Malformatiile fetale sunt produse de anumite substante chimice, infectii, stari

alterate ale sanatatii materne, si care actionand asupra fatului pot afecta dezvoltarea
normala intrauterina a acestuia. Toate aceste cauze enumerate anterior poarta
numele de AGENTI TERATOGENI. Inducerea malformatiilor fetale de catre acesti
agenti depinde de predispozitia genetica materna si fetala, de stadiul dezvoltarii
fatului la momentul expunerii, de calea de actiune si durata in timp a expunerii la
respectivul agent teratogen.
Initial exista o perioada rezistenta care dureaza din ziua 0 pana in ziua a 11-a a
vietii intrauterine, perioada in care fatul respecta legea totul sau nimic si anume fie
va fi omorat de catre agentul teratogen, fie va supravietui neafectat. Apoi urmeaza
perioada de maxima susceptibilitate, din ziua a 11-a pana in ziua a 57-a a gestatiei,
perioada in care are loc formarea organelor si care este deci cea mai sensibila la
efectele adverse ale teratogenului. Din ziua a 57-a, organele sunt formate si doar
cresc in marime. Urmeaza perioada de susceptibilitate redusa in care un agent
teratogen produce doar tulburari ale cresterii sau ale functionarii organelor.
Cauzele malformatiilor sunt foarte variate dar este deosebit de interesant ca in
proportie de 65 % ele au cauze necunoscute. Aproximativ 25 % au cauze genetice si
doar in 10 % din cazuri pot fi incriminati factori ca medicamentele si substantele
toxice, radioactivitatea, anumite infectii intrauterine, tulburari ale metabolismului
matern.
Anemia falciforma.Anna Solovey si colegii sai de la Universitatea de Medicina din
Minnesota publica rezultatele unui studiu care a investigat daca endoteliul vascular
este activat in anemia falciforma (cu celule in secera), studiind numarul, originea si
fenotipul de suprafata a celulelor endoteliale circulante la pacientii cu acest tip de
anemie. S-a folosit examinarea imunohistochimica a frotiurilor sangvine si
microscopia imunofluorescenta a preparatelor de celule endoteliale circulante, cu
ajutorul unui set de anticorpi incluzand un anticorp specific anti-celula endoteliala,
P1H12.
Numarul mediu de celule endoteliale circulante la donatorii sanatosi, pacientii cu
anemie falciforma si la pacientii cu alte tipuri de anemii hemolitice, necauzate de
hemoglobina S a fost de 2.6+/-1.6, 3.0+/-2.6, respectiv 2.0+/-0.8 celule/ml sange.
Pacientii cu anemie falciforma care prezentau episoade acute dureroase au avut
22.8+/-18.2 celule endoteliale circulante/ml (P<0.001comparativ cu pacientii
sanatosi), iar pacientii care nu au prezentat astfel de episoade iar pacientii care nu
au prezentat astfel de episoade o luna inainte si dupa recoltarea de sange au avut
13.2+/-11.8 celule endoteliale circulante/ml (P="0.002" comparativ cu donorii
sanatosi si P="0.019" comparativ cu pacientii cu episoade acute), observatii in
dinamica efectuate la 3 pacienti aratand o tendinta de crestere a celulelor endoteliale
activate circulante la debutul crizei dureroase. La pacientii cu anemie falciforma,
indiferent de starea clinica, celulele endoteliale circulante au fost predominant de
origine microvasculara (CD36 pozitive), majoritatea exprimand 4 markeri de activare:
molecula 1 de adeziune intercelulara, molecula 1 de adeziune vasculara, E-selectin
si P-selectin. Rezultatele studiului sugereaza ca endoteliul vascular este activat la
pacientii cu anemie falciforma, indiferent de starea clinica, proteinele de adeziune de
la suprafata celulelor endoteliale activate putand avea un rol in patologia vasculara a
acestei afectiuni (N Engl J Med 1997;337:1584-90).
Guta este una dintre cele mai frecvente forme de artrita, adica de inflamatie a unor
articulatii. Este de fapt o boala a intregului organism, provocata de cresterea nivelului
de acid uric, care la nivelul articulatiilor provoaca inflamatie, edem (umflare) si
durere.
Acidul uric este produsul final al catabolizarii purinelor din corp si a celor din
alimentatie. Purinele sunt structuri proteice care intra in compozitia acizilor nucleici,
deci sunt caramizile ce formeaza AND-ul. Practic, purinele exista in toate alimentele
de origine animala, in special carnea si organele.Problema cu acidul uric este ca
acesta nu poate fi metabolizat, ci trebuie eliminat ca atare.
Guta apare fie atunci cand ficatul produce in exces acid uric, fie cand alimentatia
este bogata in carne rosie si exista un exces de acid uric ce nu poate fi eliminat prin
filtrare renala. In ambele situatii se instaleaza hiperuricemia. In timp, acidul uric
cristalizeaza la nivelul articular, in special la nivelul articulatiei metatarso-falangiene
(adica degetul mare de la picior) si la nivelul gleznei.Pe langa cauzele de natura
genetica si excesul de alimente de origine animala, obezitatea, consumul de cantitati
mari de alcool, unele medicamente pot fi cauze de guta.
Sindromul trisomiei 18 (Edwards) Sindromul trisomiei 18 afecteaza unul din
8000 de nou-nascuti. Copiii afectati au greutate mica la nastere, iar capul, gura si
falcile lor sunt mici. Mainile lor, de obicei, au pumnii stransi, cu pozitii anormale ale
degetelor. Pot
avea si malformatii ale coapselor sipicioarelor, probleme cu inima si rinichii,precum si
retard mintal. Cam 5% dintre acesti copii traiesc mai mult de un an.
Sindromul trisomiei 13 (Patau)

Sindromul trisomiei 13 afecteaza unul din 20000 de nou-nascuti. El duce la
aparitia buzei despicate, a degetelor flexate, cu degete suplimentare, a
hemangioamelor (malformatii ale vaselor de sange) pe fata si pe gat si la multe
anomalii structurale ale craniului si fetei. Poate provoca si malformatii ale coastelor,
inimii, organelor abdominale si ale organelor sexuale. Supravietuirea pe termen lung
este putin probabila.





