilitatea pentru Newton
de a imagina fabuloasa fort a gravitatiei. Ne punem pe bun dreptate ntrebarea: cum ar mai fi putut
Newton s inventeze (si nu s descopere!) aceast lege dac miscarea planetei Pmnt n jurul
soarelui are loc pe ecliptica nclinat pe ecuator? Cu rspunsul la aceast ntrebare vor trebui s se
lupte, dup cum vom vedea mai departe, astrofizicienii contemporani

*

La echinoctiul de primvar, datat n calendarul gregorian n jurul datelor de 20-21 martie,
soarele rsare n punctul estic, trece n nltimea ecuatorului prin meridian si apune n punctul vestic.
Atunci soarele st pe ecuator si pretutindeni pe pmnt ziua si noaptea sunt egale. n momentul
echinoctiului razele soarelui cad perpendicular pe linia ecuatorului si oamenii nu au umbr de loc. n
10
ziua echinoctiului, la ecuator, umbra unui gnomon la rsrit formeaz o linie dreapt cu umbra sa la
asfinit, n lungul liniei ecuatorului, pe tot parcursul zilei.





Pentru ca s aib loc momentul echinoctiului este absolut nevoie ca centrul Pmntului s fi
riguros coplanar cu centrul soarelui, ceea ce n modelul geocentric arat n felul urmtor:




11


n timpul acelei zile 24 h a echinoctiului soarele efectueaz 2 miscri: una diurn de rotatie
n jurul Pmntului, cealalt de usoar urcare (sau coborre, de la caz la caz), ca un fel de spiral.
Aceast miscare este imperceptibil simturilor, drept pentru care efectul umbrei la ecuator este cel
descris: umbra cade practic de-a lungul liniei ecuatorului.

n astrofizica modern si contemporan, modelul heliocentric clasic copernican a suferit niste
modificri majore. n primul rnd sunt cele enuntate mai sus: soarele nu se gseste nemiscat n centrul
universului, ci dimpotriv s-ar misca n jurul centrului galactic cu o vitez de 217 km/s. Vezi n acest
sens si urmtoarele simulri video:

http://www.youtube.com/watch?v=lkWyM-M8o0c&feature=player_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=zBlAGGzup48&feature=player_embedded

Se presupune de asemenea c pmntul se roteste n jurul soarelui cu 30km/s. Avnd n vedere
cele de mai sus, se observ urmtorul lucru:
n modelul clasic copernican s-ar mai fi putut vorbi de o echivalent prin aceea c se inversau
doar rolurile static/misctor, central/periferic ntre soare si Pmnt, iar aceste miscri aveau loc
permanent n planul stationar al eclipticii. n acest caz s-ar fi putut desigur ca si n modelul heliocentric
s avem momentul alinierii coplanare ale celor dou centre, iar ca rezultat echinoctiul.
Odat ce s-a renuntat la acest model n felul descris mai sus, noua viziune helio/acentrist si
arunc pur si simplu n aer orice sans de a obtine acest moment. Lucrul se poate demonstra att
geometric ct si mecanic: n timpul miscrilor descrise si ale vitezelor respective, sincronizarea si
alinierea coplanar devin pur si simplu inexplicabile.

Unica posibilitate ce le rmne sustintorilor acestui model este ca soarele si Pmntul s se
deplaseze vertical simultan i sincron, ceea ce deja ne plaseaz n domeniul SF-ului, unde, nu-i asa,
12
imaginatia este singura limit a acestor ipoteze fanteziste si cu totul departe de orice realitate si
demonstratie stiintific.




Ct de departe suntem de acele adevrate demonstratii de la nceputul articolului, pline de
adevr, si care au stat n picioare mii de ani.
Socotim c a sosit timpul lepdrii complexelor de inferioritate avute n fata naltelor stiinte
astrofizice contemporane, n fata crora, vai, se smeresc si fetele bisericesti si monahicesti, ce se
rusineaz cumva de conceptiile geocentrice nvechite si medievale. Ce s mai spunem c acelea au fost
primite si propovduite de ctre Sfintii Printi ai Bisericii timp de peste 1500 de ani?
8
C baza lor este
aflat n nssi Sfnta Scriptur?
9
S continum cu cliseul Printii se foloseau de stiinta vremii lor,
care, iat, se vede c e depsit, etc., etc.?
Dar pentru slbnogirea credintei noastre, iat c ne vine n ajutor si demonstratia logic,
geometric, matematic, ntr-un cuvnt stiintific. Pe acest trm am cutat s readucem cititorilor
nostri comorile trecutului care aduc si confirmri din acest domeniu, confirmri ce cu adevrat sunt
redutabile si constrngtoare, binenteles pentru cei ce au mintea deschis si inima primitoare. De ce
oare acele cunostinte au durat mii de ani? De ce acestea noi se modific n permanent, neavnd o
durat mai mare de 20-30 de ani n medie? S fie aceasta evolutie? Adevrurile au stabilitate, doar
minciuna are picioare scurte, cum spune ntelept proverbul


8
http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Consensul_Sfinilor_Parinti_si_Scriitori_bisericeti_asupra_geocentrismului.pdf
9
http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Pasaje_Scripturistice_legate_de_stabilitatea_si_centralitatea_Pamantului.pdf