Institutii de drept si de stat

La Creatie Dumnezeu a randuit legea morala naturala, omul avand in sine ideea de bine si de rau.
Inainte de formarea societatii existau legi nescrise, dupa care oamenii se conduceau. La organizarea
societatii au aparut legile, inca nescrise, acestea toate formand obiceiul pamantului. Dreptul avea
doua aspecte: aspectul legilor traditionale, sau obiceiul pamantului, si legea pozitiva, scrisa, stabilita
de autoritatea statului.
Toate legile isi au izvorul in Dumnezeu. La evrei legile provin de la Moise. Normele legii mozaice
formeaza obiectul institutiilor de drept. rin legile de la Dumnezeu se dorea pastrarea credintei
monoteiste si pregatirea omenirii pentru venirea Mantuitorului. Legile sunt patrunse de spiritul
teocratiei, adica poporul are conducator suprem pe Dumnezeu, care Isi exercita autoritatea prin
profeti si regi. !orma de conducere teocratica s"a manifestat prin Moise, Iosua, #udecatori, pana la
$amuel.
Dreptul mozaic cuprindea normele %urudice descoperite lui Moise, ca mi%locitor intre Ia&ve si popor.
reotia aaronita preia, prin intermediul dreptului mozaic, din prerogativele religioase.
Legile lui Moise erau de provenienta divina, unele insa provenind din legea naturala, altele din
obiceiul pamantului '$abatul, casatoria( si altele din legislatia altor popoare 'Legea Talionului(.
Legea mozaica cuprindea detalii pentru cazuri particulare, acest aspect apartinand lui Moise. )cesta
primeste dreptul de a redacta si preciza in detaliu norme %uridice. )stfel, legislatia mozaica este rod
al revelatiei divine si al geniului lui Moise, apartine divinului in esenta si umanului in forma. De"a
lungul timpului se dovedeste a fi incompleta in diferite probleme, ceea ce a facut ca in Timpul lui
David, acesta sa reglementeze cultul, apoi *zdra face din nou acest lucru, fara insa sa fie sc&imbata
esenta.
Teocratia apare odata cu eliberarea din robia egipteana, pastrandu"se formele patriar&ale, insa
completate. )stfel, in cartea Iesire se dau norme legale referitoare la viata particulara si publica, in
Deuteronom sunt repetate si intregite cu un aspect umanitar. Legile sunt formulate la imperativ, iar
umanitarismul este unic si specific legii mozaice, ceea ce arata inca o data provenienta ei divina.
)semanarile cu alte legislatii sunt doar de forma, fondul fiind total diferit.
+biceiul pamantului cuprindea legi din care unele au intrat in legea mozaica. )ceste obiceiuri sunt
anterioare lui Moise 'concubina%ul, dreptul primului nascut( si ele dovedesc ca sunt pastrate de la
patriar&i in ciuda starii de robie.
In cartea Levitic sunt date principiile vietii religioase si cele ale cultului divin, legi morale,
disciplinare si comportamentale legate de legile Deuteronomului, care au contribuit la alcatuirea
Misnei si a Talmudului.
,
Normele care stabilesc raportul dintre statul teocratic si cetateni formeaza dreptul intern, care se
imparte in drept public 'dreptul cetateanului( si drept particular 'dreptul individului(.
Dreptul public mozaic
Dreptul public mozaic se ocupa de formele de guvernare si administrare a statului. )stfel, Moise
randuieste #udecatori peste grupuri de indivizi, randuieste -. de batrani pentru conducerea
poporului, acestia din urma fiind reprezentantii poporului. /atranii conduc poporul evreu multe
secole. *xistenta si functionalitatea lor se baza pe faptul ca erau priviti ca continuatori ai familiei 'se
g&idau dupa legea naturala si dupa obiceiul pamantului(.
rin intermediul adunarii batranilor, se mentinea unitatea de neam si credinta. )dunarea batranilor
prevedea existenta unui singur Dumnezeu, Caruia i se atribuie o singura inc&inare.
Legea mozaica il considera pe rege ca loctiitor al lui Dumnezeu si ales al lui Dumnezeu. Moise da
legea de instituire a regalitatii pentru viitorii regi ai Israelului. In baza teocratiei, regatul lui Israel
devine astfel regatul lui Ia&ve. Cand regele se urca pe tron, primea Tora, care trebuia sa"i aminteasca
permanent ca este unsul lui Dumnezeu si ca este subordonat lui Dumnezeu. 0egele era primul om al
statului, si era indatorat sa respecte prescriptiile divine.
In timpul exilului, poporul evreu a fost condus de catre batrani si principi. Dupa exil au condus
principii, care nu au putut reinstaura teocratia. )stfel, $imon Macabeul isi asuma si functia
ar&iereasca, iar Ioan 1ircan I ',23",.4( preia ambele functii, domnia devenind ereditara.
Dreptul public prevedea si drepturi de %udecata a celor ce contraveneau poruncilor divine. ana la
Moise, %udecata era facuta de capul familiei. Moise aseaza pe batrani si pe #udecatori ca sa %udece
poporul. David reorganizeaza #udecatorii, care dupa $olomon isi pierd din autoritate, reluandu"si
rolul in timpul regelui Iosafat '5-,"546(. Iosafat organizeaza Marele $inedriu, format din -. de
membrii. 7nii considera ca $inedriul ar fi fost infiintat in ,,., de catre Ioan 1ircan I. $inedriul era
format din batrani, carturari si fosti ar&ierei, desfasurandu"si sedintele zilnic. Dupa anul -., $inedriul
isi muta resedinta in Tiberiada.
Procedura de judecata
$e %udeca in numele lui Dumnezeu, iar &otararea era irevocabila si definitiva. #udecata se facea ziua
'exceptie facand $abatul si sarbatorile(. $entintele se dadeau pe loc, oral, fiind necesara prezenta
martorilor, iar daca acestia lipseau, %udecata se facea sub marturia penitentului. Nu exista drept de
apel la o alta instanta. Martorii 'minim doi( marturiseau sub %uramant, iar sclavii si femeile nu puteau
fi martori. $e aplicau pedepse 'amenzi(, iar daca se &otara omorarea prin lapidare, sentinta se
executa in afara orasului, martorii aruncand primii cu piatra.
8
#udecata se g&ida dupa Legea Talionului, care era importanta pentru scopul ei si nu pentru
consecinte si care nu promova razbunarea, ci dreptatea. edepsele erau in functie de gravitatea
faptelor, iar strainii trebuiau mai intai sa se circumcida pentru a putea beneficia de %udecata ebraica.
Dreptul particular
Legea facea deosebire intre oamenii liberi, sclavi si straini. +amenii liberi erau israelitii care erau
independenti in fata legii, sub autoritatea lor aflandu"se familia si sclavii ei. *xista, de asemenea,
dreptului intaiului nascut, prin care acesta primea parte dubla din mostenire si avea autoritate paterna
asupra fratilor.
In cazul sclavilor, legea prevedea aspecte care reflecta umanitarismul ei. Codul lui 1amurabi
prevedea uciderea celui care adaposteste un sclav fugit, dar legea mozaica acorda libertatea unui
sclav de a"si alege alt stapan.
Nu se interzicea convietuirea cu strainii, exceptie facand amonitii, moabitii si cele sapte popoare din
Canaan. $trainii aveau obligatia de a se supune legilor evreilor.
Forme de organizare si administrare
Teocratia
Teocratia s"a cladit pe organizarea patriar&ala, fiind zidita prin legamantul de pe Muntele $inai. In
teocratie, Dumnezeu este $tapanitorul absolut, *l are toata puterea, teocratia avand la baza caracterul
unic prin care Israel intra in legatura cu Dumnezeu. 0aportul unic are ca scop implinirea planului de
mantuire a lumii.
*vreii au cunoscut voia divina prin legi. Legile au asigurat si organizarea, functionarea si guvernarea
statului evreu, in care adevaratul conducator, legiuitor si %udecator este Dumnezeu, Care $e
manifesta prin loctiitori. Dumnezeu isi manifesta prezenta prin $ortii sfinti '7rim si Tunim(, de
asemenea prin minuni si pedepse. Conducatorii trebuiau sa pastreze si sa respecte legea divina, ei
avand de asemenea puterea legislativa. uterea executiva o detineau batranii si principii. !orma
deplina a teocratiei apare la Moise, se continua in timpul lui Iosua, pana la $amuel.
In timpul lui Moise, puterea legislativa, %udecatoreasca, executiva si preoteasca 'pana la preotia
aaronita( era detinuta de catre Moise, in timp ce administrarea statului era in mainile batranilor, iar
preotii si ar&iereul pastrau Legea. Moise era a%utat la %udecarea poporului de catre #udecatori, care
erau si ei impartiti in #udecatori superiori si #udecatori inferiori. )dunarea celor -. de batrani
inceteaza dupa Moise.
Dupa Iosua, conducatorul nu a mai fost unic, pentru ca semintiile nu mai aveau unitatea necesara, de
aici cazandu"se in idolatrie. #udecatorii conduc acum doar o parte din popor, intre anii ,8..",.28
i.1r. Conducerea %udecatoreasca nu era ereditara, #udecatorii nepurtand semne distincte. 0egele
conducea poporul ca loctiitor al lui Dumnezeu, fiind a%utat de slu%itorii de la curte si de #udecatori.
2
Dupa exil, se pirde forma unitara de conducere, conducerea a%ungand acum in mainile #udecatorilor
si ale principilor.
Profetismul
rofetismul este o institutie religioasa care s"a format in timpul lui Moise, fiind fagaduita de
Dumnezeu (Deuteronom 15, 18-22). $"a dezvoltat in timpul lui $amuel si Neemia, fiind randuit
pentru garantarea implinirii poruncilor dicine. rin prooroci Dumnezeu amintea regilor ca sunt
obligati sa respecte legamantul cu Dumnezeu. De asemenea, prin prooroci se manifesta si vointa lui
Dumnezeu in mod direct, starea religios"morala a profetilor putand influenta respectarea
legamantului. rin profeti, Dumnezeu avertiza poporul pentru greselile sale.
Cuvantul 9profet: inseamna a vorbi in locul cuiva, a vedea dinainte. rofetii mustrau pe pacatosi,
amenintau cu pedepsele divine si asigurau poporul de implinirea timpurilor mesianice. )u existat si
profeti falsi, care erau interesati doar de propria persoana.
Conducerea si administratia de stat
La binecuvantarea lui Iacob si la profetia lui ;arlaam despre steaua din Iacov este amintit sceptrul,
ca semn al puterii regale. $amuel instituie regalitatea, $aul fiind uns primul rege ',.28",.,8(. David
stabileste apoi ereditatea in ocuparea tronului, intre domnia fiului sau, $olomon, si anul 35- i.1r.
perindandu"se la domnia 8. de regi.
0egatul de Nord a pastrat regalitatea din 628 pana in -88 i.1r, in acest timp perinzandu"se la domnia
,6 regi, ocuparea scaunului facandu"se de cele mai multe ori prin uzurpare.
+rganizarea teocratica se prelungeste in timpul conducerii regale. 0egele conducea poporul in
ascultarea Legamantului, primind Tora 'Legea lui Moise" entateu&ul(. 0egatul nu a primit numele
regelui in functie, ci s"a numit 9regatul lui Ia&ve:. 0egele era a%utat de batrani si era supraveg&eat de
profeti. *l trebuia sa fie ales din poporul lui Israel, ungerea in rege fiind facuta de catre profeti, in
particular, sau de catre ar&irei in public.
0egele avea vesminte albe sau purpurii, diadema, lancea 'in loc de sceptru, coroana 'apare la David(,
sceptru 'toiag din lemn impodobit cu aur(, bratara de aur, tronul 'simbol al ma%estatii regale, care era
vazut ca tron al lui Ia&ve, pozitionarea sa insemnand inaltimea Celui ce sta pe el(. Cel ce sedea de"a
dreapta tronului regal avea parte de o cinstire deosebita. Cand era asezat pe scaun, regele depunea
%uramant pentru respectarea Legii si ascultare a lui Dumnezeu si urma apoi %uramantul batranilor, de
supunere si credinciosie.
+amenii din provincie il vedeau pe rege ca pe Dumnezeu. +norurile de care avea parte regele erau
urmatoarele: avea loc rezervat la Templu, locuia la alat, avea trasura speciala, suita si garda regala
4
formata din mercenari filisteni care pazeau alatul si &aremul. 7zurpatorul era omorat, garda regala
executand pedepsele cu moartea.
Indatoririle regelui erau de a nu"si spori armata, de a nu face lux la curte si de a nu avea multe femei.
0egele era conducator suprem, avea dreptul de a declra razboi, dar nu dadea legi. 0egele David a
mutat Templul si a organizat cultul.
Dreptul mozaic
Dumnezeu este izvorul binelui, adevarului si dreptatii. +biceiul pamantului arata drepturile
particulare iar tot ce contravenea obiceiului era socotit nedrept. Dupa iesirea din *gipt, Moise a dat
legi pentru cauzele importante si repetate, ele fiind scrise in ordinea promulgarii. Legile lui Moise
sunt marcate de umanism si spirit de toleranta.
Dreptul personal (particular)
Legea lui Moise a venit cu prescriptii in ceea ce priveste persoanele particulare. Dreptul personal sta
in stransa legatura cu dreptul public 'comunitar(. In fata legii evreii erau 9frati:, adica aveau aceleasi
drepturi si indatoriri. Legea facea deosebire intre categoriile sociale, intre cetatenii liberi, sclavi si
straini.
+biceiul pamantului oferea tatalui mai multe prerogative decat Legea mozaica, astfel ca dupa Legea
mozaica el nu mai putea dispune de viata familiei sale, nici de cea a sclavilor sai. Daca existau
conflicte care duceau la lovirea parintelui sau in cazul in care fiica dezonora familia, atunci %udecata
se facea in mod public iar tatal nu avea dreptul sa se razbune. Legea inlatura astfel abuzurile de
autoritate
Intaiul nascut avea privilegii in fata fratilor, mostenea o parte dubla de avere, dupa moartea tatalui
inlocuia autoritatea acestuia si avea prerogativele sacerdotale ale familiei.
)ceste obiceiuri veneau din obiceiul pamantului. )stfel, capul familiei putea sa dea dreptul intaiului
nascut altui copil al sau. Legea urmarea limitarea saraciei si stopa alcatuirea marilor latifundii. Legea
prevedea de asemenea dreptul strainilor si calatorilor de a intra pe proprietatea cuiva pentru a se
&rani. )nul $abatic era considerat anul saracilor, ei putand in acest an sa culeaga roade de pe orice
proprietate I acest an, la fel si strainii. Legea cerea blandete si indurare fata de saraci sin u opera
contactul cu strainii, ei existand permanent printer evrei si putand c&iar sa aduca sacrificii la Templu.
La %udecata evreul si strainul se bucurau de aceleasi privilegii. In cazul imprumutarii unui strain,
evreul putea cere dobanda.
Dreptul matrimonial.
+biceiul pamantului avea legi si pentru casatorie, pe care Moise le colectioneaza si le adapteaza.
rima conditie in vederea casatoriei era aceea ca tinerii sa fie de aceeasi credinta, daca un evreu voia
3
sa se casatoreasca cu o straina, aceasta trebuia sa treaca la Legea mozaica. Casatoria cu femeia
canaanita era interzisa. /arbatii de alt neam care voiau sa se casatoreasca cu o evreica trebuiau sa se
circumcida. ) doua conditie era sa nu existe grade de rudenie cosangvine sau prin incuscrire.
Casatoria dintre ascendenti si descendenti erau interzise. In privinta varstei nu existau prescriptii.
Talmudul prevedea pentru baiat varsta de ,5 ani si pentru fata minim ,8 ani. !etele unui israelit care
nu avea frate erau obligate sa se casatoreasca cu barbati din aceeasi familie sau din acelasi trib
pentru ca averea sa nu fie instrainata.