Praf si cenusa radioactive au fost dispersate pe o suprafata de peste 200.000 de kilometri
patrati dupa explozia reactorului 4 al centralei de la Cernobil, la 26 aprilie 1986. Ucraina,
Belarus si Rusia au fost tarile cel mai grav afectate, dar particulele radioactive au ajuns
pna in Scotia sau Irlanda.
Nici chiar in zona interzisa din jurul centralei contaminarea nu este uniforma. Unele zone
sunt relativ curate, dar, la distanta de numai cteva sute de metri mai departe, ar putea
fi "puncte fierbinti" cu radiatii net mai ridicate, din cauza rafalelor de vnt, a ploii sau a
caderii frunzelor care au atras particulele radioactive.
Principalele riscuri sunt generate de Cesiul 137 si, intr-un grad mai mic, de Strontiul 90,
doua elemente a caror radioactivitate descreste lent, potrivit Institutului francez de
radioprotectie si siguranta nucleara (IRSN).
Cum ajung radiatiile din sol in organism
Particulele radioactive trec din sol in radacinile plantelor, apoi la animalele care se
hranesc cu acestea si la persoanele care le consuma carnea sau laptele.
Ajuns in oase si organe, Cesiul 137 emite raze alfa care pot afecta ADN-ul celulelor
apropiate, crescnd riscul aparitiei unor tumori sau transmiterea la generatia urmatoare
a unui ADN mutant.
"Contaminarea se diminueaza, dar va fi nevoie de zeci de ani pentru ca natura sa ajunga
la un nivel care sa nu prezinte pericol", declara directorul Institutului ucrainean de
radiologie agricola, Valeri Kasparov.
n urma unei erori umane, lucrurile au scpat de sub control i s-a produs o explozie violent, n
urma creia au fost eliberate n aer 40 de compui i elemente radioactive, cei mai periculoi fiind
dioxidul de uraniu i produii de fisiune puternic radioactivi (iod 131, care este absorbit la nivelul
glandei tiroide, putnd genera cancerul tiroidian, cesiu 134 i 137 care inhalat sau ingerat poate
afecta organele interne, ducnd la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutaii genetice;
stroniu 89 si 90 care se acumuleaz n oase producnd tumori i leucemie).
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor
de precipitaii radioactive s-a ndreptat spre prile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei i prile
estice ale Americii de Nord. Suprafee mari din Ucraina, Belarus i Rusia au fost puternic
contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitaiile
radioactive cad n Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Specialitii ucraineni afirm c efectele exploziei nucleare vor fi resimite cel puin 300 de ani de
acum nainte, iar norii radioactivi se vor mai forma i n urmtorii 50 de ani.

Influenta elementelor climatice asupra fiziologiei umane
O aplicatie impotanta a climatologiei este bioclimatologia. Aceasta ramura aplicata a stiintelor despre atmosfera
are o importanta deosebita deorece o buna parte a activitatilor umane (productive sau recreative) se produc in "aer
liber". Pentru a optimiza aceste activitati se impune cunosterea naturi efectelor fiziologice ale elementelor climatice.
a) Ionizarea aerului. Ionii din atmosfera sunt molecule incarcate cu sarcina electrica pozitiva sau negativa. Ionii
se formeza daca un proces atmosferic elibereaza suficienta energie pentru a disocia o molecula a unui gaz constituent
al atmosferei. 616g62g
Simplificand o realitate complexa si inca neelucidata deplin putem afirma ca ionii atmosferici sunt in speciali cei
proveniti din oxigen si vapori de apa. Ionii negativi cei mai raspanditi sunt in special O
-
si OH
-
iar cei pozitivi sunt H3O
+
,
N
+
.
In conditii naturale ionizarea aerului are ca origine:
1. Radiatia electromagnetica si in special radioctivitatea unor gaze provenite din sol (radon), radiatia cosmica, radiatia
ultravioleta etc.
2. Efectul mecanic datorat pulverizarii apei (in cascada sau prin deferlare) sau trecerea curentilor aerieni prin
coronamentul arborilor. Acest efect produce in special ioni negativi de mici dimensiuni.
3. Fenomene biologice, cum ar fi fotosinteza (inclusiv cea datorata fitoplanctonului).
4. Campul electric vertical al atmosferei (fulgerele, emisia prin efectul de punct la extremitatea acelor coniferelor).
Langevin a descoperit proprietatea moleculelor ionizate de a se grupa prin absorbtie pe particule aflate in
suspensie (polen, picaturele de apa, poluanti) formand ioni de pana la 1000 de ori mai mari, numiti ioni Langevin.
Ionii atmosferici de polaritati diferite exista simultan in aer si tind sa se anihileze reciproc prin recombinare.
Durata de viata a acestor ioni este in relatie inversa cu marimea lor care la randul ei este in relatie inversa cu
mobilitatea.
La nivelul suprafetei terestre concentratia in ioni negativi este cuprinsa intre 200 si 2000 ioni/cm
3
iar cea de ioni
pozitivi este cuprinsa intre 300 si 3000 de ioni/cm
3
. Raportul intre ioni pozitivi si negativi se numeste incarcatura spatiala
si are de obicei valori supraunitare.
Relatia dintre sanatatea umana si ionizarea aerului a fost pusa in discutie abia la inceputul secolului XX. Yaglou
publica in 1930 o serie de articole in care incearca sa demonstreze efectele psihologice ale ionizarii aerului. Acestea au
fost urmate apoi in anii 50' si 60' de studii asupra vanturilor calde si uscate (foehn, sirocco, simun, Santa Ana etc.)
generatoare de ioni pozitivi care afecteaza sanatatea si performantele fizice si psihice.
Concluzile acestor studii sugereaza ca inhalarea de ionii pozitivi mareste ritmul cardiac, presiunea sanguina si
intensitatea metabolismului, cea ce are ca efect senzatii dezagraeabile cum ar fi dureri de cap, ameteli si stari de
oboseala. Ionii negativi par sa incetineasca aceste functii fiziologice si sa aiba efecte benefice asupra starii de sanatate.
Deasemnea s-au raportat rezultate pozitive in tratarea astmului si a altor boli ale aparatului respirator precum si a
arsurilor pr in expunere la ioni negativi.
Pe baza experimentelor de laborator Kreuger (1976) emite ipoteza legaturii dintre nivelul de serotonina si
concentratia de ioni in aerul respirat. Serotonina este un neurohormon care are efecte neurovasculare, endocrinale si
metabolice. Ionii negativi reduc nivelul de serotonina din sistemul respirator, sange si creier in timp ce ionii pozitivi au un
rol contrar. Nivelurile ridicate de serotonina sunt asociate cu migrene puternice sau atacuri de panica, in timp ce
nivelurile reduse de serotonina dau o stare de relaxare si o reducere a starilor de depresie.
Efectul benefic pe care il au ionii negativi folositi in tratarea bolilor aparatului respirator, alergiilor si a arsurilor se
datoreaza in special neutralizarii in mediu sau in aerul respirat a ionilor pozitivi Langevin, de mari dimensiuni, fixati pe
alergeni sau pe inflamatori (polen, poluanti, silice etc.).
Totusi efectele benefice ale ionilor atmosferici nu trebuie exagerate. Conform OMS (Organizatia Mondiala a
Sanatatii) o treime din studiile despre ionizarea aerului infirma modificarea starii de sanatate a oamenilor.
b) Radiatia solara este sursa energetica a proceselor fizice si chimice la suprafata Pamantului si implicit a
proceselor organice. Efectele fiziologice ale acestora depind de intensitatea fluxurilor de radiatie si de lungimea lor de
unda:
1. Radiatia ultravioleta este o componenta a radiatiei solare care are lungimi de unda cuprinse intre 100 si 400 de nm si
este la impartita in trei benzi:
UVA (315-400 nm)
UVB (280-315 nm)
UVC (100-280 nm).
La trecerea prin atmosfera solara se pierde prin absorbtie (indeosebi in stratul de ozon) toata radiatia UVC si
aproximativ 90 % din UVB, in timp ce UVA este foarte putin afectata de acest proces. Radiatia ultravioleta care ajunge la
suprafata terestra este compusa in mare masura din UVA cu o mica componenta UVB.
Intensitatea fluxului de radiatie UVB are un regim asemanator cu al radiatiei solare directe. Maximul zilnic se
produce la pranz si cel anual in lunile de vara, cand Soarele este cel mai aproape de zenit. Din acelasi motiv intensitatea
fluxului UV scade dinspre ecuator spre cei doi poli.
Celalalt factor care conditioneaza nivelul razelor UV este altitudinea si nebulozitatea. Intensitatea radiatiilor UV
este mai mare pe masura ce altitudinea creste si in conditii de cer senin, datorita efectului de filtru exercitat de atmosfera
si nori.



