Angajamentul De La Cape Town -

Mrturisirea de credin i Apelul la

aciune
CUPRINS
CUVNT NAINTE
PREAMBUL
PARTEA I - DE DRAGUL DOMNULUI PE CARE L IUBIM:MARTURISIREA DE CREDINTA DE
LA CAPE TOWN
1. Iubim pentru ca nti Dumnezeu ne-a iubit
2. l iubim pe Dumnezeul cel viu
3. l iubim pe Dumnezeu Tatal
4. l iubim pe Dumnezeu Fiul
5. l iubim pe Dumnezeu Duhul Sfnt
6. Iubim Cuvntul lui Dumnezeu
7. Iubim lumea lui Dumnezeu
8. Iubim Evanghelia lui Dumnezeu
9. Iubim poporul lui Dumnezeu
10. Iubim misiunea lui Dumnezeu

PARTEA II DE DRAGUL LUMII CAREIA I SLUJIM: CHEMAREA LA ACTIUNE DE LA CAPE
TOWN
INTRODUCERE
IIA Marturisirea adevarului lui Cristos ntr-o lume pluralista, globalizata
IIB Promovarea pacii lui Cristos n lumea noastra dezbinata si zdrobita
IIC Trairea dragostei lui Cristos printre oamenii de alte credinte
IID Discernerea voii lui Cristos pentru evanghelizarea lumii
IIE Chemarea adresata Bisericii lui Cristos de a se ntoarce napoi, la umilinta, integritate si
simplitate
IIF Parteneriatul n trupul lui Cristos n vederea unitatii n misiune
CONCLUZII
CUVNT NAINTE
Cel de-al treilea Congres Lausanne consacrat Evanghelizarii Mondiale (Cape Town, 16-25 octombrie
2010) a reunit 4.200 lideri evanghelici din 198 de tari mpreuna cu cteva sute de mii de persoane care
au participat la ntlniri n diverse alte locuri din lume si au urmarit transmisiile online. Obiectivul
acestui congres a fost de a adresa Bisericii mondiale o noua chemare de a-l marturisi pe Cristos si
ntreaga sa nvatatura n fiecare natiune, n toate sferele societatii, inclusiv n cea a ideilor.
Angajamentul de la Cape Town este tocmai rodul acestei stradanii, care continua o linie istorica,
ntemeiata att pe Legamntul de la Lausanne, ct si pe Manifestul de la Manila. El are doua parti.
Partea I prezinta convingerile biblice, care ne-au fost transmise prin Scripturi, iar Partea a II-a da glas
chemarii la actiune.
Cum s-a materializat Partea I? Chestiunile abordate n prima parte au fost mai nti discutate la
Minneapolis, n decembrie 2009, n cadrul unei ntlniri la care au participat 18 teologi si lideri
evanghelici de pe toate continentele. Unui grup mai restrns, condus de Dr. Christopher J. H. Wright,
presedintele Comisiei Teologice a Miscarii Lausanne, i s-a cerut sa pregateasca un document final, care
sa poata fi prezentat plenului congresului.
Cum s-a materializat Partea II? Cu mai bine de trei ani nainte de congres a demarat un amplu proces de
consultari. Toti vice-presedintii internationali ai Miscarii Lausanne au organizat ntlniri regionale n
care liderilor crestini li s-a cerut sa identifice provocarile majore cu care se confrunta Biserica. Ca
urmare a acestor ntrevederi au rezultat sase chestiuni de baza. Acestea au dus la (i) stabilirea
programului Congresului si (ii) au definit cadrul pentru chemarea la actiune. Acest proces de consultari
a continuat pe parcursul Congresului, Chris Wright si Comisia pentru formularea Angajamentului
nregistrnd cu fidelitate toate contributiile care au constituit un volum de munca enorm.
Angajamentul de la Cape Town va constitui documentul director al Miscarii Lausanne pentru urmatorii
zece ani. Chemarea sa profetica la actiune si rugaciune, speram noi, va convinge biserici, agentii
misionare, scoli teologice, crestinii la locul de munca si organizatiile crestine studentesti din campusuri
sa se identifice cu mesajul ei si sa-si gaseasca rolul n transpunerea ei n practica.
Multe declaratii doctrinare fac cunoscut ce crede Biserica. Noi am dorit sa mergem mai departe si sa
facem legatura ntre credinta si practica. Ca urmare, modelul nostru a fost cel oferit de apostolul Pavel, a
carui nvatatura teologica a fost ntrupata n instruirea practica. De pilda, n Epistola catre coloseni,
descrierea profunda si impresionanta a suprematiei lui Cristos enunta printr-o nvatatura simpla ce
anume nseamna sa fii nradacinat n Cristos.
Noi facem distinctie ntre esenta Evangheliei lui Cristos, adica adevarurile fundamentale asupra carora
cadem de acord si cele secundare referitoare la ceea ce cere sau nvata Biblia, asupra carora crestinii
sinceri nu au ajuns la un acord. n documentul de fata am urmarit sa reflectam principiul Miscarii
Lausanne, libertate n limitele acceptate, iar n Partea I sunt definite clar aceste limite.
Pe parcursul acestui proces ne-am bucurat sa colaboram cu Alianta Evanghelica Mondiala, care este
partenerul nostru n fiecare stadiu. Liderii AEM subscriu ntru totul att Marturisirii de credinta, ct si
Chemarii la actiune.
Desi vorbim si scriem din perspectiva traditiei evanghelice prezente n Miscarea Lausanne, afirmam
unitatea trupului lui Cristos si recunoastem cu bucurie ca si n alte traditii exista multi ucenici ai
Domnului Isus Cristos. Ne-am bucurat de participarea ca observatori n cadrul ntrunirii de la Cape
Town a ctorva reprezentanti importanti ai unor biserici istorice apartinnd altor traditii si ne
manifestam ncrederea ca Angajamentul de la Cape Town va fi folositor bisericilor din toate traditiile.
Drept urmare prezentam acest angajament ntr-o atitudine de umilinta.
Care sunt sperantele noastre cu privire la Angajamentul de la Cape Town? Nadajduim ca se va vorbi
despre acest text, ca va fi discutat si ca i se va acorda greutatea unei declaratii comune a evanghelicilor
la nivel global; speram ca acest angajament va modela prioritatile slujirii crestine, va ntari liderii de
opinie n spatiul public si va da nastere unor initiative si parteneriate ndraznete.
Cuvntul lui Dumnezeu sa ne lumineze calea, iar harul Domnului Isus Cristos, iubirea Tatalui din ceruri
si comuniunea Duhului Sfnt sa fie cu noi toti.
S. Douglas Birdsall,
Presedinte executiv
Lindsay Brown,
Director international

PREAMBUL
Ca membri ai Bisericii universale a lui Isus Cristos, afirmam cu bucurie dedicarea noastra fata de
Dumnezeul cel viu si fata de planul sau mntuitor mplinit prin Domnul Isus Cristos. De dragul sau, ne
rennoim angajamentul fata de viziunea si de obiectivele Miscarii Lausanne.
Aceasta nseamna doua lucruri:
n primul rnd, ramnem dedicati responsabilitatii de a-l marturisi n toata lumea pe Isus Cristos si
ntreaga sa nvatatura. Primul Congres Lausanne (1974) a fost convocat n vederea misiunii de
evanghelizare a lumii. Printre principalele realizari pe care acest congres le-a oferit Bisericii din ntreaga
lume s-au numarat: (i) Legamntul Lausanne; (2) o noua constientizare asupra numarului grupurilor
etnice la care nu s-a ajuns cu Evanghelia si (iii) o redescoperire a naturii holistice a Evangheliei biblice
si a misiunii crestine. Cel de-al doilea Congress Lausanne, desfasurat n Manila (1989), a dat nastere la
peste 300 de parteneriate strategice n evanghelizarea mondiala, multe dintre acestea implicnd
cooperarea ntre natiuni n diferite parti ale lumii.
Iar n al doilea rnd, ramnem fideli documentelor de baza ale Miscarii: Legamntul de la Lausanne
(1974) si Manifestul de la Manila (1989). Aceste documente exprima ntr-un mod clar adevarurile
esentiale ale Evangheliei biblice si le aplica la misiunea noastra practica, astfel nct acestea sunt
relevante si provocatoare. nsa recunoastem ca nu am fost credinciosi angajamentelor luate n acele
documente, dar recunoastem valoarea lor si dorim sa le mplinim, cautnd sa discernem modul n care
trebuie sa exprimam si sa aplicam adevarul etern al Evangheliei n lumea generatiei noastre, o lume
aflata n continua schimbare.
REALITATILE SCHIMBARII
Aproape tot ce se refera la modul n care traim, gndim si ne raportam unii la altii este ntr-o continua
schimbare. n mod pozitiv sau negativ, simtim impactul globalizarii, al revolutiei digitale si al
instabilitatii puterii economice si politice n lume. Unele dintre aspectele cu care ne confruntam ne
produc durere si neliniste: saracia globala, razboiul, conflictele etnice, boala, criza ecologica si
schimbarile climaterice. Dar exista o schimbare n lumea noastra care constituie un motiv de bucurie, si
anume, cresterea Bisericii lui Cristos la nivel mondial.
Faptul ca al treilea Congres Lausanne s-a desfasurat n Africa este o dovada a acestei realitati. Cel putin
doua treimi dintre crestinii din ntreaga lume se afla n prezent pe continentele aflate pe mapamond la
sud si la est. Structura de participare n cadrul Congresului de la Cape Town a reflectat aceasta enorma
schimbare n configuratia globala a crestinismului n secolul ce a urmat Conferintei Misionare din
Edinburgh, din anul 1910. Ne bucuram de uimitoarea crestere a Bisericii din Africa, ca si de faptul ca
fratii si surorile noastre n Cristos din Africa au gazduit acest congres. n acelasi timp, nu ne-am fi putut
ntlni n Africa de Sud fara sa ne gndim la anii de suferinta din trecut, traiti sub regimul de apartheid.
Asadar, suntem recunoscatori pentru naintarea Evangheliei si pentru dreptatea suverana a lui
Dumnezeu, care lucreaza n istoria contemporana n vreme ce ne luptam cu persistenta mostenire a
raului si a nedreptatii. n aceasta consta dubla misiune si responsabilitate a Bisericii n orice loc.
Misiunea crestina trebuie sa caute solutii pentru realitatile propriei noastre generatii. De asemenea,
trebuie sa nvatam att din ntelepciunea si din greselile, ct si din reusitele si esecurile pe care le
mostenim de la generatiile anterioare. Cinstim si deplngem trecutul, si totodata ne angajam n
confruntarea cu viitorul, n Numele Dumnezeului care tine ntreaga istorie n mna sa.
REALITATI NESCHIMBATE
Dar ntr-o lume care se straduieste sa se reinventeze ntr-un ritm tot mai accelerat, unele lucruri ramn
neschimbate. Aceste adevaruri importante constituie temeiul biblic al angajamentului nostru misionar.
Oamenii sunt pierduti. Conditia umana, n esenta ei, coincide cu cea descrisa n Biblie: n starea
noastra de pacat si razvratire, suntem sub incidenta dreptei judecati a lui Dumnezeu, iar fara
Cristos nu avem nicio speranta.
Evanghelia ne aduce o speranta. Evanghelia nu este un concept aflat n pana de noi idei, ci este
nevoie sa fie comunicata n mod relevant. Ea descrie ce a facut Dumnezeu pentru a mntui
lumea, mai ales prin evenimentele reale ale vietii, mortii, nvierii si domniei lui Isus Cristos. n
Cristos avem nadejdea.
Misiunea Bisericii continua. Misiunea lui Dumnezeu continua pna la marginile Pamntului si
pna la sfrsitul lumii. Va veni ziua cnd mparatiile lumii vor deveni mparatia Dumnezeului
nostru si a lui Cristos, Fiul sau, iar Dumnezeu va locui n noua creatie mpreuna cu poporul lui
rascumparat. Pna atunci, participarea Bisericii la misiunea lui Dumnezeu continua cu acea
bucurie ce nsoteste caracterul urgent al misiunii n noile si captivantele oportunitati ale fiecarei
generatii, inclusiv a celei proprii.
PASIUNEA DRAGOSTEI NOASTRE
Declaratia este formulata ntr-un limbaj al dragostei. Limbajul legamntului este dragostea. Legamintele
biblice, cel vechi si cel nou, sunt expresia harului si a dragostei rascumparatoare manifestate de
Dumnezeu fata de umanitatea pierduta si fata de creatia decazuta. Dragostea si harul lui Dumnezeu
asteapta raspunsul dragostei noastre. Iubirea noastra se manifesta prin ncredere, ascultare si dedicare
plina de pasiune fata de Domnul legamntului nostru. Legamntul Lausanne a definit evanghelizarea ca
fiind actiunea prin care ntreaga Biserica duce Evanghelia completa ntregii lumi. Aceasta continua sa
ne mistuie. Prin urmare, nnoim acel legamnt enuntnd din nou:
Dragostea noastra pentru ntreaga Evanghelie, care este glorioasa veste buna a lui Dumnezeu n
Cristos, pentru toate domeniile creatiei sale, caci ntreaga creatie a fost devastata de pacat si
rautate.
Dragostea noastra fata de ntreaga Biserica, poporul lui Dumnezeu, rascumparat de Cristos din
fiecare natiune de pe Pamnt si din fiecare perioada a istoriei, pentru a mpartasi misiunea lui
Dumnezeu n acest veac si pentru a-l glorifica pe el pe vecie n veacul care va veni.
Dragostea noastra pentru ntreaga lume, aflata att de departe de Dumnezeu si, totusi, att de
apropiata inimii sale, aceasta lume pe care Dumnezeu a iubit-o att de mult, nct a dat pe
singurul sau Fiu pentru mntuirea ei.
Motivati de aceasta dragoste ntreita, ne angajam din nou sa fim Biserica plenara, sa credem, sa
ascultam si sa mpartasim ntreaga Evanghelie si sa mergem n toata lumea pentru a face ucenici din
toate natiunile Pamntului.

PARTEA I
DE DRAGUL DOMNULUI PE CARE L
IUBIM: MARTURISIREA DE CREDINTA DE LA
CAPE TOWN
1. Iubim pentru ca nti Dumnezeu ne-a iubit
Misiunea lui Dumnezeu izvoraste din dragostea lui Dumnezeu. Misiunea poporului lui Dumnezeu
izvoraste din dragostea noastra pentru Dumnezeu si pentru tot ceea ce el iubeste. Evanghelizarea lumii
este revarsarea dragostei lui Dumnezeu catre noi si prin noi. Afirmam ntietatea harului lui Dumnezeu,
la care noi raspundem prin credinta, pe care o demonstram prin ascultarea dragostei. Iubim pentru ca
nti Dumnezeu ne-a iubit si l-a trimis pe Fiul sau ca ispasire pentru pacatele noastre.[1]
A) A-l iubi pe Dumnezeu si pe aproapele tau constituie cea dinti si cea mai importanta porunca, pe care
sunt cladite n ntregime legea si profetii. Dragostea este mplinirea legii, cea dinti n lista roadelor
Duhului. Dragostea este dovada faptului ca suntem nascuti din nou; este asigurarea faptului ca l
cunoastem pe Dumnezeu si, totodata, dovada faptului ca Dumnezeu locuieste n noi. Dragostea este
noua porunca a lui Cristos, care le-a spus ucenicilor sai ca, doar n masura n care mplinesc aceasta
porunca, misiunea lor va fi vizibila si credibila. Dragostea crestina manifestata unii fata de altii este
modul n care Dumnezeul nevazut, care s-a revelat n mod vizibil prin Fiul sau ntrupat, continua sa se
reveleze lumii n mod vizibil. Atunci cnd Pavel se adreseaza unor credinciosi convertiti de curnd,
dragostea apare printre primele aspecte pe care el le discuta cu acestia si la care i ndeamna, alaturi de
credinta si de nadejde. Dragostea ramne nsa cea mai mare dintre toate, deoarece dragostea nu se
sfrseste niciodata.[2]
B) O astfel de dragoste nu este slaba sau sentimentala. ntemeiata pe legamnt, dragostea lui Dumnezeu
este loiala si credincioasa, se daruie, este dezinteresata, puternica si sfnta. De vreme ce Dumnezeu este
dragoste, ntreaga sa fiinta, toate actiunile sale, dreptatea, ct si ndurarea sa, sunt toate pline de
dragoste. Dragostea lui Dumnezeu se rasfrnge asupra ntregii sale creatii. Ni se porunceste sa iubim n
asa fel nct sa reflectam dragostea lui Dumnezeu n acelasi mod. Aceasta nseamna a umbla n voia
Domnului.[3]
C) Astfel, formulnd convingerile si angajamentele noastre n termenii dragostei, raspundem celei mai
solicitante si mai importante provocari biblice:
1. a-l iubi pe Domnul Dumnezeul nostru cu toata inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul si cu toata
puterea noastra;
2. a-l iubi pe aproapele nostru (inclusiv pe strain si pe dusman) ca pe noi nsine;
3. a ne iubi unii pe altii asa cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi n Cristos, si
4. a iubi lumea cu dragostea celui care si-a dat singurul Fiu pentru ca, prin el, lumea sa poata fi
mntuita.[4]
D) O astfel de dragoste este darul lui Dumnezeu turnat n inima noastra, dar totodata este si porunca lui
Dumnezeu, care cere supunerea vointei noastre. O astfel de dragoste nseamna a fi asemenea lui Cristos
nsusi: tari n rabdare, dar si blnzi n smerenie; fermi n mpotrivirea fata de rau, dar si plini de
compasiune fata de cel ce sufera; plini de curaj n suferinta si credinciosi pna la moarte. Modelul
acestei iubiri este viata lui Cristos pe Pamnt, iar etalonul ei este Cristosul nviat n slava.[5]
Afirmam ca o asemenea dragoste plenara biblica ar trebui sa constituie identitatea si trasatura
definitorie a ucenicilor lui Isus. Dorim ca aceasta sa ne defineasca si pe noi ca raspuns al rugaciunii si
poruncii Domnului Isus. Din nefericire, marturisim ca mult prea adesea situatia nu sta asa. De aceea,
ne angajam din nou sa facem tot ceea ce ne sta n putinta pentru a trai, a gndi, a vorbi si a ne
comporta n asa fel nct sa exprimam ceea ce nseamna a umbla n dragoste dragoste pentru
Dumnezeu, dragoste unii fata de altii si dragoste fata de lumea din jur.
