ENIGMA OTILIEI

Roman realist balzacian.

In perioada interbelica, romanul romanesc a cunoscut o evolutie spectaculoasa, racordandu se
siintegrandu se valorilor universale
.
Aria tematica s a largit considerabil, formulele epice traditionalecoexistand cu solutii artistice
moderne.In acest context, romanul lui George Calinescu, ilustreaza stralucit formula romanului
realist, de facturabalzaciana, (care radiografiaza societatea si caracterele umane) imbogatit insa
considerabil cu elementeestetice clasice, romantice si moderniste, oferind asadar un roman de
sinteza estetica.Enigma Otiliei, publicata in 1938 este un roman de inspiratie sociala, insumand
dosare de existenta aleunor tipologii umane determinate in primul rand de circumstantele sociale,
dragoste si bildungsroman(surprizand etapele devenirii celor 2 adolescenti: Felix si Otilia).
Tema
fundamentala (balzaciana) este ceea a existentei societatii burgheze bucurestene, in primul sfert
alsecolului trecut, dezvoltata in cateva subteme: a mostenirii, a paternitatii, a iubirii. Se poate
identifica si osubtema a parvenirii, in masura in care toate personajele cu exceptia lui Pascalopol,
nazuiesc sa patrundaintr o sfera sociala superioaraprin bogatie, casatorie sau afirmatie profesionala.
Titlu.
cartea,pune in evidenta eternul mister feminin dar si misterul unei varst
scriitorul insusi.
Relatia incipit final.
Dupa model balzacian, romanul incepe prin fixarea coordonatelor temporale sispatiale ale actiunii,
utilizandu se tema acumularii detaliilor. Actiunea este plasata intr un spatiugeografic correspondent
inceputul orelor 10, un tanar de vre o 18 ani, imbracat in uniforma de licean, intra instrada
personajele incade la intrarea in scena), se alcatuieste din detalii vestimentare, din elemente
semnificative de fizonomiece impun imaginea unui adolescent insufletit de o mare vointa.Se
identifica in incipit o relativizare a omniscientei narrative deoarece lui Felix ii este transferat rolul
deinstanta narativa, acesta devenind observator si personaj reflector in raport cu lumea
necunoscuta pecare o I a treptat sub stapanire. Odata cu Felix Sima, cititorul descopera pe rand
decoruri gotice,amestecate cu ornamente arhitectuale clasice, sugerand pretentiile de cultura ale
localnicilor) si esentatotul e doar o copie banara, realizata cu materiale ieftine si urate, un fals ce
dezvaluie prostul gust sizgarcenia.Finalul romanului, realizat tot prin perspectiva aceluiasi personaj
reflector Felix Sima, confera timpulrezumand un cleceniu din existenta personajelor, in contrast cu
ritmul destul de lent a naratiunii de panaatunci. Finalul are si funcctia unui epilog, oferind informatii
despre cariera si casatoria fericita a lui Felix,despre revolutia lui Stanica Ratiu si depre despartirea
Otiliei de Pascalopol. In decorul casei din stradaAntim, acum cu adevarat parasita, ecoul vorbelor lui

Perspectiva narativa.
Atitudinea scriitorului fata de lumea care o propune, este ceea a creatoruluidemiurg, care se
proiecteaza in textca narrator omniscient, omnipresent care relateaza la persoana a3a,obiectiv,
impersonal, neimplicat intr un stil neutru, urmarind relatia cauza-efect specifica
realismuluibalzacian. Uneori se observa relativizarea omniscientei, naratorul mimand descoperirea
unor relatii