Casatoria de levirat
*vreii intelegeau procreerea ca scop al vietii. Lipsa copiilor presupunea neimplinirea destinului.
Inaintea lui Moise exista un obicei: daca un evreu murea fara urmasi, urmatorul frate necasatorit
trebuia sa ia vaduva de sotie. rimul nascut era urmasul mortului, mostenind numele si averea
<tatalui:. +biceiul se referea doar la fratii dupa tata. Moise reglementeaza acest obicei, aducandu"l la
rangul de Lege. !ratele mortului putea refuza sa se casatoreasca cu vaduva. !emeia il descalta in
public la un picior, il scuipa in fata si ii adresa anumite cuvinte (Iesire XXV).
Indatoririle si drepturile reciproce ale sotilor
!aptul ca sotul isi rascumpara femei implica o dependenta a acestora fata de el. In alte civilizatii,
barbatii isi cumparau sotiile, ceea ce insemna ca aveau drept de moarte asupra lor. Dupa Legea
mozaica, sotia nu este proprietatea barbatului ei, ea este dependenta de sot 'pentru orice actiune
avand nevoie de acordul lui(, i se adresa sotului cu <$tapanul meu: iar sotia rascumparata avea mai
putine drepturi decat cea nerascumparata.
$otul &otara singur daca ramane monogam sau poligam, daca rascumpara o sotie '3. de sicli( putea
deveni poligam, daca lua o femeie in casatorie aceasta devenea sotie cu drepturi depline. $clava
a%unsa sotie nu putea fi vanduta iar copiii sclavelor aveau statutul de robi. $otii erau obligati sa
pastreze fidelitatea con%ugala. Incalcarea fidelitatii 'adulterul( se pedepsea cu moartea, pedeapsa
valabila pentru ambii adulterini(.
)dulterul reprezenta relatia unui barbat cu o femeie maritata sau cu o logodnica sau cu o vaduva
care astepta casatoria de levirat. In cazul banuielii de infidelitate, barbatul cerea femeii sa dea un
%uramant de curatire 'zelotipie(. )cest %uramant se desfasura astfel:
" femeia venea la Cort 'Templu( unde aducea ca %ertfa o cantitate de faina de orz.
" preotul o punea sa stea fara voal si cu parul despletit.
" preotul umplea un vas cu apa din lavoarul preotilor, in care punea praf din curtea preotilor.
=
" rostea un %uramant infricosator cu blesteme.
" la fiecare formula femeia raspundea <)min:.
" preotul scria blestemele pe &artie, pe care o spala apoi cu apa din vas.
" se ardea %ertfa pe altar.
" femeia bea apa din vas, iar apoi se astepta ca starea sanatatii ei sa reflecte adevarul.
Divortul
Dreptul la divort apartinea doar barbatului. La aparitia influentelor romane si grecesti au aparut si
situatii de divort din partea femeii. rimul caz cunoscut este acela al $alomeei, una din femeile lui
Irod cel Mare. )l doilea caz a fost Irodiada, mama $alomeei.
!emeia putea sa"si paraseasca barbatul. Legea nu prevedea motive de divort. +data cu practicarea
divortului, barbatul putea invoca orice motiv. C&iar si simpla cerere declarata devenea &otarare de
divort. Cartea de divort se dadea femeii, ea putand dovedi astfel ca este o femeie libera, ce se poate
recasatori. Divortul reprezenta o situatie rara in civilizatia iudaica, el fiind vazut ca o actiune
malefica impotriva familiei.
Proprietate, imprumut, mostenire.
*vreilor le"a fost promisa de catre Dumnezeu Tara Canaanului. Legea lui Moise prevedea unele
indatoriri pentru pastrarea ei. )stfel, ei nu erau stapanitorii pamantului, ci doar se foloseau de el
'uzul fructual(, Dumnezeu fiind stapanitorul absolut. In )nul $abatic nu se lucra pamantul,
serbandu"se in acest an $abatul Domnului. In )nul #ubileu, fiecare evreu care"si vanduse pamantul il
recapata fara rascumparare.
Principii pentru Anul Jubileu.
;inderea unei proprietati avea valoare oscilanta. )nul #ubileu se numara de la anul intrarii in
Canaan. ;anzarea pamantului nu era de fapt o vanzare propriu"zisa, ci mai degraba o arendare a lui.
;anzatorul avea dreptul de a cumpara proprietatea instrainata, aducand diferenta de bani pana la
)nul #ubileu. Dreptul de rascumparare se extindea asupra pamantului caselor din sate si targuri
neincon%urate de ziduri, precum si la casele levitilor cu pamanturile aferente. !eceau exceptie casele
din orase care se rascumparau doar in primul an de la vazare, ele nefiind retrocedate la #ubileu.
amanturile consecrate lui Dumnezeu nu se retrocedau. Daca cineva cumpara un teren si"l consacra
lui Dumnezeu, la #ubileu il primea inapoi. Toate aceste principii au dus la neformarea latifundiilor si
la necaderea in saracie a unora.
Imprumutul.
*xistau prescriptii care fereau pe datornicul sarac de asuprirea creditorului. Legea interzicea
dobanda la imprumut 'doar pentru straini dobanda era valabila(, lipsa dobanzii fiind considerata un
-
act de caritate. In cazul in care imprumutul era mare se putea cere <ga%: sau ipoteca, dar creditorul
nu putea sa"si aleaga obiectul ipotecat si daca datornicul nu avea lucruri de prisos pentru ga% si
trebuia sa amaneteze lucruri de mazima folosinta 'rasnita, &aine de deasupra(, Legea delega
creditorul sa le inapoieze la apusul soarelui.
In )nul $abatic nu se cerea inapoi imprumutul. Daca nu se inapoiau banii la termen, se vindeau casa
si terenul si c&iar sotia, fiica si familia datornicului. )ceste dispozitii au existat in obiceiul
pamantului, iar Moise le"a colectionat si le"a reformulat.
ostenirea.
Dupa moartea tatalui, averea se impartea ,primul nascut primind o parte dubla. Daca un barbat avea
mai multe sotii, primul nascut din tatal era intaiul. )cesta prelua prerogativele tatalui 'ingri%ea de
sotiile tatalui si de surorile nemaritate(. Iacob trateaza pe copiii concubinelor ca pe toti ceilalti copii
ai sai. Legea pamantului nu prevedea nimic strict pentru copiii concubinelor. Legea mozaica acorda
drepturi egale pentru toti copiii unui tata.
!etele nu mosteneau parintii. *le primeau doar o zestre la casatorie 'c&iar si pamant in cazul in care
se casatoreau cu un barbat din aceeasi semintie(. In cazul lipsei baietilor, fetele mosteneau egal
averea. In cazul lipsei copiilor, averea se impartea rudelor 'fratii tatalui, unc&ii tatalui sau pe linie
paterna, astfel neinstrainandu"se averea.
;aduvele nu mosteneau sotul 'lucru care ducea la nefractionarea proprietatii(. *le se putea vedea
nevoite sa plece din casa sotului. rin testament se lasa o parte de mostenire vaduvelor. In timpul
Macabeilor, o parte din captura de razboi se acorda vaduvelor. rofetii au certat poporul pentru lipsa
de respect pentru vaduve.
7n copil adoptat avea drepturi egale de mostenire cu cei legitimi.
bateri, delicte, pedepse, instante de judecata
Dreptul penal se baza pe Legea Talionului, care starpea raul prin descura%area tentativelor de a face
rau si prin preintampinarea savarsirii unor abateri.

Pacate impotri!a lui Dumne"eu.
etru evrei o abatere reprezenta o nedreptate impotriva statului si a societatii, deci pacat impotriva
lui Dumnezeu. acatele impotriva lui Dumnezeu reprezentau un pacat impotriva armoiei universale
'<s"a intinat pamantul>:(. entru evrei cele mai mari pacate erau cele care ofensau pe Dumnezeu,
descrise in primele patru porunci ale Decalogului: idolatria era considerate crima de inalta tradare
fata de conducatorul supreme al poporului si se pedepsea cu moartea, c&iar si cand era vorba de o
5
cetate intreaga. $uperstitia, vra%itoria, necromantia, proorocia falsa, blasfemia sau &ula impotriva lui
Dumnezeu se pedepseau cu moartea.
rofanarea $abatului reprezenta atingerea ma%estatii divine. *savarsirea circumciziunii, refuzul
consumarii mielului pascal, mancarea partilor din %ertfa care erau pentru altar, consumarea mielului
pascal cu necurati, consumarea sangelui, toate acestea erau de asemenea pedepsite cu moartea.
Abateri impotri!a autoritatii statale (re#i, $u%ecatori, loctiitori ai lui Dumne"eu).
Pacate impotri!a parintilor.
Maltratarea, blestemarea, neascultarea de parinti aduceau moartea, parintii fiind loctiitori ai lui
Dumnezeu in familie. 1omosexualitatea si pederastia erau o profanare a naturii umane. *vreii se
fereau sa puna la %ug doua animale diferite, sa semene o tarina cu doua feluri de seminte si sa
sc&imbe vesmintele.
)dulterul era aspru pedepsit, mai usor pedepsit doar in cazul in care femeia era sclava. ;iolarea
castitatii se pedepsea aspru, o fecioara nelogodita si necinstita trebuind sa fie luata de sotie fara a o
alunga vreodata. Daca fecioara era logodita se aplica pedeapsa cu moartea pentru amandoi. Daca un
viol se petrecea in cetate se pedepsea. + fecioara ce nu"si pastra castitatea era ucisa cu pietre in fata
usii casei. Daca o fecioara era acuzata de desfranare si se dovedea contrariul, cel vinovat era
pedepsit.
Legatura barbatului cu femeia in timpul necuratiei se pedepsea cu moartea. entru leziunile
corporale intentionate se rasplatea la fel. Clevetirea, calomnia se pedepseau cu severitate, aplicandu"
se pedeapsa ce trebuia aplicata celui acuzat. entru crima se rasplatea cu moartea celui ce a savarsit"
o, neexistand posibilitatea impacarii. )nimalele care cauzau moartea trebuiau ucise. Daca animalul
era periculos si stapanul nu avea gri%a de el, acesta era si el omorat. Daca un animal omora un sclav,
stapanul animalului trebuia sa plateasca rascumpararea sclavului, adica 2. de sicli.
entru uciderea fara voie existau cetati de azil, unde ucigasul fara voie se putea refugia.
0azbunatorul sangelui era ruda cea mai apropiata, iar daca acesta refuza, era dezonorat. +biceiul
razbunarii sangelui era mai vec&i decat Legea lui Moise. Daca nu se cunostea ucigasul, cea mai
apropiata cetate trebuia sa aduca un serviciu de expiere a crimei. aricidul si sinuciderea nu erau
prevazute in Lege. )vortul nu este amintit deoarece creatia era rostul vietii. Legea pedepsea abuzul
de incredere, cel acuzat trebuind sa plateasca despagubire.
In cazul furtului, daca obiectul era gasit complet si putea fi folosit, trebuia data o despagubire dubla.
Daca obiectul nu se recupera, in cazul unei oi, se dadeau inapoi patru, iar in cazul unui bou, se
inapoiau cinci boi, fapt care descura%a &otia. Daca cineva era surprins noaptea la furat, stapanul putea
sa"l omoare. Daca era in zori, cel care fura era prins si %udecat. Legea prevedea pedeapsa cu moartea,
pedeapsa corporala si amenda ca pedepse pentru furt.
6
edeapsa cu moartea se aplica pentru crima voluntara 'razbunatorul sangelui(, rapire de persoane in
scopul sclaviei, blasfemie, profanarea $abatului, vra%itoria, magia, necromantia, prostitutia unei fiice
de preot, pacatul impotriva parintilor, abuzul in relatiile sexuale 'adulterul, incestul, sodomia,
bestialitatea(.
In cazul pedepsei cu moartea din partea societatii, se aplica pedeapsa cu moartea prin lapidare,
primul care arunca trebuind sa fie martorul?martorii. edeapsa se termina cu expunerea celui ucis
spre aprobiul public. C&iar si cei expusi erau inmormantati la caderea serii. Crucificarea se practica
la persi, greci si romani. rima mentiune a unei crucificari se face de catre Iosif !laviu, care spune ca
s"ar fi petrecut in timpul lui )ntio& I; *pifanes. Crucificarea nu era aplicata in cazul cetatenilor
romani. @drobirea fluierelor picioarelor insemna taierea oricarui spri%in. ;ina era scrisa pe o tablita
deasupra capului. $e obisuia ca victimei sa i se dea o bautura ametitoare.
)rderea de viu se aplica doar in cazul fiicei de preot prostituate si in cazul casatoriei unui barbat cu
mama sau cu fiica.
edeapsa corporala se manifesta prin biciuirea barbatului care a acuzat pe nedrept si a fiului
neascultator si era facuta prin 4. de lovituri in public.
)menzile nu se plateau statului sau comunitatii. $e aduceau sume de bani preotilor pentru ac&itarea
unor servicii religioase. )menda se dadea ca o compensatie pentru persoana lezata. /arbatul ce"si
defaima sotia trebuia sa plateasca tatalui acesteia. Daca animalele distrugeau o &olda, despagubirea
se facea la valoarea celei mai bune recolte.
entru evrei nu exista pedeapsa cu inc&isoarea. ana la exil inc&isoarea se folosea pentru asteptarea
%udecatii. Dupa exilul babilonic apare la evrei.
Instante de judecata
In timpul patriar&ilor, tatal avea puterea %udecatoreasca asupra familiei. $eful tribului avea
prerogative %udecatoresti. Moise isi exercita aceasta functie in desert. )par #udecatori peste ,...,
3.., ,.., 3., ,. oameni, alesi dintre batranii poporului. Iosua Navi urmeaza ca #udecator dupa
Moise. In timpul lui $amuel fiii lui nu faceau dreptate incura%and mita si partinirea, ceea ce a dus la
intemeierea regalitatii. $olomon cere intelepciune de la Dumnezeu pentru a %udeca poporul.
Cartile ;ec&iului Testament arata ca %udecata regelui aparea si in situatii neinsemnate. #udecatorii se
aflau in fiecare cetate '- mari, 2 mici(. *i functioneaza continuu, %udecand la portile cetatii. Daca
%udecata implica o pedeapsa, %udecatorii o impuneau. edeapsa capitala se aplica pe loc de catre
martori. #udecatorii trebuiau sa nu plece urec&ea la zvonuri si barfe, nu trebuiau sa primeasca daruri
'spagi(, nu erau desemnati official. *rau promovati din randul poporului ca %udecatori cei mai onesti
si mai intelepti.
)u aparut #udecatori de cariera instituiti de rege, de la regele Iosafat. La Ierusalim se face un tribual
din preoti, leviti si conducatori ai familiilor Israelite. Tribunalul era prezidat de Marele reot I
,.
problemele religioase, sau seful Casei 0egale in probleme politico"administrative. #udecatorii
oficiali nu excludeau pe batranii de la portile cetatii.
Marele !inedriu
$e numea si $an&edrin. *ra un tribunal ecclesiastic politic suprem. 0abinii spuneau ca acesta si"ar fi
avut originea in vremea lui Moise, prin adunarea celor -. de batrani. Inca nu exista o atestare a
realitatii intemeierii lui in aceea perioada. ) fost organizat in perioada persana '325"222 i.1r.(. *vreii
si"au alcatuit o autoritate proprie, care oferea anumite facilitati si garantii. )cest $inedriu era format
din sefii de familii, preoti si laici, care apartineau aristocratiei. In perioada greaca '8.8",=4( acest
organism era amintit sub numele de A&erasia 'de la g&erontos" batran(. $tapanirea greaca le"a lasat
evreilor o mare libertate de organizare, cu conditia recunoasterii autoritatii, astfel ca Marele reot si
sinedriu detineau atributii deosebit de importante. Cand s"a produs miscarea de independenta a
Macabeilor, acestia au cvrut sa ia toata forta religioasa si politica, deci Marele $inedriu a fost
restrans in activitate. )re o noua perioada de inflorire sub stapanirea romana. Irod cel mare a avut o
atitudine conflictuala cu Marele $inedriu, la inceputul domniei sale omorand 43 din cei -. de
membri ai $inedriului. Cei care i"au inlocuit pe cei ce murisera erau fideli lui Irod.