2. l iubim pe Dumnezeul cel viu
Dumnezeul nostru pe care l iubim ni se reveleaza n Biblie ca singurul Dumnezeu, viu si vesnic, care
conduce totul n conformitate cu voia sa suverana si n vederea realizarii planului sau mntuitor. n
comuniunea desavrsita a Sfintei Treimi Tatal, Fiul si Duhul Sfnt Dumnezeu este singurul Creator,
Suveran, Judecator si Mntuitor al lumii.[6] De aceea l iubim pe Dumnezeu, multumindu-i pentru locul
pe care l avem n creatie, supunndu-ne providentei sale suverane, ncrezndu-ne n dreptatea sa si
laudndu-l pentru mntuirea pe care a nfaptuit-o pentru noi.
A) l iubim pe Dumnezeu mai mult dect orice ar putea rivaliza cu el. Ni se porunceste sa-l iubim doar
pe Dumnezeul cel viu si sa ne nchinam numai lui. Dar, asemenea Israelului din Vechiul Testament,
ngaduim ca dragostea noastra fata de Dumnezeu sa fie pervertita prin adulterul cu idolii acestei lumi,
fata de dumnezeii celor din jurul nostru.[7] Alunecam n sincretism, lasndu-ne amagiti de multi idoli,
precum lacomia, puterea si succesul, slujind mai degraba lui Mamona dect lui Dumnezeu. Acceptam
ideologiile dominante la nivel politic si economic, fara a le analiza critic din perspectiva Bibliei. Sub
presiunea pluralismului religios, suntem ispititi sa compromitem credinta noastra n unicitatea lui
Cristos. Asemenea poporului Israel, avem nevoie sa auzim glasul profetilor si al lui Isus nsusi, prin care
suntem chemati sa ne pocaim, sa abandonam orice ar putea rivaliza cu Dumnezeu si sa ne ntoarcem,
ntr-o atitudine de ascultare, la dragostea si la nchinarea dedicata doar lui Dumnezeu.
B) l iubim pe Dumnezeu cu pasiune pentru gloria Numelui sau. Cea mai mare motivatie pe care o avem
pentru misiune este aceiasi cu cea care guverneaza nsasi misiunea lui Dumnezeu, si anume ca singurul
Dumnezeu viu si adevarat sa fie cunoscut si glorificat prin ntreaga sa creatie. Acesta este scopul final al
lui Dumnezeu si ar trebui sa fie suprema noastra bucurie.
Daca Dumnezeu doreste ca orice genunchi sa se plece n fata lui Isus si fiecare limba sa-l
marturiseasca, si noi va trebui sa facem asa. Ar trebui sa fim gelosi (asa cum spune uneori Scriptura)
pentru cinstea Numelui sau: ar trebui sa ne ngrijoram atunci cnd el nu este cunoscut, ndurerati atunci
cnd este ignorat, indignati atunci cnd este hulit si n permanenta preocupati si hotarti ca Numelui lui
Dumnezeu sa i se dea cinstea si gloria care i se cuvin. Cea mai nalta dintre motivatiile misionare nu este
nici ascultarea de Marea nsarcinare (n ciuda importantei sale), si nici dragostea fata de cei pacatosi,
care sunt departe de Dumnezeu si care se ndreapta spre pierzare (orict de puternic este acest imbold, n
special atunci cnd ne gndim la mnia lui Dumnezeu), ci mai degraba zelul un zel arzator si plin de
pasiune pentru slava lui Isus Cristos. ...n fata acestui obiectiv suprem al misiunii crestine, toate
motivatiile nedemne se vestejesc si pier.[8] John Stott
Durerea noastra cea mai mare ar trebui sa fie faptul ca Dumnezeul cel viu nu este glorificat n lumea
noastra. Dumnezeului celui viu i se neaga existenta printr-un ateism agresiv. Singurul Dumnezeu
adevarat este nlocuit si deformat n practicile religiilor lumii. Domnul nostru Isus Cristos este prezentat
deformat si eronat la nivel popular, n unele culturi. Iar chipul Dumnezeului revelat biblic este umbrit de
caracterul nominal, de sincretismul si ipocrizia de care se face vinovat crestinismul.
A-l iubi pe Dumnezeu n mijlocul unei lumi care l respinge si l distorsioneaza, impune ca noi sa-l
marturisim pe Dumnezeul nostru cu ndrazneala si smerenie, sa aparam adevarul Evangheliei lui
Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cu putere dar si plini de har si ntr-un spirit de rugaciune, sa ne ncredem
n lucrarea de osndire si de convingere pe care o face Duhul sau cel Sfnt. Ne dedicam unei asemenea
marturii, deoarece daca pretindem ca l iubim pe Dumnezeu, trebuie sa mpartasim cu el aceeasi
prioritate suprema, si anume ca Numele si Cuvntul sau sa fie naltate mai presus de orice.[9]
3. l iubim pe Dumnezeu Tatal
Prin Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu si doar prin el, care este calea, adevarul si viata ajungem sa-l
cunoastem si sa-l iubim pe Dumnezeu ca Tata. Dupa cum Duhul Sfnt marturiseste duhului nostru ca
suntem copiii lui Dumnezeu, tot astfel noi strigam cuvintele cu care s-a rugat Isus: Abba, Tata, si
rostim rugaciunea Tatal nostru, ce ne-a nvatat Isus. Dragostea noastra pentru Isus, dovedita n
ascultarea fata de el, se ntlneste cu dragostea Tatalui fata de noi, atunci cnd Tatal si Fiul vin sa
salasluiasca n noi, ntr-o relatie reciproca de daruire si primire a dragostei.[10] Aceasta relatie intima
este nradacinata adnc n nvatatura biblica.
A) l iubim pe Dumnezeu ca Parinte al poporului sau. Israelul din Vechiul Testament l-a cunoscut pe
Dumnezeu ca Tatal care i-a dat viata, l-a purtat si l-a mustrat, care cerea ascultarea lui, tnjea dupa
dragostea poporului lui si manifesta o iertare plina de compasiune si o dragoste statornica si rabdatoare.
[11] n relatia noastra cu Dumnezeu, Tatal nostru, toate acestea sunt valabile si pentru noi, ca popor al
lui Dumnezeu, n Cristos.
B) l iubim pe Dumnezeu ca Tatal care a iubit att de mult lumea, nct si-a dat singurul sau Fiu pentru
mntuirea noastra. Ct de mare este dragostea Tatalui fata de noi, de vreme ce ajungem sa fim numiti
copiii lui Dumnezeu! Nemaipomenita este dragostea Tatalui, care nu l-a crutat pe singurul sau Fiu, ci l-a
dat pentru noi toti! Dragostea prin care Tatal si daruieste Fiul s-a oglindit n dragostea Fiului, care se
daruieste pe sine. S-a vazut o armonie deplina n voia divina a lucrarii de ispasire savrsita la cruce de
Tatal si de Fiul, prin Duhul cel vesnic. Tatal a iubit lumea si l-a dat pe Fiul sau; Fiul lui Dumnezeu m-a
iubit si s-a dat pe sine nsusi pentru mine. Aceasta unitate dintre Tatal si Fiul, afirmata de Isus nsusi,
si gaseste ecoul n salutul pe care Pavel l foloseste cel mai frecvent: Har si pace voua de la Dumnezeu
Tatal si de la Domnul nostru Isus Hristos, care s-a dat pe sine nsusi pentru pacatele noastre... dupa voia
Dumnezeului nostru si Tatal. A lui sa fie slava n vecii vecilor! Amin.[12]
C) l iubim pe Dumnezeu ca Tata al carui caracter l reflectam si n a carui grija ne ncredem. n
Predica de pe Munte, Isus arata n mod repetat spre Tatal ceresc, prezentat ca modelul si temelia
modului n care actionam. Trebuie sa fim mpaciuitori, deoarece suntem fii lui Dumnezeu. Trebuie sa
facem fapte bune, pentru ca Tatalui nostru sa i se dea slava. Trebuie sa i iubim pe dusmanii nostri,
reflectnd astfel dragostea parinteasca a lui Dumnezeu. Darnicia, rugaciunea si postul nostru trebuie
facute n asa fel nct sa fie vazute doar de Tatal nostru. Trebuie sa i iertam pe altii asa cum Tatal nostru
ne iarta pe noi. Trebuie sa fim lipsiti de teama si sa ne ncredem n purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Printr-un asemenea comportament care izvoraste din caracterul crestin, facem voia Tatalui nostru din
ceruri, n mparatia lui Dumnezeu.[13]
Marturisim ca adesea am neglijat adevarul referitor la identitatea lui Dumnezeu ca Tata si ne-am
privat pe noi nsine de bogatiile relatiei cu el. Ne angajam nca o data sa venim la Tatal prin Isus Fiul
sau: sa primim si sa raspundem dragostei sale parintesti, sa traim n ascultare, acceptnd disciplinarea
sa ca Parinte, sa reflectam caracterul sau parintesc n comportamentul si atitudinea noastra, si sa ne
ncredem n purtarea sa parinteasca de grija, indiferent de circumstantele n care vom ajunge.
4. l iubim pe Dumnezeu Fiul
Dumnezeu i-a poruncit poporului Israel sa-l iubeasca pe DOMNUL Dumnezeu cu o loialitate absoluta.
Si n cazul nostru, a-l iubi pe Domnul Isus Cristos nseamna a afirma cu fermitate ca numai el este
Mntuitor, Domn si Dumnezeu. Biblia ne nvata ca doar Isus nfaptuieste aceleasi actiuni suverane ca
si Dumnezeu. Cristos este Creatorul universului, Crmuitorul istoriei, Judecatorul tuturor popoarelor
si Mntuitorul tuturor celor care l cauta pe Dumnezeu.[14] El este partas identitatii lui Dumnezeu, n
egalitatea si unitatea divina a Tatalui, Fiului si Duhului. Dupa cum Dumnezeu a chemat poporul Israel
sa-l iubeasca, n credinta legamntului, n ascultarea si n marturisirea lui, si noi ne dovedim dragostea
fata de Isus Cristos punndu-ne ncrederea n el, ascultndu-l si facndu-l cunoscut.
A) Noi ne ncredem n Cristos. Noi credem marturia Evangheliilor, potrivit careia Isus din Nazaret este
Mesia, cel ales si trimis de Dumnezeu pentru a mplini misiunea unica ncredintata Israelului n
vremurile Vechiului Testament, aceea de a aduce binecuvntarea mntuirii lui Dumnezeu tuturor
neamurilor, asa cum i-a promis Dumnezeu lui Avraam.
1. n Isus, care a fost zamislit din Duhul Sfnt si nascut din fecioara Maria, Dumnezeu s-a mbracat
cu trupul nostru omenesc si a trait printre noi, fiind pe deplin Dumnezeu si pe deplin om.
2. n timpul vietii sale pe Pamnt, Isus a trait ntr-o desavrsita credinciosie si ascultare fata de
Dumnezeu. El a vestit si a nvatat despre mparatia lui Dumnezeu, si le-a aratat ucenicilor cum
trebuiau sa traiasca sub domnia lui Dumnezeu.
3. Prin lucrarea si prin minunile sale, Isus a anuntat si a dovedit biruinta mparatiei lui Dumnezeu
asupra raului si a puterilor acestuia.
4. Prin moartea sa pe cruce, Isus a luat asupra lui pacatul nostru, platind pretul pentru acesta,
suferind pedeapsa si rusinea, a nvins moartea si puterile ntunericului, si a nfaptuit mpacarea si
rascumpararea ntregii creatii.
5. Prin nvierea sa fizica, Isus a fost ndreptatit si naltat de catre Dumnezeu, a desavrsit si a
dovedit biruinta deplina a crucii si a devenit antemergatorul omenirii rascumparate si a creatiei
restaurate.
6. Dupa urcarea sa la cer, Isus domneste ca Domn asupra ntregii istorii si creatii.
7. La venirea sa, Isus va ndeplini judecata lui Dumnezeu, l va nimici pe Satan, raul si moartea, si
va instaura domnia universala a lui Dumnezeu.
B) Noi ne supunem lui Cristos. Isus ne cheama la ucenicie, la purtarea crucii si la urmarea lui pe calea
lepadarii de sine, a slujirii si a ascultarii. Daca ma iubiti, paziti poruncile Mele a spus el. De ce mi
spuneti Doamne, Doamne si nu faceti ce va poruncesc? Suntem chemati sa traim asa cum a trait Cristos
si sa iubim asa cum a iubit Cristos. A-l marturisi pe Cristos, dar a-i ignora poruncile dovedeste o
imaturitate periculoasa. Isus ne avertizeaza ca multi dintre cei care invoca Numele lui si au lucrari
spectaculoase nsotite de minuni, se vor trezi respinsi de el pentru ca au nfaptuit faradelegea.[15] Noi
tinem seama de acest avertisment al lui Cristos, pentru ca nimeni nu este imun n fata acestui pericol de
temut.
C) Noi l proclamam pe Cristos. Dumnezeu s-a revelat pe deplin si n mod definitiv numai n Cristos si
tot numai prin Cristos a nfaptuit mntuirea lumii. De aceea, noi ngenunchem ca niste ucenici la
picioarele lui Isus din Nazaret, spunndu-i mpreuna cu Petru: Tu esti Cristosul, Fiul Dumnezeului
celui viu si mpreuna cu Toma: Domnul meu si Dumnezeul meu! Desi nu l-am vazut, noi l iubim si
ne bucuram n nadejde, tnjind dupa ziua revenirii sale, cnd l vom vedea asa cum este. Pna n ziua
aceea, proclamam asemenea lui Petru si lui Ioan: n nimeni altul nu este mntuire, caci nu este sub cer
niciun alt Nume dat oamenilor n care trebuie sa fim mntuiti.[16]
Din nou, ne angajam sa-l marturisim pe Isus Cristos si ntreaga sa nvatatura n toata lumea, stiind ca
putem face aceasta doar daca noi nsine traim n ascultare de nvatatura lui.
5. l iubim pe Dumnezeu Duhul Sfnt
l iubim pe Duhul Sfnt, alaturi de Dumnezeu Tatal si de Dumnezeu Fiul n comuniunea Trinitatii. El
este un Duh al misiunii, trimis de Tatal si de Fiul, care, la rndul lor, stau n spatele misiunii, pentru a
sufla viata si putere asupra Bisericii misionare a lui Dumnezeu. Noi ne rugam pentru prezenta Duhului
Sfnt, pe care-l iubim, fiindca fara marturia Duhului privitoare la Cristos, propria noastra marturie este
zadarnica. Fara darurile, calauzirea si puterea Duhului, lucrarea noastra este doar efort omenesc. Iar fara
roadele Duhului, viata noastra putin atragatoare nu poate reflecta frumusetea Evangheliei.
A) n Vechiul Testament observam ca Duhul Sfnt a fost implicat n creatie, n acordarea libertatii si n
nfaptuirea dreptatii, precum si n alegerea si mputernicirea oamenilor pentru diferite slujbe. Profetii
umpluti de Duhul Sfnt asteptau cu nerabdare venirea mparatului si a Slujitorului, a carui persoana si
lucrare aveau sa fie nzestrate cu Duhul lui Dumnezeu. Profetii asteptau, de asemenea, ca vremurile ce
vor veni sa fie marcate de o revarsare a Duhului lui Dumnezeu, care avea sa aduca o noua viata, o
renoita ascultare de Dumnezeu si nzestrari profetice pentru cei ce faceau parte din poporul Domnului,
fie ei tineri sau vrstnici, barbati sau femei.[17]
B) n ziua Cincizecimii, Dumnezeu si-a revarsat Duhul, asa cum promisesera profetii si Isus. Duhul
sfinteniei produce roadele sale n viata credinciosilor, iar cea dinti dintre acestea este ntotdeauna
dragostea. Duhul umple Biserica cu darurile sale, pe care noi le rvnim, ca pe o unealta indispensabila
pentru slujirea crestina. Duhul ne da putere pentru misiune si pentru marea varietate a lucrarilor de
slujire. Duhul ne nzestreaza pentru a putea proclama si pune n practica Evanghelia, pentru a discerne
adevarul, pentru a ne ruga eficient si pentru a nvinge fortele ntunericului. Duhul ne inspira si nsoteste
nchinarea noastra. Duhul i ntareste si i mngie pe ucenicii persecutati sau judecati din pricina
marturiei lor despre Cristos.[18]
C) Prin urmare, implicarea noastra n misiune este zadarnica si lipsita de rod fara prezenta, calauzirea si
puterea Duhului Sfnt. Afirmatia aceasta este adevarata cu privire la toate dimensiunile misiunii:
evanghelizarea, marturisirea adevarului, ucenicia, mpaciuirea, implicarea sociala, transformarea etica,
grija fata de creatie, nvingerea puterilor raului, alungarea duhurilor rele, vindecarea celor bolnavi si
suferinzi, precum si rabdarea persecutiei. Tot ce facem n Numele lui Cristos trebuie sa se desfasoare
sub calauzirea si mputernicirea Duhului Sfnt. Noul Testament arata clar acest fapt n viata Bisericii
primare si n nvatatura apostolilor. El este dovedit si astazi prin rodirea si cresterea bisericilor n care
urmasii lui Isus actioneaza cu ncredere, nsotiti de puterea Duhului Sfnt, depinznd de el si nadajduind
ca el sa lucreze.
Nu exista Evanghelie adevarata sau deplina si nici misiune biblica autentica fara Persoana, lucrarea si
puterea Duhului Sfnt. Ne rugam ca acest adevar biblic sa fie luat tot mai mult n considerare si
experimentarea prezentei sale sa fie o realitate n toate madularele trupului lui Cristos din ntreaga
lume. Suntem nsa constienti de multe abuzuri si de mascarada facuta n Numele Duhului Sfnt, de
numeroasele moduri n care sunt practicate si laudate diverse fenomene care nu sunt darurile Duhului
Sfnt asa cum nvata Noul Testament. Este mare nevoie de un discernamnt sporit, de un avertisment
clar mpotriva nselaciunii, de darea n vileag a manipularii care amageste oamenii ce se slujesc pe ei
nsisi, abuznd de puterea spirituala n vederea mbogatirii necinstite. Mai presus de toate, exista
nevoia profunda de o nvatatura sustinuta si o predicare biblica, nsotite de o rugaciune smerita, cu
scopul echiparii credinciosilor obisnuiti de a ntelege si a se bucura de adevarata Evanghelie,
ajutndu-i sa recunoasca si sa respinga evangheliile false.