Efectele radiatiei UV asupra sanatatii umane sunt datorate proprietatilor fotochimice ale acestora. Radiatiilele
ultraviolete au atat efecte pozitive cat si negative. Pentru a a fi sanatos este necesara o expunere optima la raze UV (fig.
1).
Fig 1. Optimul de expunere la radiatia UV
Un efect benefic al radiatiilor UV este sintetizarea vitaminei D. Vitamina D, care este produsa in piele prin
exponere la UVB, regleaza absorbtia intestinala a calciului si nivelul de calciu din sange care este necesara pentru
evitarea rahitismului si sanatatea scheletului. Studii recente indica o legatura intre nivelul redus al vitaminei D si
incidenta unor anumite tipuri de cancer. Toate aceste studii subliniaza realizarea unui echilibru intre evitarea cancerului
de piele si mentinerea unui nivel optim a vitaminei D. Conform OMS doza necesara pentru sinteza vitaminei D este
mica si presupune expunerea fetei si a mainilor la Soare timp de 15 minute zilnic. Razele UV sunt folosite deasemenea
pentru tratarea unor boli cum ar fi rahitismul, psoriazisul.
Organismul uman are la nivelul pielii un mecanism de aparare impotriva expunerii prelungite la soare. Acesta se
manifesta prin colorarea pielii sau bronzare. Bronzarea presupune pigmentarea melaninei din peiele. Pigmentarea este
produsa de radiatiile UVB, insa producerea suplimentara de melanina se produce sub incidenta UVA dupa un interval
de 2-3 zile, ajunge la un maxim in dupa 19 zile si inceteaza dupa 30 de zile. Melanina in exces este eliminata dup o
perioada de 8 - 9 luni.
Expunerea prelungita la raze UV pot avea efecte acute si cronice asupra sanatatii, mai ales asupra pielii,
ochiului si a sistemului imunitar.
Efectele acute cele mai cunoscute sunt eritemul si hiperkeratoza. Eritemul sau arsura solara apare dupa 3-5
ore de la expunere neprotejata la Soare, atinge maximul de intensitate intre 8 si 24 de ore si incepe sa dispara dupa 3
zile. Culoarea rosie este datorata vasodilatarii capilarelor. Keratoza presupune ingrosarea pielii prin poducerea in exces
de celule epiteliale si constitue o reactie de aparare la expunere excesiva la Soare. La nivelul ochiului poate sa apra
photokeratita si leziuni ale tesutului ocular.



Fig. 2 Efectul mutagen al radiatiilor UV
Expunerea repetata si pe termen lung la radiatii UV induc schimbari degenerative ale celulelor pielii, tesutului
fibros si a vaselor de sange care duc la aparitia imbatranirii premature a pielii, fotodermatoza, keratoza actinica sau
reactii inflamatorii la nivelul ochiului, reducere eficientei sistemului imunitar. In cazurile cele mai grave pot sa apara
cancerul de piele si cataracta. Acestea din urma sunt considerate de OMS ca probleme majore de sanatate, anual se
inregistreaza 3 milioane cazuri de cancer de piele iar intre 12 si 15 milione de oameni isi pierd vederea din cauza
cataractei.
La nivel mondial exista o preocupare constanta in prevenirea acestor boli, OMS in colaborare cu OMM si alte
organisme intrguvernamentale sau gvernamentale a propus un indice universal de radiatie ultravioleta solara (IUV) si un
set de masuri simple de evitare a supraexpunerii:
- evitarea expunerii directe intre orele 12 si 14 pm;
- folosirea ochelarilor de soare si a imbracamintii protectoare;
- adapostirea la umbra;
- utilizarea cremelor de protectie solara;
- evitarea lampilor cu ultraviolete si a solariilor artificiale.
2. Radiatiile vizibile sunt radiatii electomagnetice care au o lungime de unda cuprinsa intre 400 si 760 nm. Cel mai
important efect fiziologic este inervarea senzorilor neuronali ai retinei oculare. Aceasta proprietate a radiatiei vizibile sta
la baza celui mai important simt al omului: vazul.
In subsidiar radiatiile vizibile cu efect termic (rosii, portocalii si galbene) activeza mecanismul de termoreglare iar
cele albastru - violet determina stimularea productiei de melanina (bronzare) ca mecanism de aparare.
Variatiile zilnice si anuale ale radiatiei solare din domeniul vizibil datorate miscarilor de rotatie si revolutie duc la
aparitia ritmurilor nictemerale si sezoniere. Ritmul circadian (noapte - zi) presupune alternarea unei perioade active, in
prezenta radiatiei solare cu una de repaos in timpul noptii. Dereglarea acestor ritmuri pot duce la aparitia unor tulburari
psihosomatice.
Cel mai cunoscut mod de dereglare a ritmului circadian este efectul produs de schimbarea de fus orar datorat
calatoriilor lungi cu avionul (jet lag). Corpul omenesc nu poate alinia automat ritmul noapte zi. Viteza cu care se face
reacomodarea la noile ore de activitate si repaos, programul de masa si de somn depinde foarte mult de fiecare individ
in parte si dureaza de la cateva ore pana la cateva zile.
Simptomele dereglarii datorate schimbarii de fus orar difera de la un individ la altul, cele mai des experimentate
sunt urmatorele: dezhidratare si pierdera apetitului, migrene si iritarea sinusilor, oboseala, dezorientare, greata,
insomnie, iritabilitate etc. In mod normal efectele sunt reversibile, doctorii recomandand o zi de recuperare pentru o zona
de timp. Se recomanda o buna igiena a somnului, evitarea activitatilor solicitante, gimnastica usoara si respectarea
orelor de masa.

in cazul femeilor gravide, expunerea la razele UV cauzeaza deficienta de acid folic. Scaderea acidului folic din
organism creste riscul ca bebelusul sa sufere de spina bifida sau deficienta neuronale.
l doilea motiv pentru evitarea solarelor in timpul sarcinii este excesul de temperatul din interiorul cabinei de
bronzat. De asemenea acest lucru exclude si sauna sau baile fierbinti. Motivul medical din spatele acestei
interdictii se datoreaza hiperterminiei care a fost asociata cu defecte ale coloanei vertebrale la fetus.

E-urile bune:
vitamina E naturala E 306, antioxidant puternic (prezent n ficat, oua, peste, soia);
vitamina C naturala acidul scorbic E 300 antioxidant puternic
clorofila E 140 colorant natural
lecitina E 322 antioxidant natural
pectina E 440 gelifiant natural
caragenon natural E 407, emulsifiant extras dintr-o alga marina.