In timpul lui )r&elau, puterea $inedriului se intindea doar in Iudeea si $amaria iar in timpul
procuratorilor romani, el isi racapata importanta, aparand in vremea Mantuitorului ca cea mai inalta
curte de %ustitie a natiunii. Inca mai este numit )dunarea /atranilor. Dupa anul -., $inedriul s"a
desfiintat, la Iabne reconstituindu"se un tribunal iudaic cu o autoritate limitata.
*ra compus din -, de membri, ar&iereul fiind presedinte. Nu se stie care era modalitatea de recrutare
a membrilor, dar acest organism avea caracter aristocratic, compus din reprezentanti de frunte ai
preotimii 'saduc&ei(, si invatatori de lege 'farisei(. *xista probabil o consultanta a celorlalti membrii
care se retrasesera. 7n membru nou era numit pe viata si era primit prin punerea mainilor din partea
celorlalti membri. Iosif !laviu ii imparte pe membri $inedriului in ar&ierei, carturari si batrani.
)r&iereii aveau primul rang si in aceasta categorie intra ar&iereul in functie, ar&iereii pensionati,
membrii ai familiilor acestora sau sefi ai principalelor familii sacerdotale. /atranii puteau fi atat
preoti cat si laici si erau promovati din familii de rang inferior, c&iar si dintre farisei.
$inedriul isi putea exercita autoritatea si asupra diasporei. $e ocupa de problemele de ordin spiritual
si religiosB nu era un tribunal de apel la care sa a%unga cazurile nesolutionate in tribunalele locale. $e
ocupa numai cu problemele grave 'idolatrie, profeti mincinosi, abateri ale Marelui reot(. )vea si o
trupa de soldati care executau pedepsele si aveau gri%a de buna randuiala. *ra supus insa
procuratorului roman. Daca pronunta o pedeapsa cu moartea, aceasta trebuia aprobata de procurator.
!unctiona in orice zi in afara de zilele de sarbatori, dar doar ziua.
,,
Membrii se asezau in semicerc, presedintele statea in mi%loc, avand langa el doi vicepresedinti. 7nul
dintre acesti doi vicepresedinti putea sa"l inlocuiasca pe presedinte in cazul lipsei acestuia. La
marginea semicercului statea cate un grefier care scria tot ce se discuta. )cuzatul venea intr"o
atitudine umila in fata semicercului. $inedriul se intalnea in vecinatatea Templului. 7n proces avea
loc fie in urma unui denunt al unei persoane pre%udiciate fie in urma unei vesti care anunta o
problema mai ampla. #udecatorii stateau pe scaun sau pe perna iar la pronuntarea sentintei se ridicau
in picioare. )cuzatul putea sa se apere sau sa aiba c&iar un reprezentant, nu c&iar un avocat, ci mai
degraba un martor. Trebuia sa existe cel putin doi martori ai acuzarii, cu atat mai mult in cazul
pedepsei capitale. Marturiile erau verificate de %udecatori, iar minciuna era pedepsita dur. !emeile si
sclavii nu puteau depune marturie. In situatii mai putin importante, sentinta se pronunta si se executa
in aceeasi zi. In rest, se cerea ca %udecata, pronuntarea sentintei si executarea sa se faca in zile
diferite. Timpul de %udecata era de obicei dimineata. Daca nu se putea stabili adevarul, se recurgea la
prestarea de %uramant. + alta modalitate era tragerea la sorti.
"elatiile Israelului cu alte state
*vreii au avut misiunea de a pastra credinta monoteista, de aceea au fost feriti de neamurile
politeiste. Contactul cu alte neamuri a fost interzis, in sensul amestecului si a influentelor acceptate
de evrei, nu in sensul influentelor pozitive pe care au putut aduceevreii in viata politica pagana. In
acest sens, legea prevedea obligatia evreilor de a iubi pe strainii care voiau sa se instaleze in Tara
$fanta. Doar legaturile cu canaanenii erau interzise cu strictete. In acest sens, si David si $olomon au
stabilit relatii comerciale cu alte state. Cand se inc&eia o intelegere la nivel de stat, se inc&eia un
%uramant, se dadea un ospat ca semn al dorintei de durabilitate a legamantului inc&eiat. Conform
obiceiului pamantului, %uramantul se inc&eia cu %ung&ierea si despicarea in doua a unui animal, cei
care inc&eiasera %uramantul trecand printre cele doua parti ale animalului. De aceea a aparut si
expresia 9a taia legamantul:, nu ca rupere a lui, ci ca consfintire.
Dupa impartirea regatului, relatiile cu strainii au devenit nefaste. Cele doua parti au cerut a%utor
strain, ceea ce a dus la amestecarea strainilor in existenta statului evreu, pana la supunerea lor.
rofetii s"au impotrivit aliantelor cu strainii intrucat aceste aliante reflectau neincrederea in a%utorul
divin. $olii altor popoare erau inviolabili, ei purtand demnitatea poporului pe care il reprezentau.
C#LT#L M$%IC
Cultul divin inainte de Moise
Cuvantul 9cult: vine de la termenul latin 9collo, "ereC a lucra pamantul, a ingri%i, a cinsti, a onora, el
fiind actiunea de cinstire a lui Dumnezeu, cultivarea sentimentului de cinstire a divinitatii, ideea de
divinitate fiind sadita in inima omului.
,8
rimii oamenii isi manifestau cultul prin supunerea fata de forta divina. Cultul divin este format din
forma interna si forma externa 'imbracata dupa cadere(. rin actele externe se dovedeste adorarea
fiintei supreme. Cain si )bel aduc %ertfe dar Dumnezeu astepta si o anga%are interna a sufletului
omului. artea externa 'formala( este desavarsita de forma interna 'sentimentul religios interior(.
+amenii au fost dintotdeauna religiosi dar au avut o forma externa diferita. 7rmasii lui Cain au
trecut la idolatrie si sacrificii umane, Dumnezeu fiind confundat cu creatia si trecandu"se astfel de la
monoteism la politeism.
)vraam este ales pentru pastrarea religiei si cultului divin adevarat si pentru pregatirea omenirii
pentru venirea Mantuitorului. In timpul patriar&ilor cultul avea forme simple, sacrificii si invocari
ale numelui divin. In locul teofaniilor se ridicau altare din piatra necioplita si pamant pe care se
savarseau %ertfele. artea pentru Dumnezeu se mistuia prin foc, omul consumand cele ramase ca
semn al comuniuniii cu divinitatea. $e practica si inaltarea unor stalpi comemorativi pe care se
turnau materiale lic&ide pentru %ertfa 'untdelemn, vin(, ceea ce se numeste libatiune. rin %ertfe se
manifesta credinta si se pastra legatura cu Dumnezeu.
In *gipt evreii pastreaza riturile din timpul patriar&ilor, %ertfind animale considerate sacre de
egipteni. *i respecta circumciderea iar consumarea animalelor sugrumate si a sangelui erau interzise.
;itelul de aur era dorinta unei reprezentari idolatre a divinitatii.
Cultul divin mozaic
oporul evreu trebuia sa aiba un cult bine dezvoltat. $tatul teocratic avea legi referitoare la viata
religioasa. Moise organizeaza si perfectioneaza cultul divin mozaic pentru a a%unge la misiunea
dubla alui Israel, pastrarea credintei in unicul Dumnezeu si pregatirea omenirii pentru venirea
Mantuitorului. Moise infiinteaza noi institutii religioase. !ormele externe trebuiau sa fie manifestari
ale sentimentelor interne. Manifestarea externa trebuia sa fie o actiune simbolica a sufletului. Toate
actele cultice erau marcate de o insemnatate simbolica.
$emnificatia simbolica difera de la un popor la altul datorita conceptiei religioase. *vreii se
deosebeau de alte popoare pentru ca Dumnezeu a facut cu ei un legamant special, prin care se
restabilea legatura omului cu Dumnezeu, rupta prin pacat. Dumnezeu a randuit un ritual mozaic, a
ales un loc special pentru practicarea lui si un personal de cult, preotii aaroniti.
Daca Dumnezeu le"a randuit, inseamna ca trebuiau respectate indicatiile pentru a a%unge la
comuniunea cu Dumnezeu. Cultul arata ca omul intra in legatura cu Dumnezeu dupa stergerea
pacatului 'prin %ertfe(. #ertfele mozaice au urmarit sa constientizeze existenta pacatului si necesitatea
stergerii lui. Totusi nu au reusit sa aduca cu adevarat iertarea pacatelor. Institutiile religioase vec&i"
testamentare au anticipat si simbolizat institutiile nou"testamentare.
$acrificiile Legii ;ec&i au doua insemnatati:
,2
" simbolica" se refera la actul %ertfei in sine. +mul este constient de pacatele sale si de vinovatia lui,
el aducand o alta viata ca dar divinitatii in locul sau. #ertfa il inlocuieste pe om si il reprezinta in
acelasi timp.
" tipica" specifica poporului Israel, care nu se refera doar la actiuni de cult ci si la celelalte institutii
randuite de Dumnezeu. orneste de la cea simbolica, bazandu"se pe aceasta. )ctiuile, institutiile si
faptele ;ec&iului Testament sunt oglinda celor instituite de Mantuitorul in Noul Testament. Cultul
mozaic are un caracter tipic, intruc&ipat de persoana Mantuitorului, prin faptele si invataturile Lui.
#ertfele ;ec&iului Testament s"au concretizat in %ertfa de pe Aolgota. In cultul Legii ;ec&i s"a aflat
tainic cultul Legii Noi. Datorita caracterului tipic, cultul mozaic se diferentiaza de cultele pagane
'externe, formale, importanta simbolica(.
"aportului cultului divin cu cultele pagane
*xista deosebiri radicale intre cultul divin si cultele pagane din punct de vedere al conceptiei divine
'doctrina este absolut diferita(. Cultul mozaic s"a instalat datorita unei descoperiri supranaturale
'Dumnezeu a dorit cultul, recomandandu"l(. Cultele pagane se bazeaza pe revelatia supranaturala
care este incompleta si interpretativa, omul putand forma teologii pornind de la premise gresite.
7nele practici seamana datorita faptului ca ambele forme au pornit de la revelatia primordiala, cea a
protoparintilor )dam si *va.
acatul are o influenta decisiva in interpretarea gresita a revelatiei. Moise a pastrat manifestari
cultice care erau compatibile cu cinstirea adevaratului Dumnezeu, respingand pe cele care erau in
contradictie. )semanarile formale 'locasuri, personal de cult( nu sunt identice si nu se suprapun cu
cele de fond.
Locasuri de cult
+mul a simtit dintotdeauna nevoia sa"si manifeste sentimentele religioase intr"un anumit spatiu, din
aceasta cauza rezultand locasurile de cult ca spatiu de locuire a divinitatii. Locasul de cult era privit
ca centrul atentiei divinitatii respective, aici divinitatea fiind receptiva la solicitari. Locasul de cult
are aceeasi vec&ime cu cultul. La inceput nu existau edificii ci doar anumite locuri in natura 'spatii
cultice(. rimele manifestari de cult se fac pe inaltimi 'dealuri, munti( si in locuri linistite, acestea
fiind teofaniile. +rice spatiu cultic avea un altar, acesta fiind locul de aducere a ofrandei pentru
divinitate. Cel mai vec&i loc de altar este $ic&emul ,acolo unde )vraam a primit promisiunea ca va
primi Canaanul. )lte altare de %ertfa au mai fost la /eDel 'ridicat de catre )vraam(, la ste%arul Mamvri
'1ebron(, la /eer Eeeba etc.
rimul locas de inc&inare apare dupa iesirea din *gipt. Cortul $fant reprezenta un loc de intimitate,
unde nu se aduceau %ertfe. *l era amplasat in afara taberei (I&'I(& XXXIII, )-11). Moise
,4
construieste Cortul Marturiei 'dedicat cultului divin public(, el numindu"se si Mican (locuinta
Domnului), Micda (sanctuarul sfant) sau Habout (casa lui Dumnezeu).
*ortul arturiei avea o forma dreptung&iulara, era lung de 2. de coti, o latime de ,. coti si o
inaltime de ,. coti, era demontabil si avea pereti pe trei laturi, din scandura de salcam poleita cu aur
si doua randuri de verigi de aur si drugi orizontali de fixare.
Interiorul era format din doua incaperi, $fanta la *st 'incaperea mai mare( si $fanta $fintelor 'ultima
incapere(. La rasarit Cortul nu avea perete ci doar perdele si cinci stalpi auriti cu capiteluri si
postamente de arama aurita. Incaperile se separau prin patru stalpi de salcam aurit de care atarna cate
o perdea din in 'combinatii de purpura si broderii cu &eruvimi(. )coperisul era acoperit cu patru
straturi de covoare care aveau carlige pentru a putea fi atasate. $traturile acoperisului erau diferite ca
compozitie:
," in si purpura.
8" ostav din par de capra.
2" iei rosii de berbec.
4" iele de animal marin.
Cortul era incon%urat de o curte de ,..F3.m, delimitata de =. de stalpi din salcam cu capitel aurit si
postamente de arama cu carlige cu verigi de argint de care se prindea o frang&ie pe care se puneau
perdele de in. Cortul nu era in mi%locul curtii, ci mai aproape de peretele vestic. Intrarea in curte se
facea dinspre rasarit.
Altarul '&olocaustelor( avea o lungime de = coti, o latime de = coti si o inaltime de 2 coti. *ra
portabil, din lemn de salcam imbracat cu arama. )vea forma unei cutii umplute cu pamant. La colturi
era fixat in sus cate un colt de arama. Treapta care"l incon%ura era pana la %umatatea inaltimii lui.
)ltarul se afla in fata intrarii in $fanta si avea ca accesorii galeti pentru cenusa, lopeti si furculite,
vase pentru sange, toate confectionate din arama.
area %e arama era un lavoar de arama care pastra apa necesara spalarii preotilor pe maini si pe
picioare inaintea %ertfei si se afla intre )ltar si $fanta.
+biectele %in ',anta.
&. ltarul tamaierii era construit din aur si avea o lungime de , cot, o latime de , cot si o inaltime
de 8 coti. *ra prevazut cu verigi de aur pentru transport. $e afla in mi%locul $fintei, iar pe el se
ardeau seara si dimineata mirodenii 'tamaie, aromate, sare, rasina(.
'. Masa punerii inainte era construita din lemn de salcam aurit, avea forma dreptung&iulara 'L"8
coti, l" , cot, &" ,,3coti( iar pe margine avea un ornament ca o coroana aurita. $e afla langa peretele
,3
nordic al $fintei iar sambata se puneau pe aceasta masa ,8 paini nedospite 'cele ,8 semintii(, painile
vec&i fiind intotdeauna consumate de preoti.
(. Candelabrul cu ) brate *Menora+, era confectionat din lemn de salcam imbracat in aur iar in
fiecare brat se punea o cadela ce ardea permanent. iciorul candelabrului se impodobea cu flori,
globuri si migdale. $e afla pe partea de sud a camerei.
+biectele %in ',anta ',intelor.
&. C+ivotul Legii se mai numea si $icriul Legii sau )rca Marturiei. In el se pastrau Tablele Legii
'8(. )vea forma unei cutii de lemn de salcam 'L" 8,3 coti, l" ,,3 coti, &" ,,3 coti(. *ra placat cu aur si
avea inele laterale pentru a putea fi purtat in calatorii. Capacul era din aur si deasupra lui erau doi
&eruvimi cu aripile intinse in mod protector. Capacul se mai numea si 9troul impacarii: 'indurarii(
pentru ca deasupra lui troneaza Ia&ve. Transportarea C&ivotului era responsabilitatea levitilor. La
opriri poporul se aseza impre%urul sau. *vreii au deplasat C&ivotul fara sa mute Cortul, pe vremea
#udecatorilor. *l reprezenta obiectul sacru al evreilor si semnul prezentei divine. ) fost pierdut in
bataliei cu filistenii si a fost asezat de catre acestia in templul zeului Dagon. *ste adus inapoi la
Ierusalim de catre David. !iecare trib avea steagul propriu si se aseza intr"o anumita pozitie fata de
Cort. In C&ivot se pastra 9nastrapa: 'vasul de aur cu mana( si toiagul lui )aron care odraslise. Dupa
ce a fost asezat i Templu, in el a fost asezat si entateu&ul lui Moise.
