Personajul

Apostol Bologa este o constiinta sfasiata , un inadaptat superior , proiectat pe fundalul unei istorii tulburi ,un erou
tragic prins in cercul fatal al Istoriei, dar si alExistentei umane.
Cele trei etape parcurse cetatean, roman, om sunt tot atatea trepte ale initierii, marcate de revelatii successive
prin care fiinta fizica isi transcende propria conditie,tinzand spre o esenta spiritual. Destinul eroului aminteste de
cuvintele cunoscute ale lui Hemingway : Man can be destroyed ,but not defeated(Omul paote fi distrus , dar nu
infrant), pentru ca exista in sinele personajului o puritate morala, o credinta si o iubire de tip superior ce confera
sens chiar si mortii sale absurde.
Apostol, ca cetatean, considera initial ca omul nu e nimic decat in functie de stat .Pentru aceasta patrie fictive si
abstracta pleaca pe front spre a-si indeplini datoria si actioneaza sub semnul ordinii, al legii, spunand trebuie sa
ne facem datoria ().Altfel vom cadea in anarhie.
De la acest punct de plecare incepe un traseu labirintic cu un dublu sens ,spre lume si spre interior .Omul capata
constiinta vietii sale interioare ,isi descopera sinele, iar criza se naste prin scindarea inevitabila intre tumpul
exterior sic el interior.Conturul personajului si implicit liniile narrative cresc prin intermediul analizei psihologice,
din fragmentele de monolog interior care subliniaza imaginea unui erou dilemmatic, sfasiat launtric.
Privirea cehului,sentimental vinovatiei,rasturnarile de valori , descoperirea finite sale etnice conduc spre o a doua
ipostaza a personajului, cea de roman. Cuvintele explica net diferentele : Statul nu cere iubire, ci numai
devotement, disciplina omului ,pe cand neamul presupune dragoste frateasca.El traieste sentimental apartenentei
la neamul romanesc.Vestea ca ar putea lupta impotriva fratilor sai adduce implicit disperarea si presimtirea
mortii. Refuzat cu dispret de generalul Karg la rugamintea de a nu fi trimis pe frontal din Ardeal, Apostol Bologa
traieste primul moment de criza , dublat de dorinta dezertarii.
Relatia cu Ilona este un alt tip de initiere, pin eos. Este aici o iubire pura ,sincera, luminata de candoarea sufletului,
un scurt interludiu inaintea dramei finale. Razboiul, iubirea, parintii,camarazii constituie un fundal asupra lumii
interioare a personajului, spatial adevarat al tragediei, pentru ca la nivelul constiintei ranile raman fara leac,faptele
capata motivatie, absurdul isi cere coerenta lui.
O sinteza a ipostazelor parcurse se contureaza in ultima parte Apostol ca in sintetizata in formularea : In sanul
neamului, individual isi gaseste eul sau cel bun in care salasluiesc mila si dragostea pentru toata omenirea. Prin
iubire si credinta , eroul se elibereaza de apasarea vinovatiei. El nu se revolta in fata mortii , nu se apara , fortand
parca derularea finala intr-un crescendo dramatic.Moartea devine o cale de accedere spre fericire, spre absolut,
spre divinitate, iar rezistenta sa provine din forta iubirii : Iubirea traieste vesnic, fara inceput si fara sfarsit Prin
iubire cunosti pe Dumnezeu si te inalti pana la ceruri . Moartea nu mai este o sanctiune , ci o izbavire.
Complexitatea personajului este data de imaginea sa eroica , simbolizand libertatea, puterea de sacrificiu, printr-un
adevarat apostol al ideii de bine , adevar si frumos . Dar pe de alta parte ,scriitorul nu isi mitizeaza eroul. Acesta
ramane un om, cu slabiciunile ,cu aspiratiile, cu lasitatile sale, iar romanul devine , in acest context ,un discurs
existentialist, o parabola tragica a relatiei omului cu istoria si cu lumea.




Tehnici narative
Constructia sferica; dispunerea concentrica a principiilor, opiniilor, ipostazelor prin confruntare si largire
treptata.
Structurile compozitionale(imagine de inceput si de final asemanatoare) motivul spanzuratorii.
Retrospectia prin memorie afectiva se refac anii de formare a personalitatii eroului.
Introspectia patrundere in lumea inferioara a sufletului , disecarea trairilor, cercetarea crizei de
constiinta in raport cu: statul , neamul, semenii.
Monologul interior forma de autoanaliza.
Analiza psihologica demers complex realizat prin : monolog interior, perspectivism, introspective si
retrospective (prin memoria afectiva) si chiar prin notarea reactiilor fiziologice (transpiratia ,privirea
aprinsa, senzatia de sete, de frig), inregistrarea gandurilor, a gesturilor, a reactiilor.
Alternanta planurilor exterior/interior, epic/analitic.
Simboluri:
- spanzuratoarea = moarte;
- antinomia cu padurea = viata, regenerare;
- spanzuratii = final definitive/destin exterior;
- lumina.
Simbolismul cromatic:
- Albul nevinovatiei;
- Irizarile luminii;
- Cenusiul, aramiul toamnei (initial);
- Lumina rasaritului de primavara;
- Intunericul, cimitirul.

Simfonie a destinului, opera ce surprinde conditia tragica a omului aflata in situatia-limita, in
momentele dramatice ale razboiului sau in cautarea clarificarilor interioare, romanul Padurea
spanzuratilor deschide seria romanelor realiste de analiza psihologica ale secolului XX.