odata cu cititorul, ca in incipit, prin transferul de instanta narativa sau din comportamentism, in
cazulOtiliei.
Structura si compozitie
Romanl are o compozitie clasica: cele 20 de capitole fara titlu se succed cronologic. Se remarca
oadevarata preocupare pt marcarea temporala intr un timp din ce in ce mai accelerat deoarece
aproapetoate capitolele debuteaza cu
planuri.
Planul epic
principal urmareste destinul planului familiar,alcatuit din familiile inrudite: Giurgiuveanu, Tulea,
nesatioasa pt avere. Tot in acest plan se dezvolta sisubtema paternitatii ce reliefeaza un conflict de
ordin moral.
Cel de al doilea plan
urmarestea povestea de iubirie dintre Felix si Otilia, eroi surprinsi in devenire, inconfruntarea cu
lumea si cu ei, romanul capatand astfel valenta de bildungsroman.
Planul cadru
contureaza monografic existenta burgheziei bucurestene la inceputul sec al 20 lea, subtema
parvenirii fiind definitorie pt acest plan.
Personajele
Arta portretului uimeste prin procedee de compozitie diverse, cele mai multe personaje fiind
construiterealist cu mijloace de caracterizare pronuntat balzaciene. Sunt caractere deplin si definitiv
conturate,ipostazele si situatiile existentiale in care sunt surprinsi acesti eroi confirmand
apartenenta lor la ocategorie tipologica ( chiar potretul fizic reflecta trasatura morala alaturi de
descrierea vestimentatieisau a mediului).Astfel,
Costache Giurgiuveanu
personajul principal al romanului se situeaza in miezul istoriei mosteniriideoarece determina direct
sau indirect destinele celorlalti eroi. Apartine tipologiei avarului fiind inrudit spiritual harpagon a lui
Molliere ori Hagi Tudose a lui Delavrancea. Se distanteaza insa de zgarcitul clasicprin
complexitate.Portretul fizic: fata spana, zambet stramb, vorbe balbaite asociat cu vestimentatia sa
stranie ori cuinteriorul tixit de mobile vechi si desperecheate sugereaza nehotararea, lipsa de
fermitate, teama de ceidin jur dar si zgarcenia absurda. Aparitia sa este insa ambiguizata modern,
prin iubirea pe care o poartaOtiliei, sincera, dar limitata nereusind totusi sa isi depaseasca limitele (
o iubeste pe Otilia atat cat poateiubi un avar, visand mereu ca ii va construi o casa cu materiale din
atunci cand se imbolnaveste are grija desatatea sa. Va sfarsi tragic din cauza violentei lipsite de
scrupule ale lui Stanica.Parvenit dintr o familie numeroasa, fara resurse materiale,
Stanica
este avocatul fara procese, un individlipsit de morala, adaptabil si profitor, dar inzestrat cu o
remarcabila inteligenta speculative, mereu jovial,dezinvolt, volubil se incadreaza intr o dubla
tipologie: ceea a aribist dar si a demagogului.
Aglae Tulea
este prezenta feminine varsnica, intruchipand rautatea umana ferocitatea artagoasa,lacomia, invidia
manizeaza deoarece este o sora odioasa, o sotie rea si o mama dominatoare ce vede incopii ei
simple obiecte.
Aurica si Olimpia
sunt si ele ipostaze ratate ale feminitatii. Aurica este o fata batrana, obsedata decasatorie,
mostenind rautatea, ura si marginirea mamei sale. Olimpia e o prezenta placida, farapersonalitete,
sotie insipida si mama iresponsabila.
Titi si Simion Tulea
sunt personaje realizata in maniera moderna, pt ca in cazul lor interesul sedeplaseaza spre boala,
spre cazul clinic ( retardatul si senilul)