'imbolismul *ortului ',ant.
Cortul $fant era considerat casa Domnului. *l prefigureaza Imparatia lui Dumnezeu, fiind totodata si
prototipul /isericii crestine. Inc&inarea intr"un singur loc subliniaza monoteismul poporului evreu,
care a dus la consolidarea constiintei unitatii de neam. La marile sarbatori evreii erau obligati sa
aduca la Cort prinoase. Construirea cortului a durat o %umatate de an. La intrarea in Canaan a fost
asezat la A&ilgal 'la N; de Ieri&on(. )ici $amuel %udeca poporul, aici $aul a fost uns rege iar
$amuel pronunta respingerea lui $aul. Cortul exista in timpul regilor David, $olomon, Nob,
A&ibeon, iar dupa construirea Templului este asezat In $fanta $fintelor. In anul 35= este distrus
impreuna cu Templul.
Templul lui !olomon
David a dorit sa dea importanta religioasa Ierusalimului pri aducerea aici a Cortului $fant. )poi el a
vrut sa construiasca aici o casa lui dumnezeu, dar proorocul Natan il avertizeaza ca nu este el
persoana potrivita sa ridice Templul. David face planurile Templului, aduna materialele, cumpara
tarina in care avea sa fie construit Templul 'a lui )rafna iebuseul( iar fiul sau, $olomon, incepe
,=
construirea Templului. Lemnul a fost adus di !enicia, piatra a fost luata din carierele vecine
Ierusalimului iar mana de lucru a fost asigurata de localnici si de mesteri fenicieni.
Templul a fost construit dupa modelul Cortului $fant, i forma dreptung&iulara. *ra format din trei
incaperi, vestibulul '7lam(, $fanta '1eical( si $fanta $fintelor 'Debir(. In mi%loc se afla o usa din
lemn de maslin ornamentata care avea o latime de 4 coti. *xista o perdea care era trasa tot timpul si
nu permitea sa fie vazut inauntrul $fintei $fintelor. )coperisul era plat si facut din grinzi de cedru,
din scandura si dim marmura. Inaltimea lui diferea, vestibulul si $fanta avand 2. de coti inaltime iar
$fanta $fintelor avea 8. de coti inaltime. Mai exista o incaperee in care se pastra tezaurul Templului.
In fata intrarii erau doua coloane de bronz, inalte de 6m, prevazute cu capiteluri din bronz. e trei
laturi Templul era incon%urat de o cladire eta%ata, care era loc de depozitare si loc de intalnire a
$inedriului
Templul era incon%urat de doua curti:
" curtea interioara, a preotilor, mai inalta, incon%urata de un zid si de grinzi, pardosita cu piatra
slefuita, avand porti ferecate in arama.
" curtea poporului, mai %oasa, incon%urata cu zid si prevazuta cu porti. )ici existau apartamente
pentru preotii care slu%eau cu saptamana.
Templul era dispus in terase, pe muntele $ion, pe colina Moria. *l a reprezentat apogeul culturii si
religiei iudaice. In locul pe care odata se inalta Templul astazi dainuie mosc&eea lui +mar.
+biectele Cortului $fant au fost preluate si de catre Templu. In $fanta $fintelor erau doi &eruvimi
din salcam aurit, inalti de aproximativ 3m, cu aripile intinse. In $fanta se aflau )ltaru Tamaierii, din
lmn de cedru, Masa puerii inainte si ,. candelabre.
In Curtea interioara se afla Marea de )rama, mai mare decat cea de la Cort si asezata pe spinarea a
,8 tauri.
Intretinerea Templului era responsabilitatea regelui. In 36- i.1r. Templul este %efuit de
Nabucodonosor, capturile fiind duse in /abilon, cu aceasta ocazie pierzandu"se urma C&ivotului
Legii. In 353 i.1r. Templul este distrus din temelie.
Templul lui %orobabel
In 325 i.1r. CGrus da voie evreilor sa se intoarca in Ierusalim si sa reconstruiasca Templul. rimii
evrei reintorsi din robia babilonica au construit un altar pe locul celui vec&i, si au dega%at terenul de
daramaturi. $amarinenii si dezinteresul evreilor au dus la intreruperea lucrarilor. In 38. i.1r.
lucrarile la Templu se reiau sub principii @orobabel si Iosua si sub proorocii @a&aria si )g&eu. In
3,3 are loc sfintirea Templului.
Dimensiunile Templului au fost stabilite de catre CGrus (&"%ra VI, -). eretii sunt construiti dintr"o
alternanta de grinzi, piatra si lemn. Cladirile laterale au fost reconstruite, dar Templul nu mai avea
,-
maretia celui dintai. Lipseau C&ivotul Legii, norul slavei dumnezeesti, focul sfant, uleiul sfant, sortii
7rim si Tunim si Cortul $fant. In locul C&ivotului se afla o piatra pe care ar&iereul ardea tamaie
'Hom Iipur(.
In $fanta se aflau Masa punerii inainte, )ltarul tamaierii si un candelabru, iar in curte erau amplasate
altarul &olocaustelor si lavoarul. *xistau doua curti, una interioara si alta exterioara, cea din urma
avand ziduri foarte inalte. Cu timpul Templul incepe sa primeasca odoare 'donatii(. In anul ,=6 i.1r.
este %efuit de )ntio& I; *pifaes, care ia )ltarul Tamaierii 'aur(, Masa punerii inainte, candelabrul,
podeaua si tot tezaurul. In ,=- acelasi )ntio& I; *pifanes interzice cultul, punand in Templu statuia
lui @eus. In ,=4, Iuda Macabeulrecucereste ierusalimul, reconditionand Templul si instituind
sarbatoarea de curatire a Templului.
In anul =2 i.1r. Ierusalimul este cucerit de romani, ompei respectand cultul dar pastrand pentru sine
Tezaurul. In anul 3= Crasus, imperatorul $iriei ia tezaurul, care consta i poleiala de aur din interiorul
Templului, aproximativ 5... de talanti. In 2-, Irod cel Mare, rege al alestinei, incepe reconstruirea
Templului, dar abia in aul =4 d.1r. Templul este complet restaurat.
Iosif !laviu descrie Templul destul de amanuntit in lucrarile sale: acesta era construit in terase,
zidurile interioare fiind adevarate bastioane. Intrarea se facea prin coridoareB zidurile erau placate cu
marmura alba. rivit de pe Muntele Maslinilor, Templul stralucea, parand un munte de zapada. e
lungimea curtilor se desfasurau pridvoare din marmura alba, cu coloane de ,8 m inaltime.
ardoseala pridvoarelor era din pietre colorate, iar acoperisul era din lemn de cedru.
ridvorul din partea de est era ridvorul lui $olomon, aici facandu"se sc&imburi de bani si negustorie
cu animale mici. Curtea interioara era formata din curtea barbatilor la ;est si curtea femeilor la *st,
despartite printr"un zid.mai sus de aceasta curte se afla curtea preotilor, acestea doua fiind despartite
printr"un grila%.
)ltarul $acrificiilor avea lungimea si latimea de ,3m si inaltimea de -m, la sud de acesta se aflJa
lavoarul, nu mai era portabil. La Nord ;est Irod construieste !ortareata )ntonia, care functiona ca
punct de observatie.
In anul -. intreaga constructie este distrusa. +biectele interioare au fost purtate pe calea triumfului
lui Titus la 0oma. Imparatul )drian construieste mai tarziu aici un Templu pentru @eus Capitolin, in
$fanta $fintelor tronand o statuie ecvestra a imparatului.
In anul 2=2 Iulian )postatul dorea sa reconstruiasca Templul dar in prezent pe locul fostului Templu
se afla Mosc&eea lui +mar, a doua ca importanta dupa Mecca.
!anctuare iudaice in afara Ierusalimului
In secolul ;i i.1r. un grup de evrei sunt primiti mercenari in armata persana, si sunt pusi sa
stra%uiasca pe Insula *lefantina, la )ssuan. )ici se pare ca a existat o comunitate care vorbea
,5
aramaica si avea o religie sincretista. *xista de asemenea aici un Templu in care il cinsteau pe Ia&ve
'cca. 383 i.1r.(. in 4,. Templul este distrus de egipteni la instigarea preotilor zeului C&num, iar cand
persii au fost invinsi de trupele lui )lexandru Macedon, evreii mercenari au fost dispersati.
In secolul II i.1r. se reamena%eaza un templu egiptean la LeontopolGs. +nias obtine de la ptolemeu
;i dreptul de a converti templul egiptean intr"unul evreiesc. )cesta avea totusi dimensiuni reduse.
Dainuie pana in -2 d.1r cad este distrus de romani. Iosif !laviu si Talmudul contesta validitatea
sacrificiilor facute aici.
7n alt Templu a fost construit pe Muntele Aarizim, aproape de $ic&em, de catre samarineni, in %urul
anului 228 i.1r. Construirea acestui Templu s"a datorat lui Manase, fratele ar&iereului din Ierusalim,
care se casatorise cu fiica guvernatorului $amariei, $ambalat. Templul este construit cu aprobarea lui
)lexandru cel Mare, dar in ,=- )ntio& I; *pifanes profaneaza Templul dedicandu"l lui @eus, iar in
,86 Ioan 1ircan il distruge.
!inagoga
$inagoga are o origine obscura, ma%oritatea considerand ca a aparut la plecarea evreilor in exil. C&iar
in asele timpuri evreii se adunau in case pentru rugaciune, citeau din cartile sfinte si ascultau de
invataturile mai marilor. )stfel, ei se adunau in zi de $abat pentru un cult latreutic.
Cei din Aalileea se adunau in $inagogi, care nu au aparut spontan, ci progresiv, si au avut ca
principale actiuni constientizarea unitatii sanctuarului iudaic si importanta studierii Legii.
Personalul de cult
In timpul patriar&ilor nu exista preotie, capul familiei indeplinind functia de sacrificator. rimii
nascuti erau afierositi Domnului si nu puteau fi rascumparati, iar importanta lor se contureaza la
intrarea in Canaan. ana la instituirea preotiei mozaice, capii de familie aveau datoria de a c&ema
numele divin, de a da binecuvantari si de a savarsi circumciderea si %ung&ierea mielului pascal.
In popor se pastra ideea ca primul nascut este mi%locitorul catre Dumnezeu. )legerea levitilor a fost
contestata, aparand rasculati 'Aore, Datan si )viron(. Moise instituie preotia mozaica pentru semintia
lui Levi, care avea ca scop pastrarea unitatii de sfintenie si de credinta, pentru confirmarea vointei
divine a lui Dumnezeu facandu"se minunea odraslirii toiagului lui )aron. $e pare ca levitii nu s"au
inc&inat vitelului de aur.
reotul era o persoana sfanta, destinata cultului sacrificial, mi%locitor intre Dumnezeu si popor.
Levitii se imparteau in aroniti 'cei din familia lui )aron(, din care se alegea ar&iereul, si nearoniti,
leviti subordonati preotilor.
,6
reotia ;ec&iului Testament avea trei trepte: ar&iereul, care putea sa intre in $fanta $fintelor o data
pe an, preotii, care aveau voie doar in $fanta si in curte, si levitii, care aveau voie doar in curtea
Cortului.
.e!itii.
*rau randuiti la slu%ire printr"un act de sfintire 'cu 9apa curatiei: din lavoar(. )poi urma spalarea
vesmintelor si raderea parului de pe intregul corp. /atranii isi puneau apoi mainile peste ei si
aruncau toate pactele poporului asupra lor. Levitii isi puneau apoi mainile pe doi tauri tineri, lucru
care simboliza trecerea pacatelor. Cei doi tauri erau apoi adusi ca %ertfa, unul ca ardere de tot iar
celalalt ca %ertfa pentru pacat. 0itualul a continuat sa se perpetueze, fiind savarsit de catre ar&iereu.
$arcinile levitilor erau urmatoarele:
" faceau lucrarile pregatitoare cultului 'curatenie si cele necesare(.
" erau mi%locitori intre preot si popor.
" se ocupau cu demontarea, transportarea si montarea Cortului.
" transportau C&ivotul Legii.
" pazeau Cortul $fant.
" pregateau painile punerii inainte.
" cumparau substantele vegetale pentru mir.
" adunau darile catre Templu.
" administrau proviziile Templului.
" a%utau la %ung&ierea si %upuirea animalelor de %ertfa.
" insoteau pe preoti la inspectarea leprosilor.
" executau cantari vocale si instrumentale la Templu.
David imparte sarcinile tuturor levitilor. )stfel, din cei 25.... de leviti, 84.... erau a%utoare pentru
preoti, =.... erau scriitori si %udecatori, 4.... erau pazitori si portari iar 4.... alcatuiau corul si
orc&estra Templului, fiind impartiti in 84 de cete, fiecare ceata slu%ind cate o saptamana in continuu.
*rau scutiti de serviciul militar si de plata impozitelor. urtau &aina de vison 'tesatura de bumbac(.
$ursa lor de venit provenea din zeciuieli 'din produse ale pamantului, fructe si animale(. Levitii
dadeau zeciuiala preotilor si participau la mesele date de cei ce aduceau %ertfe.
Personalul au/iliar %e cult (netimii).
*xistau si activitati 'indepartarea cenusei, taierea lemnelor( care erau facute de alti evrei. La inceput
acestia erau cei din A&ibeon /eerot&, Iefira si Iiriat"Iearim. Cel care dorea sa faca parte din
personalul auxuliar dadea un vot liber. In timpul lui David, prizonierii de razboi faceau toate aceste
lucrari. Din aceasta categorie puteau face parte si vaduve sau fecioare 'proorocita )na(.
8.
Preotii.
Constituiau a doua treapta a sacerdotiului si erau alesi dintre fiii lui )aron, din casa lui )aron. Deci
prima conditie era una genealogica, si anume aceea de a face parte di casa lui )aron. rimii preoti au
fost Nadab, )biud, *leazar si Itamar. Dintre acestia, Nadab si )biud au fost pedepsiti de Dumnezeu
cu moartea subita pentru ca au adus foc strain in Cortul $fant.7neori au a%uns preoti si dintre levitii
nearoniti si dintre evreii din alte triburi.
) doua conditie era integritatea corporala, cei ce nu slu%eau avand dreptul la beneficiile preotilor. )
trei conditie era tinuta morala, fiind interzisa casatoria cu femeia straina, cu vaduva sau cu
desfranata. !amilia preotului trebuia sa fie model, iar abaterile se pedepseau cu asprime. reotilor le
era interzis atingerea de cadavre, sfasierea vesmintelor la inmormantare, ranile pentru tristete si
consumul bauturilor alcoolice in timpul slu%irii.;arsta minima pentru preotie se pare ca ar fi fost de
83 de ani.
0itualul de sfintire pe care l"a savarsit moise pentru )aro si pentru fii acestuia a fost urmatorul: mai
intai s"a savarsit spalarea corpului, apoi au fost imbracati in vesmintele preotesti si miruiti pe cap si
pe frunte. $e aducea apoi un sacrificiu, un taur tanar si doi berbeci plus adaosuri de mancare. )aron
si fiii lui au pus mana pe taur si pe primul berbec, care au fost apoi aduse ca ardere de tot ca semn al
predarii lor lui Dumnezeu. )poi cu sangele celui de"al doilea berbec se ungea urec&ea dreapta,
degetul mare de la mana dreapta si degetul mare de la piciorul drept. 7rma apoi stropirea
vesmintelor cu sange, care amintea de stropirea sangelui in *gipt. )cest ceremonial era repetat timp
de sapte zile. In ziua a opta se aduceau ca %ertfa un vitel pentru pacat si un berbec ca ardere de tot
*tapele de sfintire ale uleiului sfant erau incarcate de simbolism:
" spalarea mainilor si picioarelor simboliza spalarea de pacate.
