Utima noapte de dragoste, intaia noapte

de razboi de Camil Petrescu

Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman psihologic
reprezentativ pentru perioada literaturii romane interbelice(1930) fiind un roman psihologic prin
problematica sa analitica, psihologica, accentual pus asupra conflictelor interioare ale
protagonistului Stefan Gheorghidiu, un intelectual complicat, inadaptat, prin ratiunea subiectiva
atribuita unui personaj narrator si prin fragmentalismul structurii compozitionale concretizat in
inversiunile temporal realizate prin tehnica memoriei involuntare.
Tema central a romanului este conditia intelectualului inadaptat la societatea contemporana.
Acestei teme i se asociaza alte arii tematice care devin pretext al analizei psihologice: dragostea,
razboiul, cunoasterea(autocunoastearea si aspiratia catre absolute), tema mostenirii, tema
existentei societatii bucurestene in preajma primului razboi mondial. Viziunea asupra acestor
teme este subiectiva, analitica vizand universul interior al personajelor, felul in care acetsea
percep experientele prin care trec.
Titlul are o structura duala deoarece surprinde cele doua experiente existential ale
protagonistului(experienta iubirii si a razboiului). Titlul anticipeaza cele doua paliere tematice
ale romanului. Repetitia substantivului noapte in titlu confera acestuia o valoare simbolica
sugerand un tip al incertitudinii, nelinistii, oscilatiei in perioada finite umane. Cele doua nopti
sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si razboiul.
Structura compozitionala este bipolar pentru ca romanul e format din doua parti. Fiecare parte
cuprinde capitol cu titluri rezumative(,,La Piatra Craiului in munte, ,,Diagonalele unui
testament, ,,Asta-i rochia albastra).
Incipitul are o functie descriptiva deoarece fixeaza actiunea intr-un timp si spatiu real: ,,In
primavara anului 1916 luasem partela fortificarea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal.
Acest incipit are rolul de a fixa tiparul naratiunii subiective deplasand accentul asupra
universului interior, subiectiv, un timp specific romanului psihologic(H.Bergson).
Romanul incepe prin conturarea cadrului georgrafic, social si psihologic in care se afla
personajul protagonist. In primavara anului 1916, Stefan Gheorghidiu, tanar sublocotenent de
infanterie se afla concentrat pe Valea Prahovei. La popota ofiterilor, el asista la o discutie despre
dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers din presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela
a fost achitat la tribunal. Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului,
trezindu-i amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela, pe atunci student a
filosofie. Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest, dar sunt fericiti. Echilibrul tinerei familii
este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste de la unchiul sau avar, Tache. Din
momentul primirii mostenirii, Ela se simte atrasa de viata mondena. Cuplul evolueaza spre o
criza matrimoniala, al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti. In
timpul acestei excursii Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G. Dupa o serie de
separari si regasiri, Ela si Stefan se impaca. A doua experienta in planul existentia o reprezinta
razboiul. Ranit si spitalizat, Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucuresti si hotaraste sa o
paraseasca pe Ela, lasandu-i cea mai mare parte a averii.
Finalul este deschis deoarece mentine incertitudinea personajului care trece la o noua etapa
existentiala, despartindu-se de Ela si de ,,tot trecutul.
Conflictele care predomina in roman sunt cele interioare, conflictele din constinta
personajului Gheorghidiu. Conflictul interior se stabileste intre dragoste si ratiune. Acest conflict
se rezolva in favoarea ratiunii deoarece iubirea isi pierde rangul de valoarea absoluta, iar
Gheorghidiu sfarseste in ,,oboseala si indiferenta. Cel de-al doilea conflict e unul exterior
stabilit intre protagonist si familia sa, dar si societatea in care traieste. Acest conflict sugereaza
pshihologia personajului, orgoliul sau de a se adapta la mediocritatea din jur.