Sistemul oficial prezinta aditivii alimentari ca fiind substante chimice inofensive: Aditivii alimentari
sunt autorizati de Uniunea Europeana pentru toate statele membre, la fel ca si pentru Norvegia si
Islanda. Legislatia Uniunii Europene prevede ca pot fi folositi doar acei aditivi care sunt autorizati.
Aditivii alimentari pot fi autorizati doar daca:
sunt necesari din punct de vedere tehnologic pentru productie;
nu inseala consumatorul;
nu reprezinta un risc pentru sanatatea consumatorului.[1]
In realitate, aditivii:
nu sunt intotdeauna necesari din punct de vedere tehnologic;
inseala consumatorul (potentatorii de gust si aroma dau impresia ca alimentul este mai concentrat;
colorantii si aromele creeaza iluzia unui aliment natural si proaspat);
reprezinta un risc real pentru sanatatea consumatorului.
Consumul indelungat de produse cu aditivi artificiali produce dezorientarea sistemului imunitar
care ajunge sa produca anticorpi impotriva propriului organism; astfel apar bolile autoimune.
ACRILAMIDA MUTAGENA ZI DE ZI IN ALIMENTATIA NOASTRA
Ce este defapt acrilamida si ce legatura are cu stilul noastru zilnic de alimentatie? Acrilamida este o
substanta puternic oxidanta (prooxidanta), mutagena si neurotoxica, rezultata din degradarea
amidonului sau ale altor poliglucide, la temperaturi inalte (mai mari de 120C). in unele alimente
prezenta acrilamidei se asociaza cu prezenta acroleinei, sporindu-se efectul nociv. Pana la inceputul
acestui secol, nimeni nu banuia ca acest compus toxic se gaseste si in alimente. In 2002 Institutul
National de Alimentatie din Suedia (Livsmedelsverket) descopera ca acrilamida se formeaza in timpul
coacerii si prajirii alimentelor bogate in amidon. Livsmedelsverket sublinia inca de la publicarea
descoperirii, ca in alimentele analizate, acrilamida nu apare ca un contaminat, ci ca substanta
generata din aliment, in timpul prepararii la temperaturi ridicate.
Companiile alimentare au fost avertizate recent cu privire la prezenta unei substante chimice
cancerigene in produsele lor, de la biscuiti, la chipsuri si cafea. Expertii avertizeaza familiile ca
substanta, numita acrilamida, se formeaza cu cat alimentele sunt gatite mai mult, asa ca painea, spre
exemplu, ar trebui doar usor prajita iar mancarurile cat mai putin fierte sau prajite.
In ultimii zece ani s-a demonstrat fara putinta de tagada, ca generarea de acrilamida are loc
intotdeauna cand se supune un produs ce contine poliglucide cu lanturi lungi (amidon, glicogen), la
temperaturi mai mari de 120C, la coacere sau in prezenta uleiului incins, in timpul prajirii in grasimi a
unor preparate culinare. Acrilamida se formeaza in crusta cartofilor prajiti, in rantasuri, in coaja
panificabilelor, sosuri, supe si chiar in carne, mai ales in cea pregatita tip pane.
Cantitatea de acrilamida din alimentele fara amidon este cu mult mai redusa decat in cele care contin
aceasta glucida vegetala, indiferent de modul de prelucrare a alimentului. Toate alimentele prelucrate,
fierte, prajite, procesate vor deveni toxice pentru organismul nostru. Consumati alimentele in starea lor
cea mai apropiata de natural, crud, proaspat, neprocesat, neprelucrat, nemodificand intreaga lui
structura si compozitie chimica.
Acrilamida este o substanta citotoxica, neurotoxica, cancerigena si mutagena. Deoarece in ultimii 5
ani s-a demonstrat, de catre numeroase institutii de prestigiu din lume, impactul dereglant al
acrilamidei asupra materialului genetic (ADN, ARN), astazi nimeni nu mai neaga actiunea
protumorala, formativa si proliferativa, exercitata de catre acest compus. in prezent se pune in discutie
doar doza minima cu potential toxic pentru om.
Acrilamida este o substanta care intretine stresul oxidativ, favorizind aparitia neoplasmelor. S-a
constatat ca acrilamida poate induce cancer mai ales la nivelul uterului, ovarelor si a testiculelor
(neoplasme hormonal dependente). Pe langa actiunea cancerigena, s-a demonstrat si efectul
neurotoxic exercitat de catre aceasta substanta. Urme de acrilamida au fost descoperite in creierul
victimelor maladiei Alzheimer. In Marea Britanie, se sugereaza ca cresterea alarmanta al celor
suferinzi de boala Alzheimer, este cauzata de consumul din ce in ce mai mare de chipsuri si
snacksuri. Alte studii arata ca acrilamida provoca, in plus, impotenta si frigiditate.
Prin fierbere, prajire, gatirea alimentelor se trece la un proces brusc de modificare a alimentului, din
foarte bun, in foarte daunator sanatatii noastre. Temperatura favorizeaza sinteza si acumularea
acrilamidei in alimente, cu cat temperatura de procesare este mai inalta si cu cat expunerea la
aceasta temperatura a alimentului este mai lunga, cu atat se genereaza mai multa acrilamida (din
punct de vedre organoleptic, se poate spune ca cu cat se formeaza mai multa crusta bruna, cu atat
este prezenta in cantitate mai mare acrilamida).
Alimentele amidonoase fierte in apa, chiar si la temperaturi inalte si timp indelungat, sintetizeaza si
acumuleaza foarte putina acrilamida, deoarece este oprita reactia de deshidratare, din cadrul lantului
de reactii ce conduce la formarea acrilamidei. Painea proaspata prajita este mai bogata in acrilamida
dect painea uscata prajita, deoarece in cel de-al doilea caz, o buna parte din amidon s-a inactivat.
Iata si alimentele care contin cea mai multa acrilamida:
Panificabilele Painea, biscuitii, sticksurile si produsele de patiserie, contin, in urma procesului de
productie, mai multa sau mai putina acrilamida. Aceasta substanta abunda insa, in coaja bine coapta
(bruna) a produselor de panificatie sau de patiserie.
Chipsurile si snacksurile Chipsurile si snacksurile, pe langa aditivii alimentari pe care de obicei ii
contin, sunt furnizoare directe de acrilamida, si inca in cantitati apreciabile.
Alimentele de tip pane si cartofii prajiti Dintre alimentele gatite, cele mai periculoase sunt cele de
tip pane, cartofii prajiti si chiar rantasurile. Cartofii prajiti sunt deosebit de nesanatosi, contactul lor cu
uleiurile sau grasimile fierbinti in care se prepara, ducand la formarea atat a acrilamidei cat si a
acroleinei, ambele fiind substante nocive pentru organismul uman.
Cantitatea de acrilamida din cartofii prajiti este de 14 ori mai mare decat cea prezenta in painea prajita
si de 40 de ori mai mare decat cea din cartofii fierti.
Rantasurile neigienice Rantasurile traditionale, utilizate ca ingroseala aromata mai cu seama in
Ardeal, obtinute prin rumenirea fainii in ulei incins, la care de obicei se adauga ceapa, sunt deosebit
de nesanatoase si mari generatoare de acrilamida, acroleina si acizi grasi saturati.
Un studiu recent al Agentiei pentru Standarde Alimentare a identificat 13 produse care contin nivele
ridicate ale substantei chimice, scrie Daily Mail. Acrilamida, care face inca subiectul verificarilor, este
un produs alimentar secundar asociat cu prajitul, coptul, friptul sau rumenitul mancarurilor la
temperaturi foarte ridicate, in general peste 120 de grade Celsius.
Agentia insista ca descoperirile sale nu reprezinta un pericol imediat la adresa sanatatii publice si nu
este nevoie ca oamenii sa-si schimbe dieta. Cu toate acestea, insista pe langa companiile alimentare
sa reduca nivelul de acrilamida, intrucat, pe termen lung, creste riscul dezvoltarii cancerului. Agentia
sfatuieste familiile sa se asigure ca painea si chipsurile mancate sunt doar usor prajite.
Ca urmare a datelor stiintifice existente, in luna mai 2007, Comisia Europeana a adoptat
Recomandarea privind monitorizarea nivelurilor de acrilamida in alimente, recomandare care a fost
readoptata in iunie 2010 (Recomandarea Comisei 2010/307/EU). In conformitate cu prevederile
legislatiei europene, fiecare stat membru are responsabilitatea prelevarii, analizarii si raportarii unui
anumit numar de date corespunzatoare unui anumit numar de probe de produse alimentare in
vederea realizarii acestei monitorizari.
Incepand cu anul 2011, Romania transmite datele referitoare la analizele privind acrilamida, intr-un
format special de raportare, impreuna cu datele referitoare la contaminanti, la data de 31 septembrie a
fiecarui an. Corespunzator prevederilor europene in vigoare, Romania are obligatia prelevarii si
analizarii unui numar de 80 de probe de alimente, respectiv: cartofi prajiti comercializati in vederea
consumului imediat, cartofi prajiti (chipsuri), produse pe baza de cartofi semipreparate, paine
proaspata, cereale pentru micul dejun, biscuiti, paine uscata si produse similare, cafea si inlocuitori de
cafea, alimente pentru copii mici (altele decat preparatele pe baza de cereale), preparate pe baza de
cereale pentru sugari si copii mici.
Conform datelor existente, in tara noastra nu a fost detectata prezenta acrilamidei in produsele
alimentare analizate. Sursele principale de acrilamida sunt cafeaua si cartofii prajiti. Un studiu a
confirmat pentru prima data presupusa legatura dintre un regim alimentar bogat in acrilamida si cancer
la 5 ani dupa ce substanta cancerigena a fost detectata in mancare.
Acrilamida a fost descoperita prima data de Autoritatea Nationala pentru Alimentatie din Suedia, in
2002. Totusi, existenta acrilamidei in mancare nu este o noutate. Aceasta a fost parte a alimentatiei
umane de acum sute de ani, de cand oamenii au inceput sa isi pregateasca singuri mancarea. Este
daunatoare daca este inghitita, inhalata sau absorbita prin piele. Afecteaza sistemul nervos periferic si
central, precum si sistemul reproducator. Cauzeaza iritarea pielii, ochilor si tractului respirator.
Suspecta de a cauza cancer. Riscul aparitiei cancerului depinde de nivelul si durata expunerii. Poate
da mutatii nou nascutilor. Este instabila termic.
Poate polimeriza cu explozie atunci cand este incalzita pana la punctul de topire. In organism,
acrilamida metabolizeaza in glicidamida, a carei forma se uneste cu hemoglobina si cu AND-ul.
Asocierea cu cancerul ovarian si cu cel uterin a dus la aparitia speculatiilor cum ca acrilamida poate
distruge proteinele care mentin echilibrul hormonal din organism.
Cei care consuma mai multa acrilamida prin dieta lor sunt de doua ori mai expusi la aparitia cancerului
ovarian, acesta fiind rezultatul unui studiu efectuat in Olanda, studiu ce a implicat 62.000 de femei.
Dupa 5 ani, femeile care mancasera in jur de 40 g de acrilamida zilnic erau de doua ori mai
predispuse sa se imbolnaveasca de cancer ovarian si uterin, fata de cele care au consumat in jur de 9
g pe zi. Nu s-a demonstrat un risc mai mare al aparitiei cancerului la san. Echipa nu a studiat si
efectele acrilamidei asupra barbatilor.
Acrilamida este considerata o substanta potential cancerigena si este produsa prin prepararea termica
la temperature ridicate a alimentelor precum cartofi, cafea, faina si alte cereale. Prin reducerea
timpului de gatire si a temperaturilor de preparare a mancarurilor se poate scadea concentratia acestei
substante insa cercetatorii de la Rothamsted Research incearca sa rezolve aceasta problema chiar de
la sursa prin cercetari experimentale care incearca sa reduca precursorii acrilamideiin plantele acestor
produse vegetale.
Acrilamida apare la temperaturi ridicate (prajire, coacere sau frigere la foc) din asparagina si zahar.
Prof. Halford a descoperit ca aceasta problema se exacerbeaza atunci cand plantele sunt cultivate pe
un sol care are o concentratie scazuta de sulf ceea ce determina cresterea concentratiei de
asparagina din plante si implicit cantitatea de acrilamida rezultata prin prepararea termica a acestora.
Dat fiind faptul ca in Europa, Australia si alte tari in curs de dezvoltare solul cu concentratie scazuta de
sulf reprezinta aproximativ 20% din suprafata cultivata cu cereale, Prof. Halford a propus ca pentru a
scadea riscul de aparitie a acrilamidei in alimentele preparate termic, aceste cereale sa nu fie folosite
pentru consumul uman. Daca Comisia Europeana sau Food Standards Agency vor stabilii cantitatea
maxima de asparagina din cerealele utilizate pentru consumul uman aceasta decizie va afecta negativ
fermierii si ceilalti producatori agricoli a declarat Prof. Halford.


