George Bacovia Nevroz Afara ninge prapadind, Iubita cnta la clavir, Si trgul sta ntunecat, De parca ninge-n cimitir.

George Bacovia - Ploua Da, ploua cum n-am mai vazut... Si grele talangi adormite, Cum suna sub suri invechite! Cum suna in sufletu-mi mut! Oh, plansul talangii cand ploua!

Iubita cnta-un mars funebru, Iar eu nedumerit ma mir : De ce sa cnte-un mars funebru... Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si ce enervare pe gand! Ce zi primitiva de tina! O bolnava fata vecina Racneste la ploaie, razand. Oh, plansul talangii cand ploua!

Ea plnge, si-a cazut pe clape, Si geme greu ca n delir... n dezacord clavirul moare, Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Da, ploua... si suna umil Ca tot ce-i iubire si uraCu-o muzica trista, de gura, Pe-aproape s-aude-un copil. Oh, plansul talangii cand ploua!

Si plng si eu si tremurnd Pe umeri pletele-i resfir... Afara trgul sta pustiu, Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ce basme talangile spun! Ce lume-asa goala de vise! ... Si cum sa nu plangi in abise, Da, cum sa nu mori si nebun? Oh, plansul talangii cand ploua!

George Bacovia - Nocturna

George Bacovia - In Parc

Stau... si moina cade, apa, glod... Sa nu mai stiu nimic, ar fi un singur modUn bec agonizeaza, exista, nu exista, Un alcoolic trece piata trista. Orasul doarme ud in umezeala grea, Prin zidurile astea, poate, doarme ea, Case de fier in case de zid, Si portile grele se-nchid. Un clavir ingana-ncet la un etaj, Umbra mea sta in noroi ca un trist bagajStropii sar, Ninge zoios, La un geam, intr-un pahar, O roza galbena se uita-n jos. George Bacovia - In Parc

Acum, sta parcul devastat, fatal, Mancat de cancer si ftizie, Patat de rosu carne-vie Acum, se-nsira scene de spital.

Atunci, radea, Bateau aripi de veselie; Parfum, polen si histerie, Atunci, in parc, si ea venea.

Acum, cad foi de sange-n parcul gol, Pe albe statui feminine; Pe alb model de forme fine, Acum, se-nsira scene de viol

George Bacovia - Lacustra ude, De-atitea nopti aud plouind, Aud materia plingind... Sint singur, si ma duce un gand Spre locuintele lacustre. Un gol istoric se intinde, Si parca dorm pe scinduri Pe-acelasi In spate ma izbeste-un val -Tresar prin somn si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal.

vremuri ma gasesc... Si simt cum de atita ploaie Pilotii grei se prabusesc.

As vrea s le-nvt simfonia. Mai spune s-aduc si ceaiul, Si vino si tu mai aproape, Citeste-mi ceva de la poluri, Si ning... zpada ne-ngroape.

De-atitea nopti aud plouind, Tot tresarind, tot asteptind... Sint singur, si ma duce-un gand Spre locuintele lacustre. Ce cald e aicea la tine, Si toate din cas mi-s sfinte, Te uit cum ninge decembre... Nu rde... citeste nainte.

George Bacovia - Decembre

E ziu si ce ntuneric... Mai spune s-aduc si lampa -

Te uit cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveste Mai spune s-aduc jratec Si focul s-aud cum trosneste.

Te uit, zpada-i ct gardul, Si-a prins promoroac si clampa.

Eu nu m mai duc azi acas... Potop e-napoi si nainte,

Si mn fotoliul spre sob, La horn s ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna -

Te uit cum ninge decembre... Nu rde... citeste nainte

n poezia bacovian, repetiia e o tehnic predilect, poetul accentund, pn la obsesie, asupra unor cuvinte-cheie i deci asupra unor senzaii condensate. Prin juxtapunere de impresii, confesiunea bacovian i consolideaz substana, cci emoia se concentreaz n jurul unei singure stri sufleteti, amplificate prin capacitatea de rezonan

a decorului. De exemplu, n Plumb cuvntul-simbol dominant revine de ase ori n opt versuri, dup cum, n Decor,sugestive sunt pseudorefrenele care accentueaz ideea de dezolare, de disperare difuz: Copacii albi, copacii negri / Stau goi n parcul solitar; / Decor de doliu funerar / Copacii albi, copacii negri / n parc regretele plng iar... // Cu pene albe, pene negre. / n parc fantomele apar.... Versul final, izolat de celelalte, are o funcionalitate specific, e un fel de sintez-concluzie, care pregtete, oarecum, ieirea din spaiul poemului, intrarea n acea zon nedeterminat, neutr, ce desparte realul de imaginar. Mai puin frecvente dect impresiile sintetice sunt acele fraze dezarticulate, eliptice, n care desfurarea lirismului e intermitent, frazarea e discontinu, iar propoziiile par suspendate. Desigur, aceast frazare eliptic, aceast poezie de notaie, ce infirm principiul coeziunii, poate s trdeze, n cele din urm, o sfrmare a coerenei interne a eului, care nu-i mai resimte interioritatea sub spectrul organicitii. Ilustrativ e un Pastel: Tcute locuri... curent / Pe podul grlei... se dezghea / Corbi... / Ce neles... via sau n poezia Din urm: Galben, plumb, violet... / i strada goal... / Ori ateptri trzii, / i parcuri ngheate... / Poet i solitar..

