Cnd vioarele tcur

Vioarele tcur. O, nota cea din urm

Ce plnge rsleit pe strunele-nvechite,
i-n noaptea solitar, o, cntul ce se curm
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.
Arcuurile albe n noaptea solitar
Sttur: triste paseri cu aripile ntinse,
Preau c-ateapt semne, i strunele vibrar,
Ah, strunele, ce tremur de via le cuprinse!
i degetele fine, n umbr sclipitoare
Preau ca nite clape de filde, ridicate
Pe flaute de aur n seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.
Murise ns cntul de veche voluptate,
i triste i stinghere vioarele prur
n noaptea-ntunecat de grea singurtate
Fecioare-mpovrate de-a viselor tortur.