PRIMUL AJUTOR IN SPORT

Poate fi dat de oricine cu sau fara echipament medical.

Cand apare o leziune
evaluam daca pacientul raspunde la intrebari ( daca nu raspunde sunam la 112
sau spunem cuiva sa sune )
daca sportivul este inconstient initiem BLS asigurand ABC ul vietii (daca are
caile aeriene libere, respiratia si functia de pompa cardiaca)

Daca pacientul este constient, alert, respira si are puls:
imobilizam pacientul daca sunt suspectate leziuni ale coloannei vertebrale
oprirea sangerarilor la nivelul plagilor cu presiune directa sau comprese dintr-o
cutie de prim ajutor
imobilizam fracturile in atele improvizate
rezolvam socul hipertermia sau hipotermia in funcite de caz
daca nu sunt suspicionate leziuni majore scoatem sportivul de pe terenul de
sport in vederea curatarii si pansarii eventualelor plagi sau leziuni

Urgentele majore in sport
sangerari cu soc hipovolemic
leziuni ale craniului
leziuni ale coloanei cervicale
sufocare
atlet inconstient
leziuni faciale severe
hipotermie, hipertermie cu infarctul la caldura si raul de altitudine
traume abdominale
urgente pulmonare si cardiace


SPORTIVUL INCONSTIENT
Cauze
plamani , probleme respiratorii,leziuni pulmonare sau otravire
inima lipsa unei circulatii adecavate la creier
metabolism diabet, droguri, alcool, infectii, hipertermie, hipotermie
creier lipsa de oxigen, leziuni cerebrale ,epilepsie
Managementul sportivului inconstient:
sunam la 112 pentru orice persoana inconstienta si asiguram ABC-ul vietii
daca persoana nu respira incepem BLS
daca peroana respira observam indicii pentru a determina cauza
pierderiiconstientei
tratam daca este posibil
monitorizam persoana tot timpul

MANAGEMENTUL SOCULUI HEMORAGIC
Sangerarile sunt cauze ale traumatismelor.
externe trauma directa, plagi
interne traumatisme la nivelul craniului , toracelui, abdomenului sau fracturi
mari ale bazinului si ale oaselor lungi
Cel mai mare risc in sangerarile din sport este instalarea socului.
Socul este definit ca o perfuzie inadecvata cu sange a organelor vitale in
pierderi sanguine mari ori deshidratare cand scade volumul circulant de sange. Sau
cand inima este afectata si nu isi mai poate face rolul de pompa. Organismul va folosi
mecanisme compensatorii pentru mentinerea perfuziei si a tensiunii arteriale


MANAGEMENTUL ACCIDENTARILOR IN SPORT
Managementul initial al leziunilor este foarte important. Tratamentul optim
scurteaza perioada de refacere, protejeaza atletul de viitoare accidentari si ii permite
sportivului sa se intorca la antrenamente si competitii cat de repede posibil.
Leziunile pot aparea ca rezultat al unor traumatisme sau al unor suprasolicitari
si pot include diverse parti ale corpului.
Cele mai frecvent implicate sunt :
muschii
ligamentele
tendoanele
oasele

Leziunile cele mai frecvente implica
genunchiul (24%),
coapsa si picior (inclusiv tendonulluiAchile) 14%.
cotul (13%);
gamba- tibia(10%);
umarul (9%);
soldul si portiune superioara coapse(9%);
Capul, gat, fata (7%);
glezna (5%);
articulatia pumnului si palma(4%);
regiunea lombara (1%).

MANAGEMENTUL LEZIUNILOR ACUTE DE PARTI MOI
PRICE= pret
P= protectie
R= repaus
I= ice (gheata)
C= compresie
E= elevatie (ridicarea)