6. Iubim Cuvntul lui Dumnezeu
Iubim Cuvntul lui Dumnezeu cuprins n Scripturile Vechiului si Noului Testament, oglindind
desfatarea plina de bucurie a psalmistului, care scria n Tora: Iubesc poruncile tale mai mult dect
aurul O, ct iubesc Legea ta! Primim ntreaga Biblie ca pe Cuvntul lui Dumnezeu, inspirat de
Duhul Sfnt, vestit si scris prin intermediul unor autori umani. Ne supunem lui, recunoscndu-l ca
autoritate unica si suprema, care ne guverneaza crezul si purtarea. Marturisim puterea pe care o are
Cuvntul lui Dumnezeu de a mplini scopul sau mntuitor. Sustinem ca Biblia este Cuvntul scris
suprem al lui Dumnezeu, nefiind depasit de vreo alta revelatie ulterioara, nsa ne bucuram totodata ca
Duhul Sfnt ilumineaza mintea poporului lui Dumnezeu, astfel ca Biblia continua sa transmita adevarul
divin n cuvinte relevante oamenilor din fiecare cultura.[19]
A) Persoana pe care ne-o descopera Biblia. Noi iubim Biblia asa cum iubeste mireasa scrisorile sotului
ei, nu de dragul hrtiei pe care sunt scrise, ci de dragul persoanei care ne vorbeste prin ele. Biblia ne
prezinta identitatea, caracterul, scopurile si actiunile lui Dumnezeu. Ea este marturia de capati
privitoare la Domnul Isus Cristos. Citind-o, l ntlnim plini de bucurie, prin Duhul lui. Dragostea
noastra fata de Biblie este o expresie a dragostei noastre pentru Dumnezeu.
B) Istorisirea pe care ne-o reveleaza Biblia. Biblia prezinta relatarea universala a creatiei, a caderii si a
rascumpararii n istoria omenirii, precum si pe cea a noii creatii. Aceasta naratiune completa ne pune la
dispozitie o conceptie biblica coerenta si ne modeleaza teologia. n centrul acestei relatari se afla
evenimentele mntuitoare culminante ale crucii si nvierii lui Cristos, care constituie esenta Evangheliei.
Aceasta relatare (din Vechiul si din Noul Testament) ne spune cine suntem, care este scopul nostru pe
Pamnt si ncotro se ndreapta destinul nostru. Aceasta istorie a misiunii lui Dumnezeu defineste
identitatea noastra, este motorul misiunii noastre si ne asigura ca finalul se afla n minile lui
Dumnezeu. Aceasta istorisire trebuie sa si faca loc n memoria poporului lui Dumnezeu, sa sustina
nadejdea sa si sa dicteze continutul marturiei sale evangheliste, ca urmare a transmiterii ei din generatie
n generatie. Noi trebuie sa facem Biblia cunoscuta prin toate mijloacele posibile, caci mesajul ei este
destinat tuturor oamenilor de pe Pamnt. De aceea, ne dedicam din nou sarcinii continue de traducere,
de raspndire si de nvatare a scripturilor n toate culturile si limbile, inclusiv n cele care sunt
predominant orale sau nu au o forma scrisa.
C) Adevarul pe care l proclama Biblia. ntreaga Biblie ne nvata tot adevarul pe care Dumnezeu doreste
sa-l cunoastem. Ne supunem lui, recunoscnd ca adevarat si vrednic de ncredere tot ce afirma, caci este
Cuvntul lui Dumnezeu, care nu poate sa minta si care nu va ramne nemplinit. El este lamurit si
ndeajuns pentru descoperirea caii spre mntuire. Este fundamentul pentru explorarea si ntelegerea
tuturor dimensiunilor adevarului lui Dumnezeu.
nsa noi traim ntr-o lume plina de minciuni, n care adevarul este respins. Multe culturi afiseaza un
relativism predominant, care neaga existenta oricarui adevar absolut sau posibilitatea cunoasterii unui
asemenea adevar. Daca iubim Biblia, atunci trebuie sa ne ridicam n apararea adevarurilor proclamate de
ea. Trebuie sa gasim cai noi de a promova autoritatea biblica n toate culturile. Ne dedicam efortului de
a apara adevarul revelatiei lui Dumnezeu, ca mod de exprimare a dragostei noastre fata de Cuvntul lui
Dumnezeu.
D) Trairea pe care o cere Biblia. Cuvntul este n gura ta si n inima ta, ca sa-l mplinesti. Isus si
Iacov ne cheama sa fim mplinitori ai Cuvntului, nu numai ascultatori.[20] Biblia descrie ce fel de viata
trebuie sa caracterizeze credinciosul si comunitatea crestina. ncepnd de la Avraam, continund cu
Moise, cu psalmistii, cu profetii si cu scrierile despre ntelepciune, apoi cu Isus si cu apostolii, nvatam
ca un asemenea mod de viata scriptural include dreptatea, compasiunea, smerenia, integritatea, buna
credinta, puritatea sexuala, generozitatea, bunatatea, lepadarea de sine, ospitalitatea, mpaciuirea, lipsa
razbunarii, facerea binelui, iertarea, bucuria, multumirea si dragostea, mbinate toate ntr-o viata de
nchinare si de credinciosie fata de Dumnezeu.
Marturisim ca pretindem cu usurinta ca iubim Biblia, fara sa iubim viata pe care ne-o cere aceasta:
viata de ascultare practica fata de Dumnezeu, prin Cristos ce are un pret. Cu toate acestea,nimic nu
elogiaza Evanghelia mai elocvent dect o viata transformata si nimic nu o discrediteaza mai tare dect
lipsa consecventei la nivel personal. Noi suntem chemati sa ne purtam ntr-un mod vrednic de
Evanghelia lui Cristos si chiar sa o mpodobim, sporindu-i frumusetea prin trairea noastra
sfnta.[21] De aceea, de dragul Evangheliei lui Cristos, ne dedicam din nou dovedirii dragostei
noastre fata de Cuvntul lui Dumnezeu, crezndu-l si supunndu-ne lui. Nu exista misiune biblica fara
o traire biblica.
7. Iubim lumea lui Dumnezeu
Noi mpartasim dragostea lui Dumnezeu fata de lumea creata de el, iubind tot ce a ntocmit Domnul,
bucurndu-ne de providenta lui Dumnezeu si de dreptatea sa pe care le ntlnim n creatie, proclamnd
vestea buna ntregii creatii si tuturor popoarelor, si tnjind dupa ziua n care Pamntul va fi plin de
cunoasterea slavei lui Dumnezeu, ca fundul marii de apele care-l acopera.[22]
A) Iubim lumea creatiei lui Dumnezeu. Dragostea aceasta nu se limiteaza la o afectiune sentimentala
pentru natura (pe care Biblia nu o porunceste nicaieri) si nici nu se confunda cu o nchinare panteista a
naturii (pe care Biblia o condamna n mod explicit). Ea este mai degraba rezultatul logic al dragostei
noastre pentru Dumnezeu, manifestata prin grija fata de ceea ce-i apartine. Al Domnului este Pamntul
si tot ce cuprinde el. Pamntul este proprietatea Dumnezeului pe care spunem ca-l iubim si-l ascultam.
Suntem interesati de soarta lui pentru simplul motiv ca i apartine celui pe care-l numim Domnul nostru.
[23]
Pamntul este creat, mentinut si rascumparat de Cristos.[24] Nu putem pretinde ca l iubim pe
Dumnezeu, atta timp ct abuzam de ceea ce-i apartine lui Cristos de drept, facnd obiectul creatiei,
rascumpararii si mostenirii sale. Aratam ca ne pasa de Pamnt si i folosim n mod responsabil bogatele-
i resurse fara sa fim motivati de rationamentele lumii seculare, ci de dragul Domnului. Daca Isus este
Domnul ntregului Pamnt, nu putem separa relatia noastra cu el de modul n care actionam vizavi de
planeta noastra, caci proclamarea Evangheliei care afirma: Isus este Domn! nseamna proclamarea
unei Evanghelii care include Pamntul, ntruct domnia lui Cristos se extinde asupra ntregii creatii.
Asadar, grija fata de creatie este legata de domnia lui Cristos.
Aceasta dragoste fata de creatia lui Dumnezeu ne cere sa ne pocaim de aportul nostru la distrugerea, la
irosirea si la poluarea resurselor Pamntului, si de concursul pe care l-am dat idolatriei toxice a
consumului, angajndu-ne grabnic cu o responsabilitate ecologica profetica. i sustinem pe crestinii a
caror chemare speciala este aceea de a proteja mediul prin actiuni concrete, precum si pe cei dedicati
ndeplinirii mandatului de a mplini nevoile umane prin exercitarea responsabila a stapnirii si
administrarii Pamntului. Biblia prezinta scopul rascumparator al lui Dumnezeu cu privire la creatia
nsasi. Luata n ansamblu, misiunea nseamna discernerea, proclamarea si trairea adevarului biblic
potrivit caruia Evanghelia este vestea buna a lui Dumnezeu, adusa prin cruce si prin nvierea lui Cristos,
pentru noi, ca indivizi, si pentru societate si pentru creatie. Toate acestea trei sufera din pricina
pacatului; toate sunt incluse n dragostea si n misiunea rascumparatoare a lui Dumnezeu; toate trebuie
sa faca parte din misiunea comprehensiva a poporului lui Dumnezeu.
B) Iubim lumea cu diferitele ei natiuni si culturi. Dumnezeu a creat dintr-un singur om toate neamurile
care traiesc pe ntreaga fata a Pamntului. Diversitatea etnica este darul lui Dumnezeu manifestat n
creatie, iar el va fi mentinut si n noua creatie, n care va fi eliberat de dezbinarile si de rivalitatea lumii
noastre decazute. Dragostea noastra fata de toate popoarele reflecta promisiunea lui Dumnezeu de a
binecuvnta toate natiunile Pamntului si misiunea lui de a crea pentru sine un popor format din oameni
de toate triburile, limbile, natiunile si popoarele. Suntem chemati sa iubim tot ce a ales Dumnezeu sa
binecuvnteze, iar aceasta include toate culturile. De-a lungul istoriei, lucrarea misionara crestina, desi a
fost ntunecata de esecuri distructive, a jucat un rol important n protejarea si n conservarea culturilor
indigene si a limbii acestora. Dragostea evlavioasa include nsa si discernamntul, caci toate culturile
prezinta nu doar dovezi pozitive ale chipului divin n viata membrilor lor, ci si amprenta negativa a
Satanei si a pacatului. Tnjim sa vedem Evanghelia ntrupata si nradacinata n toate culturile,
rascumparndu-le din interior, asa nct sa poata reflecta slava lui Dumnezeu si plinatatea stralucitoare a
lui Cristos. Asteptam cu nerabdare ca bogatia, slava si splendoarea tuturor culturilor sa fie aduse n
cetatea lui Dumnezeu, rascumparate si purificate de orice pacat, mbogatind astfel noua creatie.[25]
O astfel de dragoste, pentru toate popoarele ne cere sa respingem nenorocirile aduse de rasism si
etnocentrism si sa tratam fiecare grup etnic si cultural cu demnitate si cu respect, datorita valorii lor
pentru Dumnezeu n ceea ce priveste creatia si rascumpararea.[26]
O astfel de dragoste ne cere, de asemenea, sa cautam sa facem Evanghelia cunoscuta fiecarui popor si
fiecarei culturi de pe fata Pamntului. Niciun popor, fie iudeu, fie dintre neamuri, nu este exclus din
Marea Trimitere. Evanghelizarea este actiunea fireasca a inimilor umplute cu dragostea lui Dumnezeu
fata de cei care nu-l cunosc nca. Marturisim cu rusine ca exista nca multe grupuri etnice n lume care
nu au auzit niciodata mesajul iubirii lui Dumnezeu, revelate n Isus Cristos. Ne nnoim angajamentul
care a inspirat de la bun nceput Miscarea Lausanne sa foloseasca toate mijloacele posibile pentru ca
mesajul Evangheliei sa ajunga la toate popoarele.
C) Iubim oamenii saraci si suferinzi din lume. Biblia ne spune ca Domnul este plin de dragoste fata de
tot ce a creat, ca apara pricina celor asupriti, ca-i iubeste pe straini, ca-i hraneste pe cei flamnzi si ca ia
partea orfanilor si a vaduvei.[27] Biblia ne mai arata ca Dumnezeu doreste sa faca toate acestea prin
oameni care sunt dedicati unor asemenea lucrari. Dumnezeu i considera responsabili ndeosebi pe cei
care sunt alesi n societate n functii politice sau judecatoresti,[28] dar porunceste tuturor credinciosilor,
prin lege si prin profeti, prin Psalmi si prin ntelepciunea Bibliei, prin cuvintele lui Isus, ale lui Pavel,
Iacov si Ioan, sa reflecte dragostea si dreptatea lui Dumnezeu, iubindu-i cu fapta pe cei nevoiasi si
facndu-le dreptate.[29]
O astfel de dragoste fata de cei saraci ne cere nu doar sa fim plini de mila si de compasiune, ci si sa le
facem dreptate, dndu-i n vileag si opunndu-ne tuturor celor care-i asupresc si i exploateaza pe saraci.
Nu trebuie sa ne fie teama sa denuntam raul si nedreptatea, oriunde s-ar gasi acestea.[30] Marturisim
cu rusine ca, n aceasta privinta, nu am izbutit sa mpartasim compasiunea lui Dumnezeu, sa ntrupam
dragostea lui, sa reflectam caracterul sau si sa mplinim voia lui. Ne daruim din nou cauzei promovarii
justitiei, incluznd solidaritatea cu cei oprimati si marginalizati, precum si sustinerea acestora.
Recunoastem ca o astfel de lupta mpotriva raului reprezinta o dimensiune a razboiului spiritual, care
poate fi purtat prin biruinta dobndita odata cu rastignirea si cu nvierea, n puterea Duhului Sfnt si prin
rugaciune constanta.
D) i iubim pe semenii nostri ca pe noi nsine. Isus si-a chemat ucenicii sa mplineasca aceasta porunca,
considerata a fi a doua n ordinea importantei, nsa n acelasi capitol si-a adncit cerinta n mod radical,
de la iubeste-l pe strain ca pe tine nsuti la iubeste-l pe vrajmasul tau.[31]
O asemenea dragoste pentru semenii nostri ne cere sa ne purtam fata de toti oamenii asa cum ne nvata
esenta Evangheliei, ascultnd de porunca lui Cristos si urmndu-i exemplul. Aceasta dragoste fata de
semenii nostri include oameni de toate credintele si chiar pe cei care ne urasc, ne ponegresc, ne
prigonesc ori ne ucid. Isus ne-a nvatat sa raspundem minciunilor cu adevarul, celor care ne fac rau cu
fapte pline de bunatate, mila si iertare, violentei si uciderii ucenicilor sai cu spirit de sacrificiu, pentru a
atrage oamenii la el si a frnge lanturile rautatii. Respingem cu tarie raspndirea Evangheliei pe calea
violentei si tentatia de a ne razbuna pe cei ce ne fac rau. O asemenea neascultare ar fi incompatibila cu
exemplul si cu nvatatura lui Cristos si a Noului Testament.[32] n acelasi timp, datoria noastra plina de
dragoste fata de semenii nostri aflati n suferinta ne cere sa cautam sa le facem dreptate, recurgnd la
mijloacele legale si la autoritatile statului, care functioneaza ca slujitori ai lui Dumnezeu pentru
pedepsirea celor nelegiuiti.[33]
E) Lumea pe care nu o iubim. Lumea creatiei lui Dumnezeu a devenit lumea razvratirii omenesti si
satanice mpotriva lui Dumnezeu. Noua ni se porunceste sa nu iubim aceasta lume a dorintelor
pacatoase, a lacomiei si a mndriei omenesti. Marturisim cu parere de rau ca tocmai aceste trasaturi ale
lumii desfigureaza att de des prezenta crestinilor si compromit marturia acestora privitoare la
Evanghelie.[34]
Ne angajam din nou sa nu flirtam cu lumea decazuta si cu pasiunile ei trecatoare, ci sa iubim ntreaga
lume asa cum o iubeste Dumnezeu. De aceea, iubim lumea cu dorinta sfnta ca ntreaga creatie si toate
culturile sa fie rascumparate si nnoite n Cristos, ca poporul lui Dumnezeu din toate natiunile sa fie
strns laolalta, iar distrugerea, saracia si dusmania sa nceteze.
8. Iubim Evanghelia lui Dumnezeu
Ca ucenici ai lui Isus, suntem oameni ai Evangheliei. Esenta identitatii noastre este pasiunea pentru
vestea buna a Scripturii privitoare la lucrarea mntuitoare a lui Dumnezeu, n Isus Cristos. Ne uneste
experienta harului lui Dumnezeu, descoperit n Evanghelie, si motivatia de a face cunoscuta aceasta
Evanghelie a harului pna la marginile Pamntului, prin orice mijloc posibil.
A) Iubim vestea buna, ntr-o lume a vestilor rele. Evanghelia trateaza efectele cumplite ale pacatului, ale
esecului si ale nevoilor omenirii. Oamenii s-au razvratit mpotriva lui Dumnezeu, au respins autoritatea
lui si nu i-au ascultat Cuvntul. n aceasta stare pacatoasa, noi ne-am nstrainat fata de Dumnezeu, unul
de altul si de ordinea instituita de el. Pacatul merita condamnarea din partea lui Dumnezeu. Cei care
refuza sa se pocaiasca si care nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos vor avea ca
pedeapsa o pierzare vesnica de la fata Domnului.[35] Efectele pacatului si puterea raului au afectat
toate dimensiunile personalitatii umane (spirituala, fizica, intelectuala si relationala), au patruns n viata
culturala, economica, sociala, politica si religioasa, n toate culturile si n toate generatiile, de-a lungul
istoriei. Ele au provocat o suferinta nespusa rasei umane si au vatamat creatia lui Dumnezeu. n acest
context ntunecat, Evanghelia aduce, ntr-adevar, o veste foarte buna.