Perspectiva narativa este subiectiva(,,Eu nu pot sa fiu onest decat la persoana I. Din mine
insumi nu pot iesi). Naratiunea e siubiectiva si se caracterizeaza prin acronie deoarece prin
tehnica memoriei involuntare evenimentele sunt rememorate la intamplare nemaifiind prezentate
in succesiunea lor cronologica. Naratiunea se remarca si prin prezenta unor mijloace de analiza
psihologica cum ar fi introspectia sau autoanaliza. Tehnica introspectiei se realizeaza insa intr-o
maniera diferita la Camil Petrescu fata de Marcel Proust deoarece analiza starior sufletesti se
opreste a un prim nivel al senzatiilor, personajul narator prezentand doar acele senzatii dilatate
resimtite in momentele de tensiune sufleteasca (,,Am simtit cum nervii s-au intins ca o ata).
Camil Petrescu impune in literatura noastra o noua tipologie de personaje: cea a
intelectualului lucid, inteligent, hipersensibil, fascinat de absolut si care traieste o drama a
constintei asa cum sugereaza replica unui personaj din dramaturgia ui Cami Petrescu(,,Cata
luciditate atata drama). Din aceasta categorie a intelectualului inadaptat la societatea
mediocra face parte si Stefan Gheorghidiu. Acesta este un personaj lucid, orgolios si inflexibil. Ii
judeca pe cei din jur in functiede un tipar ideal si de aceea traieste o drama a incompatibilitatii
atat cu sotia sa, cat si cu familia sa, cu societatea moderna sau cu realitatea tragica a frontului.
Personajul este exigent nu numai cu cei din jur ci si cu sine insusi asa cum rezulta din
autocaracterizarea (,,ma chinuiam launtric sa par vesel si eu ma simteam imbeci si ridicol de
naiv). Este posesiv si orgolios deoarece incearca sa o modeleze pe Ela dupa tiparul sau de
idealitate(,,fata draga, destinul tau este si va fi schimbat prin mine). Personajul vede in iubire
un sentiment unic(,,simteam ca femeia aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca eul meu, ca
mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii). Personajul se instraineaza treptat de Ela
asistand nepunticios la transformarea acesteia(,,vedeam cum femeia mea se instraina zi de zi de
mine in toate preocuparile si admiratiile ei). Stefan spera sa gaseasca in Ela ideaul sau de iubire
catre care aspira cu toata fiinta, ideal care s-a prabusit dramatic si din cauza conceptiei sale
absolutizante: ,,cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Nici in
plan sentimental, nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si traieste dureros
drama omului singur, inflexibil moral, neputand sa faca niciunul din compromisurile cerute de
societatea in care traieste. Fire pasionala, puternic reflexiva si hipersensibila, Stefan Gheorghidiu
aduna progresiv semne ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale chinuitoare, pe care le
analizeaza minutios.
Ela este personajul feminin al romanului, simbolizand idealul de iubire catre care aspira cu
atata sete Stefan Gheorghidiu. Iubirea lor se nascuse din orgoliul ui Stefan, intrucat Ela era cea
mai frumoasa studenta de la Litere. Trasaturile fizice sunt putine, dar sugestive pentru
frumusetea tinerei: ,,ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar. Averea mostenita de
sotul ei scoate la iveala firea pragmatica a Elei, pasiunea ei pentru viata mondena. Trasaturile
morale reies indirect din referirile ui Stefan, care analizeaza cu liciditate fiecare vorba, fiecare
gest, dorind sa aiba certitudinea iubirii Elei. In plimbarea de la Odobesti, Ela se comporta ca o
cocheta, devenind din ce in ce mai superficiala. In constinta lui Stefan Gheorghidiu, Ela se
transforma dintr-un ideal de femeie, intr-o femeie oarecare, semanand cu oricare alta.
,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic,
avand drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, memoria
afectiva, naratiunea la persoana I si autenticitatea trairii.
Nicolae Manolescu afirm c romanele lui Camil Petrescu promoveaz un individualism
radical, prezentnd enigme menite s nu fie soluionate. n acest caz, putem afirma c singurele
evenimente veritabile nu sunt acelea obiective, ci acelea din contiina lui Gheorghidiu.