Factori mutageni Efecte mutagene
Mutaiile genice pot fi spontane sau induse. Primul tip, mutaiile spontane este determinat de factori
necunoscui, imposibil de definit sau obiectivat de observator. Al doilea tip, mutaiileinduse sunt produse
prin aciunea unor factori cunoscui cum ar fi, fizici, chimici, biologici.Mutaiile spontane- ar putea fi
determinate de radioactivitatea naturala ca, razele cosmice, radioactivitatea terestr
permanent, iradierea intern. Dup Frezel, 1971 mutaiile spontanear reprezenta 1,5% din totalul
mutaiilor nregistrate la om. Exist evident variaii regionale- geografice determinate de soluri cu radioactivitate sporit
saude altitudine nalt, deci cantitate mai mare de raze cosmice. Logic ar fi ca frecvena
unor afeciuni ereditare s difere de la o localitate la alta, n corelaie cu valoarea iradierii locale. Pn n prezent,
aceast deducie n-a fost verificat prin cercetrile efectuate, dar bunul sim nearat c efectul iradierii naturale
trebuie s fie minim, cci altfel n cursul istoriei unele regiunicu iradiere crescut ar fi devenit celebre, prin
abundena patologiei congenitale i
genetice.O problem n studiu rmne creterea radioactivitii ambiante, determinat ev
entual deactiviti umane ca cele din centralele nucleare, extracie de minereu radioact
iv, exploziinucleare. Aceast problema se face cu doze mici care genereaz o cretere slab dar
real a frecvenei bolilor dominante (Dutrillaux, 1975).Mutaiile induse sunt determinate de factori-
ageni mutageni care au capacitatea de a producemutaii cu o frecven superioar mutaiilor
spontane. Factorii mutageni la om sunt fizici cumar fi radiaii ionizante, chimici cum ar fi agenii alchilani,
biologici probabil virusuri. Efectul mutagen al iradierii experimentale a fost demonstrat n 1927 de
H.J.Muller ce a luat premiul Nobel n 1946 la Drosophila. El a studiat si a stabilit urmatoarele concluzii:
-
numarul de mutaii induse este direct proporional cu doza de iradiere aplicat;
-
radiaiile ionizante produc mutaii chiar n doze mici, cci nu exist un prag la aciunealor mutagen;