PROTECTIA
sportivului pentru a nu agrava leziunea
protectia si suportul structurilor invecinate
protectia celorlalti competitori
REPAUSUL
Adevaratul repaus este greu de atins iar in practica uneori chiar nu este necesar.
Repaus absolut
este indicat numai in managementul acut al unei leziuni pentru a controla
inflamatia. Leziuni severe ale partilor moi necesita imobilizari pe perioade scurte
pentru a limita leziunile ulterioare
este necesar dupa operatie
atentie la imobilizarile de lunga durata pot duce la amiotrofii si retracturi
musculare cu redori articulare
Repaus relativ
frecvent sportivul trebuie sa mentina o activitate minima in perioada subacuta
pentru a preveni riscurile imobilizarii absolute prelungite. Aceasta face parte din
programul de recuperare medicala si este important din punct de vedere fizic si
psihologic pentru sportiv
metinerea fortei musculare si a mobilitatii articulatiilor pentru o
recuperare cat mai buna a ligamentelor si tendoanelor
mentinerea travaliului cardiovascular prin aerobic, fitness, bicicleta,
bazin sau jogging
Exercitiul fizic este recunoscut parte din programul de recuperare . Repausul excesiv
va prelungi faza inflamatorie si va lungi perioada de timp pana la reintoarcerea in competitii.
Cat va face repaus sportivul? raspunsul depinde de severitatea leziunilor si decizia
apartinane medicului.
GHEATA
Crioterapia a fost aprobata de cel care a descris clasic inflamatia de catre CELSUS :
cald, rosu edematiat , dureros ulterior a fost adaugata lipsa functiei. Efectele sunt urmatoarele:
limiteaza sangerarea prin vasoconstrictie
combate edemul
limiteaza inflamatia si leziuni ulterioare tisulare (inhiba degranularea
mastocitara)
reduce metabolismul la nivelul tesutului afectat prin scaderea temperaturii.
Reduce actiunea enzimelor, inhiba durerea si scade consumul de O2
inhiba durerea (KELEN ) prin doua metode : reduce spasmul muscular
inconjurator si scade numarul impulsurilor senzitive si a vitezei de transmitere
Cum sa pui gheata?
gheata pisata este mai buna decat cuburi, ice packs, geluri reci refolosibile
spray-uri care racesc prin evaporare (nu racesc foarte profund)
exista un protocol intermitent de aplicare a ghetii 20-30 minute la fiecare 1.5 -2
ore pentru 48 -72 de ore
Contraindicatii
plagi
unde sunt leziuni nervoase periferice
unde sunt anomalii ale circulatiei vasculare suspectate
cand aplicarea de gheata creste durerea
COMPRESIA
Efectele unei compresii timpurii sunt:
suport al zonei afectate
scaderea edemului
O fasa elastica sau orice material compresiv va fi aplicat dinspre distal catre
proximal verificand pulsul pentru ca nu cumva compresia sa fie prea mare
Gheata poate fi combinata cu compresia
ELEVAREA (ridicarea membrului afectat mai sus de planul cordului)
contribuie la reducerea circulatiei si a edemului
ridicati membrul afectat deasupra cordului
trebuie sa fie combinata si cu suport (perne)
se mentine primele 24 de ore

De multe ori medicii sportivi sunt pusi in situatii dificile, nu atat din cauza bolii ci mai mult
din cauza sportivului pacient. Multi sportivi, chiar daca sunt amatori, sunt nerabdatori si
pasionati. Nu accepta usor condamnarea la inactivitate din cauza unei leziuni aparent
nesemnificative si abia asteapta ziua in care pot relua antrenamentul sau competitia.
Daca persoana respectiva este totodata un sportiv de renume, atunci miza este
prestigiul si multi bani. In aceste cazuri refacerea rapida este o chestiune vitala.
Din aceste motive, sportivul accidentat nu respecta intotdeauna recomandarile
medicului, care in cazul leziunilor mici sunt astfel: Trebuie evitata solicitarea
organului afectat. A se feri de orice activitate ce implica miscari intense."
Cine nu face sport, de obicei respecta constiincios aceste indicatii, dar sportivul
care se pregateste pentru competie poate respecta, mult mai greu constrangerile,
deoarece este vorba de punctaj competitional, renume si nu in ultimul rand castigarea
existentei. Astfel leziunile, in loc sa se vindece se agraveaza.
Astfel se ajunge din nou la medic, dar de aceasta data cu probleme mai serioase
Cine nu face sport, de obicei respecta constiincios aceste indicatii, dar sportivul
care se pregateste pentru competie poate respecta, mult mai greu constrangerile,
deoarece este vorba de punctaj competitional, renume si nu in ultimul rand castigarea
existentei. Astfel leziunile, in loc sa se vindece se agraveaza.
Astfel se ajunge din nou la medic, dar de aceasta data cu probleme mai serioase
Reluarea activitatii sportive
Sportivul va relua antrenamentele daca :
efortul nu inrautateste leziunea initiala
nu creste riscul aparitiei unei alte leziuni
sportivul poate sa isi desfasoare activitatea la nivelul la care era inaintea
leziunii
reluarea activitatii sportivului nu implica riscuri pentru ceilalti sportivi
Aceasta decizie trebuie luata in functie de:
importanta evenimentului
timpul ramas de disputat in eveniment
programul ulterior
conditiile evenimentului
Medicul trebui sa urmareasca sportivul pentru a fi sigur de recuperarea lui completa si
ca nu vor aparea leziuni ulterioare. Judecata reluarii activitatii sportive trebuie sa fie bazata
numai pe sanatatea sportivului dincolo de dorintele antrenorului, rudelor , clubului ,
suporterilor sau de dorinta sportivului in sine.