B) Iubim istorisirea relatata de Evanghelie. Evanghelia prezinta evenimentele istorice ale vietii, mortii
si nvierii lui Isus din Nazaret ca pe o veste buna. Ca fiu al lui David, Mesia si mparatul promis, Isus
este singurul prin care Dumnezeu si-a instaurat mparatia si a asigurat mntuirea lumii, facnd posibila
binecuvntarea tuturor natiunilor Pamntului, dupa cum i-a promis lui Avraam. Pavel defineste
Evanghelia afirmnd ca Isus a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; a fost ngropat si a nviat a
treia zi, dupa Scripturi, si s-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece. Evanghelia declara ca, pe cruce,
Dumnezeu a luat asupra lui nsusi, n persoana Fiului sau si n locul nostru, judecata care se cuvenea
pacatului nostru. n acelasi maret act mntuitor, desavrsit si declarat prin nviere, Dumnezeu a cstigat
victoria decisiva asupra Satanei, a mortii si a fortelor raului, ne-a eliberat de sub puterea lor si de teama
fata de ele, pregatind n final nimicirea lor. Dumnezeu a realizat mpacarea credinciosilor si cu sine,
trecnd peste toate barierele si dusmaniile. Dumnezeu si-a mplinit totodata scopul mpacarii cu ntreaga
creatie, iar prin nvierea trupeasca a lui Isus, ne-a daruit primele roade ale noii creatii. Dumnezeu era n
Cristos, mpacnd lumea cu sine.[36] Ce extraordinara este istorisirea Evangheliilor!
C) Iubim confirmarea data de Evanghelie. Daca ne ncredem doar n Cristos suntem una cu el, prin
Duhul Sfnt, si suntem socotiti neprihaniti n Cristos, n fata lui Dumnezeu. Fiind ndreptatiti prin
credinta, avem pace cu Dumnezeu si nu mai suntem judecati; primim iertare pentru pacatele noastre;
suntem nascuti din nou la o nadejde vie, fiind partasi vietii noi a lui Cristos. Suntem nfiati si mpreuna
mostenitori cu Cristos. Devenim cetateni ai poporului cu care Dumnezeu a facut legamnt, membri ai
familiei sale si locasul n care salasluieste Dumnezeu. Asadar, punndu-ne ncrederea n Cristos, avem
siguranta deplina a mntuirii si a vietii vesnice, ntruct mntuirea depinde n definitiv nu de noi nsine,
ci de lucrarea lui Cristos si de promisiunea lui Dumnezeu. Nimic nu va fi n stare sa ne desparta de
dragostea lui Dumnezeu, care este n Isus Cristos, Domnul nostru.[37]Ce clara este promisiunea
Evangheliei!
D) Iubim transformarea pe care o produce Evanghelia. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu ce
transforma vieti si actiuneaza n lumea noastra. Este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecaruia
care crede.[38] Credinta este singurul mijloc prin care putem primi binecuvntarile si siguranta
Evangheliei. nsa credinta mntuitoare nu ramne niciodata singura, ci se poate vedea totdeauna n
ascultarea noastra. Ascultarea crestina este credinta care se manifesta prin dragoste.[39] Noi nu
suntem mntuiti prin faptele bune pe care le savrsim, ci, fiindca am fost mntuiti numai prin har,
suntem ziditi n Cristos ca sa facem fapte bune.[40] Nensotita de fapte, credinta este moarta.[41]
Pavel a vazut transformarea etica pe care o savrseste Evanghelia ca pe o lucrare a harului lui
Dumnezeu, har care a realizat mntuirea la prima venire a lui Cristos si care ne nvata sa ducem o viata
etica, n lumina celei de-a doua veniri.[42] Pentru Pavel, ascultarea de Evanghelie nsemna deopotriva
a ne pune ncrederea n harul lui Cristos si a ne lasa nvatati de acesta.[43] Scopul misiunii lui Pavel era
acela de a aduce la ascultarea credintei toate neamurile.[44] Aceasta terminologie a legamintelor ne
aminteste de Avraam. El a crezut promisiunea lui Dumnezeu, fapt care i-a fost socotit ca neprihanire,
dupa care a ascultat porunca lui Dumnezeu, dovedindu-si credinta. Prin credinta Avraam a
ascultat.[45] Pocainta si credinta n Isus Cristos sunt primii pasi ai ascultarii pe care ni-i cere
Evanghelia. Ascultarea continua de poruncile lui Dumnezeu este modul de viata pe care credinta
prezentata n Evanghelii ne da putere sa-l traim, prin Duhul Sfnt care ne sfinteste.[46] Ascultarea este,
asadar, dovada credintei mntuitoare si roada vie a acesteia. Ascultarea mai este si testul iubirii noastre
fata de Isus. Cine are poruncile mele si le pazeste, acela ma iubeste.[47] Prin aceasta stim ca l
cunoastem, daca pazim poruncile lui.[48] Ce extraordinara este puterea Evangheliei!
9. Iubim poporul lui Dumnezeu
Poporul lui Dumnezeu este format din oameni de toate vrstele si din toate natiunile, pe care Dumnezeu
i-a iubit, i-a ales, i-a chemat, i-a mntuit si i-a sfintit n Cristos, ca sa fie ai lui si sa devina partasi
slavei lui Cristos, ca cetateni ai noii creatii. De aceea, fiind dintre cei pe care Dumnezeu i-a iubit din
vesnicie-n vesnicie si de-a lungul ntregii noastre istorii zbuciumate si razvratite, ni se porunceste sa ne
iubim unii pe altii; caci, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe
altii. Urmati dar pilda lui Dumnezeu Traiti n dragoste, dupa cum si Cristos ne-a iubit si s-a dat pe
sine pentru noi. Dragostea pe care si-o poarta unii altora membrii familiei lui Dumnezeu nu este
optionala, ci este o porunca absoluta. O astfel de dragoste este cea dinti dovada a ascultarii de
Evanghelie, este expresia necesara a supunerii noastre fata de domnia lui Cristos si motorul plin de
forta al misiunii internationale.[49]
A) ndeamnul dragostei la unitate. Porunca data de Isus ucenicilor de a se iubi unii pe altii este legata de
rugaciunea lui ca ei sa fie una. Porunca si rugaciunea deopotriva au un scop misionar: ca lumea sa
creada ca tu [Tatal] m-ai trimis.[50] Dovada cea mai convingatoare cu privire la adevarul Evangheliei
este data atunci cnd credinciosii crestini se unesc n dragoste, dincolo de barierele adnc nradacinate
ale lumii: cele ale rasei, ale culorii, ale sexului, ale clasei sociale, ale starii economice sau ale
apartenentei politice. nsa putine lucruri compromit n mai mare masura marturia noastra ca situatiile n
care crestinii oglindesc si amplifica aceleasi dezbinari ntre ei. Cautam cu prioritate crearea unui nou
parteneriat global n cadrul trupului lui Cristos de pe toate continentele, nradacinat ntr-o profunda
dragoste reciproca, n supunere reciproca si mpartasirea resurselor economice fara ncercarea de a le
controla si fara o dependenta nesanatoasa a unora fata de altii. Urmarim acest obiectiv nu doar ca o
dovada a unitatii noastre n ceea ce priveste Evanghelia, ci si de dragul Numelui lui Cristos si al misiunii
lui Dumnezeu n ntreaga lume.
B) ndemnul dragostei la sinceritate. Dragostea spune adevarul nvaluindu-l n har. Nimeni nu a iubit
poporul lui Dumnezeu mai mult dect profetii lui Israel si Isus nsusi. Cu toate acestea, nimeni nu a
confruntat poporul evreu cu mai multa sinceritate cu adevarul privitor la neajunsurile lui, la idolatria si
la razvratirea lui mpotriva Domnului legamntului. Facnd acestea, ei au chemat poporul lui Dumnezeu
la pocainta, ca sa poata fi iertati si readusi n starea potrivita pentru a sluji misiunii lui Dumnezeu.
Acelasi glas al dragostei profetice trebuie sa se faca auzit si astazi, din acelasi motiv. Dragostea noastra
pentru Biserica lui Dumnezeu sufera din pricina durerii strnite de urtenia care se gaseste printre noi si
care desfigureaza chipul Domnului nostru drag, Isus Cristos, ascunzndu-i frumusetea tocmai de ochii
lumii care are disperata nevoie sa ajunga la el.
C) Dragostea ndeamna la solidaritate. Iubirea pe care ne-o purtam unii altora include ndeosebi grija
fata de cei care sunt prigoniti si nchisi din pricina credintei si a marturiei lor. Daca un madular al
trupului sufera, toate sufera mpreuna cu el. Noi suntem, asemeni lui Ioan, partasi la necaz, la mparatie
si la rabdarea n Isus Cristos.[51] Ne angajam sa sustinem madularele trupului lui Cristos aflate n
suferinta n ntreaga lume, prin raspndirea de informatii despre starea lor, prin rugaciune, prin pledarea
cauzei lor si prin alte moduri de sprijin. Vedem atitudinea aceasta nu doar ca pe o dovada a milei
noastre, ci si ca pe o expresie a dorintei de a nvata ce poate transmite Biserica ce sufera acelor madulare
ale trupului lui Cristos care nu au parte de aceleasi ncercari. Cunoastem avertismentul potrivit caruia
Biserica pe care bunastarea si autosuficienta o fac sa se simta n largul ei s-ar putea, asemeni celei din
Laodicea, sa fie biserica pe care Isus o descrie ca fiind oarba fata de propria saracie si n pragul careia el
nsusi se simte ca un strain.[52]
Isus si cheama ucenicii sa formeze n mijlocul tuturor popoarelor o singura familie, n a carei partasie
toate barierele pacatoase sa fie nlaturate prin harul mpacarii sale. Aceasta Biserica este o comunitate
a harului, a ascultarii si a dragostei, n comuniune cu Duhul Sfnt, n care atributele slavite ale lui
Dumnezeu si trasaturile pline de har ale lui Cristos sunt reflectate, iar ntelepciunea felurita a lui
Dumnezeu este manifestata. Ca cea mai vie expresie actuala a mparatiei lui Dumnezeu, Biserica,
reprezinta comunitatea celor mpacati, care nu mai traiesc pentru ei nsisi, ci pentru Mntuitorul care i-
a iubit si care s-a daruit pe sine pentru ei.
10. Iubim misiunea lui Dumnezeu
Suntem dedicati misiunii mondiale, care este esentiala pentru modul n care l ntelegem pe Dumnezeu,
Biblia, Biserica, istoria omenirii si viitorul. ntreaga Scriptura nfatiseaza misiunea lui Dumnezeu de a
aduce toate lucrurile din cer si de pe Pamnt n unitate, sub domnia lui Cristos, mpacndu-le cu sine
prin sngele crucii sale. Pentru ndeplinirea acestei misiuni, Dumnezeu va transforma creatia zdrobita
de pacat si de rautate ntr-o noua creatie, n care nu va mai exista pacat sau blestem. Dumnezeu si va
mplini promisiunea facuta lui Avraam de a binecuvnta toate natiunile Pamntului, prin Evanghelia
lui Isus, Mesia, samnta lui Avraam. Dumnezeu va transforma lumea divizata a neamurilor mprastiate
pe Pamnt, aflate sub judecata lui Dumnezeu, dndu-le nfatisarea unei noi omeniri, rascumparate prin
sngele lui Cristos si formata din oameni din orice neam si de orice limba, care se vor uni pentru a se
nchina Dumnezeului si Mntuitorului nostru. Domnul va pune capat domniei mortii, a coruptiei si a
violentei, odata cu revenirea lui Cristos, pentru instaurarea stapnirii lui vesnice, care va fi una a
vietii, a dreptatii si a pacii. Atunci Dumnezeu, Emanuel, va locui printre noi, iar mparatia lumii va
deveni mparatia Domnului nostru si a Cristosului sau, care va domni n ea pentru vesnicie.[53]
A) Participarea noastra la mplinirea misiunii lui Dumnezeu. Dumnezeu si cheama poporul sa fie
partas misiunii sale. Prin Isus Mesia, Biserica formata din oameni din toate natiunile asigura
continuitatea poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Noi am fost chemati alaturi de acesta,
prin Avraam, si am fost nsarcinati sa fim o binecuvntare si o lumina pentru popoare. Ca si ei, trebuie
sa fim modelati si nvatati, cu ajutorul legii si al profetilor, sa alcatuim o comunitate n care sa
salasluiasca sfintenia, compasiunea si dreptatea, ntr-o lume a pacatului si a suferintei. Noi am fost
rascumparati prin crucea si prin nvierea lui Isus Cristos, iar apoi am fost mputerniciti de catre Duhul
Sfnt sa fim martorii celor nfaptuite de Dumnezeu n Cristos. Biserica exista pentru a se nchina lui
Dumnezeu, pentru a-l slavi ntreaga vesnicie si pentru a lua parte la misiunea transformatoare pe care o
desfasoara Dumnezeu n cursul istoriei. Misiunea noastra deriva n ntregime din cea a lui Dumnezeu,
vizeaza toata creatia lui si se ntemeiaza pe victoria rascumparatoare de la cruce. Acesta este poporul
caruia i apartinem, a carui credinta o marturisim si a carui misiune o mpartasim.
B) Caracterul integral al misiunii noastre. Sursa misiunii noastre este ceea ce a nfaptuit Dumnezeu n
Cristos pentru rascumpararea ntregii lumi, asa cum este revelat n Scriptura. Sarcina noastra n
domeniul evanghelizarii este de a face aceasta veste buna cunoscuta tuturor popoarelor. Contextul
misiunii noastre este lumea n care traim, lumea pacatului, a suferintei, a nedreptatii, a dezordinii
creatiei, n care Dumnezeu ne trimite sa iubim si sa slujim de dragul lui Cristos. Prin urmare, misiunea
noastra trebuie sa reflecte integrarea evanghelizarii si implicarea noastra n lume, ambele fiindu-ne
poruncite si motivate de revelatia plenara a Evangheliei lui Dumnezeu.
Evanghelizarea este proclamarea lui Cristos, cel nfatisat de istorie si de Scriptura ca Mntuitor si
Domn, pentru a-i convinge pe oameni sa vina la el n mod personal si sa fie mpacati cu Dumnezeu
Rezultatele evanghelizarii includ ascultarea de Cristos, integrarea n Biserica sa si slujirea responsabila
n lume Afirmam ca evanghelizarea si implicarea socio-politica sunt deopotriva componente ale
datoriei noastre crestine, caci ambele constituie expresia integrala a doctrinei noastre referitoare la
Dumnezeu si la omenire, la dragostea fata de semeni si la ascultarea fata de Isus Cristos Mntuirea pe
care o proclamam ar trebui sa ne transforme n sfera tuturor responsabilitatilor noastre personale si
sociale. Credinta fara fapte este moarta.[54]
Proclamarea si demonstrarea Evangheliei se face printr-o misiune completa. Nu este vorba doar de
simplul fapt de a mbina evanghelizarea cu implicarea sociala, ci misiunea integrala face ca proclamarea
noastra sa aiba consecinte sociale, n vreme ce adresam oamenilor chemarea la iubire si la pocainta n
toate domeniile vietii lor. Ca urmare, implicarea noastra sociala are consecinte n sfera evanghelizarii, n
timp ce marturisim oamenilor harul transformator al lui Cristos. Daca ignoram lumea, tradam Cuvntul
lui Dumnezeu, care ne trimite n mijlocul ei ca mesageri ai mntuirii. Daca ignoram Cuvntul lui
Dumnezeu, nu avem ce oferi lumii.[55]
Ne angajam n slujba exercitarii integrale si dinamice a tuturor dimensiunilor misiunii la care
Dumnezeu cheama Biserica sa.
Dumnezeu ne porunceste sa facem cunoscute tuturor natiunilor adevarul revelatiei sale si
Evanghelia harului mntuitor al lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, chemnd toti oamenii la
pocainta, credinta, botez si ucenicie nsotita de ascultare.
Dumnezeu ne porunceste sa oglindim caracterul sau prin grija plina de compasiune fata de cei
nevoiasi, demonstrnd totodata valorile si puterea mparatiei lui Dumnezeu, n lupta pentru
dreptate si pace, si n grija fata de creatia lui Dumnezeu.
Ca raspuns la dragostea nemarginita a lui Dumnezeu, aratata fata de noi n Cristos, si ca urmare a
preaplinului iubirii noastre fata de el, ne rededicam pe noi nsine, cu ajutorul Duhului Sfnt, sa
ascultam pe deplin tot ce ne porunceste Dumnezeu, cu lepadare de sine, cu smerenie, cu bucurie si
curaj. nnoim acest legamnt cu Domnul, cu cel pe care-l iubim fiindca el ne-a iubit nti.

PARTEA II
DE DRAGUL LUMII CAREIA I
SLUJIM: CHEMAREA LA ACTIUNE DE LA
CAPE TOWN
INTRODUCERE
Legamntul nostru cu Dumnezeu uneste dragostea cu ascultarea. Dumnezeu se bucura sa vada lucrarea
noastra, ca rezultat al credintei, si truda noastra determinata de dragoste,[56] caci noi suntem
lucrarea lui si am fost ziditi n Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai
dinainte, ca sa umblam n ele.[57]
Ca membri ai Bisericii lui Isus Cristos din ntreaga lume, am cautat sa ascultam glasul lui Dumnezeu,
prin Duhul Sfnt. Am ascultat vocea lui, care a razbatut din Cuvntul sau scris n expunerea din Efeseni
si din glasul alesilor lui din lumea larga. Cele sase teme majore ale Congresului nostru ne ofera cadrul
necesar pentru a discerne provocarile cu care se confrunta Biserica lui Cristos de pe ntregul glob,
precum si prioritatile noastre pentru viitor. Nu vrem sa sugeram ca Biserica ar trebui sa se limiteze doar
la aceste angajamente ori ca pretutindeni prioritatile sunt identice.
IIA. Marturisirea adevarului lui Cristos ntr-o lume pluralista,
globalizata
1. Adevarul si persoana lui Cristos
Isus Cristos este adevarul ntregului univers. Fiindca Isus este adevarul, adevarul n Cristos este (i) att
personal, propozitional, (ii) universal, ct si contextual, (iii) ultim, si actual.
A) Ca ucenici ai lui Cristos, suntem chemati sa fim oameni ai adevarului.
1. Noi trebuie sa traim adevarul. A trai adevarul nseamna a oglindi chipul lui Isus, prin care slava
Evangheliei este revelata mintilor orbite de pacat. Oamenii vor vedea adevarul pe chipul celor
care si traiesc viata pentru Isus, n credinciosie si n dragoste.
