Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna.

Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile

imbracate in camasi zdrentuite. Stratul gros al frunzelor galben-
maronii a reusit sa margineasca cararea. Padurea trista ,aproape
moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici
care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor
tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi
dintre noi.