Fiscalitatea achizitiilor si fuziunilor

Curs 11.01.2012

1

- pentru referat: caz practic/teoretic/speta pe legislatia nationala/straina

Un alt aspect fiscal care intereseaza cu ocazia realizarii operatiunii de achizitie si fuziune,
mai ales pentru faza de decizie a oportunitatii, adica a consecintelor, este asa-numita integrare
fiscala, regasibila in legislatia unor tari europene cum ar fi Franta sau Belgia si a carei esenta este
indeplinirea unui regim de stabilitate fiscala.
A aparut pentru prima data in Franta ca urmare a unei legislatii organice in 1988, ramasa
nemodificata de principii de fond, ci doar subsidiare ca urmare a corelarii cu alte legi speciale,
cum ar fi: precont mobiliar, profesional etc. sau al creditului fiscal, din care face parte si asa-
numitul avoir fiscal.
- precontul retinere cu calcul anticipat de catre angajator/firma (retinere prin stopaj la sursa)
- creditul fiscal/avoir fiscal pentru evitarea dublei impuneri
Exemplu: cu ocazia achitarii dividendelor se efectueaza un calcul in favoarea
incasatorului de dividende (actionarului) intrucat suma reprezentand obligatia de plata a fost deja
achitata de catre societate.
Subliniem cu privire la integrarea fiscala faptul ca este vorba despre un regim fiscal
optional, in sensul ca firma-mama, numita de data aceasta fima-cap, are obligativitatea de a
mentine acest regim fiscal timp de 5 ani de zile. Conditia alegerii unui astfel de sistem este ca sa
existe un raport intre cele doua entitati cap-sucursale in care firma-cap sa detina un procent de
cel putin 95%.
Modul de calcul al profitului, respectiv al pierderilor, este unul de tip matematic
(aritmetic), in sensul ca, de fapt, se realizeaza o compensare intre plusuri, respectiv profituri, si
minusuri (pierderi), rezultand in cazul unei situatii favorabile obligatvitatea achitarii unui impozit
de tip venit, care la randul sau se aliniaza prevederilor dreptului comun in materie (codului
general al impozitelor pentru cele 2 tari).
Mecanismul de integrare fiscala presupune parcurgerea in linii mari a urmatoarelor etape:

1. In vederea instituirii asa-numitului cap al grupului se impune ca acesta sa nu fie
detinut la randul sau intr-o proportie de mai mult de 95% de catre o alta societate in mod direct
sau indirect, daca aceasta ar avea sediul in Franta.
Deci, pe cale de consecinta, nimic nu interzice ca aceasta situatie sa existe, doar in
detinerea procentului respectiv de o societate straina sau de catre doua sau mai multe societati
nationale (franceze) intrucat nu ar fi posibil ca una sa aibe mai mult de 95% din capital, direct
sau indirect.
Grupul poate fi privit ca find constituit de catre societatea-mama, in cazul nostru
societatea pe care am calificat-o drept cap sau principal, nu numai in raport cu un sir format
din mai multe filiale sau chiar cu o singura entitate, ci ca raport cu un lant neintrerupt de
participanti in cadrul celor cel putin 95 de procente, adica o situatie in care filialele, la randul lor,
se vor interconditiona.

2. Regimul ales sa fie pentru 5 ani, dar cu precizarea ca perimetrul de integrare sa fie
revizuibil in fiecare an, aspect consumat printr-o notificare catre administratiile financiare la care
este urmarita derularea exercitului financiar respectiv.
Societatea-cap apartinand grupului poate, cu acordul altor societati interesate din grup, sa
face demersuri pentru cuprinderea in cadrul acestuia si a altor societati (noi filiale), in interiorul
termenului imperativ (onerativ) de 5 ani.
Fiscalitatea achizitiilor si fuziunilor
Curs 11.01.2012

2

Tot aceasta societate-cap poate sa procedeze la excluderea din cadrul integrarii a uneia
sau mai multor filiale, cu titlu temporar sau definitive, si, la capatul intervalului de 5 ani, poate
proroga un nou termen de 5 ani sau sa decida renuntarea la starea de integrare fiscala.

