Desaga La Fontaine

1
Desaga Desaga Desaga Desaga
- Tot ce este vietate, spuse Joe, ntr-o zi,
S pofteasc-aici la tronu-mi, fiind liber a gri
Dac i-am zidit fptura, pe-undeva, nepotrivit,
Cci doresc s-ndrept eroarea, fr vorb, negreit.
Hai, ncepe tu, maimuo, cea dinti a cuvnta
i compar frumuseea oriicror animale
Cu cea a fiinei tale.
Spune-ne, eti mulumit?
- Cum s nu, rspunde ea,
N-am i eu ca ele, oare,
Tot att, patru picioare?
De privesc oricnd portretu-mi,
Vd c-i fr de cusururi,
ns fiindc mi se cere ca s dau prerii curs,
Am s spun c-aa cum este chipul fratelui meu urs
E neterminat, se vede, i la fel va fi de-a pururi.
Ursul cnd vorbi, la rndu-i, nu se plnse despre sine,
Ci-ncntat de forma-i, spuse c se simte foarte bine.
- Ct privete elefantul - spuse ursul - se cuvine
Coada s-i mai prelungeasc,
Din urechi s-i mai ciopleasc;
E diform, urt, n fine.
Desaga La Fontaine

2
Dup-aceea, elefantul, gndul vrnd s i-l prezinte,
Dup capu-i nelept,
Socoti c este drept
S se poarte-asemeni celor ce vorbiser-nainte.
Ca atare,
Art ce deformat lui balena i apare.
i furnicii, dup-aceea, ce i dete-n cap s zic?
Spuse c e uria fa de-alt gz mic.
Dar vznd tot ce prin minte i prin inim le trece,
Tuturor din faa-i Joe ordin le ddu s plece.

i cu toate astea-n lume nu-i ca omul un alt soi.
Suntem linci fa de alii i soboli fa de noi.
Oriice greeal-a noastr ne-o iertm fr sfial,
Iar pe-a altora o scoatem ct mai iute la iveal.
Ne uitm n jurul nostru nu cu-aceiai ochi cu care
Ne privim noi fiecare.
Ne-a-nzestrat pe toi natura, dndu-ne cte-o desag
Tuturor de ieri i astzi pentru existena-ntreag -
Lipsurile noastre, toate,
Ni le rnduim la spate
i-ale altora le ducem numa-n fa aezate.