Cnd ndrgostiii au luat peste tot foc,

Se prind de mn
i se arunc amndoi
ntr-o verighet
Cu ap puin.
Este o cdere important n via
i ei zmbesc fericii
i au braele pline de flori
i alunec duios
i alunec mre pe jos,
Strigndu-se pe nume ziua
i auzindu-se noaptea.
De la o vreme
Li se amestec ziua cu noaptea,
ntr-un fel de tristee deas...
Verigheta rspunde
Tocmai pe trmul cellalt.
Acolo este o plaj mare
Plin cu oase mbriate
Care dorm cu albul lor ostenit,
Ca nite scoici frumoase
Care s-au iubit toat marea.