Virgil Carianopol -La cluei

Se nvrteau agale clueii

i muzica din urm-i ndemna,
Iar ntre toi copiii mititeii
i-un btrnel pe-un cal se nvrtea.

Rdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dnd aripi bucurii,
De jos, mereu i tot zvrleau ndemn:

- Hiii moule, hai, taicule, zorete,
D pinteni zdraveni calului spre rai!
i la un loc cu ei, copilrete,
Rdeau i prunci cu prul de mlai.

Dar el, tcut, privea pierdut, cu mna
innd n fru, cluul fr duh,
Cluul orb, ce alerga ntr-una
Strns de vergele zdravene-n vzduh.

Cu pru-n vnt, mbujorat la fa,
El se rotea dar nimeni n-a vzut
Cum calul lui, de lemn, prinsese via
i galopa pe cmpuri spre trecut.

A fost o clip, doar o clip vie,
Cluul a zburat prin ani, vlvoi,
A dus btrnul n copilrie
i l-a ntors ca gdul napoi.

Cnd s-a oprit din goan btrnelul
A cobort n rsul fr rost,
Dar numai el tiu i cluelul,
n fuga lor de-o clip, unde-au fost.