-
efectul radiaiilor este cumulativ, indiferent de distribuia lor n timp, ceea ce conteaz este doza total
primit, totui s-a observat c iradierea cronic are efect de 2- 3 ori maimic ca iradierea acut.Omul este expus
iradierii artificiale n aciunile de radiodiagnostic, n industria nuclear sau
nurma diferitelor accidente. Orice procedur radiodiagnostic sau terapeitic este teo
reticmutagen. Practic, lucrul este valabil pentru iradierile importante. In evaluarea riscului genetic la diferite radiaii
trebuie s se in cont de ,doza de dublare, adic valoarea de iradiere dincolo de care proporia mutaiilor spontane se
dubleaz. Este obligatoriu s asigurm o protecie perfect a individului i mediului fa de
radiaii i s evitm oriceiradiere excesiv. Efectul mutagen al substanelor chimice a fost descoperit
n timpul celui de-al doilea rzboimondial, de o echip de geneticieni englezi care au demonstrat
aciunea mutagen a iperitei.(substan toxic cu aspect de lichid uleios, folosit ca arm chimica n
primul rzboi mondial n oraul Ypres).De atunci numrul cercetrilor ca i al substanelor chimice
cunoscute a crescut enorm. In fiecare an se sintetizeaz 30 000 de substane noi, din care cel puin 15
sunt sigur mutagene.C.Maximilian n 1975 spunea c ,omul este expus n prezent la aciunea a circa
jumtate demilion de substane chimice si trin ntr-un mediu mutagen. Din fericire, la om nu s-au
putut demonstra efecte certe mutagene dect pentru un numr mic de substane.Substanele chimice mutagene pot fi
grupate n dou categorii:
-
substane ce interfereaz sinteza ADN;
-
substane ce altereaz structura
ADN.Sunt unel e s ubs t an e mut agene a cr or act i une nu a put ut f i s t abi l i t . I n
pr ez ent s nt e m ,narmai, cu o metodologie adecvat pentru testarea prealabil a efectului
posibil mutagen al oricrui produs nou sintetizat de industria chimic. Apariia mutaiilor genice la om poate
fi influenat de vrsta prinilor. Cu ct prinii sunt mai n vrst cu att riscul de a acumula mutaii i a le
transmite copiilor este mare.
Tehnologia care furnizeaza noi proprietati organismului transferand gene de la un
organism la altul sau care interfereaza cu structura sa genetica se numeste tehnologie
genei . Prin aceasta tehnologie structura genetica a alimentelor este schimbata de aceea
aceste alimente se numesc alimente modificate genetic . Siguranta acestor alimente
ramane un subiect deschis de discutie .

Printre riscurile pe care aceste alimente le prezinta se numara :
alimentele modificate genetic pot dobandi proprietati nedorite
prezervarea varietatii genetice intr-o specie este pusa in pericol
tehnologia practic face ca fermierul sa cultive doar un tip de plante fertile .
tehnologia poate cauza degenerare nedorita . Deci chiar daca este surprinzator se
pot obtine produsei slabe calitativ .
alimentele modificate genetic pot modifica flora solului . Astfel se poate ajunge la
pierderea unor insemnate microorganisme din sol ce poate cauza dezechilibre .
cand microorganisme alterate genetic sunt consumate impreuna cu alimentele ele
se pot reuni cu organismul uman sau animal . Aceasta combinatie poate cauza
pierderi , metamorfoze sau alte organisme ciudate .
daca in urma interventiei genetice se creaza alumente rezistente la antibiotice
aceasta proprietate s-ar putea transfera si la consumatorul acestor alimente cu
efecte nocive pentru sanatate . Antibioticele prescrise in scopuri curative in
diverse maladii nu si-ar mai produce efectul scontat .
in cadrul circuitului inchis al naturii insectele consumand aceste alimente
modificate genetic ar putea dezvolta mecanisme de rezistenta .
exista riscul aparitiei unui singur tip de flora
alte organisme ce traiesc in acelasi mediu ar putea fi influentate de alimentele
modificate genetic
prin aceasta tehnologie genele transferate ar putea contamina celelalte organisme
in mod nedorit cu efect biologic dezastruos
chiar si alimentele cu efect benefic initial ar putea ajunge sa poarte gene cu efecte
toxice ce ar putea genera imbolnaviri
Efectele radiatiilor ultraviolete asupra
sanatatii

Prea mult soare este periculos
Sus
Lumina solara, un lucru esential pentru viata, poate fi foarte periculoasa pentru sanatatea
umana. Expunerea excesiva la soare este asociata cu cresterea riscului de aparitie a mai
multor tipuri de cancer de piele, cataracta si alte afectiuni oculare si cu imbatranirea
precoce a pielii. De asemenea, poate afecta in mod negativ abilitatea oamenilor de a
rezista infectiilor si compromite eficacitatea programelor de vaccinare.

Lumina solara este energie electromagnetica, care se propaga prin unde electromagnetice. Din punct de vedere al sanatatii
cele mai importante parti ale spectrului electromagnetic sunt: radiatiile ultraviolete (UV), invizibile pentru ochiul uman,
lumina vizibila care ne permite sa vedem si radiatia infrarosie care este principala noastra sursa de caldura, de asemenea
invizibila pentru ochiul uman. Expunerea excesiva la acestea reprezinta un risc important pentru sanatate.
Cuprins articol
1. Prea mult soare este periculos
2. Pielea
3. Ochii
4. Sistemul imunitar
5. Efectele termale
6. Masuri de protectie
Nou
Programeaza-te online la doctor. Click aici!
Pielea
Sus
Expunerea prelungita la radiatii ultraviolete determina aparitia unor modificari cronice ale pielii. Acestea declanseaza pe
termen lung diferite tipuri de cancer de piele, dintre care melanomul este cel mai periculos pentu viata; un numar crescut de
alunite (anomalii benigne ale melanocitelor) si o gama larga de alte modificari induse de radiatiile UVlezeaza keratinocitele
si vasele de sange.