3. Rezultatul ansamblului formeaza baza de calcul a impozitului datorat de catre grupul
respectiv asupra sumei algebirce a rezultatelor individuale si caruia (rezultatului) pot sa ii fie
aplicabile diverse corrective, cum ar fi cele care au ca scop evitarea situatiei de dubla impozitare
si anume cele enuntate anteriorori care au ca scop evitarea unor deduceri duble sau neutralizarea
cesiunilor de imobilizari ori abandonarea creantelor de catre vreunul dintre membrii grupului.
In modul acesta, apare evident interesul de a evita in special impozitarea cotelor-parte de
cehltuieli si venituri cu influenta asupra dividendelor consimtite de catre filialele interne ale
grupului in raport de societatea-mama.
Regasim in acesta cerinta de fapt aceeasi logica/principiu de interventie a autritatilor
fiscale asupra rezultatelor contabile, doar ca intr-o legislatie specifica Frantei sau Belgiei.
Observam si faptul ca vorbind despre societatea-mama sau societatea-cap, calificativul
se refera la o societate unica, dar care este privita din cel putin doua puncte de vedere, si anume:
a) ca membra a unui grup;
b) ca initiator al pozitiei de societate care opteaza catre integrarea fiscala.

4. Un dispozitiv asemanator cu cel intalnit in alte principii fiscale este acela care se refera
la impozitarea pe termen lung a plusului sau minusului de valoare, situatie care este legata de
constituirea rezervelor, ca de exemplu, in cazul plusurilor de valoare, ii revine societatii-mama
obligativitatea de constiuirea a unor rezerve calificate drept speciale si care au consecinta o
obligatie mai redusa pentru celelalte societati (filiale) ale grupului privind cuantumul
impozitului.

5. In vederea platii impozitului datorat de catre societati, calculul determinarii
corectivelor fiscale de natura celor prezentate anterior, dar cu exceptia dividendelor, revine tot
societatii-mama. Acest lucru are drept consecinta insasi rationamentul existentei situatiei de
integrarea fiscala si anume utilizarea efectiva in favoarea trezeoreriei a diferentelor rezultate din
evitarea dublelor impozitari determinate de obligatiile fiscale posibil de evitat de catre firma.
Acest lucru permite in acelasi timp si o anumita flexibilizare in intervalul de 5 ani sub
aspectul indeplinirii unei anumite performante care este functie de factori obiectivi (conjunctura)
sau subiectivi (reforma sau reorganizarea manageriala).
Evident ca in situatia unei impozitari separate a fiecarei entitati, sumele reprezentand
avantaje s-ar fi transformat in non-valori.

6. Ar putea fi vorba si despre o contrapartida privind libertatile lasate la latitudinea
grupului cu ocazia fixarii perimetrului sau ocazionate de parasiarea de catre filiale a perimetrului
existent intr-o perioada de sub 5 ani sau si cazul extrem cand, din anumite ratiuni, poate fi vorba
despre dizolvarea grupului care presupune plata unor diverse majorari, penalizari, intr-un cuvant
sanctiuni financiare asupra rezultatului, respectiv asupra valorii nete in ansamblu.
Explicatia unei asemenea pozitii a legiuitorului este data de faptul ca modificarea,
indiferent din ce cauza, a pozitiei unui contribuabil (integrat fiscal) atrage, in conditii de caeteris
paribus, modificarea planului financiar al statului, adica un gol de resurse (rationament
asemanator pentru cazul provizioanelor reglementate).
Fiscalitatea achizitiilor si fuziunilor
Curs 11.01.2012