Culori si simboluri muzicale Pe linie simbolista, Bacovia confera un statut special cromaticii in universul sau poetic. Daca pentru Rimbaud sunetele, vocalele sugerau anumite culori, nuante, printr-o subtila corespondenta a vizualului cu auditivul, poetul roman concentreaza o serie de semnificatii prin folosirea insistenta a culorilor asociate starilor de spirit, manifestarilor naturii. Repetarea cuvantului negru" creeaza in peisajul poetic imaginea carbonizarii, a degradarii materiei si, implicit, sentimentul mortii/al distrugerii: Carbonizate flori, noian de negru/ Sicrie negre, arse, de metal,/ Vestminte funerare de mangal,/ Negru profund, noian de negru". Din aceeasi zona cromatica face parte si culoarea gri, asociata monotoniei iernilor: Si pe lume plumb de iarna s-a lasat" ; Iar in zarea grea de plumb/ Ninge gri" (GrI). Peisajul gri al iernii este un taram al sufletului solitar, trist, apasat de greutatea de plumb a anotimpului rece. Culori obsedante sunt si violetul, galbenul, rosul, sugerand prin insistenta melancolia gravi," suferinta launtrica, paloarea chipurilor sau agresivitatea contrastelor (rosu - alB). Nici albul, culoare a puritatii, nu linisteste eul liric, ci intristeaza: Salonul alb visa cu roze albe -/ Un vals de voaluri albe". Albul devine spatiu infinit, de o tristete armonioasa. Prima generatie simbolista, mai precis Macedonski, ilustra doctrina sugestiei" simboliste printr-o tehnica impresionista de filtrare a luminilor si umbrelor, de fluidizare a senzatiilor. Culorile aveau transparenta, erau vaporoase si pastelate. in pastelurile lui Bacovia, culoarea este aplicata insa in tuse groase, pe suprafete intinse, intro acumulare grea, pastoasa. Culorile lui au o semnificatie existentiala, functioneaza ca semnale psihologice, fiind adevarate strigate anxioase ale sufletului traumatizat de o realitate brutala" (Adriana Mitescu, Bacovia. Texte comentatE). Sugestii expresioniste se regasesc frecvent prin functiile registrului cromatic bacovian. in Tablou de iarna, antinomia culorilor socheaza lectorul; rosul sangelui animal" se imprima violent pe retina. Pastelul Amurg violet obtine efectul poetic prin monotonia suprafetelor mari colorate in violet, amintind de imaginea expresionista. Socul cromatic are ca efect disparitia spatiului adanc in favoarea impresiei de suprafata poleita, stralucitoare." (A. MitescU)

Motive muzicale, sugestii acustice, sunet Formula lui Verlaine, de la musique avant toutes choses, devenita lege a simbolismului, se infalriesfe si ui universul bacovian, care abunda in sugestii muzicale. Astfel, muzica, cu virtutile ei simboliste, devine un mod de cunoastere a lumii prin corespondente. ""O varietate de instrumente muzicale si de forme componistice intra in textul poetic cu sugestiile lor inerente. Tristetea, emotia, nelinistea sunt evocate de romanta, serenada, doina, cantecul de lume. Simfoniile, concertul, opera inseamna gravitate, profunzime. Emotia atinge paroxismul trairii prin marsul funebru. Iubita canta-un mars funebru", apoi geme greu ca in delir", pentru ca in final paralelismul tensiunii launtrice sa se regaseasca in manifestarea stihiala a naturii: in dezacord clavirul moare,/ Si ninge ca-ntr-un cimitir" {Nevroza).

Instrumentele muzicale, devenite motive poetice, sugereaza prin chiar cuvantul ce le desemneaza calitatea sunetului emis pentru a induce, apoi, o anumita stare de spirit. Vioara, violina exprima melancolia grava, tristetea. in versurile citate, clavirul trimite la un decor macabru, simbolist. Caterinca este specifica mediilor sordide, de periferie, buciumul este agonic. Bacovia recepteaza cu aceeasi acuitate si sensibilitate maladive si sunetele stridente, disarmonice: toamna scartaie discordant", ploaia taraie, cafenelele risipesc un vacarm monstruos. Aceste mesaje sonore brutale" sunt un adevarat sabat auditiv al toamnei si al orasului", strivind sensibilitatea poetului (A. MitescU). Din punct de vedere estetic, receptarea realitatii prin echivalente sonore dezarticulate indeparteaza textul bacovian de doctrina simbolismului. in rastimpuri, universul pierde atributul armoniei si sentimentul nostalgic. Sunetele devin zgomote stridente, semn al unei lumi in discordanta si discontinuitate. Sunetele de fanfara, de goarna, zgomotul clopotelor, prin repetare si accentuare trimit la muzica dodecafonica. Tipatul sonor, ca si cel cromatic, exprima lumea ostila creatiei si sufletului poetic, precum si sentimentul tragic al instrainarii fata de acest mediu. Raportarea la pictura lui E. Munch, Tipatul (1893), este inevitabila. Figura tragica, cu gura rotunjita a tipat, din tabloul sau, imaginea raului infernal trasat cu concretetea hasurilor ca organizare violenta a spatiului se aseamana spatiului poetic bacovian si ipostazelor eului liric. in Plumb de iarna, insul sfarseste in dezarticulatii onomatopeice, iar latratul prelung acopera campia (Hau!