Leziunile UV de la nivelul tesutului fibros sunt deseori descrise ca imbatranirea determinata de bronzarea de catre razele
solare. Aceasta face ca oamenii sa arate mai batrani deoarece pielea lor isi pierde elasticitatea si este ridata. Se estimeaza ca
mai mult de 2 milioane de cancere non-melanom si 200.000 de melanoame maligne apar in lume in fiecare an.
Daca ozonul stratosferic ar scadea cu 10% la cifrele de mai sus se vor adauga inca 300.000 nonmelanoame si 4500
melanoame pe an in lumea intreaga. Rasa caucaziana are un risc mai mare de cancer de piele datorita lipsei relative de
pigmentare a pielii.
Incidenta mondiala a melanomului malign continua sa creasca, si este puternic legata de frecventa expunerii recreationale la
soare si istoricul de arsuri solare. Exista evidente ca riscul pentru melanomul malign este de asemenea legata de actiunea
intermitenta a radiatiei UV asupra pielii, in special in copilarie si expunerea la lampi solare. Totusi, aceste rezultate sunt inca
preliminarii.
Ochii
Sus
Actiunea negativa a radiatiilor ultraviolete, asupra ochilor unei persoane depinde de influenta mai multor factori: reflexia
solului, gradul de luminozitate al cerului ducand la activarea reflexului de inchidere partiala a ploapelor, cantitatea de reflexie
atmosferica si folosirea ochelarilor de soare. Efectele acute ale radiatiilor ultraviolete asupra ochiului includ dezvoltarea
fotokeratitei si fotoconjunctivitei, care seamana cu arsurile solare ale corneei si ploapelor. Desi sunt dureroase, acestea sunt
reversibile, usor de prevenit prin folosirea ochelarilor de soare si nu sunt asociate cu leziuni pe termen lung.

Efectele cronice includ dezvoltarea posibila a unui pterigium (o formatione opaca, alba sau crem la nivelul corneei), cancer
cu celule scuamoase ale conjunctivei si cataracta.
Aproximativ 20 de milioane de oameni sunt in prezent orbi datorita cataractei. Dintre acestia OMS estimeaza ca mai mult de
20% se datoreaza efectului direct al razelor ultraviolete. Expertii considera ca fiecare micsorare cu 1% a ozonului stratosferic
determina o crestere cu 0,5% a numarului de cazuri de cataracta provocate de radiatiile UV solare.

Privirea directa catre soare si catre alte obiecte foarte stralucitoare poate declansa leziuni serioase ale celei mai sensibile zone
a retinei, numita foveea centralis sau macula lutea. Cand celulele din foveea sunt distruse o persoana nu mai poate distinge
detaliile. Acesta este o dizabilitate vizuala marcata intrucat bolnavul nu mai poate citi, coase, privi la televizor, recunoaste
fetele, conduce masina sau realiza orice activitate care implica observarea detaliilor.
Sistemul imunitar
Sus
Radiatiile ultraviolete se pare ca afecteaza si raspunsul imun al organismului prin modificarea activitatii si distributiei
celulelor responsabile pentru declansarea acestor raspunsuri. Un numar de studii indica faptul ca expunerea la ultraviolete
suprima raspunsurile imune atat la rozatoare cat si la oameni. La rozatoare aceasta supresie imunitara determina o crestere a
susceptibilitatii la anumite infectii ce implica pielea si anumite infectii sistemice.

Mecanismele asociate cu imunosupresia indusa de radiatiile UV este similara la rozatoare si la oameni. De aceea se
presupune ca actiunea razelor ultraviolete asupra oamenilor poate creste riscul pentru infectii si descreste eficienta
vacinurilor. Totusi, pentru sustinerea acestei teorii sunt necesare studii suplimentare.
Efectele termale
Sus
Incalzirea tesuturilor corpului uman este principalul efect al radiatiilor infrarosii. Radiatia infrarosie in exces poate
provoca accidente vasculare cerebrale datorate caldurii si alte reactii similare in special la persoanele in varsta, persoane cu
disabilitati sau cei foarte tineri. La un nivel moderat de expunere, senzatia de caldura determinata de soare este relaxanta.
Masuri de protectie
Sus
Metodele de protectie personala fata de actiunea radiatiilor ultraviolete includ imbracaminte adecvata, palarie si folosirea
corecta a cremelor cu factor de protectie solara pe pielea expusa. Pentru protectia ochilor sunt necesari ochelari cu filtru
pentru UV. Modificarea obiceiurilor poate duce la o expunere mai mica la UV. Acestea includ evitarea iesirii la soare pe o
perioada de patru ore, la mijlocul zilei, cand nivelele de radiatii ultraviolete sunt cele mai mari.

Cremele cu filtre solare cu spectru larg ar trebui folosite atunci cand alte metode de protectie nu sunt fiabile si e bine sa nu fie
folosite pentru prelungirea perioadei de expunere la soare. In timp ce unele preparate sunt preferate pentru faptul ca absorb
bine radiatiile UVB, altele nu le pot absorbi pe cele cu unde lungi UVA in mod eficient. Mai mult, unele creme s-au dovedit a
contine compusi care devin mutageni in lumina solara. Persoanele care folosesc creme protective ar trebui sa se orienteze
spre cele cu factor de protectie mare si trebuie sa fie constienti ca acestea sunt destinate protectiei pielii si nu pentru
bronzare.

Proprietatile reflexive ale solului influenteaza modul de actiune al radiatiilor UV. Majoritatea suprafetelor naturale cum sunt
iarba, pamantul si apa reflecta mai putin de 10% din radiatii. Totusi, zapada proaspata reflecta aproape 80%, iar nisipul 10-
25%, crescand astfel semnificativ influenta razelor ultraviolete fata de schiori si inotatori.
Efectele radiatiilor ultraviolete asupra
sanatatii

Prea mult soare este periculos
Sus
Lumina solara, un lucru esential pentru viata, poate fi foarte periculoasa pentru sanatatea
umana. Expunerea excesiva la soare este asociata cu cresterea riscului de aparitie a mai
multor tipuri de cancer de piele, cataracta si alte afectiuni oculare si cu imbatranirea
precoce a pielii. De asemenea, poate afecta in mod negativ abilitatea oamenilor de a
rezista infectiilor si compromite eficacitatea programelor de vaccinare.

Lumina solara este energie electromagnetica, care se propaga prin unde electromagnetice. Din punct de vedere al sanatatii
cele mai importante parti ale spectrului electromagnetic sunt: radiatiile ultraviolete (UV), invizibile pentru ochiul uman,
lumina vizibila care ne permite sa vedem si radiatia infrarosie care este principala noastra sursa de caldura, de asemenea
invizibila pentru ochiul uman. Expunerea excesiva la acestea reprezinta un risc important pentru sanatate.
Cuprins articol
1. Prea mult soare este periculos
2. Pielea
3. Ochii
4. Sistemul imunitar
5. Efectele termale
6. Masuri de protectie
Nou
Programeaza-te online la doctor. Click aici!
Pielea
Sus
Expunerea prelungita la radiatii ultraviolete determina aparitia unor modificari cronice ale pielii. Acestea declanseaza pe
termen lung diferite tipuri de cancer de piele, dintre care melanomul este cel mai periculos pentu viata; un numar crescut de
alunite (anomalii benigne ale melanocitelor) si o gama larga de alte modificari induse de radiatiile UVlezeaza keratinocitele
si vasele de sange.