Traumatisme entorse luxatii

Definitie si caracteristici
Leziuni traumatice la nivelul articulaiilor, datorate aciunii unor fore divergente, fr
modificarea raportului anatomic normal dintre suprafeele intraarticulare.
Accident comun datorat unei supratorsionari
De obicei, entorsa afecteaz mai des membrele inferioare, n special glezna.
Poate fi insotita si de fracturi si atunci se trateaza fractura
Persoana accidentat are dureri i micri reduse
Articulaia afectat se umfl.
Clasificare
Entorse:
- Usoare - ntindere ligamentar
- Medii ruptura ligamentara partiala, diminuarea stabilitatii articulare
- Grave rupere ligamentara totala, stabilitate articulara complet compromisa
Simptomatologie
Durere imediat dupa traumatism
Tumefactie locala (se umfla articulatia) datorita procesului inflamator local
posttraumatic
Impotenta functionala imdeiat dupa traumatism
Echimoza apare dupa 24 ore de la traumatism
Entorsele gleznei se produc prin rsucirea forat a articulaiei tibio tarsiene cu
lezare de ligamente. Fenomenul se complic atunci cnd se fac smulgeri osoase, fisuri
sau fracturi maleolare.
n entorsele de genunchi se lezeaz n deosebi ligamentul intern i n cazuri mai grave
ligamentele ncruciate.
n articulaia oldului, entorsele se produc foarte greu, dar sunt dureroase i greu de
tratat.
Entorsele articulaiilor coloanei vertebrale sunt extrem de rare, dar foarte serioase.
Entorsele degetelor nu au un caracter grav, se produc prin supraextensie.

Entorsele pumnului se produc prin micri violente, prin forarea articulaiei n flexie,
n extensie sau torsiune
Entorsele cotului sunt fie contuzionale, fie provocate de cderi sau eforturi violente
(aruncri cu discul, sulia, mingea, etc).
n entorsele umrului, tendonul bicepsului poate iei temporar din anul su, rupnd
esuturile bursei i tecii tendinoase.
Evolutia ulterioara
Cele usoare si moderate se vindeca bine, fara a necesita vreun tratament deosebit
Entorsele grave se vindeca bine cu tratament de specialitate
Daca nu, e risc sa apara sechele si chiar recidive: unde ai avut o entorsa medie / grava,
articulatia e slabita si mai usor mai apare o noua entorsa!
Primul ajutor n cazuri de entorse ale gleznei
ridicai piciorul n sus;
aplicai un bandaj elastic strns;
scdei temperatura prin aplicarea pachetelor cu ghea pe bandaj;
repaus articular, prin imobilizare provizorie;
combaterea durerii;
limitarea edemului si a hemartrozei (sngerare intraarticulara);
contraindicat masajul (poate agrava leziunile partilor moi).