2. Noi trebuie sa proclamam adevarul. Proclamarea verbala a adevarului Evangheliei ramne
esentiala pentru misiunea noastra. Aceasta nu poate fi separata de trairea adevarului. Faptele si
cuvintele trebuie sa mearga mna n mna.
B) i ndemnam pe liderii bisericilor, pe pastori si pe evanghelisti sa predice si sa-i nvete pe oameni
Evanghelia deplina prezentata n Scripturi, aidoma lui Pavel, subliniind scopul si adevarul ei cosmic.
Trebuie sa nfatisam Evanghelia nu doar ca pe o posibilitate individuala de a ajunge la mntuire sau ca
pe o solutie mai buna pentru nevoile oamenilor dect cele oferite de alti zei, ci ca pe planul lui
Dumnezeu pentru ntregul univers, n Cristos. Uneori, oamenii vin la Isus pentru mplinirea unei nevoi
personale, dar apoi ramn alaturi de Cristos, cnd descopera ca el este adevarul.
2. Adevarul si provocarea pluralismului
Pluralismul cultural si religios este o realitate pe care crestinii din Asia, de exemplu, au trait-o de secole.
Fiecare dintre diferitele religii existente acolo afirma ca detine calea adevarului. Cele mai multe vor
cauta sa respecte pretentiile celorlalte credinte ca ar detine adevarul si convietuiesc cu celelalte. nsa
pluralismul postmodern, relativist, este diferit. Ideologia lui nu lasa loc unui adevar absolut sau
universal. n vreme ce tolereaza pretentiile altora ca ar detine adevarul, le considera nimic altceva dect
niste perspective culturale. (Pozitia adoptata de pluralism se submineaza singura, ntruct afirma ca
singurul adevar absolut este acela ca nu exista un adevar absolut.) acest tip de pluralism promoveaza
toleranta ca fiind valoarea suprema, nsa poate mbraca forme despotice n tari n care scena publica
este dominata de o ideologie seculara ori de o forma agresiva de ateism.
A) Tnjim sa vedem o dedicare sporita n munca dificila din sfera apologeticii. Aceasta trebuie sa se
desfasoare pe doua niveluri:
1. Trebuie sa-i identificam, sa-i echipam si sa ne rugam pentru cei care se pot angrena n
dezbaterile cele mai nalte din punct de vedere intelectual, pentru a prezenta si apara adevarul
biblic pe scena publica.
2. i ndemnam pe liderii bisericilor si pe pastori sa nzestreze toti credinciosii cu curajul si cu
abilitatile necesare de a prezenta adevarul cu o relevanta profetica, n conversatiile publice de zi
cu zi, implicndu-se astfel n orice aspect al culturii n care traiesc.
3. Adevarul si locul de munca
Biblia prezinta adevarul lui Dumnezeu referitor la munca omului ca parte integranta a scopului sau legat
de creatie. Biblia aduce ansamblul vietii noastre profesionale n sfera lucrarii crestine, n vreme ce-l
slujim pe Dumnezeu potrivit chemarii noastre specifice. n contradictie cu aceasta, conceptul fals al
prapastiei dintre sacru si secular a patruns si n modul de gndire si actiune al Bisericii. Aceasta
separare afirma ca activitatea religioasa i apartine lui Dumnezeu, iar activitatile de alta natura nu.
Majoritatea crestinilor si petrec cea mai mare parte a timpului desfasurnd o munca pe care s-ar putea
sa o considere de mica valoare spirituala (asa-numita munca seculara). nsa Dumnezeu este Domn peste
ntreaga noastra viata. Orice faceti sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru
oameni,[58] spunea Pavel sclavilor crestini ce munceau pentru un stapn pagn.
n ciuda oportunitatilor uriase de a evangheliza si de a promova transformarea la locul de munca, acolo
unde crestinii adulti au cele mai multe relatii cu necrestinii, putine biserici au viziunea echiparii
membrilor lor pentru a fructifica aceasta ocazie. Nu am izbutit sa privim munca n sine ca pe un aspect
important din punct de vedere biblic, dupa cum nu am izbutit nici sa aducem ntreaga noastra viata sub
domnia lui Cristos.
A) Consideram ca distinctia dintre sacru si secular este un obstacol major n calea mobilizarii tuturor
copiilor lui Dumnezeu n misiunea lui si i chemam pe crestinii din ntreaga lume sa respinga ipotezele
nebiblice ale acesteia si sa se opuna efectelor ei vatamatoare. Contestam tendinta de a vedea lucrarea
crestina si misiunea (locala si transculturala) caznd cu precadere n sarcina slujitorilor si a misionarilor
platiti de biserici, care reprezinta un procent minuscul din numarul membrilor trupului lui Cristos.
B) i ncurajam pe toti credinciosii sa accepte si sa afirme ca lucrarea si misiunea lor zilnica se
desfasoara oriunde Dumnezeu i-a chemat sa munceasca. i provocam pe pastorii si pe liderii bisericilor
sa sustina oamenii n privinta aceasta, att n slujirea desfasurata n cadrul comunitatii, ct si a celei de la
locul de munca, echipndu-i pe sfinti n vederea lucrarii de slujire, n fiecare domeniu al vietii lor.
C) Trebuie sa depunem eforturi intense pentru a pregati ntreg poporul lui Dumnezeu sa adopte modelul
uceniciei extinse la nivelul ntregii vieti, adica sa traiasca, sa gndeasca, sa munceasca si sa vorbeasca
avnd o perspectiva biblica asupra lumii si ntr-un mod eficient sub aspectul scopului lui misionar, n
orice loc sau circumstanta a vietii si a muncii lui de fiecare zi.
Crestinii cu diferite abilitati sau meserii, implicati n diverse afaceri, avnd diferite profesii pot merge
adesea n locuri n care plantatorii traditionali de biserici sau evanghelistii nu au acces. Ceea ce fac la
locul de munca acesti fauritori de corturi sau oameni implicati n domeniul afacerilor, trebuie pretuit
ca un aspect al lucrarii crestine a bisericilor locale.
D) i ndemnam pe liderii bisericilor sa nteleaga impactul strategic al lucrarii desfasurate la locul de
munca si sa-i mobilizeze, echipeze si trimita pe membrii bisericii ca misionari acolo unde muncesc, att
n cadrul propriei comunitati locale, ct si n tari care sunt nchise pentru formele traditionale de
marturisire a Evangheliei.
E) i ndemnam pe liderii lucrarilor misionare sa integreze pe deplin conceptul fauririi de corturi n
strategia misionara globala.
4. Adevarul si mass media globalizata
Ne angajam sa ne raportam ntr-un mod creativ si dintr-o perspectiva critica nnoita la mass media si la
tehnologie, ca parte a promovarii adevarului lui Cristos n cultura noastra dominata de mijloacele de
informare n masa. Trebuie sa facem aceasta n calitate de ambasadori ai adevarului, harului, dragostei,
pacii si dreptatii lui Dumnezeu.
Identificam urmatoarele nevoi majore:
A) Constientizarea prin mass media: pentru a-i ajuta pe oameni sa discearna ce comunica media si
perspectiva asupra lumii care sta n spatele mesajelor media. Mass media poate fi neutra si uneori chiar
binevoitoare fata de Evanghelie. nsa, uneori, este folosita pentru a promova pornografia, violenta si
lacomia. ncurajam pastorii si bisericile sa abordeze deschis aceste chestiuni si sa-si nvete si sa-si
ndrume credinciosii cum sa faca fata unor asemenea presiuni si ispite.
B) Prezenta n mass media: pentru a promova modele crestine autentice si credibile n domeniul
audiovizualului, prezentnd aceasta cariera ca pe un mijloc important de a exercita influenta lui Cristos.
C) Lucrari crestine n domeniul mass media: pentru a dezvolta folosirea creativa, combinata si
interactiva a mijloacelor mass media traditionale, vechi si noi, n vederea comunicarii mesajului
Evangheliei lui Cristos n contextul unei perspective biblice holistice.
5. Rolul adevarului si a artelor n misiune
Noi suntem nzestrati cu darul creativitatii, fiindca purtam chipul lui Dumnezeu. Arta, sub diversele ei
forme, este o parte integranta a ceea ce facem noi, ca oameni, si poate reflecta ntr-o anumita masura
frumusetea si adevarul lui Dumnezeu. Cnd si folosesc abilitatile asa cum se cuvine, artistii sunt
mesageri ai adevarului; de aceea, artele reprezinta un mod important de a transmite adevarul
Evangheliei. Teatrul, dansul, literatura, muzica si imaginile vizuale pot exprima att realitatea decaderii
noastre, ct si speranta emanata de Evanghelie, ca toate se vor nnoi.
n domeniul misiunii, artele reprezinta o resursa neexplorata. ncurajam n mod activ o implicare mai
mare a crestinilor n domeniul artelor.
A) Tnjim sa vedem Biserica folosind cu elan artele n contextul misiunii, n toate culturile prin:
1. readucerea artei n viata de credinta a comunitatii crestine, ca element valid si pretios al chemarii
noastre la ucenicie;
2. sustinerea celor nzestrati cu daruri artistice, ndeosebi a fratilor si a surorilor n Cristos, asa nct
acestia sa poata propasi n lucrarea lor;
3. folosirea artelor ca pe un mediu plin de ospitalitate, n care sa putem sa l cunoastem pe
aproapele nostru;
4. respectarea diferentelor culturale si sustinerea exprimarilor artistice autohtone.

6. Adevarul si tehnologiile de ultima ora
Secolul nostru este cunoscut sub numele de secolul bio-tehnologiei, fiind caracterizat de progresul
nregistrat n sfera tehnologiilor de ultima ora (bio-tehnologia, tehnologia informatica/digitala, nano-
tehnologia, realitatea virtuala, inteligenta artificiala si robotica). Aceasta are implicatii profunde asupra
Bisericii si a misiunii, ndeosebi cu privire la adevarul biblic referitor la ce nseamna a fi om. Este
nevoie sa promovam raspunsuri crestine autentice si totodata sa furnizam raspunsuri practice n sfera
politicilor publice, sa ne asiguram ca tehnologia nu este folosita pentru a manipula, distorsiona si
distruge umanitatea, ci pentru a proteja si a-i mplini mai bine rolul, ca oameni creati de Dumnezeu dupa
chipul sau. Ne adresam:
A) Liderilor bisericilor locale, chemndu-i sa (i) ncurajeze, sa sustina si sa ceara informatii acelor
membri ai congregatiei care sunt specialisti n domeniul stiintific, al tehnologiei, al sanatatii si al
politicii, si (ii) sa prezinte credinciosilor preocupati de studiul teologic nevoia implicarii crestinilor n
aceste domenii de activitate.
B) Seminariilor, chemndu-le sa includa aceste aspecte n programa lor scolara, pentru ca viitorii lideri
ai Bisericii si cei implicati n educatia crestina sa-si poata forma un punct de vedere crestin, informat si
echilibrat, cu privire la noile tehnologii.
C) Teologilor si crestinilor prezenti n conducerea tarii, n sfera afacerilor, a educatiei si a tehnologiei,
chemndu-i sa formeze grupuri consultative nationale sau regionale, ori parteneriate menite sa dezbata
problema noilor tehnologii si sa-si faca auzit glasul n vederea modelarii politicii privitoare la acest
domeniu, promovnd un punct de vedere biblic si relevant.
D) Tuturor comunitatilor crestine locale, chemndu-le sa dea dovada de respect fata de unica demnitate
si sanctitate a vietii umane, aratnd un interes practic si holistic n acest sens, integrnd aspectele fizice,
emotionale, relationale si spirituale ale umanitatii noastre create de Dumnezeu.
7. Adevarul si scena publica
Sferele ntrepatrunse ale guvernarii, afacerilor si domeniului universitar exercita o puternica influenta
asupra valorilor fiecarei natiuni si, n termeni omenesti, definesc libertatea Bisericii.
A) i ndemnam pe urmasii lui Cristos sa se implice n mod activ n aceste sfere, att n domeniul
activitatilor publice, ct si n cel al initiativei private, pentru a modela valorile societatii si a influenta
dezbaterile publice. ncurajam sprijinul n favoarea scolilor si a universitatilor care l au n centru pe
Cristos, promovnd excelenta la nivel academic si adevarul biblic.
B) Coruptia este condamnata de Biblie. Ea submineaza dezvoltarea economica, distorsioneaza procesul
decizional corect si distruge coeziunea sociala. Coruptia nu lipseste din nici o tara. i chemam pe crestini
si ndeosebi pe ntreprinzatorii tineri ca, la locul de munca, sa caute solutii creative pentru a se mpotrivi
ct mai eficient acestui flagel.
C) ndemnam cadrele didactice crestine tinere sa ia n calcul alegerea unei cariere pe termen lung n
cadrul unei universitati seculare, pentru (i) a preda si (ii) pentru a-si prezenta disciplina lor dintr-o
perspectiva crestina, influentnd n felul acesta domeniul lor. Nu se poate sa neglijam mediul academic.
[59]
IIB. Promovarea pacii lui Cristos n lumea noastra dezbinata si zdrobita
1. Pacea adusa de Cristos
mpacarea cu Dumnezeu nu poate fi separata de mpacarea oamenilor unul cu altul. Cristos, care este
pacea noastra, a adus pacea prin cruce si a predicat pacea n lumea dezbinata a iudeilor si a neamurilor.
Unitatea poporului lui Dumnezeu este deopotriva o realitate (din doi a facut unul) si un deziderat
(cautati sa pastrati unitatea Duhului, prin legatura pacii). Planul lui Dumnezeu pentru cuprinderea
ntregii creatii n Cristos prinde contur n cadrul reconcilierii etnice din snul noii omeniri, rascumparate
de Dumnezeu. Aceasta este puterea Evangheliei, asa cum i s-a promis lui Avraam.[60]
Afirmam ca, desi iudeii nu erau straini de legamintele si de promisiunile lui Dumnezeu, n sensul n care
descrie Pavel situatia neamurilor, ei au nevoie de mpacarea adusa de Dumnezeu, prin Mesia Isus. Pavel
spune ca nu este nici o deosebire ntre iudei si neamuri n ce priveste pacatul, dupa cum nu este nici n
ce priveste mntuirea. Si unii, si altii au acces la Dumnezeu Tatal numai datorita crucii, printr-un singur
Duh.[61]
A) Continuam, asadar, sa afirmam cu tarie nevoia ca ntreaga Biserica sa mpartaseasca vestea buna ca
Isus este Mesia, Domnul si Mntuitorul poporului evreu. Si, n spiritul capitolelor 14 si 15 din Romani,
ndemnam credinciosii dintre neamuri sa-i accepte, sa-i ncurajeze si sa se roage pentru credinciosii
evrei mesianici, cu privire la marturia lor propriului popor.
mpacarea cu Dumnezeu si a noastra unii cu altii este, de asemenea, fundamentul si motivatia cautarii
dreptatii pe care o cere Domnul si fara de care, dupa cum spune el, nu poate exista pacea. Reconcilierea
adevarata si de durata impune recunoasterea pacatului trecut si prezent, pocainta naintea lui Dumnezeu,
marturisirea n fata celui vatamat, cautarea si primirea iertarii. Ea mai include totodata angajamentul
Bisericii de a cauta dreptatea si remedierea situatiei, cnd este cazul, pentru cei care au fost victimele
violentei si ale asupririi.
B) Tnjim sa vedem Biserica lui Cristos din ntreaga lume, care i cuprinde pe cei ce au fost mpacati cu
Dumnezeu, traind n fapt aceasta mpacare a unora cu altii si dedicndu-se sarcinii si efortului de a
promova mpaciuirea biblica, n Numele lui Cristos.
2. Pacea lui Cristos n snul conflictelor etnice
Diversitatea etnica este darul si planul lui Dumnezeu pentru creatie.[62] Aceasta s-a degradat datorita
pacatului si mndriei omului, a caror urmare a fost confuzia, vrajba, violenta si razboiul dintre popoare.
nsa diversitatea etnica va continua si n cadrul noii creatii, n care oameni din toate neamurile si de toate
limbile se vor uni, alcatuind poporul rascumparat al lui Dumnezeu.[63] Marturisim ca deseori nu am luat
n serios si nu am pretuit identitatea etnica n cadrul creatiei si rascumpararii, asa cum o face Scriptura.
Nu am acordat respectul cuvenit identitatii etnice a altora si am ignorat ranile adnci provocate pe
termen lung de aceasta lipsa de respect.
A) i ndemnam pe pastorii si pe liderii bisericilor sa dea o nvatatura biblica n ce priveste diversitatea
etnica. Suntem chemati sa prezentam n termeni pozitivi identitatea etnica a tuturor membrilor bisericii.
Trebuie nsa, sa aratam ca tendintele determinate de etnia noastra sunt afectate de pacat si sa spunem
credinciosilor ca identitatea etnica a fiecaruia este subordonata identitatii noastre rascumparate, definite
de noua natura omeneasca nradacinata n Cristos, prin cruce.
Plini de durere si rusine recunoastem complicitatea crestinilor n unele dintre cele mai distrugatoare
mprejurari marcate de violenta si opresiune etnica, precum si tacerea regretabila a unei mari parti a
Bisericii, cnd asemenea conflicte survin. Printre acestea enumeram istoria si mostenirea rasismului si a
sclaviei populatiei de culoare, holocaustul mpotriva evreilor, apartheidul, purificarea etnica, violenta
sectara dintre diferite grupari crestine, decimarea populatiilor indigene, violenta interreligioasa, politica
si etnica, suferinta populatiei palestiniene, opresiunea sistemului de caste si genocidul tribal. Crestinii
care, prin actiunea sau prin pasivitatea lor, contribuie la decaderea lumii noastre, submineaza n mod
grav marturia noastra cu privire la Evanghelia pacii. De aceea:
B) De dragul Evangheliei, plngem si chemam crestinii la a se pocai de participarea la violente etnice,
de savrsirea nedreptatii sau a opresiunii. i chemam, de asemenea, la pocainta pentru desele situatii n
care crestinii au fost complici acestor rele prin tacerea, apatia sau pretinsa lor neutralitate, ori prin
justificarea teologica gresita.
Acolo unde Evanghelia nu este adnc nradacinata, provocnd si transformnd perspectiva asupra lumii,
a sistemului ntemeiat pe nedreptate, atunci cnd va surveni criza, aderenta la crestinism va fi lepadata
ca o haina nedorita, iar oamenii se vor ntoarce la modul lor vechi de a gndi si de a actiona.