Leziunile UV de la nivelul tesutului fibros sunt deseori descrise ca imbatranirea determinata de bronzarea de catre razele
solare. Aceasta face ca oamenii sa arate mai batrani deoarece pielea lor isi pierde elasticitatea si este ridata. Se estimeaza ca
mai mult de 2 milioane de cancere non-melanom si 200.000 de melanoame maligne apar in lume in fiecare an.
Daca ozonul stratosferic ar scadea cu 10% la cifrele de mai sus se vor adauga inca 300.000 nonmelanoame si 4500
melanoame pe an in lumea intreaga. Rasa caucaziana are un risc mai mare de cancer de piele datorita lipsei relative de
pigmentare a pielii.
Incidenta mondiala a melanomului malign continua sa creasca, si este puternic legata de frecventa expunerii recreationale la
soare si istoricul de arsuri solare. Exista evidente ca riscul pentru melanomul malign este de asemenea legata de actiunea
intermitenta a radiatiei UV asupra pielii, in special in copilarie si expunerea la lampi solare. Totusi, aceste rezultate sunt inca
preliminarii.
Ochii
Sus
Actiunea negativa a radiatiilor ultraviolete, asupra ochilor unei persoane depinde de influenta mai multor factori: reflexia
solului, gradul de luminozitate al cerului ducand la activarea reflexului de inchidere partiala a ploapelor, cantitatea de reflexie
atmosferica si folosirea ochelarilor de soare. Efectele acute ale radiatiilor ultraviolete asupra ochiului includ dezvoltarea
fotokeratitei si fotoconjunctivitei, care seamana cu arsurile solare ale corneei si ploapelor. Desi sunt dureroase, acestea sunt
reversibile, usor de prevenit prin folosirea ochelarilor de soare si nu sunt asociate cu leziuni pe termen lung.

Efectele cronice includ dezvoltarea posibila a unui pterigium (o formatione opaca, alba sau crem la nivelul corneei), cancer
cu celule scuamoase ale conjunctivei si cataracta.
Aproximativ 20 de milioane de oameni sunt in prezent orbi datorita cataractei. Dintre acestia OMS estimeaza ca mai mult de
20% se datoreaza efectului direct al razelor ultraviolete. Expertii considera ca fiecare micsorare cu 1% a ozonului stratosferic
determina o crestere cu 0,5% a numarului de cazuri de cataracta provocate de radiatiile UV solare.

Privirea directa catre soare si catre alte obiecte foarte stralucitoare poate declansa leziuni serioase ale celei mai sensibile zone
a retinei, numita foveea centralis sau macula lutea. Cand celulele din foveea sunt distruse o persoana nu mai poate distinge
detaliile. Acesta este o dizabilitate vizuala marcata intrucat bolnavul nu mai poate citi, coase, privi la televizor, recunoaste
fetele, conduce masina sau realiza orice activitate care implica observarea detaliilor.
Sistemul imunitar
Sus
Radiatiile ultraviolete se pare ca afecteaza si raspunsul imun al organismului prin modificarea activitatii si distributiei
celulelor responsabile pentru declansarea acestor raspunsuri. Un numar de studii indica faptul ca expunerea la ultraviolete
suprima raspunsurile imune atat la rozatoare cat si la oameni. La rozatoare aceasta supresie imunitara determina o crestere a
susceptibilitatii la anumite infectii ce implica pielea si anumite infectii sistemice.

Mecanismele asociate cu imunosupresia indusa de radiatiile UV este similara la rozatoare si la oameni. De aceea se
presupune ca actiunea razelor ultraviolete asupra oamenilor poate creste riscul pentru infectii si descreste eficienta
vacinurilor. Totusi, pentru sustinerea acestei teorii sunt necesare studii suplimentare.
Efectele termale
Sus
Incalzirea tesuturilor corpului uman este principalul efect al radiatiilor infrarosii. Radiatia infrarosie in exces poate
provoca accidente vasculare cerebrale datorate caldurii si alte reactii similare in special la persoanele in varsta, persoane cu
disabilitati sau cei foarte tineri. La un nivel moderat de expunere, senzatia de caldura determinata de soare este relaxanta.
Masuri de protectie
Sus
Metodele de protectie personala fata de actiunea radiatiilor ultraviolete includ imbracaminte adecvata, palarie si folosirea
corecta a cremelor cu factor de protectie solara pe pielea expusa. Pentru protectia ochilor sunt necesari ochelari cu filtru
pentru UV. Modificarea obiceiurilor poate duce la o expunere mai mica la UV. Acestea includ evitarea iesirii la soare pe o
perioada de patru ore, la mijlocul zilei, cand nivelele de radiatii ultraviolete sunt cele mai mari.

Cremele cu filtre solare cu spectru larg ar trebui folosite atunci cand alte metode de protectie nu sunt fiabile si e bine sa nu fie
folosite pentru prelungirea perioadei de expunere la soare. In timp ce unele preparate sunt preferate pentru faptul ca absorb
bine radiatiile UVB, altele nu le pot absorbi pe cele cu unde lungi UVA in mod eficient. Mai mult, unele creme s-au dovedit a
contine compusi care devin mutageni in lumina solara. Persoanele care folosesc creme protective ar trebui sa se orienteze
spre cele cu factor de protectie mare si trebuie sa fie constienti ca acestea sunt destinate protectiei pielii si nu pentru
bronzare.

Proprietatile reflexive ale solului influenteaza modul de actiune al radiatiilor UV. Majoritatea suprafetelor naturale cum sunt
iarba, pamantul si apa reflecta mai putin de 10% din radiatii. Totusi, zapada proaspata reflecta aproape 80%, iar nisipul 10-
25%, crescand astfel semnificativ influenta razelor ultraviolete fata de schiori si inotatori.
MODUL DE ACIUNE AL RADIAIILOR
Radiaiile ionizante interacioneaz cu materia vie i sunt capabile prin absorbia
energiei lor n materie s produc ionizarea atomilor, avnd ca rezultat leziuni directe i
indirecte ale celulelor maligne dar i ale celulelor normale din organism.
Leziunile celulare sunt produse fie direct prin degradarea ADN-ului celular, fie
indirect n urma aciunii radicalilor liberi de oxigen formai din radioliza apei, radicali care
interacioneaz cu structurile celulare( membran celular, reticul endoplasmic, membrana
nuclear, ribozomi, etc.)
Leziunile celulare sunt reprezentate de:
- rupturi simple ale lanului de ADN, care pot fi reparate dac iradierea nu se

mai repet sau dac se las un interval de timp de 4-6 ore pn la o nou
iradiere. Dozele mici de iradiere produc acest tip de leziuni subletale.
- rupturi duble ale ADN care sunt letale, deoarece nu mai pot fi reparate. Astfel
de leziuni se produc cu att mai multe cu ct doza de iradiere est mai mare.
Efectul celular este maxim n timpul mitozei i n G2. Moartea celular se
produce n timpul ncercrii mitozei, moarte mitotic sau ntrziat. Celula iradiat poate
s moar n momentul ncercrii primei mitoze dup iradiere sau la urmtoarele tentative.
Aceste radiaii produc n final moartea celulelor maligne n ore, zile, sptmni.
Efectul biologic al radiaiilor, pe lng doza de iradiere, depinde i de factorul timp,
precum i de gradul de oxigenare a esuturilor iradiate.