" imbracarea cu vesmintele liturgice simboliza investirea cu demnitatea preoteasca.
" ungerea cu mir simboliza impartasirea &arului.
" ungerea unor parti ale corpului simboliza dezvoltarea si sfintirea organelor.
reotii erau considerati intermediari intre evreii de rand si Dumnezeu. *i aveau intreita slu%ire:
,. In interiorul Templului aduceau zilnic, dimineata si seara %ertfe de tamaie pe #ertfelicul de aur,
alimentau cu ulei candelabrele cu $fanta si sc&imbau painile punerii inainte, consumandu"le pe cele
vec&i.
8. In curtea Templului intretineau focul neintrerupt pe altar, curatau altarul de cenusa, dimineata si
seara aduceau sacrificiu cate un miel, rosteau binecuvantarea zilnica asupra poporului, aduceau
sacrificii sangeroase 'publice si particulare(, varsau sangele victimei la baza altarului si ungeau
coarnele %ertfelnicului cu sange.
8,
2. In mi%locul poporului isi manifestau functia invatatoreasca, anutau sarbatorile care urmau,
cercetau leprosii, apreciau animalele de %ertfa, eliberau pe nazirei, cercetau daca poporul respecta
purificarile rituale si se ocupau de zelotipie.
In timpul slu%irii la cort preotii purtau:
" camasa alba de in croita dintr"o bucata, care a%ungea pana la glezne.
" pantaloni scurti din in, paa la genuc&i.
" brau din in, semul demnitatii si puterii preotesti.
" mitra sub forma unui turban, pe care u o scoteau niciodata, acest lucru fiind semn de doliu.
reotii slu%eau desculti. )lbul simboliza slava si cinstea demnitatii preotesti si demnitatea morala si
sfintenia slu%itorilor. entru intretinerea familiei, preotii primeau o parte din carnurile %ertfelor.
In cazul %ertfelor pentru pacat si culpa se ardea toata carnea, in cazul %ertfelor de pace se ardea doar
pieptul si soldul drept iar in cazul &olocaustelor, doar pielea animalului. Din sacrificiile
nesangeroase, preotii primeau cantitati simbolice iar din ofrandele pamantului le reveneau toate
primitiile 'parga(. e langa toate acestea mai primeau z eciuieli, fructe 'din al patrulea an de la
sadire(, carnea intailor nascuti ai animalelor curate, primii nascuti ai animalelor necurate erau
rascumparate la preoti, mai primeau o parte din lana oilor tunse, pretul de rascumparare al intailor
nascuti de parte barbateasca, o parte din prada de razboi ',F3..( si danii de bunavoie.
$lu%itorii locasului sfant erau scutiti de impozite si serviciu militar si puteau avea si alte meserii, dar
nu din cele necurate.
Ar0iereul.
)r&iereul detinea functia pana la moarte, iar atunci cand era plecat, loctiitorul sau era al doilea preot.
rocuratorii romani au impus ar&ieria pe bani, astfel ca ar&ieria se dadea pe un singur an. In timpul
Mantuitorului tocmai se sc&imbase ar&iereul, Caiafa luandu"i locul lui )na. Talmudul arata ca )na ar
fi pastorit ca ar&iereu intre =",3 d.1r si ca ar fi avut o autoritate mare iar Caiafa iar fi urmat si ar fi
domnit ,. ani.
)aron a fost primul ar&iereu. I"a urmat *leazar si Itamar. $fintirea ar&iereului era identica cu cea a
preotilor 'ungerea cu mir pe cap(. )r&iereului ii era interzis sa"si tunda parul, sa"si rupa vesmintele,
sa se atinga de cadavre si era obligat sa se casatoreasca cu o fecioara.
In timpul $arbatorii Impacarii ar&iereul intra in $fanta $fitelor si aducea sacrificiu pentru pacatele
sale si ale poporului. Consultarea voii divine in momentele de cumpana ale poporului se facea prin
efod si prin sortii sfinti. De asemenea, ar&iereul putea slu%i zilnic ca preot.
)r&iereul avea urmatoarele atributiuni: verifica oficierea corecta a cultului, pastra Tezaurul
Templului, prezida sedintele $inedriului, ungea si instala regele si reprezenta fundamentul teocratiei
si moralitatii.
88
Meilul se purta peste camasa de in, eKra un vesmant tesut pe de"a intregul si avea taieturi pentru cap
si maini. *ra lung putin peste genuc&i si avea la poale snur cu clopotei de aur ce simbolizau
poruncile dumnezeesti, mere din in rasucit si metanii. )vea culoare albastra, care arata ca purtatorul
este slu%itor ceresc si reprezenta integritatea spirituala a sfintilor slu%itori.
-fodul era vesmant sacerdotal din in, purtat de diferite persona%e 'samuel si David(. *ra vesmant
propriu ar&iereului si se purta peste sti&ar si meil. )vea tesaturi din fir de aur si lana amestecata cu in
si avea doua parti 'fata"spate( care se prindeau cu o agrafa de aur pe umeri, unde se mai aflau si doua
pietre de onix cu numele a cate sase semintii gravate pe ele. $e strangea printr"un brau si era
simbolul slu%irii ar&ieresti pentru popor.
Cosenul *pectoralul, avea o forma patrata cu latura de o palma, avea un lant de aur cu care se agata
de gat si un lant cu care se incingea mi%locul. *ra impodobit cu ,8 pietre scumpe, cate trei pe patru
randuri, si avand gravate pe ele numele semintiilor si simboliza demnitatea %udecatoreasca. )vea
forma uui saculet in care se tineau sortii sfinti. 0eprezenta un obiect de cult facut de Mica pentru
sanctuarul din casa sa, apoi a fost facut de A&edeon din aurul de la madianiti, era portabil si cu
a%utorul lui se consulta voia divina 'oracol(.
#rim si Tunim, cei doi sorti, sunt obiecte putin cunoscute, care se pare ca aveau forma unor pietre
mici 'zaruri( sau bastonase.
Mitra avea o placuta de aur pe care scria 9$fantul lui Ia&ve: si simboliza sfintenia cugetarii si
lucrarii ar&ieresti.
;esmintele se pastrau intr"o camera din Templu.
ctiuni de cult
Actiuni %e cult obisnuite
Jert,ele
+mul si"a exprimat dintotdeauna dependenta fata de Dumnezeu. )stfel, %ertfele erau actiuni sfinte
prin care omul se arata supus divinitatii. Cuvantul %ertfa, sacrificiu provine din latinescul
9sacrificium:, care insemna a face ceva sfant.
Cain si )bel sut primii care aduc %ertfa. )poi $et este primul care invoca numele divin intr"o
rugaciune. Din aprecierea %ertfelor celor doi, ale lui Cain si )bel, reiese ca Dumnezeu priveste doar
la %ertfele aduse din toata inima. acatul insa se manifesta in Cain, care aduce %ertfa din obligatie.
#ertfa este o intentie de substituire a omului, care trebuie sa plateasca pentru pacatul sau ca sa nu fie
pedepsit cu moartea. 7nele civilizatii au a%uns c&iar la sacrificii umane, considerand ca nu exista alta
posibilitate de substituire. #ertfele sunt actiui cultice pornite din credinta in Dumnezeu si urmaresc
oferirea omului prin substituirea lui sub diferite forme 'animale, produse etc.(. astfel, %ertfa exprima
daruirea omului sub aspectul trupului si al sufletului.
82
#ertfa are doua caractere: unul simbolic 'substituirea omului cu %ertfa( si uul prefigurativ 'toate
%ertfele ;ec&iului Testament amintesc de %ertfa Mantuitorului. Deci, toate %ertfele ;ec&iului Testamet
au fost prefigurari ale %erfei Mantuitorului.
In Legea Mozaica %ertfele au fost actiuni obisnuite cu caracter latreutic 'de adorare(, imperativ 'de
cerere(, eu&aristic 'de multumire( si expiator 'de curatire(. $copul %ertfelor era de a curati sufletul
omului, adica purtatorul vietii. +biectivul %ertfei era de a sterge pacatele iar subiectul era curatirea
pacatelor din inima omului. #ertfele din antic&itate difera de %ertfele mozaice, aceasta fiind o
diferenta de fond. In cultele pagane nu exista ideea de pacat, care impiedica sufletul sa se ridice la
divinitate. De aceea, %ertfele ;ec&iului Testament nu sunt o copie a celor pagane si nici o dezcvoltare
a cultului egiptean, asa cum sustin unii. !ormalismul actului cultic trebuia indepartat, pentru ca el se
practica doar in paganism.
Dragostea fata de Dumnezeu si actul de daruire fata de divinitate sunt caracteristice %ertfelor
;ec&iului Testament. Insa a"ti pune viata pentru prieteni (Ioan XV, 1-) este cel mai inalt grad de
%ertfa, de aceea %ertfa Mantuitorului este #ertfa $uprema.
(u#aciunea.
*ste mentionata in ;ec&iul Testament in urma %ertfelor. *ste intalnita la patriar&i, care c&emau
numele divin. *ra unita cu %ertfa si este o parte indestructibila a religiei. 0ostirea solemna a
rugaciunii se facea i locuri speciale, publice sau particulare. C&iar termenul de sinagoga inseamna
adunare, rugaciune.
salmii ;ec&iului Testament nu sunt altceva decat rugaciuni de laude, de cerere sau de multumire.
0ugaciuile solemne de la sarbatori aveau randuiala speciala, levitii cantand psalmi. 0ugaciuile
priveau atat pe cei vii cat si pe cei morti, si, dupa cum se spune la II acabei XII, 11 rugaciunea
putea a%uta pe cei plecati. *a reprezenta vorbirea mintii cu Dumnezeu, iar evreii rosteau rugaciuni de
trei ori pe zi, dimineata 'ceasul III(, la pranz 'ceasul ;I( si seara 'ceasul IL(.
In timpul rostirii rugaciunilor, evreii stateau in genuc&i sau in picioare cu capul plecat, sau cu tot
corpul la pamant. In cazul rugaciuilor particulare, evreii se rugau pe acoperisurile caselor sau pe
locuri inalte.
In perioada de dupa exil rolul rugaciunii creste, evreii purtand la ei tot timpul bucati de papirus pe
care erau scrise anumite rugaciuni 'totafotCbi%uterie(. 0abinii le numeau 9tefilim: sau filacterie.
!oloseau de asemenea si un vesmant special, talit, o bucata de panza dreapta cu ciucuri la colturi,
care se purta la rugaciunea de seara de catre un membru important al $inedriului. Credinciosii simpli
puteau folosi talitul doa r la rugaciunea de dimineata.
Actiuni %e cult e/traor%inare.
84
)ctiunile de cult extraordinare se impart si ele in:
" actiuni de cult care s"au savarsit o singura data in viata 'circumciderea, sacrificiul
de pe Muntele $inai, sacrificiul consacrarii primilor preoti si leviti(.
" actiuni de cult care se savarsesc rar 'sacrificiul legamantului, sacrificiul mielului pascal,
%ertfa impacarii, %ertfa curatirii celui lepros, %ertfa nazireului, %uramantul de zelotipie si sacrificiul
vacii rosii(.
Circumciderea este un act de cult extraordinar, instituit de Dumnezeu ca semn al legamantului cu
)vraam. Nerspectarea circumciziunii aducea cu sine pedeapsa cu moartea. Circumciziunea se facea i
ziua a ;III"a, cand se punea si numele. *ra practicata in antic&itate la mai multe popoare 'egipteni,
fenicieni(, dar in nici un caz la scara nationala.
entru evrei, circumciziunea reprezeta semnul credintei monoteiste, infranarea senzualitatii prin
extirparea unei parti din trup. Cei din alte neamuri care voiau sa se alature comunitatii evreilor
trebuiau sa se circumcida. Cei care se circumcideau erau numiti prozelitii dreptatii iar cei care
respectau doar anumite precepte ale Legii se numeau prozelitii portii. )cestia nu consumau sange,
animale sugrumate si mortaciuni.
!acrificiul Legamantului era facut in amintirea primirii Legii si a faptului ca Moise a adus %ertfa la
poalele Muntelui $inai. $angele era considerat sediul vietii, iar varsarea lui reprezenta implicarea
sufletului. rin aceasta %ertfa s"a facut intrarea in teocratie.
!acrificiul vacii rosii se facea i cazul starii de necuratie, cand cineva se atingea de cadavre, de
leprosi, sau in cazul impreunarilor sexuale. etru curatire se folosea cenusa de la sacrificiul vacii
rosii. 0itualul sacrificiului era urmatorul:
" se alegea o vaca rosie tanara, nein%ugata si fara defecte.
" aceasta era %ertfita la marginea orasului de un preot.
" preotul arunca in foc cedru, isop, fire de lana rosie, dupa ce stropea mai intai cu sange de sapte ori
inspre Templu.
" preotul era considerat necurat intreaga zi.
" cenusa era adunata si depozitata in afara taberei.
De la Moise si pana in anul -. d.1r. se considera ca s"au sacrificat noua vaci rosii. In Noul
Testament, la &!rei IX, 1- se aminteste de cenusa curatitoare. Culoarea rosie simboliza viata
nestricacioasa, cedrul simboliza durabilitatea vitii curate, isopul purificarea omului iar lana rosie
simboliza viata care biruie moartea.
$acrificiul vacii rosii preinc&ipuie %ertfa de pe Aolgota, prin care sangele Mantuitorului a purificat
sufletele de pacate.
.-"TF-L-
83
$riginea jertfelor
+mul a simtit dintotdeaua nevoia sa relationeze cu divinitatea prin oferirea unor bunuri personale.
#ertfele se bazeaza pe ideea adorarii lui Dumnezeu, iar aducerea %ertfelor dovedea cainta omului
pentru greselile facute. #ertfele nu au fost impuse din exterior, ci au veit din interiorul sufletului
uman. *rau folosite ca modalitate de impacare cu Dumnezeu, iar sacrificiul animalelor arata ca omul
se substituie cu animalele %ertfite.
ana la caderea in pacat omul isi manifesta dependenta fata de Dumnezeu prin ascultarea voii divine.
rin moise s"au dat legi care au reglementat modul de aducere al %ertfelor. #ertfele s"au zidit pe o
credinta monoteista si ele trebuiau aduse de o persoana consacrata intr"un loc special.
Impartirea jertfelor
#ertfa nesangeroasa era considerata un dar oferit lui Dumnezeu. In cazul arderii, existau atat %ertfe
sangeroase cat si %ertfe nesangeroase, exceptie facand lic&idele, care erau folosite intr"o alta forma de
%ertfa, libatiunea.
$acrificiu era considerat orice dar inc&inat lui Dumnezeu si era folosit doar la %ertfele de impacare.
Darul leganat era %ertfa i care se aduceau doar parti ale animalului sacrificat, care se leganau in fata
altarului. )nimalele %ertfite trebuiau sa nu fie mai mici de opt zile si nici mai mari de trei ani. *vreii
aveau un numar de -2 de defecte corporale petru animale, dintre care 3. erau comune si omului.
0espectarea integritatii animalului reprezenta respectarea integritatii divine.
Ca %ertfe nesangeroase puteau fi aduse: spice de grau, untdelemn de masline verzi, snopi de orz, vin
rosu, paini de grau nedospite si tamaie 'simbol al rugaciunii( si sare 'simbol al sfinteniei(.
#ertfele pot fi impartite in:
" obligatorii: %ertfele zilice la locasul de cult si %ertfele extraordinare pentru viata credinciosilor.
" facultative: sacrificiile particulare.