Evanghelizarea fara ucenicie sau trezirea fara supunerea deplina fata de poruncile lui Cristos nu sunt
numai deficitare, ci chiar periculoase.
Tnjim dupa ziua n care Biserica va fi cel mai extraordinar model de reconciliere etnica si cel mai activ
sustinator al solutionarii conflictelor.
O astfel de aspiratie, nradacinata n Evanghelie, ne cheama sa:
C) Acceptam plinatatea puterii de reconciliere a Evangheliei si sa o transmitem la rndul nostru ca
atare. Aceasta include o ntelegere biblica deplina a rascumpararii, adica a faptului ca Isus nu a purtat
pacatul nostru pe cruce doar pentru a ne mpaca pe noi cu Dumnezeu, ci a si nimicit dusmania dintre noi,
pentru a ne mpaca unii cu altii.
D) Adoptam un mod de viata care sa oglindeasca reconcilierea. n termeni practici, aceasta este
dovedita atunci cnd crestinii:
1. si iarta prigonitorii, avnd totodata curajul sa se ridice n numele altora mpotriva nedreptatii.
2. si ofera ajutorul si ospitalitatea semenilor aflati n cealalta tabara si n cazul unui conflict iau
initiativa de a depasi barierele pentru a cauta reconcilierea.
3. Continua sa-l marturiseasca pe Cristos n mprejurari marcate de violenta, mai degraba gata sa
sufere si chiar sa moara dect sa se faca partasi unor acte de distrugere sau de razbunare.
4. Se implica n procesul pe termen lung de vindecare a ranilor provocate de un conflict, Biserica
devenind un refugiu sigur si un loc al tamaduirii tuturor, inclusiv a fostilor dusmani.
E) Sa fim unfar si purtatori ai sperantei. Noi l marturisim pe Dumnezeu, care era n Cristos, mpacnd
lumea cu sine. Numai n Numele lui Cristos si n victoria mortii si a nvierii lui avem autoritatea de a
confrunta fortele demonice ale raului, care agraveaza conflictele umane si detinem puterea de a raspndi
dragostea si pacea Domnului, care aduc reconcilierea.
3. Pacea lui Cristos pentru cei saraci si asupriti
Fundamentul biblic al angajamentului nostru de a cauta dreptatea si pacea (shalom) pentru cei saraci si
asupriti este rezumat n sectiunea 7 (C) a Marturisirii de credinta de la Cape Town. n temeiul acesteia,
tnjim sa vedem o actiune mai eficienta a crestinilor n urmatoarele domenii:
Sclavia si traficul de fiinte umane
Exista astazi pe glob mai multe victime ale sclaviei (estimate la 27 de milioane) dect cu doua sute de
ani n urma, cnd Wilberforce lupta pentru abolirea comertului cu sclavi peste Atlantic. Numai n India
se estimeaza ca n jur de 15 milioane de copii sunt victime ale sclaviei. Sistemul castelor asupreste
grupurile considerate inferioare si i exclude cu totul pe daliti. Din pacate, chiar n Biserica din multe
locuri se regasesc aceleasi forme de discriminare. Biserica de pe ntreg Pamntul trebuie sa se ridice
ntr-un glas, protestnd mpotriva unuia dintre cele mai vechi sisteme de sclavie. nsa, pentru ca aceasta
pledoarie globala sa fie autentica, Biserica trebuie sa respinga orice forma de inegalitate si de
discriminare din snul ei.
Migrarea la o scara fara precedent n lumea noastra, strnita din diverse motive, a avut ca urmare
extinderea traficului de fiinte umane pe toate continentele, raspndirea sclaviei sexuale a femeilor si
copiilor, precum si abuzarea copiilor prin munca sau recrutarea fortata.
A) Sa ne ridicam ca Biserica la nivel planetar pentru a lupta mpotriva nelegiuirii traficului de fiinte
umane, sa vorbim si sa actionam n mod profetic, pentru a da drumul celor apasati. Aceasta trebuie sa
includa aducerea n discutie a factorilor sociali, economici si politici care favorizeaza traficul. Sclavii
lumii noastre striga catre Biserica lui Cristos de pe ntregul Pamnt: Eliberati-ne copiii! Eliberati-ne
femeile! Fiti glasul nostru! Aratati-ne societatea noua promisa de Isus!
Saracia
Noi sustinem marturia ntregii Scripturi, care ne arata dorinta lui Dumnezeu de a face dreptate
economica la nivelul ntregului sistem, ct si compasiunea sa la nivel personal, respectul si generozitatea
fata de cei saraci si nevoiasi. Ne bucuram de faptul ca aceasta nvatatura biblica prezentata pe larg n
Scriptura a devenit o parte mai importanta a strategiei si a practicii noastre misionare, asa cum a fost
pentru Biserica primara si pentru apostolul Pavel.[64]
Prin urmare, haideti:
B) Sa recunoastem marea oportunitate pe care a prezentat-o Bisericii locale si globale Millennium
Development Goals. Chemam bisericile sa sustina obiectivele propuse n fata guvernantilor si sa ia parte
la eforturile menite sa duca la ndeplinirea lor, asa cum este The Micah Declaration.
C) Sa avem curajul sa spunem ca lumea nu poate aborda, si cu att mai putin solutiona, problema
saraciei fara sa supuna dezbaterii subiectul bogatiei excesive si al lacomiei. Evanghelia aduce n discutie
idolatria consumului exagerat. Noi suntem chemati, ca oameni care slujesc lui Dumnezeu si nu lui
Mamona, sa recunoastem ca lacomia perpetueaza saracia, si sa renuntam la ea. n acelasi timp, ne
bucuram ca Evanghelia adreseaza chemarea la pocainta si celor bogati, invitndu-i sa se alature partasiei
celor transformati de harul iertarii.
4. Pacea lui Cristos pentru persoanele cu dezabilitati
Oamenii cu dezabilitati formeaza unul dintre grupurile minoritare cele mai numeroase din lume,
numarnd mai bine de 600 de milioane. Majoritatea acestora traiesc n tarile lumii a treia, ei fiind cei
mai saraci dintre saraci. Desi afectiunile fizice sau mintale fac parte din experienta lor zilnica, cei mai
multi dintre ei sunt defavorizati si de atitudinea celor din jurul lor, de nedreptatea sociala si de lipsa
accesului la resurse. Slujirea care i vizeaza pe oamenii cu dezabilitati nu se limiteaza la asistenta
medicala sau sociala, ci presupune sa luptam alaturi de ei si de familiile lor, pentru acceptare si egalitate,
att n societate, ct si n Biserica. Dumnezeu ne cheama sa dam dovada de prietenie, respect, dragoste si
dreptate si n privinta acestor oameni.
A) Veniti sa ne ridicam pretutindeni, n calitate de crestini, pentru a respinge stereotipurile culturale,
dupa cum afirma apostolul Pavel, sa nu mai privim pe nimeni n felul lumii.[65] Toti suntem creati
dupa chipul lui Dumnezeu si avem daruri pe care el le poate folosi n slujba lui. Ne angajam nu doar sa
slujim oamenilor cu dezabilitati, ci si sa acceptam slujirea pe care acestia o pot face.
B) ndemnam liderii Bisericii si ai lucrarii de misiune sa se gndeasca nu numai la misiunea n rndul
oamenilor cu dezabilitati, ci si sa recunoasca, ncurajeze si faciliteze chemarea la lucrarea misionara a
credinciosilor cu dezabilitati, ca parte a trupului lui Cristos.
C) Suntem ndurerati vaznd ca att de multor oameni cu dezabilitati li se spune ca afectiunea lor se
datoreaza pacatului personal, lipsei de credinta sau absentei disponibilitatii lor de a fi vindecati.
Respingem ideea ca Biblia nvata asa ceva ca adevar universal.[66] O asemenea nvatatura falsa este
lipsita de sensibilitate din punct de vedere pastoral si vatamatoare din punct de vedere spiritual,
adaugnd povara vinovatiei si frustrarii cu care se confrunta cei cu dezabilitati.
D) Ne angajam sa facem din bisericile noastre locuri n care persoanele cu dezabilitati sa fie acceptate si
sa se bucure de egalitate, sa le stam alaturi, mpotrivindu-ne prejudecatilor pe care le au de nfruntat, sa
pledam n favoarea nevoilor acestora n societatea noastra.
5. Pacea lui Cristos pentru cei ce sufera de HIV
HIV si SIDA constituie o criza de proportii n multe tari. Milioane de oameni, inclusiv din bisericile
noastre, sunt infectati cu HIV, n vreme ce alte milioane de copii au ramas orfani din pricina SIDA.
Dumnezeu ne cheama sa aratam dragostea si compasiunea lui profunda fata de toti cei infectati si
afectati, depunnd toate eforturile necesare pentru a salva vieti. Credem ca nvataturile si exemplul lui
Isus, ca si puterea transformatoare a mortii si a nvierii sale sunt esentiale pentru oferirea unui raspuns
holistic al Evangheliei fata de HIV si SIDA, raspuns de care lumea noastra are atta nevoie.
A) Respingem si ne dezicem de orice condamnare, ostilitate, stigmatizare si discriminare mpotriva
bolnavilor de HIV-SIDA. Asemenea atitudini sunt un pacat si o rusine n trupul lui Cristos. Noi toti am
pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu; am fost mntuiti doar prin har si ar trebui sa nu ne
pripim sa-i judecam pe altii, ci sa fim mai grabnici sa-i ajutam sa se reabiliteze si sa-i iertam. De
asemenea, recunoastem cu durere si compasiune ca foarte multi dintre oamenii seropozitivi nu s-au
infectat din vina lor, ci au contractat boala n timp ce-i ngrijeau pe altii.
B) Dorim ca toti pastorii sa dea exemplu n ce priveste castitatea si fidelitatea sexuala, asa cum poruncea
Pavel, afirmnd deseori si limpede n nvatatura data credinciosilor ca singurul loc n care trebuie sa se
desfasoare unirea sexuala este casatoria. Este nevoie de o asemenea pozitie nu numai fiindca aceasta
este nvatatura clara a Scripturii, ci si pentru ca nmultirea legaturilor sexuale n afara casatoriei
reprezinta un factor major care determina raspndirea rapida a HIV n tarile cele mai afectate.
C) Ca Biserica a lui Isus de pe ntreg Pamntul, veniti sa ne ridicam la naltimea acestei provocari, n
Numele lui Cristos si prin puterea Duhului Sfnt. Sa venim n sprijinul fratilor si surorilor noastre din
zonele cele mai afectate de HIV-SIDA, prin ajutorarea lor n mod practic, prin grija plina de compasiune
(inclusiv pentru vaduve si orfani), prin pledarea cauzei lor n domeniul politic si social, prin programe
educative (ndeosebi prin cele care responsabilizeaza femeile) si prin strategii eficiente de preventie,
potrivite contextului local. Ne dedicam acestei actiuni urgente si profetice, ca parte a misiunii integrale a
Bisericii.
6. Pacea lui Cristos pentru creatia lui aflata n suferinta
Mandatul nostru biblic referitor la creatia lui Dumnezeu este prezentat n sectiunea 7 (a) a Marturisirii
de credinta de la Cape Town. Toate fiintele umane sunt chemate sa fie administratori ai bogatiei
mbelsugate a creatiei lui Dumnezeu. Avem autoritatea de a exercita stapnirea asupra ei cu evlavie,
folosind-o pentru bunastarea omenirii si pentru mplinirea nevoilor acesteia, n scopuri precum
agricultura, pescuitul, mineritul, producerea energiei, ingineria, constructiile, comertul, medicina. n
acest proces, ni se porunceste sa avem grija de Pamnt si de toate creaturile care-l locuiesc, ntruct
planeta i apartine lui Dumnezeu, nu noua. Noi facem aceasta de dragul Domnului Isus Cristos, care este
Creatorul, Stapnul, Sustinatorul, Rascumparatorul si Mostenitorul ntregii creatii.
Deplngem abuzul si distrugerea larg raspndite ale resurselor Pamntului, inclusiv ale bio-diversitatii
planetei. Provocarea cea mai grava si mai urgenta cu care se confrunta lumea fizica este acum
amenintarea schimbarii climatice. Aceasta i va afecta n mod disproportionat pe locuitorii tarilor mai
sarare, ntruct extremele climatice vor fi mai grave n acele zone, iar abilitatea acestor tari de a se
adapta este mai scazuta. Saracia la nivel mondial si schimbarile climaterice trebuie abordate mpreuna si
la fel de grabnic.
i ndemnam pe crestinii din toata lumea sa:
A) Adopte un mod de viata care sa renunte la obiceiurile consumeriste ce sunt distrugatoare si poluante.
B) Exercite mijloacele legitime pentru a determina guvernele sa puna imperativele morale deasupra
rezultatelor politice n ce priveste chestiunile legate de distrugerea mediului si de potentialele schimbari
climatice.
C) Recunoasca si sa ncurajeze deopotriva chemarea misionara (i) a crestinilor care se implica n
folosirea corespunzatoare a resurselor Pamntului pentru mplinirea nevoilor oamenilor si pentru
asigurarea bunastarii lor prin agricultura, industrie si medicina, si (ii) a crestinilor care se angreneaza n
protectia si refacerea habitatului natural si a diferitelor specii, prin protejarea si prin militarea n
favoarea protejarii acestora. Si unii, si altii sustin acelasi scop, slujind acelasi Creator, Sustinator si
Rascumparator.
IIC. Trairea dragostei lui Cristos printre oamenii de alte credinte
1. Iubeste-ti aproapele ca pe tine nsuti i include si pe oamenii de alte
credinte
n lumina afirmatiilor facute n sectiunea 7 (D) a Marturisirii de credinta de la Cape Town, raspundem
naltei noastre chemari ca ucenici ai lui Isus Cristos, de a vedea n oamenii de alte credinte pe aproapele
nostru, n sensul biblic al cuvntului. Ei sunt fiinte create dupa chipul lui Dumnezeu, pe care el le
iubeste si pentru pacatele carora a murit Cristos. Ne straduim sa nu-i vedem doar ca pe cei de lnga noi,
ci sa respectam nvatatura lui Cristos, fiind la rndul nostru aproapele lor. Noi suntem chemati sa fim
blnzi, dar nu naivi, sa avem discernamnt, fara a fi creduli, sa fim prevazatori cu privire la orice
amenintare care ne poate pndi, fara a fi stapniti nsa de frica.
Suntem chemati sa mpartasim vestea cea buna prin evanghelizare, fara a ne angaja ntr-un prozelitism
rusinos. Evanghelizarea, care include argumentele rationale persuasive, dupa exemplul apostolului
Pavel, nseamna a face o afirmatie sincera si onesta cu privire la Evanghelie, lasnd ascultatorilor
libertatea deplina de a hotar cu privire la cele auzite. Dorim sa dam dovada de sensibilitate fata de
oamenii de alte credinte si respingem orice abordare care cauta sa-i constrnga sa se converteasca.[67]
n contrast cu aceasta, prozelitismul reprezinta ncercarea de a-i sili pe altii sa intre n rndul nostru,
sa ne accepte religia sau chiar sa se alature denominatiei noastre.
A) Ne angajam sa dam dovada de o atitudine ntru totul etica n evanghelizarea noastra. Marturia
noastra trebuie sa fie caracterizata de blndete si respect, asa nct sa ne pastram constiinta curata.[68]
De aceea, respingem orice forma de marturie coercitiva, lipsita de etica, nselatoare ori lipsita de respect.
B) n numele Dumnezeului dragostei, ne pocaim de inabilitatea noastra de a cauta stabilirea unor relatii
de prietenie cu oamenii proveniti din medii musulmane, hinduse, budiste sau de alta factura religioasa.
n spiritul lui Isus, vom lua initiativa de a le arata dragoste, bune intentii si ospitalitate.
C) n numele Dumnezeului adevarului, noi (i) vom refuza sa promovam minciuni si prezentari
caricaturale privitoare la alte credinte, si (ii) vom denunta si ne vom opune prejudecatilor de natura
rasiala, urii si fricii attate de mass media si de discursurile politice.
D) n numele Dumnezeului pacii, respingem calea violentei si a razbunarii n toate relatiile noastre cu
oamenii de alte credinte, chiar si atunci cnd suntem atacati n mod agresiv.
E) Sustinem purtarea dialogului cu oamenii de alte credinte n locurile potrivite, asa cum Pavel s-a
angajat n dezbateri cu iudeii si cu neamurile n sinagogi si n forurile publice. Ca parte legitima a
misiunii noastre crestine, astfel de dialoguri mpletesc ncrederea n unicitatea lui Cristos si n adevarul
Evangheliei cu ascultarea respectuoasa a altora.
2. Dragostea lui Cristos ne cheama sa suferim si, uneori, sa murim pentru Evanghelie
S-ar putea ca suferinta sa fie necesara n eforturile noastre misionare de a-l marturisi pe Cristos, asa cum
a fost si pentru apostoli si pentru profetii Vechiului Testament.[69] Autenticitatea misiunii noastre va fi
dovedita atunci cnd suntem gata sa suferim pentru Cristos. Dumnezeu poate folosi suferinta, persecutia
si martirajul pentru naintarea misiunii lui. Martirajul este o forma de marturie pe care Cristos a promis
ca o va cinsti ntr-un mod deosebit.[70] Multi crestini care traiesc nconjurati de confort si prosperitate
au nevoie sa auda din nou chemarea lui Cristos de a fi gata sa sufere pentru el, caci multi alti credinciosi
traiesc n mijlocul suferintei, platind astfel pretul marturisirii lui Cristos n culturi religioase ostile.
Acestia din urma se poate sa-i fi vazut pe cei dragi lor martirizati, suferind tortura sau persecutia din
pricina ascultarii lor neclintite de Cristos, si, cu toate acestea, sa continue sa-i iubeasca pe prigonitorii
lor.
A) Auzim si ne amintim cu ochii n lacrimi si cu rugaciuni pe buze marturiile celor care sufera pentru
Evanghelie. Ne rugam alaturi de ei pentru harul si curajul de a ne iubi dusmanii, asa cum ne-a
poruncit Cristos. Ne rugam ca Evanghelia sa aduca rod n locuri ostile mesagerilor ei. n timp ce suntem
ndurerati pentru cei ce sufera, ne amintim durerea infinita pe care o simte Dumnezeu pentru cei care se
opun si i resping iubirea, Evanghelia si pe slujitorii ei. Tnjim ca acei oameni sa se pocaiasca, sa fie
iertati si sa gaseasca bucuria mpacarii cu Dumnezeu.