Leonida Pascalopol
este personajul reprezentativ pt tipologia nobilului autentic, mosier rafinat, cult,discret, sensibil si
generos, are puterea si nobletea de a i reda Otiliei libertatea atunci cand intelege caalaturi de ei nu
mai este fericita.
Felix Sima
este atat persoaj reflector, dar si actor in scenariul epic al romanului dominanta sa
tipologicainscriindu l in tiparul tamarului surprins in procesul maturizarii dar si in tipologia
ambitiosuluibalzacian.Portretul fizic si vestimentatia dezvaluie educatia, caracterul hotarat si ambitia
celui decis sa devina ocelebritate medicala. Portretul sau este surprins in 2 ipostaze: ceea a strainului
patruns intr o lumenecunoscuta si ceea a tanarului ce iubeste aldolescentin, dar care nu si pierde nici
candoarea si niciputerea de a se consacra unui ideal invatand sa si domine suferinta si
deziluzia. Ipostaza finalainfatiseaza un Felix Sima maturizat in urma experientei traite si care a inteles
ca, intr o lume in care totuleste supus degradarii, dragostea a incetat sa mai fie un sentiment
personalitate in lumea medicala Europeana.
Otilia Marculescu
este personajul cel mai modern al romanului, prezenta complexa si enigmatica cu unfarmec aparte,
amestec de candoare si rafinament , de copilarie si maturitate, de capriciu si devotement.Biografia
eroinei este singulara si enigmatica . este fiica vitrega a lui Mos Costache Giurgiuveanu care ardori sa
o infieze dar amana implinirea aceste decizii din cauza avaritiei. Obisnuita cu luxul si rasfatata
decand mama ei traia, o data ajusa sub tutela tatalui vitreg, incepe sa invete ce inseamna
singuratatea sirautatea celor din jur. De aceea, dupa cum ii povesteste lui Felix, isi traieste cu bucurie
viata fara a segandi vre un moment la viitor caci damele copilariei produse de zgarcenia lui Costache
si de rautateaAglaei au maturizat o. fetei I se aminteste mereu ca I crescuta din mila si ca nu e
lumea- si te zbenguiesti,Costache nu te iubeste. Eu sa fiu si nu te as iubi daca nu ai fi copilul meu, din
unstatut incert, Otilia isi gaseste singura protectie in Leonida Pascalopol
fata de care nutreste sentimenteamestecate.Mijloacele balzaciene contureaza cu o imagine
contradictorie a fete, caci interiorul camerei sale dezvaluiepreocuparile artistice, naturaletea,
cochetaria, spontainatatea, atractia spre nou. Dezordinea din camera,papusile de stofa si patul
scund dau incaperii aerul de zapaceala specific unei adolescente ce abia adepasit anii
copilariei.Portretul fizic surprinde tineretea, frumusetea, elegan
atitudinii copilaroasea fete ce contrasteaza insa puternic cu stapanirea desavarsita pe care o
demonstreaza in relatia cuPascalopol.Procesul devenirii eroinei este urmarit nu din perspectiva
naratorului omniscient, ci prin tehnicamoderna acum a comportamentismului caci pana in capitolul
al 16, cititorul are acces la psihologiapersonajului doar prin faptele, gesturile si replicile sale fara a sti
gandurile.Comportamentul fetei este contradictoriu si derutant, dar ascunde o intuitie remarcabila si
multamaturitate deoarece sub aparenta frivoritatii, a cochetariei, a mirajului luxului se
disimuleazaconvingerea ferma a eroinei ca intr o lume a barbatiilor o orfana fara zestre nu si poate
gasi un locacceptabil decat prin lumina frumusetii, tineretii si a spiritului. Lucida si irationala,
cunoscand bine atat defectele cat si calitatile ( sunt numeroase pasajele de autocaracterizare ) Otilia
va lua decizia de al parasipe Felix si de ai deveni sotie lui Pascalopol cel care o protejase patern pana
atunci.In realizarea personajului se remarca si tehnica moderna a relativizarii acestuia prin
insumarea unorperspective multiple si divergente ( tehnica oglinzilor paralele). Se produce astfel o
ambiguizare apersonajului ce contribuie la aura de mister, dar si la limitarea omniscientei. Astfel
Otilia este vazutadiferit de fiecare personaj in parte fiind fetita cuminte care ii lumineaza batranetea
pt mos Costache,tanara stralucitoare cu suflet capricios de artista pt Pascalopol ori fata admirabila
pe care nu o intelege pt Felix. In acelasi timp pt Stanica, Otilia nu e decat femeia desteapta care stie
sa se descurce in viata, in timpce pt Aglae si Aurica e stricata, dezmatata care suceste mintile
barbatilor