3

7. Regimul de distribuire (dividende, lichiditati, alte categorii de drepturi) se deruleaza de
asa natura incat societatea-cap are pozitia unui francizor (a se vedea si contractul de franciza sau
de franciza pentru retinere la sursa) in ceea ce priveste sumele, calculele, corectiile atasate
participatiilor, membrilor filialelor grupului, calculul impozitelor etc.
Regimul integrarii fiscale poate sa inceteze la cerere tot in baza prevederilor cadrului
general al impozitelor in conditiile cand exista o cerere expresa din partea unor societati fara
personalitate proprie (filiale) si care detin la randul lor mai putin de 95% din suma totala.
De precizat ca regimul incetarii la cerere a functionat intr-o formula variabila, la inceput
mai lejera si ulterior, datorita modificarilor dese, usor constrangatoare, intrucat a fost insotita de
sanctiuni financiare, in calculul acestora, cuantumul fiind functie de timp (pana la epuizarea
intervalului).
In principiu, meditarea fiscala se deosebeste de consolidarea fiscala, deci avem de-a face
cu un sistem distinct din cel putin trei puncte de vedere:
1. Integrarea fiscala este un regim facultative, in timp ce consolidarea este un regim
obligatoriu (aparut initial in majoritatea legislatiilor europene pentru societati cotate si extins
ulterior cu titlu de generalizare, adica catre celelalte societati comerciale, in functie de criteriul
numit grad de control; a se vedea si evolutia larga formulate de legiuitorul roman privind
consolidarea cu privire la influenta notabila).
2. Perimetrul integrarii fiscale este mult mai restrans decat al consolidarii. Explicatia
consta in faptul ca doua criterii conduc spre acest lucru:
a) regimul de optiune sau nu (consolidarea este obligatorie);
b) procentul (la consolidare 40-50-60%; la integrare 95%).
Totusi, observam ca pot exista mai multe integrari fiscale in cadrul unui grup consolidat,
chiar daca mama din integrarea fiscala nu este totuna cu mama din consolidarea fiscala.
3. Chiar daca perimetrul este echivalent rezultatul de ansamblu al integrarii fiscale poate
fi diferit de rezultatul consolidat intrucat pot sa apara situatii de genul:
rezultatul integrarii fiscale tine cont de regulile fiscale, aspect care nu se intalneste in
cazul rezultatului consolidat, intrucat el nu tine cont de amortizari derogatorii, provizioane
reglementate s.a. ce fac obiectul unor politici de firma sau contabile si care sunt functionale, deci
reglarile/corectiile au, pur si simplu, un caracter probabilistic.
daca rezultatele anumitor operatiuni interne ale ansamblului fiscal sunt eliminate ca
urmare a aplicarii unor corective, situatea intalnita frecvent in cazul consolidarii, anumite
variante sunt regasibile in cazul aplicarii regimului fiscal.
Exemplu: nu sunt eliminate din punct de vedere fiscal rezultatele interne reiesite din
vanzarea stocurilor (este vorba despre nuante proprii fiecarei legislatii nationale si, de aici, asa-
numitele variante).
rezultatul de ansamblu al integrarii fiscale cuprinde si rezultatul minoritarilor, care, in
unele situatii, poate sa ajunga prin insumare chiar pana la 95%.
Integrarea fiscala si consolidarea sunt, asadar, doua sisteme distincte care in realitate
impun activitati ce afecteaza de o maniera independenta:
1. Fie datorita serviciilor total independente (consolidarea are nevoie de informatii de la
serviciul fiscal, in timp ce reciproca nu este adevarata; in timp ce experienta celor care
consolideaza, mai ales in operatiunile de retratare sau corective, este utila fiscalistilor).
2. Ambele sisteme, consolidare sau integrare, pot sa se desfasoare in paralel sau succesiv.
Fiscalitatea achizitiilor si fuziunilor
Curs 11.01.2012