3. Dragostea n actiune ntrupeaza si prezinta ntr-o lumina pozitiva
Evanghelia harului
Noi suntem mireasma lui Cristos.[71] Chemarea noastra, de a trai si sluji printre oamenii de alte
credinte, sa fie att de saturata cu mireasma harului lui Dumnezeu, nct acestia sa simta aroma lui
Cristos, sa vina, sa guste si sa vada ca Dumnezeu este bun. Prin aceasta ntrupare a dragostei,
Evanghelia devine atragatoare n orice context cultural si religios. Cnd crestinii i iubesc pe oamenii de
alte credinte, dovedindu-si dragostea prin viata si slujirea lor, ei ntrupeaza harul lui Dumnezeu ce l
transforma pe om.
n culturi care pun accentul pe onoare, n care rusinea si razbunarea sunt legate de legalismul religios,
harul este un concept strain. ntr-un astfel de context, nu se discuta despre dragostea vulnerabila, plina
de sacrificiu a lui Dumnezeu, ci este ceva strain, de-a dreptul respingator. Aici, gustul harului se
formeaza n timp, n doze mici, pentru cei ndeajuns de flamnzi ce ndraznesc sa-l guste. Mireasma lui
Cristos razbate ncetul cu ncetul pna la toti cei cu care urmasii lui intra n contact.
A) Tnjim ca Dumnezeu sa ridice tot mai multe femei si barbati dedicati harului, care sa se angajeze pe
termen lung sa traiasca, sa iubeasca si sa slujeasca n locuri anevoioase, dominate de alte religii, pentru a
duce mireasma harului lui Cristos n culturi n care aceasta nu este binevenita si n care asemenea
ncercari sunt primejdioase. Aceasta cere rabdare si perseverenta, fiind un proces de o viata platita
uneori cu moartea.
4. Dragostea respecta diversitatea n materie de ucenicie
Asa-numitele miscari din interior se regasesc n snul mai multor religii. Acestea constau din grupuri
de oameni care l urmeaza pe Isus ca Domn si Mntuitor. Membrii lor se aduna n grupuri mici la
partasie, nvatatura, nchinare si rugaciune, avndu-l n centru pe Isus si Biblia, n vreme ce continua sa
traiasca din punct de vedere social si cultural n comunitatile lor de bastina, fapt care implica si
respectarea anumitor ceremonii religioase. Fenomenul acesta este unul complex, iar reactia potrivita fata
de el face obiectul unor dezbateri contradictorii. Unii crestini apreciaza astfel de miscari. Altii
avertizeaza cu privire la pericolul sincretismului. Dar sincretismul este un pericol care i pndeste pe toti
crestinii ce si exprima credinta n cadrul propriei culturi. Cnd l vedem pe Dumnezeu lucrnd n mod
neasteptat si neobisnuit, ar trebui sa evitam tendinta (i) de a ne pripi sa etichetam sau sa promovam
aceasta ca pe o noua strategie misionara, sau (ii) de a ne grabi sa le condamnam fara a analiza cu atentie
contextul.
A) n spiritul lui Barnaba care, sosind n Antiohia, a vazut harul lui Dumnezeu, si s-a bucurat si i-a
ndemnat pe toti sa ramna cu inima hotarta alipiti de Domnul[72], i chemam pe toti cei preocupati de
aceasta chestiune sa:
1. Ia drept principiu calauzitor hotarrea si practica apostolilor: sa nu se puna greutati acelora
dintre neamuri care se ntorc la Dumnezeu.[73]
2. Dea dovada de umilinta, rabdare si har, recunoscnd diversitatea punctelor de vedere, si sa poarte
dialogul renuntnd la tonul agresiv si la condamnare.[74]
5. Dragostea ntinde o mna oamenilor dezradacinati
Oamenii se muta astazi dintr-un loc n altul ca niciodata nainte. Migrarea este una dintre marile realitati
globale ale epocii noastre. Se estimeaza ca 200 de milioane de oameni traiesc n afara granitelor tarii lor
de bastina, de bunavoie sau siliti de mprejurari. Termenul diaspora este folosit n acest document cu
referire la oameni care s-au mutat din tara lor de origine, oricare ar fi motivul pentru aceasta. Un mare
numar de oameni care provin din medii religioase diferite, inclusiv din cel crestin, traiesc n conditii
specifice diasporei: pot fi emigranti mnati de conditiile economice precare, aflati n cautare de lucru,
pot fi refugiati ntre propriile granite, din pricina razboiului sau a unor catastrofe naturale, oameni care
solicita acordarea azilului, victime ale purificarii etnice, oameni care fug de violenta religioasa si de
persecutie, victime ale foametei provocate fie de seceta, inundatii sau razboi, victime ale saraciei din
mediul rural, care se muta la oras. Suntem convinsi ca emigrarea contemporana este integrata n scopul
misionar suveran al lui Dumnezeu, fara a ignora raul si suferinta pe care le implica.[75]
A) ncurajam Biserica si liderii lucrarii misionare sa recunoasca si sa raspunda oportunitatilor de slujire
oferite de migrarea globala si de comunitatile din diaspora, recurgnd la o planificare strategica, la
pregatirea specifica si la sustinerea celor chemati sa lucreze n rndul acelor oameni.
B) i ndemnam pe crestinii din natiunile-gazda, n care exista comunitati de emigranti proveniti din alte
medii religioase, sa fie martori ai dragostei lui Cristos prin fapte si prin vorbe, mplinind poruncile
Scripturii de a-si iubi semenii, de a apara pricina strainului, de a-i cauta pe cei ntemnitati, de a practica
ospitalitatea, de a dezvolta prietenii, de a invita alti oameni n casele lor si de a-si oferi ajutorul si
serviciile.[76]
C) i ndemnam pe crestinii care fac parte la rndul lor dintr-o comunitate aflata n diaspora sa caute sa
vada mna lui Dumnezeu chiar si n circumstantele pe care poate ca nu si le-au dorit, sa caute sa
foloseasca orice oportunitate oferita de Dumnezeu pentru a fi martori ai lui Cristos n comunitatea-gazda
si sa urmareasca binele acesteia.[77] n cazurile n care n tara-gazda exista biserici crestine, ndemnam
bisericile emigrantilor si pe cele autohtone sa ia aminte si sa nvete unele de la altele, initiind eforturi
menite sa duca Evanghelia tuturor segmentelor natiunii lor.
6. Dragostea urmareste libertatea religioasa a tuturor oamenilor
Sustinerea drepturilor omului prin apararea libertatii religioase nu este incompatibila cu urmarea lui
Cristos, atunci cnd ne confruntam cu persecutia. Nu exista nicio contradictie ntre a fi gata sa suferim
noi nsine abuzul sau pierderea drepturilor proprii de dragul lui Cristos si efortul de a-i sustine si de a
vorbi n numele celor care nu-si pot face glasul auzit, n vreme ce le sunt ncalcate drepturile. Trebuie,
de asemenea, sa facem distinctie ntre pledarea drepturilor oamenilor de alte credinte si aprobarea
convingerilor acestora. Putem apara libertatea altora de a crede si de a-si practica religia fara sa
acceptam ca aceasta e singura religie adevarata.
A) Veniti sa luptam pentru obtinerea libertatii religioase pentru toti oamenii. Aceasta necesita sustinerea
ei n fata organelor de conducere ale statului, n numele crestinilor si al oamenilor de alte credinte care
sunt persecutati.
B) Veniti sa ne supunem cu constiinciozitate nvataturii biblice potrivit careia suntem chemati sa fim
buni cetateni, sa cautam bunastarea natiunii n care traim, sa-i cinstim si sa ne rugam pentru cei aflati n
pozitii de autoritate, sa ne platim taxele, sa facem bine si sa cautam sa traim o viata pasnica si linistita.
Crestinul este chemat sa se supuna statului, cta vreme acesta din urma nu i cere ceea ce Dumnezeu
interzice sau nu interzice ceea ce Dumnezeu porunceste. Daca statul ne sileste sa alegem ntre loialitatea
fata de el si cea mai nalta, fata de Dumnezeu, trebuie sa spunem Nu statului, fiindca i-am spus Da
lui Isus Cristos, ca Domn.[78]
n cadrul eforturilor noastre legitime de a obtine libertatea religioasa a tuturor oamenilor, dorinta cea
mai profunda a inimii noastre ramne aceea ca toti oamenii sa ajunga sa-l cunoasca pe Domnul Isus
Cristos, sa-si puna de bunavoie ncrederea n el, sa fie mntuiti si sa intre n mparatia lui Dumnezeu.
IID. Discernerea voii lui Cristos pentru evanghelizarea lumii
1. Oamenii care nu au auzit mesajul Evangheliei si la care misionarii nu
ajung
Inima lui Dumnezeu tnjeste ca toti oamenii sa aiba acces la cunoasterea iubirii sale si a lucrarii lui
mntuitoare prin Isus Cristos. Recunoastem cu durere si cu rusine ca n lume exista mii de grupuri etnice
care nca nu au acces la acestea ca urmare a marturiei crestine. Aceste grupuri nu au auzit nca mesajul
Evangheliei, n sensul ca nu exista n snul lor credinciosi sau biserici cunoscute. Multe dintre aceste
grupuri nu constituie un obiectiv misionar, n sensul ca nu cunoastem n prezent nici o biserica sau o
agentie misionara care sa ncerce macar sa le mpartaseasca Evanghelia. ntr-adevar, doar un mic
procent al resurselor umane si materiale ale Bisericii este directionat spre grupurile ne-expuse
Evangheliei. Prin definitie, acestea sunt formate din oameni care nu ne vor invita sa le ducem vestea
buna, devreme ce nu stiu nimic despre ea. Cu toate acestea, prezenta lor printre noi n lume, la doua mii
de ani dupa ce Isus a poruncit urmasilor lui sa faca ucenici din toate neamurile, constituie nu numai un
repros la adresa neascultarii noastre, nu doar o forma de nedreptate spirituala, ci si un fel de chemare
tacuta venita din Macedonia.
Veniti sa ne ridicam mpreuna, ca Biserica a lui Cristos din ntreaga lume, sa venim n ntmpinarea
acestei nevoi si:
A) Sa ne pocaim de orbirea fata de prezenta continua n lumea noastre a unui numar att de mare de
grupuri de oameni care nu au auzit Evanghelia si de ncetineala cu care este aceasta vestita n rndul lor.
B) Sa ne nnoim angajamentul de a merge la cei care nu au auzit nca mesajul Evangheliei, sa ne
integram n cultura lor si sa le nvatam limba, sa traim Evanghelia printre ei, ntrupnd dragostea si
slujirea jertfitoare, sa transmitem lumina si adevarul Domnului Isus Cristos prin vorbe si prin fapte,
facndu-i sa vada, prin puterea Duhului Sfnt, harul surprinzator al lui Dumnezeu.
C) Sa urmarim eradicarea lipsei Scripturii n lume, ntruct Biblia ramne indispensabila pentru
evanghelizare. Pentru aceasta, trebuie:
1. Sa grabim procesul de traducere a Bibliei n limba popoarelor care nu au nca nici o portiune a
Cuvntului lui Dumnezeu n limba lor materna.
2. Sa facem ca mesajul Scripturii sa fie disponibil pe scara larga prin mijloace orale. (Vedeti
sectiunea Culturi orale de mai jos.)
D) Sa cautam sa punem capat ignorantei cu privire la Scriptura din snul Bisericii, caci Biblia ramne
indispensabila pentru cresterea ucenicilor n asemanarea cu Cristos, n procesul uceniciei.
1. Tnjim sa vedem n ntreaga Biserica o convingere noua cu privire la necesitatea primordiala a
nvataturii din Scriptura, pentru cresterea Bisericii n domeniul lucrarii, unitatii si maturitatii.[79]
Ne bucuram de darurile cu care au fost nzestrati cei pe care Cristos i-a asezat ca pastori-
nvatatori n Biserica. Vom depune toate eforturile necesare pentru a-i identifica, ncuraja,
pregati si sustine sa predice si sa dea nvatatura din Cuvntul lui Dumnezeu. nsa, n demersul
acesta trebuie sa respingem tipul de clericalism care limiteaza prezentarea Cuvntului la ctiva
profesionisti platiti sau la predicarea formala de la amvon. Multi barbati si femei care sunt n
mod evident nzestrati pentru pastorirea si nvatarea credinciosilor si exercita darul n mod
neoficial sau fara a face parte din structurile denominationale, nsa cu binecuvntarea evidenta a
Duhului lui Dumnezeu. Si acestia trebuie recunoscuti, ncurajati si pregatiti sa mnuiasca asa
cum se cuvine Cuvntul lui Dumnezeu.
2. Trebuie sa promovam cunoasterea Scripturii n rndul generatiei mai familiarizata cu
comunicarea digitala dect cu cartile, promovnd metode digitale de studiere a Bibliei, care sa
permita profunzimea cercetarii ce astazi necesita hrtie si creion.
E) Sa pastram evanghelizarea n centrul scopului deplin integrat al misiunii noastre, dat fiind ca
Evanghelia nsasi reprezinta sursa, continutul si autoritatea oricarei misiuni ntemeiate pe Scriptura. Tot
ce facem trebuie sa constituie deopotriva ntruparea si exprimarea iubirii si harului lui Dumnezeu si
lucrarii sale mntuitoare, mplinite prin Isus Cristos.
2. Culturile orale
Majoritatea populatiei lumii este formata din oameni care comunica oral, care nu pot sau nu au ocazia sa
nvete prin mijloace scrise, iar mai bine de jumatate dintre ei se afla n rndul celor care nu au fost
expusi mesajului Evangheliei. Dintre acestia, se estimeaza ca exista 350 de milioane de oameni care nu
au nici macar un singur verset din Scriptura tradus n limba lor. Pe lnga cei care nvata exclusiv pe
cale orala, exista multi oameni care, desi sunt alfabetizati din punct de vedere tehnic, prefera sa
comunice prin mijloace orale, n contextul dezvoltarii nvatarii pe cale vizuala si a dominarii imaginilor
n cadrul comunicarii. n timp ce recunoastem si luam masuri vizavi de problema comunicarii orale,
haideti:
A) Sa folosim n mai mare masura metodologiile orale n cadrul programelor de ucenicie, chiar si n
rndul credinciosilor care pot citi.
B) Sa facem o prioritate din pregatirea unei Biblii cu povestiri n format oral, n limba grupurilor etnice
neevanghelizate.
C) Sa ncurajam agentiile misionare sa dezvolte strategii orale, inclusiv n ce priveste nregistrarea si
distribuirea de istorisiri biblice orale, destinate pregatirii pentru evanghelizare, ucenicie si leadership,
odata cu echiparea adecvata a pionierilor evanghelisti si a plantatorilor de biserici. Acestia ar putea
folosi metode eficiente de comunicare, orale si vizuale, pentru a prezenta ntreaga istorie biblica a
mntuirii, ntrebuintnd inclusiv povestirea, dansul, arta, poezia, cntecul si teatrul.
D) Sa ndemnam bisericile locale din emisfera sudica sa se implice n ducerea mesajului Evangheliei la
grupurile etnice din zona lor, prin metode orale specifice modului lor de a privi lumea.
E) Sa ndemnam scolile biblice sa includa n programa lor cursuri care sa pregateasca pastorii si
misionarii pentru folosirea metodologiilor orale.
3. Lideri nradacinati n Cristos
Cresterea rapida a Bisericii n att de multe parti ale lumii ramne una superficiala si vulnerabila, pe de
o parte din pricina lipsei de lideri care sa fi trecut printr-un proces de ucenicie, pe de alta din cauza ca
multi dintre acestia si folosesc pozitia de dragul puterii pe care le-o confera, a mndriei statutului lor
sau a mbogatirii proprii. Ca urmare, poporul lui Dumnezeu sufera, Cristos este necinstit, iar misiunea
Evangheliei subminata. Pregatirea liderilor este solutia propusa de obicei ca prioritate. ntr-adevar, s-
au nmultit programele de toate tipurile destinate pregatirii liderilor, nsa problema persista, probabil din
doua motive.
Mai nti, pregatirea liderilor pentru a deveni oameni evlaviosi, al caror caracter sa semene cu al lui
Cristos, nu este calea potrivita pentru solutionarea problemei. n realitate, numai cei n viata carora
exista deja calitatile esentiale ale unui ucenic matur ar trebui desemnati de la bun nceput pentru pozitii
de conducere.[80] Daca vedem astazi multi oameni care au ajuns sa conduca fara sa fi avut parte de un
proces de ucenicie, atunci nu avem alta optiune dect sa includem elementele de baza ale uceniciei n
dezvoltarea lor ca lideri. Dupa cum se poate observa, proportia liderilor lumesti, care nu oglindesc
modelul lui Cristos si care conduc astazi Biserica la nivel global este dovada de netagaduit a generatiilor
succesive n care s-a practicat evanghelizarea reductionista, s-a neglijat ucenicia, iar cresterea a fost una
superficiala. Raspunsul la problema conducerii deficitare nu este intensificarea pregatirii liderilor, ci
mbunatatirea procesului de ucenicie. Liderii trebuie sa fie mai nti ucenici ai lui Cristos nsusi.
n al doilea rnd, unele programe de pregatire a liderilor pun accentul pe pachetul de cunostinte, tehnici
si abilitati, neglijnd caracterul evlavios. n contrast cu aceasta, crestinii autentici trebuie sa semene cu
Cristos, avnd o inima deschisa spre slujire, sa fie caracterizati de smerenie, integritate, puritate, lipsa
lacomiei, de o viata de rugaciune, de dependenta de Duhul lui Dumnezeu si de o dragoste adnca pentru
oameni. Mai mult, unora dintre programele destinate formarii liderilor le lipseste pregatirea specifica
pentru dobndirea singurei abilitati cheie pe care Pavel o include pe lista competentelor lui, si anume
abilitatea de a-i nvata pe credinciosi Cuvntul lui Dumnezeu. Dar, nvatatura biblica reprezinta cel mai
bun mijloc de formare a ucenicilor, constituind totodata deficienta cea mai grava a liderilor Bisericii
contemporane.
