Braminul Alecu Donici

1
Braminul Braminul Braminul Braminul
Eu v-am spus odat, c omul cnd greete
Adeseori pe altul se dezvinovete;
Iar dac nu-i rmne alt chip de ndreptat,
Apoi ori ntmplarea, ori dracu-i vinovat.

n India bogat
Un cuvios bramin,
Dei era n fapt
De rele patimi plin,

ns prin iscusina acea de ipocrit,
El da ncredinare
C ar avea purtare

ntocmai cum se cade unui bramin cinstit.
Oare ipocrizie
i-ntre bramini s fie?
(Sau numai pe la noi
Sunt lupi n piei de oi?)
La ast ntrebare

Chiar fabula mea poate s fac dezlegare.
Braminul Alecu Donici

2
Braminii mpreun cu toii vieuiesc

i se povuiesc
De un pstor mai mare.

Ei sunt pilduitorii de lege n popor;
Au multe slujbe grele,
Au post nu prea uor
i aspre rnduiele.

Deci, ntr-o zi de post
Braminul meu la slujb, hrnit cu totul prost,
Socoate cum s-o deie
Ceva la fruptior
i-i vine-n gnd s ieie
Un proaspt ouor

i s-l cam nvrteasc la para lumnrii.
Urmnd aceasta, iat pe uile cmrii

Pstorul se ivete:
- Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat?
Vezi cum se dezvelete
Orict de mic pcat.

Braminul Alecu Donici

3
- Oh! dreptule printe, braminul au rspuns.
ntru aa ispit vicleanul m-au adus!

Iar dracul de sub pat,
Ca ma au ipat:

- Ba, ba, cucernice! m iart,
Eu singur vd ntiai dat

Cum oule se coc
L-a lumnrii foc

i-i mulumesc pentru tiin,
Dorindu-i pocin.
Adio! ine minte c dracul nu cunoate
Cte, un bun farnic, n cugetul su nate.