Dupa scop, %ertfele pot fi impartite in:
" arderi de tot.
" %ertfe de iertare a greselilor.
" %ertfe de pace 'lauda, multumire, cerere(.
Dupa persoana careia i se cuvine %ertfa, %ertfele se impart in:
" totale '&olocaust(.
" partiale.
/olocaustul
8=
*ste cea mai vec&e modalitate de a relationa cu Dumnezeu. Termenul vine de la 9a inalta, a ridica:.
*rau %ertfite numai animale de sex barbatesc. #ertfa se pregatea in etape: %upuirea pielii, taierea carii,
spalarea orgaelor si arderea totala 'in afara pielii(.
1olocaustul se aducea zilnic la Templu, si consta in cate doi miei, dimineata si seara. In $abat %ertfa
era dubla, la fel ca in zilele de sarbatoare si la inceputul lunii. $e practicau si &olocauste particulare,
la curatirea lauzei, la vindecarea leprosului si la curatirea nazireilor. $copul sau era manifestarea
adorarii lui Dumnezeu, credinciosul maifestandu"si dorinta de daruire totala.
.ertfa pentru pacat
) fost instituita pe vremea lui Moise, prin ea dorindu"se curatirea celui ce o aducea. $e sacrificau
animale de ambele sexe si materiale nesangeroase, care nu se amestecau pe altar cu %ertfa
sangeroasa. Cu sangele %ertfei se ungeau parti ale locasului sfant si coarnele %ertfelnicului. #ertfa
pentru pacat era fie publica 'sfintirea preotilor si levitilor si a locasului sfant, sarbatori anuale(, fie
particulara. $e puneau mainile pe capul animalului ca semn al transmiterii pacatului. In urma
sacrificiului vasele trebuiau purificate, cele de lut spargandu"se iar cele metalice spalandu"se, la fel si
&ainele. )nimalul simboliza pe stapanul care a pacatuit. )ceasta %ertfa preinc&ipuia %ertfa
Mantuitorului, si era numita 9sfintenie mare:.
.ertfele pentru culpa
#ertfele pentru culpa aveau o denumire care insemna <vina:. Nu erau publice, ci strict particulare,
aducandu"se in cazul in care se producea o violare a proprietatii si a drepturilor divine si umane:
" cand cineva lua din bunurile consacrate lui Dumnezeu.
" incalcarea unora din poruncile divine.
" cand se savarsea %uramant stramb saunu se tinea o promisiune.
" desfranare cu sclava sau logodnica aproapelui.
" la vindecarea leprosului, in a opta zi de la curatire.
" un nazireu ce se necurata pri atingerea de un cadavru.
Ca ritual, era asemanatoare cu sacrificiul pentru pacat, insa pe altar se ardea doar grasimea si
rarunc&ii animalului, restul consumandu"se de catre preoti. Cu sangele se stropea in %urul altarului.
Momentul culminant era satisfactia pe care omul o aducea pentru culpa morala.
Di,erente intre $ert,a pentru pacat si $ert,a pentru culpa.
" %ertfa pentru culpa se baza pe satisfactie, cea pentru pacat cerea expierea pacatului.
" %ertfa pentru culpa era strict particulara.
" la %ertfa pentru culpa se sacrificau doar berbeci.
8-
" %ertfele pentru culpa se aduceau in cazul lezarii dreptului divin sau al aproapelui, iar cele petru
pacat se aduceau pentru orice faradelege.
" pacatul este implinirea raului iar delictul este parasirea binelui.
.ertfele pentru pace
)cestea se numeau 9%ertfe de impacare: si se folosea termenul 9salem:. rin ele se exprima lauda,
cererea si multumirea omului fata de Dumnezeu. Legea mozaica mentioneaza trei feluri de sacrificii
de acest fel:
" de lauda si multumire.
" votive 'cand se facea o fagaduinta(.
" voluntare.
)veau acelasi ritual, se aduceau ca %ertfa animale mici si mari, paine, faina de grau framantata cu
untdelemn. Nu avea o randuiala separata, iar o parte din %ertfa nu trebuia arsa ci era data ca prinos
Domnului 'pieptul, pulpa dreapta si soldul(, revenind preotilor slu%itori. In cazul pieptului, acesta era
asezat in bratele celui care aducea %ertfa si era dus in fata usilor locasului sfant ca semn al darului
adus in fata lui Dumnezeu. Deosebit de importante erau %ertfele de lauda.
artile din %ertfa care reveneau slu%itorilor considerate in aceasta zi ca idee centrala, sacrificatorul
trebuind sa fie curat sufleteste si trupeste si sa caute sa"si intareasca comuniunea cu Dumnezeu prin
sacrificiul adus, aceasta insemnand starea teocratica. +spatul specific acestei %ertfe constituia
garantia starii teocratice. Ideea centrala era ca omul se apropie de Dumnezeu si ramane in
comuniune cu el prin ospatul sacrificial. +amenii participau la acest ospat in calitate de invitati.
)ceste %ertfe au avut si un sens tipic, prefigurand sacrificiul eu&aristic prin care crestiul se
impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului 1ristos.
"itualul sacrificiului
)cesta avea cinci momente:
,. +mul care dorea sa %ertfeasca un animal il alegea din turma proprie, respectand anumite criterii.
Dupa aceea, venea cu el la usa locasului sfant pentru a"l %ertfi.
8. 7rma punerea mainilor acestui om pe capul animalului pentru a reliefa intentia lui de a"si
transmite pacatele pentru a dobandi iertare. )cest lucru varia in functie de scopul %ertfei. Inlocuirea
omului cu animalul simboliza pedeapsa pe care omul era constient ca o merita, dar care trece asupra
unui bun de"al sau. 0ostea o scurta marturisire a pacatelor. In cazul sacrificiului de pace punerea
mainilor simboliza faptul ca victima era darul pentru Dumnezeu iar omul isi inc&ina viata lui
Dumnezeu. )cest moment al %ertfei se intalneste si in alte culte si civilizatii, dar este doar o
asemanare formala, pentru ca in credinta monoteista este caracteristic sentimentul religios.
85
2. 7rma sacrificarea animalului i partea de nord a altarului, act care era facut de catre om. In cazul
%ertfelor publice, %ung&ierea era facuta de catre preot, care cu timpul, va ramane unicul sacrificator al
comunitatii. Momentul principal era scurgerea sangelui, predarea vietii lui Dumnezeu pentru iertarea
pacatelor. )vea acum loc satisfacerea substitutiva.
4. $e aduna sange intr"un vas, se stropea %ertfelnicul, in functie de scopul %ertfelor aceasta
simbolizand stergerea pacatelor care existau de la sacrificator la animal.
3. $e ardea carnea animalului sacrificat. $e %upuia, se taia, se spalau maruntaiele si se puneau pe
%ertfelnic. !ocul era pregatit de catre un preot si, dupa %ertfa, victima se ardea total sau partial. La
arderile partiale se ardea intotdeauna grasimea. e langa grasime, se adaugau rarunc&ii si coada.
)rderile se faceau numai de catre preot, iar in cazul %ertfelor particulare pentru pacat, restul carnii
era arsa in afara taberei, iar la %ertfa pentru pace reveneau preotului pentru ospatul sacrificial.
!ocul altarului era considerat sfant, iar altarul era considerat masa lui Dumnezeu. Darurile erau
considerate sfintenie mare pentru ca apartineau lui Dumnezeu. In actul arderii se produceau si
momente de adorare a lui Dumnezeu. La toate %ertfele sangeroase se aduceau si materiale
nesangeroase. *ra nelipsita sarea 'legamantul cu Dumnezeu( si tamaia, simbol al rugaciunii.
+spetele sacrificiale se pregateau uneori de catre sacrificatori.
.ertfele nesangeroase
)cestea ocupa un loc important in manifestarile religioase ale oameilor. $acrificiile nesangeroase
sunt foarte vec&i iar intre elementele nesangeroase trebuie mentionate painea si vinul. $e mai puteau
aduce graunte din spice, faia de grau, paine nedospita, framantatura cu untdelemn, tamaie etc.
rinosul de paine era intotdeauna edospit pentru ca painea dospita era simbol al coruptiei.
*xista si o exceptie de la aceasta regula, la Cincizecime aducandu"se doua paini dospite, asemenea si
la %ertfa de impacare. De obicei, %ertfele nesangeroase erau adaosuri la %ertfele sangeroase. Cele
douasprezece paini ale fetii, asezate pe masa din $fanta, erau facute din faina de grau. e langa
tamaierile zilnice se adaugau si cele din sarbatori, ele simbolizand rugaciunea celor ce aduceau %ertfa
nesangeroasa. La cele sapte candele ale Menora&ului se punea untdelemn curat 'spiritul divinitatii(,
lumina celor sapte candele simbolizand cele sapte daruri ale Du&ului $fant. #ertfele nesangeroase au
fost prefigurari ale $fintei *u&aristii.
!imbolistica si caracterul tipic al jertfelor
#ertfele s"au nascut din sentimentul launtric al omului de a preamari, a cere si a multumi lui
Dumnezeu. +mul avea sentimentul dependentei fata de divinitate. Toate %ertfele au avut si valoare
simbolica, indiferent de religie. $imbolistica a fost diferita insa intotdeauna intre monoteism si
86
politeism, monoteismul exprimand clar orientarea spre transcendent, spre dorirea omului de a se
inalta catre cer.
In monoteism, %ertfele au subliniat ideea purificarii. In politeism, viziunea religiei a a%uns c&iar la
sacrificii umane, interzise in religia monoteista. In credinta monoteista, %erfele aduse aveau un
puternic caracter simbolic, %ertfa substituindu"se omului. ana la moise, ritualul si materia %ertfei
erau la latitudinea fiecaruia. ri ritualurile mozaice s"a statornicit cea mai buna cale de savarsire a
unui ritual eficient. Iudeul a inteles ca darul il substituie simbolic inaintea lui Dumnezeu.
!ormalismul in practicarea %ertfelor a fost mereu combatut de prooroci. Toate aceste %ertfe din
;ec&iul Testament au adus doar curatirea trupeasca a omului, ele fiind incarcate si de o eficienta
simbolica, cu sentimentul de ascultare a legii divine. +mul se impartasea de dreptatea legii si
mostenea anumita sfintenie de la Dumnezeu.
#ertfa !iului lui Dumnezeu a fost prefigurata de %ertfele ;ec&iului testament. Caracterul simbolic al
%ertfelor se intalneste la %ertfele pagane, cat si la cele ale ;ec&iului Testament, dar %ertfele mozaice au
un specific aparte, un caracter tipic, si anume faptul ca %ertfele ;ec&iului Testament au preinc&ipuit si
sunt tipuri ale %ertfei unice adusa de Mantuitorul 1ristos pentru mantuirea lumii. )cest sens tipic se
bazeaza pe credinta si nade%dea in mantuirea sufletelor de pacate. Toate %ertfele ;ec&iului Testament
n"au adus pe om in Imparatia Cerurilor, ci numai in comuitatea teocratica. De aceea, au avut o
valoare relativa pentru ca nu puteau sterge pacatul stramosesc, lucru realizabil doar prin %ertfa
Mantuitorului. )cest lucru a fost semnalat c&iar de profetii ;ec&iului Testament. Innoirea s"a produs
si imperfectiunea %ertfelor a fost inlocuita de %ertfa Mantuitorului, care este continuu actuala prin
repetarea ei in /iserica. rin moartea Mantuitorului toate %ertfele au incetat iar prin ruperea
catapetesmei s"a aratat inlocuirea Legii vec&i cu una noua.
lte actiui cu caracter religios
Primitiile.
*rau primele roade din seceris, din vita de vie, maslini si pomi din al patrulea an de la sadire, o parte
di lana oilor, aluatul dospit si mierea. )ducerea lor la locasul sfant exprima recunoasterea omului
pentru darurile lui Dumnezeu facut oamenilor pri intrermadiul pamantului. Cantitatea nu era
prevazuta dar trebuia sa fie de buna calitate. $e aduceau la templu si erau consumate de catre preoti,
impreuna cu sclavii si strainii. Constituia sursa de existenta a preotilor si levitilor si exprima un act
de supunere a credinciosului fata de Dumnezeu. 7n alt venit al acestora era impozitul platit pentru
locasul sfant. +rice om trecut de 8. de ani dadea lui Dumnezeu ca rascumparare o %umatate de siclu.
)cest impozit nu tinea cont de statutul social. $uma era platita si de evreii din diaspora.
2a#a%uintele solemne
2.
Constau fie in anga%area de bunavoie a uui credincios de a aduce %ertfa inaintea lui Dumnezeu, fie
din respectarea unor fagaduinte de a se abtine de la placeri. )ceasta era expresia supunerii fata de
Dumnezeu si avea ca scop intarirea vietii religioase monoteiste. uteau fi facute in sens pozitiv sau
negativ. ;otul nazireului consta in a nu bea vin sau sic&era, sa"si rada parul de pe tot corpul si sa nu
se atinga de cadavre. )cestea se mai puteau face si de catre pariti pentru copiii lor, iar ele durau 2.
de zile. )cest vot exprima intentia de a trai in sfintenie si prefigureaza votul mona&al crestin.
Consumul alcoolului era vazut ca placere, contrara sfinteniei. *ste specific legii mozaice.
3inecu!atarea.
In numele Domnului se impartaseau unei persoane binefacerile divine. atriar&ii si"au binecuvatat
intotdeauna copiii, prin aceasta transmitand fagaduinta lui Dumnezeu despre venirea lui Mesia. Cea
mai importanta era cea de la &olocaustul de dimineata. + importanta deosebita avea si
binecuvantarea tatalui catre primul nascut. +pusul ei era blestemul, care era deosebit de infricosator.
+ forma aspra a blestemului era anatema, prin care persoana sau obiectul erau distruse. +mul care se
atingea de persoana sau obiectul anatemizate era pedepsit. *vreii au practicat si excomuicarea din
sinagoga impotriva celor ce se abateau de la disciplina comuitatii. *xcomunicarea era de treizeci de
zile si mai era una mai mare pentru cei care &uleau pe Dumnezeu, aceasta rostindu"se si impotriva
celor care nu se indreptau.
Juramantul.
*ra permis de lege, acesta implicand invocarea numelui divin si era orstit in vederea aflarii
adevarului in cazul furturilor. $e depunea i fata altei persoane si a %udecatorilor, care trebuiau sa
confirme sinceritatea cuvintelor rostite prin cuvintele: 9)minM)minM: sau 9Tu ai zisM:.
Legea mozaica iterzisese %uramantul fals. 0ostul %uramantului era de a inlatura nedreptatea. 7neori
era insotit de blesteme. ;ec&imea lui este foarte mare 'cel ce %ura punea mana pe coasta celui caruia
se %ura(. $e ridica mana dreapta in timpul %uramantului. *vreii au inceput sa practice %uramantul fara
a mai rosti numele divin, recurgand la aspecte din cretia lui Dumnezeu. )ceste aspect a fost
combatut de Mantuitorul la atei XXIII. *l insa nu a respins %uramantul adevarat.
Purificatii levitice
)ctiunea cu caracter religios prin care se dobandea curatirea sufletului si trupului se numea
purificatie levitica. )ceste purificatii erau necesare cand omul a%ungea intr"o stare spirituala
decazuta, o intinare a vietii sufletesti sau trupesti. *rau provocate de atingerile de cadavrul vreunui
om, de imbolnavirea de lepra sau de relatiile sexuale extracon%ugale. +mul nu mai putea astfel sa
ramana in comunitatea religioasa, nu mai participa la cultul divin si era c&iar scos din societate. $"au
2,
dat de aceea legi purificatoare pentru a se solutiona aceasta problema. urificatiile au un caracter
tipic, prefigurand baia botezului crestin.