Luxatiile
Leziuni traumatice la nivel articular, datorate aciunii unor fore care produc
dislocarea capetelor osoase articulare (deci pierderea raporturilor normale dintre
suprafeele intraarticulare)
Clasificare
a) L. recente (nc nu s-a instalat contractura muscular);
b) L. vechi (exist contractura muscular);
c) L. recidivante (sunt luxaii cronice care apar din ce n ce mai frecvent la aceeai
articulaie, producndu-se cu foarte mare uurin, la microtraumatisme);
1. L. complete (anatomia articulaiei este distrus, capetele osoase migrnd mult);
2. L. incomplete, sau subluxaii (doar unul dintre capetele osoase se deplaseaz);
I) L. simple;
II) L. complicate (se asociaz leziuni de vase, nervi i chiar fracturi
Simptomatologie
durere: este foarte intens, cu caracter sincopal;
deformarea regiunii respective;
impotena funcional: este totdeauna prezent n luxaii
Primul ajutor
o luxatie nu trebuie sa prinda apusul soarelui daca a survenit ziua si rasaritul daca a
survenit noaptea;
imobilizarea provizorie a segmentului respectiv;
combaterea durerilor;
limitarea edemului i a hemoragiei;
transportul imediat la o secie de ortopedie
Luxatiile membrului superior
- clavicula se luxeaz mai des la nivelul extremitii acromiale (luxaia lui Galileu),
dect la extremitatea sternal;
- humerusul, captul proximal se luxeaz frecvent n jos i nuntru i mai rar n sus i
napoi;
- cotul se luxeaz la extremitile proximale ale celor dou oase ale antebraului,
cubitus i radius i mai rar izolat;
- la mn i degete cele mai ntlnite luxaii se produc n articulaia radio - carpian
Luxatiile membrului inferior
- capul femural se poate luxa mai frecvent napoi;
- la articulaia genunchiului, tibia se luxeaz mai des nainte i mai rar napoi. Au loc
tulburri serioase, genunchi deformat, tumefiat, se produc ruperi de esuturi moi de
capsul, vase sanguine, urmate de revrsri seroase n articulaie, meniscuri
lezate;
- luxaia rotulei (patelei) se produce cnd genunchiul este n extensie; la unii indivizi,
cu genunchiul n valg, contracia muchiului cvadriceps este capabil s produc
luxaia rotulei n afar;
- n articulaia gleznei, cea mai frecvent luxaie este a astragalului.
Luxaiile coloanei vertebrale sunt destul de rare, dar foarte grave, iar luxaiile
maxilarului inferior datorate traumatismelor se manifest prin reducerea micrilor
mandibulei, ngroarea vocii, gura rmnnd ntredeschis.
Leziunile muschilor
Cele mai frecvente leziuni sunt rupturile musculare, iar cnd leziunea este mai uoar,
este cunoscut sub numele de ntindere muscular.
sunt definite ca macrotraumatisme de origine interna produse de o contractie brusca a
unui muschi, in anumite situatii favorizante.
se datoreaz unor procese patologice diferite:
spasme musculare,
rupturi fine sau ntinse de fibre sau fascicole
reacii inflamatorii, ca miofasceita recidivant
Cauzele leziunilor musculare
rupturile de fibre musculare se produc n urma unor micri violente, brute,
nefiziologice, nedozate sau necontrolate
eforturile bruste si violente fara o incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si
umed
prezenta produsilor de catabolism (rezultati din travaliul muscular), care produc o
diminuare a elasticitatii musculare si a coordonarii grupelor musculare, explicand
astfel aparitia leziunilor musculare din si spre sfarsitul antrenamentului
ruptura musculara, rezida din lipsa de sinergism intre munca agonistilor si
antagonistilor la inceputul si la sfarsitul antrenamentului
Tipuri de leziuni musculare
- fibrilara - sunt lezate cateva fibre;
- fasciculara - sunt interesate cateva fascicule ale muschiului;
- fibrofasciculara - reuneste 1-2 fascicule rupte ;
- totala - leziunea intereseaza o buna parte sau in totalitate corpul muscular
Simptomatologie
durere vie cu caracter de arsura brusca,
atitudine antalgica (adica va adopta o pozitie in care durerea nu mai este atat de
intensa),
prezenta unui punct dureros la palpare,
tumefierea regiunii (umflarea),
echimoza (vanataie) locala,
aparitia hematomului
Localizari mai frecvente
Muschii membului inferior
cvadricepsului femural,
biceps femural,
adductorilor coapsei,
tricepsului sural (solear si gemenii)
Muschii membrului superior la nivelul antebratului