4

Interesul practic al unui astfel de regim rezulta asadar din existenta unor rezultate fiscale
foarte contrastante in conditiile folosirii unor factori de productie asemanatori si a caror
manifestare se datoreaza conditiilor amintite obiective sau subiective.
Pe de alta parte, sub aspect tehnic, exista posibilitatea aplicarii unui sistem compensatoriu
al rezultatelor, limitat in timp, in cazul nostru, cincinal.
De aceea, putem sa discutam, mai ales din punct de vedere al societatilor deficitare, de
posibilitatea aplicarii unor oportunitati fiscale, asa cum ele pot fi correlate cu alte concepte de
optiuni contabile, cum ar fi, spre exemplu, optiunea deducerii imediate a unei cheltuieli care ar
putea sa fie susceptibila de o deducere esalonata (cheltuielile cu cercetarea) si multe alte exemple
care induc in sistem socuri din punct de vedere al asigurarii resurselor al caror efect trebuie
atenuat, adica stabilizat.
De aceea, trebuie facute distinctia pe de o parte, intre avantajele de care sa beneficieze
filialele avand uneori o pozitie fragile (sunt noi sau se confrunta cu crize) si chiar din punct de
vedere al societatilor-mama care, la randul lor, pot sa beneficieze de structuri mai mult sau mai
putin deficitare din punct de vedere financiar, managerial etc. (cazul nefericit).
Uneori societatile-mama sunt privite ca un burete ce absoarbe deficite, dar care, in final,
integrand deficitele, salveaza ansamblul.
Paradoxul este ca, integrand rezultatele deficitare, pot fi obtinute efecte favorabile si, in
concluzie, exista posibilitatea redresarii. Acest lucru nu trebuie privit ca fiind o tinta permanenta,
chiar in interiorul termenului de 5 ani, intrucat in final, rezultatul poate fi unul pagubos.
De acees, chiar modul de tratare a rezultatului general este diferit, dupa cum el este:
a) deficitar sau
b) excedentar.
De aceea, un aspect important ramane legat de alegerea celor doua variabile: perimetrul si
structur grupului integrat fiscal.
Unele inconveniente privind regimul optional de integrare fiscala au condus societatile
comerciale spre a adopta o pozitie prudent, desi perioada de timp este limitata 5 ani sau, sub
amenintarea unor sanctiuni financiare, chiar mai redusa.
Totusi, jurisprudenta fiscala remarca existenta numeroaselor reticente in formarea
perimetrului de integrare fiscala. Altii au considerat ca acest gen de operatiune este insuficient de
atragator, intrucat nu favorizeaa eliminarea din ansamblu (grup) a societatilor deficitare,
dimpotriva, ele chiar sunt benefice sub aspectul contributiilor bugetare.
De aici si porblematica generate de iesirea din grupa a filialelor care prezinta excedent
de deficit, intrucat ele defavorizeaza sub aspect contributive trezoreria generala a grupului si, in
consecinta, un anumit cost al capitalului, iar, din punct de vedere fiscal, influenteaza net sarcina
fiscala.
Pe de alta parte, exista indoieli cu privire la rolul de francizor jucat de societatea-mama.
Societatile renunta uneori la integrare intrucat se afla in imposibilitatea realizarii procentului de
05% intrucat pot sa existe oportunitati pe parcursul celor 5 ani.
Incurcatura este si mai mare atunci cand filialele au facut promisiuni de subscriere
propriilor salariati si, in consecinta, procentul participativ poate fi modificat cu influenta
nefavorabila sau nu se poate modifica si deci, sa ii nemultumeasca pe salariati.
In anumite situatii, aparitia unui excedent de deficit creeaza dificultati cu ocazia
existentei unei hotarari/decizii spre o situatie de fuziune (absorbtie sau contopire) si deci, o filiala
foarte bine apreciata in integrarea fiscala intrucat este generatoare de excedent de deficit, nu
trezeste interesul partenerilor pentru o situatie de fuziune.
Fiscalitatea achizitiilor si fuziunilor
Curs 11.01.2012

5

In acest sens, au existat in legislatia franceza propuneri catre modificarea textului de lege
pentru a creea un regim mai putin restrictiv, adica sa favorizeze fuziunea unor astfel de societati
(legat de anumite conditionalitati).
Nemultumirile sunt legate in special de regimul de distribuire a dividendelor sub aspectul
echitatii intrucat si sub acest aspect se poate vorbi despre un optim de plusuri si minusuri in
cadrul sumei algebrice ce identifica soldul net al grupului aflat in integrare fiscala.
De aceea, un punct de vedere foarte discutabil si mai ales discutat in jurisprudenta a fost
legat de formarea perimetrului, criteriul fiind libera optiune, avand la baza elementele alegerilor
judicioase legate si de criterii fiscale.
s-a constatat ca nu intotdeauna intreprinderile recomandate sub aspect teoretic, apte de a
face parte din perimetrul integrarii s-au dovedit a fi bune pentru integrare, ca urmare a
comportamentului ulterior.
In concluzie, s-a propus chiar o perioada tampon in functie de care firma-mama sa
propuna perimetrul fiscal final al integrarii, dar si o mai mare elasticitate in eliminarea, respectiv
conditionarea firmelor/filialelor generatoare de pierderi.
Deseori, criteriul a fost integrarea societatilor fara trecut deficitar, dar s-a constatat ca
aces tunic criteriu nu este satisfacator pentru o gestionare fiscala coerenta a grupului si deci, a
perfomantei nici pentru firma, nici pentru autoritatile bugetare.
De aceea, perspectiva restructurarilor, adica a flexibilizarii grupului, mai ales in scopul
realizarii de fuziuni sau achizitii ramane o preocupare a legislativului.
Din punct de vedere tehnic, exista cerinte legale cu privire la conditiile indeplinite de
firme pentru a beneficia de posibilitatea (optiunea) regimului de integrare fiscala (RIF). In
general, ele se concentreaza in:
1. supuneara regimului de impozitare a societatii in conditiile dreptului comun;
2. societatile membre ale grupului sa fi exercitat un exercitiu fiscal de cel putin 12 luni si
sa inchida toate exercitiile la aceeasi data.