Legea mozaica prevedea ca cel ce se va atinge de un cadavru omenesc sa fie considerat necurat timp
de - zile. Curatirea se facea de catre un barbat curat care nu era obligatoriu sa fie preot. *l lua apa de
izvor la care adauga cenusa de la sacrificiul vacii rosii si cu isop stropea pe cel necurat in ziua atreia
si in ziua a saptea. Cand cineva se atingea de cadavrul unui animal, necuratia tinea doar o singura zi.
In cazul leprei, excluderea din comunitate se &otara de catre preot. *l declara daca respectivul nu
este contaminat cu lepra sau dimpotriva, trebuie sa paraseasca comunitatea. Leprosii trebuiau sa
umble cu capetele descoperite, cu &ainele rupte la piept si, in cazul in care cineva se apropia de ei,
erau obligati sa strige 9TameM: 'necuratM(. Daca lepra era vindecata, el reveea in comunitate, iar
preotul ii facea curatirea, care consta intr"o %ertfa cu lemn de cedru 'durabilitate(, isop 'curatenie(, si
lana rosie 'viata deplina(. *ra stropit de - ori. *tapa curatirii dura - zile dupa care se aduceau doi
berbeci fara metea&na, o oaie si o efa de grau ca %ertfa pentru curatire. $e facea acum sfintirea
leprosului. In poporul iudeu se acorda mare atentie leprei caselor. reotii cercetau casele respective
si &otarau inc&iderea lor timp de - zile, timp in care se razuiau peretii si se retencuiau, iar daca boala
revenea, casa era daramata. Mai exista lepra vesmintelor de in, lana sau piele. )cestea erau inc&ise
de catre preoti timp de - zile dupa care se spalau sau se distrugeau.
In cazul necuratiei lauzei, aceasta dura - zile pentru femeia care nastea un baiat si ,4 zile pentru cea
care nastea o fata. Dupa aceasta perioada, femeia isi spala corpul, vesmintele si obiectele pe care le
atinsese, care deveneau curate numai pentru cei ai casei. !emeia lauza nu trebuia sa paraseasca casa
timp de 22 de zile pentru femeia care nastea un baiat si == de zile pentru cea care nastea o fata. )poi,
venea la locasul sfant si aducea ca %ertfa de necuratie un miel de un a ca ardere de tot si un pui de
porumbel ca %ertfa pentru pacat.
!emeia care era la ciclul menstrual era considerata ca necurata timp de sapte zile, timp i care ea
necurata toate obiectele sau fiintele de care se atingea, acestea fiind socotite necurate o zi. )poi veea
la Templu si facea aceleasi %ertfe. Daca se imbolnavea si in aceasta perioada avea ciclu menstrual,
era considerata necurata pe tot timpul bolii.
Cultul zilnic
Cultul divi este alcatuit din manifestari interne si externe ale credintei omului, pri care"si exprima
sentimentele de adorare si supunere fata de dumnezeu. rimii care si"au exteriorizat sentimentele au
fost Cain si )bel, iar *nos a fost primul care a invocat numele divin. In vremea patriar&ilor, cultul
era simplu, la el adaugandu"se actul circumciderii. La scoaterea din *gipt, evreilor li s"a dat Legea
prin Moise si au fost instituite noi institutii religioase care caracterizau monoteismul si aveau o
28
misiune dubla: pastrarea credintei in unicul Dumnezeu si pregatirea omenirii pentru venirea
Mantuitorului.
Cultul zilnic exprima manifestarea neintrerupta a sentimentului de adorare a lui Dumnezeu si consta
din aducerea de %ertfe dimineata si seara. )cestea erau &olocaustele zilnice, cate un miel de un an
seara si dimineata, la care se adaugau adaosuri nesangeroase. !ocul ardea continuu pe %ertfelnic.
#ertfa zilnica expia pacatele poporului savarsite ziua si noaptea. $e exprima sentimentul ca
Dumnezeu este stapanitorul poporului Israel. La %ertfire, preotul intra i $fanta si tamaia, curata si
completa candelele Menora&ului. Dupa %ertfa, preotul rostea o binecuvantare asupra poporului. $"au
instituit si sarbatori, zile festive inc&inate adorarii deosebite a lui Dumnezeu. *le erau legate de
ciclul sabatic, si erau urmatoarele: $abatul, )nul $abatic. )nul #ubileu si sarbatorile din cursul
anului calendaristic 'prima si ultima zi de asti, Cincizecimea, @iua Trambitei, @iua Impacarii,
$arbatoarea Corturilor si sfarsitul anului.
Doua sarbatori durau sapte zile: astile si $arbatoarea Corturilor. In sarbatori si in $abat &olocaustul
zilnic se dubla. In $abat se sc&imbau si painile punerii inainte, iar in sinagoga se citeau pericope din
profeti si se explicau de catre rabini.
!iecare sarbatoare avea un cult special, care consta in marirea %ertfelor sangeroase cu adaosuri
nesangeroase. Cele mai multe %ertfe se aduceau la $arbatoarea Corturilor. La unele din ele se
aduceau prinoase speciale: un snop de orz a treia zi de asti sau doua paini din noua recolta la
Cincizecime.
!abatul
Cea mai des intalnita sarbatoare 'a se odi&ni( era $abatul. La evrei ziua incepe de seara precedenta
pana in ziua respectiva, seara. $abatul s"a instituit in amintirea zilei de odi&na a lui Dumnezeu. In
timpul patriar&ilor nu a fost respectat din cauza vietii nomade, la fel in *gipt. ) patra porunca din
Decalog amintea de cinstirea $abatului, care se facea sub doua aspecte:
" pozitiv, prin dublarea sacrificiului zilnic, sc&imbarea painilor punerii inainte, ospete, cantari.
" negativ, prin incetarea oricarui lucru din partea oamenilor liberi, a sclavilor si c&iar a animalelor. $e
interzicea c&iar aprinderea focului, comertul, transportul etc.
De $abat israelitii nu aveau voie sa faca mai mult de 8... de pasi 'calea $ambetei(. Toate aspectele,
pozitive si negative, urmareau sa sublinieze importanta $abatului. *rau permise: aducerea %ertfelor,
taierea impre%ur, participarea la ceremoiile Templului. Din timpul Macabeilor, evreii aveau voie sa
poarte arme in $abat. Mantuitorul le reproseaza ca mintea lor ingusta oprea savarsirea faptelor bune
in zi de $abat. $abatul a ramas semn vesnic al legamantului lui Dumnezeu cu Israel. *l voia sa aduca
odi&na oamenilor si pamantului, dar simboliza totodata starea de odi&na si fericire a omului in 0ai.
22
nul !abatic
Cuvatul 9$abat&: are si intelesul de an. Di sapte i sapte ani evreii serbau )nul $abatic, ce urma sa
aduca odi&na pamantului, care nu era lucrat in anul respectiv. Ceea ce rodea de la sine revenea
oamenilor nevoiasi, strainilor si sclavilor. )nul $abatic incepea la I TiNri 'luna a saptea a anului( si
cinstea pe Dumnezeu, adevaratul prprietar al pamantului. Datoriile erau amanate, iar saracilor le erau
c&iar iertate, de aceea )nul $abatic mai era numit si )ul Iertarii sau )nul Dmnului. )nul $aabatic a
inceput sa fie sarbatorit in al LI;"lea an de la ocuparea Tarii $finte. Dupa exilul babilonian a fost
negli%at. *vreii puteau in aceasta perioada sa zideasca case, sa repare drumuri etc.
nul .ubileu
Dupa Legea mozaica, se praznuia in al cincizecilea an dupa sapte )ni $abatici. Incepea la ,3 TiNri si
se praznuia prin nelucrarea pamantului, retrocedarea pamanturilor confiscate sau cumparate,
eliberarea sclavilor cu intreaga familiei. In )nul #ubiliar erau a%utati saracii, strainii, nu se lua
dobanda dar nu se cereau nici imprumuturi. rodusele pamantului erau &rana pentru nevoiasi, straini
si animale. Dumnezeu ii asigura pe evrei ca le va da recolte bogate intotdeauna inaintea )nului
$abatic sau )nului #ubileu. 0ecastigarea dreptului asupra pamantului instrainat si eliberarea sclavilor
puneau in lumina egalitatea tuturor oamenilor in fata lui Dumnezeu. Cele trei sarbatori sabatice au o
deosebita importanta moral"sociala. Munca este o indatorire sfanta a omului, dar ea nu trebuie sa"l
cuprinda pe om in detrimentul lui Dumnezeu. entru evrei odi&na nu insemna inactivitate, ci era
prevazuta o activitate spirituala dedicata lui Dumnezeu. $entimentul de umanitate este reliefat in
mod deosebit. Toti evreii au dreptul la proprietate, cei saraci se bucura la fel ca si proprietarii de
roadele pamantului. $olidaritatea si dragostea frateasca erau ocrotite si cultivate.
In acelasi timp, prin nelucrarea pamantului se exprima spiritul de conservare a naturii pe care
oamenii trebuiau sa o ocroteasca. $arbatorile mozaice erau si prile% de mare bucurie pentru oameni.
!arbatorile anuale
Intre sarbatorile anuale, cele mai importante sunt astile, Cincizecimea si $arbatoarea Corturilor.
)cestea erau legate de evenimente din istoria poporului evreu: astile 'exodul din *gipt(,
Cincizecimea 'primirea Legii pe Muntele $inai(, $arbatoarea Corturilor 'vietuirea timp de 4. de ani
in corturi(. $arbatorile acestea aveau o relatie si cu mucile agricole: astele 'inceputul secerisului(,
Cincizecimea 'inc&eierea secerisului( si Corturile 'inceperea culesului(.
Pastile.
$e praznuiau la ,4 Nisan, perioada de primavara, ca simbol al renasterii la o viata noua. Termenul se
traduce prin 9a trece: 'ingerul Domnului care i"a pedepsit pe uii si i"a crutat pe altii(. Trimite si la
24
eliberarea din robia egipteana. Tocmai de aceea astile ca si $arbatoarea Corturilor se serba timp de
- zile. )u existat trei modalitati de praznuire:
&. De la iesirea din -gipt pana la intrarea in Tara !fanta capul familiei alegea un miel de un an
fara metea&na la ,. Nisan, iar in seara zilei de ,4 Nisan il %ung&ia. Cu sangele erau unse usile si
usiorii casei. Mielul se frigea cu toate maruntaiele, nu era fiert si nu i se zdrobeau oasele. $e
consuma cu azima si ierburi amare, imbracati si incinsi, gata de drum. Nu se lasa nimic pe a doua zi,
iar ceea ce ramanea era ars. Di mielul pascal nu aveau voie sa consume cei necurati sau cei netaiati
impre%ur. Nerespectarea acestor prescriptii se pedepsea cu moartea prin lapidare. Daca cineva nu
putea sa respecte aceasta randuiala, era obligat sa serbeze astile la ,4 ale luii urmatoare. Doar prima
si ultima zi de asit se serbau cu incetarea lucrului si adunare. $e manca doar azima. ainea
nedospita amitea de aluatul cu care au fugit evreii. Dospitura era considerata un simbol al pervertirii,
al coruptiei.
'. De la intrarea in Tara !fanta la robia babilonica . La asti se sacrificau doar miei. Care se
%ung&iau la Locasul $fant. #ung&ierea se facea i curtea Templului de catre fiecare cap de familie.
$angele se varsa la picioarele altarului, se renuntase la ungerea usilor si a usiorilor casei. *vreii
veneau din toata tara pentru aceasta sarbatoare la Ierusalim, aducand cu ei corturi. Consumarea
mielului pascal avea acelasi ceremonial.
(. In perioada de dupa robia babilonica influenta rabinilor a dezvoltat ritualul praznuirii astilor.
In seara de ,4 Nisan membri familiei isi spalau mainile si picioarele, capul familiei binecuvanta
mancarurile. $e consumau patru pa&are de vin negru. $e binecuvanta primul pa&ar, tatal se spala pe
maini si binecuvata ierburile amare. Capul familiei istorisea tuturor iesirea din *gipt. $e umplea al
doilea pa&ar si se citeau salmii ,,2",,4, care faceau parte din Imnul Mare. Dupa consumarea
pa&arului II tatal se spala din nou pe maini si binecuvata mielul. $e consuma al treilea pa&ar, dupa
care se citeau salmii ,,3",,5 si circula al I;"lea pa&ar de vin. )cest ceremonial s"a impus dupa
exilul babilonic si nu are fundament scripturistic.
#ertfa mielului pascal are un inteles tipic, preinc&ipuind pe Mielul lui Dumnezeu, %ertfit pentru
iertarea pacatelor intregii omeniri. astile cuprindeau doua momente:
" %ertfa de curatire
" ospatul pascal care are un inteles tipic, prefigurand $fanta *u&aristie. In aceasta idee, iudeii nu
aveau voie sa lase ceva din mielul pascal sau sa"i zdrobeasca oasele. Intre acest ritual si Cina cea de
taina exista anumite puncte asemanatoare. Mielul ascal are aspect dublu: %ertfa pentru stergerea
pacatelor si %ertfa de pace.
Cincizecimea
23
*ste cea de"a doua sarbatoare anuala care se praznuieste dupa trecerea celor - saptamani, in ziua a
3."a la = $ivan 'Iesire 24, 88(. In @iua Cincizecimii se aducea 8 vitei, un %unc si -miei de un an fara
metea&na ca &olocaust, la care se adauga sacrificiul nesangeros corespunzator. $e mai aduceau doua
paini dospite din 8F,. efa de grau din recolta noua ca primitie lui Dumnezeu si odata cu ele un tap ca
%ertfa pentru pacat, un %unc, doi berbeci si sapte miei ca &olocaust.
La sarbatoarea Cincizecimii, israelitii, pe langa %ertfele impuse de Lege mai audceau si sacrificii de
pace voluntare, de drept multumire inaintea lui Dumnezeu care"i binecuvantase cu recolte bogate. In
$inagogi, sarbatoarea Cincizecimii este praznuita cu citirea celor ,. porunci si a cartii 0ut.
Dupa parerea rabinilor, incepand cu secolul II d.1r. Cincizecimii i s"a atribuit si o insemnare istorica,
ea fiind instituita in amintirea darii legislatiei sinaitice dupa trecerea a 3. de zile de la asti.
Cincizecimea iudaica a prefigurat Cincizecimea crestina, ziua pogorarii Du&ului $fant, cand s"a dat
omenirii Legea cea nou, scrisa in inima, nu pe tablele de piatra.
Corturile
Cea de"a treia sarbatoare anuala se praznuia, ca si astile, timp de sapte zile, incepand cu ziua de ,3
Tisri si pana la 88 Tisri. *a se praznuieste in amintirea sederii evreilor in corturi pe timpul
peregrinarii celor 4. de ani prin pustie, cand Dumnezeu le"a purtat de gri%a. $erbarea ei se mai face
si in semn de multumire lui Dumnezeu pentru strangerea recoltelor de toamna.
Israelitii sarbatoreau in corturi construite pe acoperisul caselor, in curti sau pe strazi, in amintirea
celor 4. de ani din pustie, solemnitatea lor fiind marcata de aducerea mai multor %ertfe. De
asemenea, in semn de bucurie, israelitilor li se porunceste sa ia ramuri de copaci frunzosi, de finic,
de palmieri si de salcie.
$e considera ca o sarbatoare mai putin religioasa si mai mult populara care inc&eia sirul praznicelor
din cursul anului.
Ceremonia sarbatorii includea si mergerea preotului in fiecare dimineata la lacul $iloam, ca sa ia apa
intr"un vas de aur. )pa amestecata cu vin o varsa la poalele altarului %ertfelor in sunetul muzicii
instrumentale si al cantecelor, in amintirea momentului cand Moise a scos apa din stanca. )ceasta
apa vie simbolizeaza apa vie a mantuirii pe care o va aduce Mesia.
Teologii rationalisti considera ca praznuirea Corturilor nu este de origine mozaica, intrucat ea a fost
imprumutata de la canaanei care, pe timpul toamnei, aveau o astfel de sarbatoare legata de inceputul
anului. /ucuria strangerii recoltei este o sarbatoare generala, care nu este specifica canaaneilor, iar la
poporul evreu ea are un continut cu totul specific din punct de vedere religios.
lte sarbatori
2=
nul nou religios incepea cu luna Nissan sau )viv, iar praznuirea lui se incadreaza in randuiala
inceputului de luna si consta din %ertfirea unui tap pentru pacat, 8 vitei, un berbec si sapte miei plus
adaosul nesangeros si turnare corespunzatoare ca &olocauste.
)nul nou civil incepea cu luna a ;II"a Tisri si se anunta prin sunet de trambite. rima zi a anului
civil este praznuita prin repaus sabatic, adunare sfanta si suplimentarea %ertfelor pentru arderea de tot
si curatirea pacatelor. )nul nou civil poarta numele de 9capul rosu: sau 9ziua %udecatii: pentru ca
acum se decide soarta fiecarui evreu pentru anul care incepe. *vreii mai numesc 9an nou: si alte zile:
prima zi a lunii Nissan cu care incepe numaratoarea anilor de domnie, prima zi a lunii *lul cand se
face zeciuirea si ziua a L;"a a lunii $vat numita anul nou al pomilor.
%iua impacarii se praznuieste in fiecare an la ,. Tisri ca zi a iertarii sau ziua mare a impacarii. In
aceasta zi legea prevedea repaus sabatic, adunare sfanta si aducerea %ertfelor. !ata de celelalte
sarbatori, in aceasta zi se posteste din seara zilei a noua pana in dimineata zilei a zecea, de aceea era
socotita cea mai mare zi de odi&na pentru smerirea sufletelor.
In ziua impacarii se iarta toate pacatele comise in cursul unui an si aceasta iertare se obtine mai ales
prin %ertfele aduse de ar&iereu. entru indeplinirea ritualului, ar&iereul priveg&ea toata noaptea de 6
spre ,. Tisri si dimineata se spala pe corp si apoi imbraca vesmintele sfinte ca sa curateasca locasul
sfant, %ertfelnicul, preotii si toata obstea.
Motivul instituirii divine al sarbatorii se pare ca sta in relatie cu pedepsirea lui Nadab si )biud, fiii
lui )aron, care au adus foc strain in loca sul sfant netinand seama de porunca divina ca numai
ar&iereul, odata pe an avea voie sa intre in $fanta $fintelor ca sa impace tot poporul cu Dumnezeu.
7n alt motiv al instituirii il ofera traditia iudaica ce leaga ziua speciala de la ,. Tisri de iertarea
poporului de pacatul idolatriei savarsit in timp ce Moise primea tablele Legii pe muntele $inai
0itualul din ziua impacarii este indeplinit doar de ar&iereu, care in dimineata praznicului aducea ca
%ertfa pentru pacat un vitel si doi tapi, precum si un berbec ca ardere de tot. )r&iereul lua %uncul pe
capul caruia rostea pacatele sale si cale formatiei sale si il in%ung&ia, adunand sangele intr"un vas.
Tamaia apoi in $fanta $fintelor tronul indurarii, apoi iesea si lua vasul cu sange si intra a doua oara
in $fanta $fintelor stropind cu el o data catre tronul indurarii si de sapte ori inaintea lui. )poi %ertfea
tapul ca %ertfa pentru pacatele poporului si cu sangele lui intra a treia oara in $fanta $fintelor, facand
acelasi lucru ca si cu sangele vitelului.
$tropirea cu sangele celor doua victime simbolizeaza stergerea pacatelor ar&iereului, preotilor si
poporului. *ra curatat apoi locasul sfant, ar&iereul luand din sangele celor doua victime si ungand
coarnele altarului tamaierii si stropind de sapte ori inaintea lui. )cest ritual era repetat la altarul
%ertfelor, iar sangele ce ramanea era varsat la picioarele %ertfelnicului.
artea principala a ritualului se inc&eia cu citirea unor rugaciuni. 0itualul din ziua impacarii are pe
langa simbolismul actiunilor cultice si o insemnatate tipica, prefigurand %ertfa unica si desavarsita a
2-
Mantuitorului 1ristos pe care o aduce spre iertarea pacatelor si spre impacarea intregii creaturi cu
Dumnezeu.
!arbatorile postmozaice
!arbatoarea Purim a fost instituita in amintirea salvarii poporului iudeu in exil de la nimicirea
decretata de )man, ministrul regelui )rtaxerxes al persilor. *ste cea mai vesela sarbatoare a evreilor,
sarbatorindu"se in zilele de ,4 si ,3 )dar. In prima zi de purim se citeste in sinagoga textul cartii
*stera, se fac ospete, se ofera daruri prietenilor si saracilor, se consuma bautura multa etc.
/anu00a sau 9reinnoirea Templului: Osarbatoarea luminilorP, a fost instituita de Iuda Macabeul in
anul ,=3 i.1r. in amintirea curatirii si sfintirii Templului, dupa profanarea de catre regele sirian
)ntio& I; *pifanes. $arbatoarea incepe la 83 Iilev si dureaza opt zile in care se aduc la templu
&olocauste si %ertfe de pace in sinagogi se citesc rugaciuni speciale, se aprind lumanari in fiecare zi,
acest lucru fiind insotit de cantece si veselie.
ducerea lemnelor a fost instituita in vremea lui Neemia, care a dispus ca iudeii trebuiau sa aduca
la Templu lemnele necesare intretinerii focului pe altarul &olocaustelor. Iosif !laviu spune ca era o zi
de mare bucurie si se praznuia la ,4 )v.
1rupari si partide religioase
Moise a vrut ca prin Lege sa transmita sentimentul unitatii nationale, insa cele ,8 semintii s"au
despartit in anul 622 i.1r., iar dupa exilul babilonian separarea a fost si mai mult evidentiata.
2ariseii. $ursele ce vorbesc de ei sunt foarte numeroase: Iosif !laviu, Talmudul si cel mai bine Noul
Testament. )cestia au aparut dupa secolul I; i.1r. scrierile ;ec&iului Testament neamintind nimic de
ei. *rau numiti 9perusim: in ebraica, aceasta insemnand 9a separa, a distinge:. *i s"au numit asa
pentru ca intentia lor era sa se indeparteze de lucrurile necurate. ersoana si faptele persoanei in
conceptia iudaica sunt una si aceeasi, de aceea fariseii se indepartau de toti cei socotiti pacatosi.
rima atestare a lor este din vremea stapanirii siriene, in vremea lui )ntio& I; *pifanes ',-3 i.1r(.
In ,-. acesta %efuieste Templul, ii ia tezaurulJ si interzice aproape toate practicile religioase iudaice,
din acest motiv izbucnind rascoala Macabeilor. )cestia au gasit spri%in intr"un partid format pentru a
rezista elenismului, partidul &asidinilor 'al oamenilor piosi(, radacina fariseilor. Dupa victoria
macabeilor, fariseii raman alaturi de ei pana in ,.3 cand Macabeii vor sa pastreze si functia
ar&iereasca 'Ioan 1ircan, )lexandru, )ristobul(. Cand la conducere a%unge )lexandra, sotia lui
)lexandru Ianeul, ea a facut pace cu fariseii, i"a favorizat iar cei doi fii ai ei au a%uns rege si
ar&iereu. !ariseii au trecut la persecutii impotriva celor ce erau de partea lui )lexandru Ianeul.
25
Cand au aparut neintelegeri la scaunul de domnie, fariseii l"au detronat pe Ioan 1ircan II si l"au pus
pe )ristobul. ompei ii supune pe evrei iar fariseii a%ung in umbra pana la Irod cel Mare '2- i.1r.(
cand acesta a inceput sa ii persecute iar ei au ramas in opozitie. )stfel ei a%ung un fel de martiri ai
poporului, facandu"i in cele din urma iubiti de catre acesta.
)dmiteau traditia orala ce interpreta si completa Legea. $ub influenta lor, se considera ca e mai
periculos sa calci prescriptiile invatatilor decat prescriptiile Legii. Credeau in nemurirea sufletului, in
invierea mortilor si in liberul arbitru, spre deosebire de saduc&ei. )titudinea lor era diferita in
privinta stapanirii straine. 7nii credeau ca e o pedeapsa de la Dumnezeu si ca trebuie acceptata, altii
ca e o lovitura data teocratiei si spri%ineau orice revolta. *rau preocupatii sa fie liderii spiritual"
religiosi ai poporului, orice tendinta prooroceasca ce nu era in spiritul lor trebuind eliminata.
$e crede ca informatiile privitoare la Ioan /otezatorul care au a%uns la urec&ile lui Irod )ntipa s"au
datorat uneltirilor fariseilor. Mantuitorul a avut la inceput o atitudine prudenta fata de ei, cautand sa"i
lumineze cu invataturile $ale. Le da si explicatii convingatoare, dar si prin puterea &arica, prin
savarsirea de minuni inaintea lor. !ariseii considerau ca acest prooroc din Nazaret &uleste impotriva
lui Dumnezeu cand spune ca iarta pacatele, ca nu posteste, ca intra in casele celor pacatosi, ca nu
respecta $abatul. Mantuitorul incearca sa le explice ca principiul divin se afla in panul spiritual al
omului, nu in cel material.
De mai multe ori fariseii au incercat sa"L prinda pe Mantuitorul in cuvant, i"au cerut semn din cer,
dar intelepciunea divina a ramas intotdeauna deasupra lor. Mantuitorul ii sfatuieste pe ucenici sa se
fereasca de aluatul rau al fariseilor si rosteste un cutremurator inc&izitoriu impotriva fariseilor si
carturarilor, in care ii acuza: ca inc&id drumul spre Imparatia Cerurilor, ca sunt preocupati sa aiba
multi prozeliti pe care ii invata apoi lucrarea pierzaniei, ca au o selectie a %uramintelor ce trebuie sau
nu trebuie facute, ca dau zeciuiala si din ce nu a prevazut Moise, dar nu pretuiesc dreptatea si mila,
ca sunt preocupati de aspectele exterioare vizavi de intinaciune dar pretuiesc mai putin intinaciunea
sufletului, ca pe dinauntru sunt morminte putrezite, ca cinstesc pe proorocii omorati de parintii lor,
socotindu"se mai buni decat aceia, desi ei persecuta pe roorocul cel Mare.
!ariseii ii incita si pe saduc&ei impotriva Mantuitorului. Nu toti fariseii au avut aceeasi orientare in
privinta Mantuitorului 'Aamaliel, avel, Iosif din )rimateea, Nicodim si altii(. In cadrul primei
comunitati crestine de la Ierusalim s"au aflat si foarte multi farisei care au creat o situatie iudaizanta,
reparata prin $inodul )postolic din anul 3.. evlavia fariseilor si interpretarea orala a Legii a condus
la alcatuirea a =3. de prescriptii talmudice ce au inc&is viata iudeilor intr"o servitudine greu
suportabila. )ceasta prezentare a fariseilor din Noul Testament a facut ca in zilele noastre, termenul
de fariseu sa insemne fals, ipocrit, &abotnic.
*arturarii sau Invatatorii de Lege proveneau dintre farisei ocupandu"se in special cu studierea Legii
si cu transmiterea traditiei stramosesti.
26
'a%uc0eii ne sunt amintiti de catre aceleasi surse, numele lor fiind pus in legatura cu ar&iereul
$adoc, contemporan cu $olomon. Descendentii lui $adoc ar fi pastrat functia de ar&iereu pana la
)ntio& I; *pifanes. )cesta era un artificiu, ei aparand mult mai tarziu in istorie, fiind formati doar
din ar&iereu si marii preoti. N"a existat o identitate intre preotia iudaica si gruparea saduc&eilor, ceea
ce a permis ca multi preoti sa devina crestini la inceputurile /isericii.
Isi fac cunoscuta prezenta in vremea Macabeilor, cand sunt de partea acestora in conflictul lor cu
fariseii. In timpul lui Irod s"au acomodat destul de bine, pentr ei contand sa aiba pace si liniste. La
distrugerea Templului, saduc&eii au disparut si ei. La aparitia Mantuitorului, saduc&eii au facut front
comun cu fariseii impotriva )cestuia.
Nu acceptau decat $criptura, Traditia neavand pentru ei nici o valoare. Nu credeau in ingeri, in
sufletul nemuritor, in posibilitatea invierii. 0espingeau si providenta divina si necesitatea &arului
divin, considerand ca lumea functioneaza prin sine dupa Creatie. $puneau ca Dumnezeu il lasa pe
om liber, c&iar ca $"a dezinteresat de poporul $au, deci nu trebuie asteptat nimic de la *l sau de la
Mesia. Morala no avea valoare pentru ei pentru ca nu credeau in viata viitoare. )u a%uns sa nu aiba
nici un ideal religios, %ertfele neputand sa sc&imbe ceea ce te asteapta dupa moarte. *rau egoisti,
lacomi, cruzi, nepotriviti cu statutul lor religios, straduindu"se sa combata in orice fel /iserica din
Ierusalim.
'amaritenii. In -88 i.1r. Israel a fost desfiintat de invazia asirienilor, evreii fiind deportati in )siria.
$argon a adus pe teritoriul pe care locuiau evreii cinci triburi din tinuturile +rientului. In -,3 au
colonizat aici arabi, iar in secolul urmator au fost aduse aici familii din /abilon, *lam si ersia. )ici
s"au mai asezat si alti straini, dar au existat si evrei care nu au fost deportati, acestia amestecandu"se
cu strainii, iar religia lor devenind un mare sincretism.
Din ;ec&iul Testament acceptau doar entateu&ul, credeau intr"un Dumnezeu unic, Moise era un
mare prooroc, credeau in ingeri buni si rai, in %udecata de dupa moarte, in rai si iad si in inviere.
Tineau $abatul si sarbatorile prescrise de Lege, practicau circumciderea si admiteau a II"a casatorie,
respingandu"o pe a III"a si acceptand cu greu divortul.
Cand evreii s"au intors din exil, samaritenii si"au oferit a%utorul, dar au fost refuzati pentru ca evreii
ii desconsiderau mai mult decat pe pagani, astfel aparand ura dintre iudei si samariteni. In vremea
Mantuitorului, sa se numeasca cineva samaritean era o mare in%urie. $amaritenii incercau sa se
razbune pe evrei. Talmudul spune ca este acelasi lucru sa primeasca cineva mancare de la un
samaritean cu a manca porc. $acrificiile samaritenilor nu erau primite niciodata la Templu.
Mantuitorul nu manifesta tendinte separatiste, ci trece prin $amaria adeseori, ramane aici, mananca
cu samaritenii, le vesteste *vang&elia Imparatiei, savarseste minuni. arabola $amariteanului
milostiv este expresia sentimentelor frumoase purtate de Mantuitorul acestor oameni. La intemeierea
4.
/isericii, ea s"a dezvoltat foarte usor in $amaria. )stazi, din samariteni n"a mai ramas decat o mica
comunitate in orasul 1ablus si in $ic&em.
Iro%ienii, partid de nuanta politica legat de dinastia lui Irod cel Mare. omeniti de trei ori in Noul
Testament, ei s"au asociat cu fariseii la ispitirea Mantuitorului in privinta da%diei Cezarului. $e crede
ca ei erau evrei care vedeau in dinastia lui Irod o conducere binemeritata asupra poporului, iar in
stapanirea straina protectia binevenita dinastiei irodiene. *rau simpatizanti ai culturii romane si
elenistice, mai multpolitici decat religiosi, au fost printre altele implicati in spionarea si prinderea
$fantului Ioan /otezatorul.
&lenistii erau evrei ce locuiau in diaspora, in provinciile apropiate '$iria, *gipt( sau in )sia Mica,
Arecia, Italia. Manifestau influente din filosofia greaca, acestea manifestandu"se in limba, cultura si
obiceiuri. Cei mai multi si"au uitat limba, vorbind numai greaca, care a devenit si libma de cult.
*vreii insa nu s"au deznationalizat, facand calatorii la marile sarbatori, aducand ofrande si platindu"
si zeciuielile.
4,