A) Dorim sa vedem o intensificare a eforturilor de formare a ucenicilor, printr-un proces de nvatare pe
termen lung si de hranire a noilor credinciosi, astfel ca cei pe care Dumnezeu i cheama si i daruieste
Bisericii ca lideri sa fie calificati, potrivit criteriului biblic de maturitate si de slujire.
B) Ne nnoim angajamentul de a ne ruga pentru liderii nostri. Tnjim ca Dumnezeu sa nmulteasca, sa
protejeze si sa ncurajeze liderii care sunt credinciosi si ascultatori, dupa standardele biblice. Ne rugam
ca el sa i mustre, sa i ndeparteze sau sa i aduca la pocainta pe liderii care i necinstesc Numele si
discrediteaza Evanghelia. Ne mai rugam ca Dumnezeu sa ridice o noua generatie de lideri-slujitori, care
au trecut prin procesul uceniciei si a caror pasiune este, mai presus de toate, aceea de a-l cunoaste pe
Cristos si de a fi asemenea lui.
C) Aceia dintre noi care se numara printre liderii crestini trebuie sa-si recunoasca vulnerabilitatea si sa
accepte darul tragerii la raspundere din snul trupului lui Cristos. Sustinem practica supunerii liderilor
fata de un grup nsarcinat sa-i traga la raspundere.
D) ncurajam cu tarie scolile biblice si pe toti cei care ofera cursuri de pregatire a liderilor sa se
concentreze mai mult asupra formarii spirituale si a caracterului, nu doar asupra transmiterii de
cunostinte sau a evaluarii performantelor; ne bucuram din toata inima de cei care abordeaza deja
dezvoltarea liderilor ca pe o slefuire comprehensiva a ntregii fiinte a acestora.
4. Orasele
Orasele joaca un rol crucial pentru viitorul omenirii si misiunea mondiala. Jumatate din populatia lumii
traieste n prezent n mediul urban. Orasele sunt locul unde este foarte probabil sa gasim patru tipuri de
oameni: (i) viitoarea generatie de tineri; (ii) oamenii cel mai putin expusi Evangheliei, care au emigrat;
(iii) factorii care modeleaza cultura; (iv) cei mai saraci dintre saraci.
A) Vedem lucrarea suverana a lui Dumnezeu n cresterea masiva a urbanizarii din zilele noastre si
ndemnam Biserica si liderii lucrarii de misiune din lumea ntreaga sa raspunda acestei realitati prin
acordarea grabnica a unei atentii strategice fata de misiunea ndreptata spre centrele urbane. Trebuie sa
ne iubim orasele asa cum o face Dumnezeu, avnd un discernamnt sfnt si o compasiune ca a lui
Cristos, ascultnd porunca lui de a urmari bunastarea cetatii, oriunde s-ar afla aceasta. Vom cauta sa
deprindem metode potrivite si flexibile de misiune, pentru a raspunde realitatilor mediului urban.
5. Copiii
Toti copiii se afla n situatii de risc. Exista n jur de doua miliarde de copii n lume si jumatate dintre ei
sufera din pricina saraciei. Alte milioane au de suferit din pricina prosperitatii. Copiii oamenilor care se
bucura de bunastare si de siguranta au toate cele trebuincioase traiului, nsa nu au pentru ce sa traiasca.
Copiii si tinerii sunt Biserica de astazi, nu doar cea de mine. Tinerii au un mare potential ca agenti
activi ai misiunii lui Dumnezeu. Ei reprezinta o uriasa resursa nefolosita, fiind cei care-i pot influenta pe
altii, cei sensibili fata de vocea lui Dumnezeu si gata sa-i raspunda. Data fiind nevoia att de mare ne
bucuram de lucrarile deosebite care slujesc copiii si de cele desfasurate cu ajutorul copiilor, si dorim ca
ele sa se dezvolte. Dupa cum vedem n Scriptura, Dumnezeu poate folosi copiii si tinerii, si chiar o face,
ntrebuintnd rugaciunile, intuitia, cuvintele si initiativele lor pentru a schimba inimi. Ei reprezinta
noua energie menita sa transforme lumea. Sa-i ascultam, fara a le nabusi spiritualitatea copilareasca
sub greutatea abordarilor noastre prea rationale, de adulti. Ne angajam:
A) Sa i luam n serios pe copii, printr-o abordare biblica si teologica proaspata, care oglindeste
dragostea si scopurile pe care Dumnezeu le are de ndeplinit pentru ei si prin ei, si prin redescoperirea
profundei semnificatii pe care o are cu privire la teologie si la misiune gestul provocator al lui Isus de a
aduce un copilas n mijlocul ucenicilor.[81]
B) Sa cautam sa pregatim oameni si sa asiguram resursele necesare pentru a mplini nevoile copiilor din
ntreaga lume, oriunde este posibil, lucrnd cu familiile si cu comunitatile din care fac ei parte, convinsi
fiind ca slujirea holistica pentru si prin fiecare generatie urmatoare de copii si de tineri reprezinta o
componenta vitala a misiunii mondiale.
C) Sa demascam, sa ne opunem si sa actionam contra tuturor abuzurilor ndreptate mpotriva copiilor,
inclusiv a violentei, a exploatarii, a sclaviei, a traficului de copii, a prostitutiei, a discriminarii n functie
de sex si de etnie, a transformarii lor ntr-un obiectiv comercial si a neglijarii lor voite.
6. Rugaciunea
Avnd n vedere toate aceste prioritati, ne nnoim angajamentul de a ne ruga. Rugaciunea este o
chemare, o porunca si un dar. Ea este temelia si resursa fundamentala a tuturor elementelor misiunii
noastre.
A) Ne vom ruga n unitate, concentrndu-ne, cu perseverenta si cu claritatea data de spusele Scripturii:
1. Ca Dumnezeu sa trimita lucratori n toate colturile lumii, n puterea Duhului sau.
2. Ca cei pierduti din fiecare popor si loc sa fie atrasi la Dumnezeu de catre Duhul lui, prin
proclamarea adevarului Evangheliei si prin demonstrarea iubirii si a puterii lui Cristos.
3. Ca slava lui Dumnezeu sa fie descoperita, iar Numele lui Cristos sa fie cunoscut si laudat datorita
caracterului, a faptelor si a cuvintelor poporului sau. Vom striga naintea Domnului pentru fratii
si surorile noastre care sufera n Numele lui Cristos.
4. Ca mparatia lui Dumnezeu sa vie, ca voia lui sa se mplineasca pe Pamnt, ca si n cer, prin
instaurarea dreptatii, prin buna administrare a creatiei, prin grija fata de aceasta, ct si prin
binecuvntarea pacii lui Dumnezeu n comunitatile noastre.
B) Vom multumi nencetat n timp ce vom vedea lucrarea lui Dumnezeu desfasurndu-se printre
popoare, asteptnd cu nerabdare ziua n care mparatia acestei lumi va deveni mparatia Dumnezeului
nostru si a Fiului sau.
IIE. Chemarea adresata Bisericii lui Cristos de a se ntoarce napoi, la
umilinta, integritate si simplitate
Umblarea este metafora biblica pentru modul de viata si pentru purtarea noastra de zi cu zi. n Efeseni,
Pavel vorbeste de sapte ori despre felul n care ar trebui sau n-ar trebui sa umble crestinii.[82]
1. Umblarea diferita a crestinilor, ca unii care s-au mbracat cu omul cel
nou[83]
Poporul lui Dumnezeu fie umbla pe calea Domnului, fie pe cea a altor dumnezei. Biblia ne arata ca
Dumnezeu nu are mari probleme cu natiunile Pamntului, ci cu poporul pe care l-a creat si l-a chemat sa
fie instrumentul binecuvntarii celorlalte. Obstacolul cel mai de seama n calea mplinirii acestei misiuni
este idolatria ntlnita chiar n rndul poporului lui Dumnezeu. Daca suntem chemati sa aducem
popoarele la nchinarea n fata singurului Dumnezeu viu si adevarat, vom da gres daca noi nsine
alergam dupa dumnezeii falsi ai celor din jurul nostru.
Cnd nu exista nici o deosebire ntre purtarea crestinilor si a celorlalti oameni - n domenii precum
coruptia si lacomia, promiscuitatea sexuala, rata divortului, alunecarea n bratele practicilor religioase
dinainte de convertire, atitudinea fata de oamenii de alta rasa, modul de viata axat pe consum sau
prejudecatile sociale - atunci lumea este ndreptatita sa se ntrebe daca ntr-adevar crestinismul nostru
aduce vreo schimbare. Mesajul nostru nu va purta amprenta autenticitatii pentru lumea care l asculta.
A) Lansam credinciosilor din toate culturile provocarea de a evalua masura n care, n mod constient sau
inconstient, s-au lasat prinsi n mreaja idolatriei lumii nconjuratoare. Ne rugam pentru discernamnt
spiritual n vederea identificarii si demascarii unor asemenea dumnezei mincinosi si prezentei lor n
cadrul Bisericii nsesi, precum si pentru curajul de a ne pocai si de a renunta la ei, invocnd Numele si
autoritatea lui Isus, ca Domnul Nostru.
B) Fiindca nu exista o misiune biblica fara o traire biblica, ne rededicam chiar acum si i provocam pe
toti cei care marturisesc Numele lui Cristos sa duca o viata care sa se deosebeasca n mod radical de cea
a oamenilor din lume, sa se mbrace cu omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire
si sfintenie pe care o da adevarul.
2. Umblarea n dragoste, respingnd idolatria sexualitatii traite n
neornduiala[84]
Modelul creat de Dumnezeu n ce priveste casnicia este cel al relatiei de devotament si credinciosie
dintre un barbat si o femeie, n care acestia devin un sigur trup, n cadrul unei noi celule sociale, care
este distincta de cea a familiilor din care provin cei doi; n acelasi timp, relatia sexuala, ca expresie a
unitatii trupesti, are menirea de a fi savurata doar n cadrul legaturii casatoriei. Aceasta unire sexuala n
casnicie, prin care cei doi devin una, reflecta deopotriva relatia lui Cristos cu Biserica sa si unitatea
dintre iudei si neamuri, existenta ntre cei rascumparati.[85]
Pavel prezinta puritatea dragostei lui Dumnezeu n contrast cu urtenia iubirii contrafacute, ascunse sub
masca sexualitatii traite n neornduiala mpreuna cu toate aspectelor legate de aceasta. Sexualitatea
traita n dezordine de orice fel, prin practicarea intimitatii sexuale naintea sau n afara casatoriei, asa
cum este aceasta din urma definita de Scriptura, este n afara voii si binecuvntarii lui Dumnezeu n
creatie si rascumparare. Abuzul si idolatria care nconjoara sexualitatea traita n dezordine contribuie la
adncirea declinului social, inclusiv la destramarea casniciilor si a familiilor, avnd ca efect suferinta de
nedescris a singuratatii si a exploatarii. Aceasta problema grava se ntlneste si n cadrul Bisericii, fiind
o cauza extrem de raspndita a esecului ce porneste de la nivelul conducerii.
Ne recunoastem nevoia de umilinta adnca pentru a ne constientiza deficientele n aceasta privinta.
Dorim din toata inima sa vedem crestinii provocnd cultura n care traiesc, prin viata lor conform
standardelor la care ne cheama Biblia.
A) i ndemnam cu tarie pe toti pastorii:
1. Sa faciliteze n bisericile lor discutii deschise privitoare la sexualitate, n cadrul carora sa
prezinte vestea buna a planului lui Dumnezeu referitor la relatiile sanatoase din cadrul vietii de
familie, abordnd totodata cu sinceritate domeniile n care crestinii se fac partasi realitatilor
disfunctionale ale culturii din jurul lor.
2. Sa-i nvete n mod clar pe credinciosi standardele lui Dumnezeu, avnd compasiunea lui Cristos
pentru pacatosi si recunoscnd ct de vulnerabili suntem cu totii n fata ispitei si a pacatului
sexual.
3. Sa se straduiasca sa constituie un exemplu pozitiv n ce priveste trairea dupa standardele biblice
de credinciosie n domeniul sexual.
B) Ca membri ai Bisericii, ne angajam:
1. Sa facem tot ce ne sta n putinta, n Biserica si n societate, pentru a ntari casniciile ntemeiate
pe principiul credinciosiei, precum si viata sanatoasa de familie.
2. Sa recunoastem prezenta si contributia celor necasatoriti, a celor vaduvi sau fara copii, pentru ca
Biserica sa fie familia primitoare a lui Cristos, un adevarat sprijin, oferindu-le posibilitatea de a-
si exercita darurile n ntreaga paleta a lucrarilor Bisericii.
3. Sa ne opunem multiplelor forme ale sexualitatii disfunctionale ntlnite n cultura care ne
nconjoara, inclusiv pornografiei, adulterului si promiscuitatii.
4. Sa cautam sa ntelegem si sa abordam problemele delicate ale identitatii si ale experientelor care
i atrag pe unii oameni n practici homosexuale, sa le ntindem o mna plina de dragostea,
compasiunea si dreptatea lui Cristos, n timp ce respingem si condamnam toate formele de ura,
de abuz verbal sau fizic, precum si victimizarea homosexualilor.
5. Sa ne amintim ca, prin harul rascumparator al lui Cristos, nici un om si nici o situatie nu sunt
imposibil de schimbat si de adus la o stare dupa voia lui Dumnezeu.
3. Umblarea n umilinta, mpletita cu respingerea idolatriei puterii[86]
n starea noastra decazuta si pacatoasa, puterea este deseori exercitata pentru a abuza de altii si pentru a-
i exploata. Ne naltam pe noi nsine, pretindem ca suntem superiori, datorita genului, rasei ori statului
nostru social. Pavel combate toate aceste semne ale idolatriei mndriei si puterii si cere celor umpluti de
Duhul Sfnt sa se supuna unii altora de dragul lui Cristos. O astfel de supunere si dragoste reciproca
trebuie sa fie exprimata n casnicie, n familie si n cadrul relatiilor socio-economice.
A) Tnjim sa-i vedem pe toti crestinii, soti si sotii, parinti si copii, angajatori si angajati, traind
nvatatura Scripturii despre cum sa ne supunem unii unora, n frica lui Cristos.
B) i ndemnam pe toti pastorii sa-i ajute pe credinciosi sa nteleaga, sa discute cu sinceritate si sa
practice supunerea reciproca pe care o cere Dumnezeu copiilor lui. ntr-o lume a lacomiei, a puterii si a
abuzului, Dumnezeu si cheama Biserica sa fie un loc al umilintei pline de blndete si al dragostei lipsite
de egoism.
C) i chemam ndeosebi pe sotii crestini sa acorde atentie echilibrului existent n cadrul
responsabilitatilor mentionate de Pavel n nvatatura sa privitoare la soti si sotii. Supunerea reciproca
presupune ca sotul caruia i se supune sotia sa fie un om a carui dragoste si grija pentru ea oglindeste
iubirea jertfitoare a lui Cristos pentru Biserica sa. Indiferent de cultura n care are loc, orice forma de
abuz asupra sotiei, fie el verbal, emotional sau fizic, este incompatibil cu dragostea lui Cristos. Negam
faptul ca vreun obicei cultural sau o interpretare a Scripturii ar putea justifica lovirea sotiei. Ne
ndurereaza faptul ca asemenea tratamente se ntlnesc n rndul unora care se declara crestini, inclusiv
n cel al pastorilor si al liderilor. Nu ezitam nici o clipa sa denuntam o astfel de practica si o consideram
un pacat. i chemam pe cei ce o practica sa se pocaiasca si sa renunte la ea.
4. Umblarea n integritate, respingnd idolatria succesului[87]
Nu putem zidi mparatia Dumnezeului adevarului pe temelia necinstei. Cu toate acestea, n dorinta
noastra de a avea succes si rezultate, suntem ispititi sa ne sacrificam integritatea, sa facem afirmatii
distorsionate sau exagerate, care sunt n realitate minciuni. nsa, umblarea n lumina sta n neprihanire
si adevar.[88]
Chemam ntreaga Biserica si toti liderii lucrarii misionare sa se mpotriveasca ispitei de a nu fi ntru
totul corecti n prezentarea lucrarii noastre. Suntem necinstiti cnd exageram n rapoartele noastre,
incluznd n ele statistici care nu sunt sustinute de dovezi sau cnd deformam adevarul de dragul
cstigului nostru. Ne rugam pentru un val purificator al corectitudinii si pentru ncetarea distorsionarii
adevarului, manipularii si exagerarii. i chemam pe toti cei care sustin lucrarea spirituala sa nu
formuleze cerinte nerealiste pentru obtinerea unor rezultate cuantificabile si vizibile, dincolo de nivelul
normal de responsabilitate. Veniti sa luptam pentru o cultura a integritatii si a transparentei. Vom alege
sa umblam n lumina si n adevarul lui Dumnezeu, caci Domnul este cel ce ncearca inima si lui i place
integritatea.[89]
5. Sa umblam n simplitate, sa respingem idolatria lacomiei[90]
Predicarea si nvatatura larg raspndita despre evanghelia prosperitatii n ntreaga lume determina o
preocupare sporita fata de aceasta situatie. Definim evanghelia prosperitatii ca pe nvatatura potrivit
careia credinciosii sunt ndreptatiti sa fie binecuvntati cu sanatate si bunastare, pe care le pot dobndi
printr-o marturisire pozitiva a credintei lor, precum si prin semanarea semintelor ei prin intermediul
darurilor financiare sau materiale. nvatatura despre prosperitate este un fenomen care s-a raspndit n
snul multor denominatii de pe toate continentele.[91]
Noi sustinem harul si puterea miraculoasa a lui Dumnezeu, si ne bucuram de dezvoltarea bisericilor si a
lucrarilor care i ndeamna pe oameni sa practice o credinta care asteapta rezultate, credinta pusa n
Dumnezeul cel viu si n puterea sa supranaturala. Credem n puterea Duhului Sfnt. Cu toate acestea,
negam faptul ca puterea supranaturala a lui Dumnezeu poate fi tratata ca functionnd n mod automat, ca
este la dispozitia tehnicilor omenesti sau ca poate fi manipulata prin cuvinte, actiuni, daruri, obiecte sau
ritualuri omenesti.
Afirmam ca Biblia vorbeste despre prosperitatea oamenilor si despre bunastarea lor (incluznd sanatatea
si bogatia), n cadrul nvataturii ei privitoare la binecuvntarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea,
consideram nebiblica nvatatura potrivit careia bunastarea spirituala poate fi masurata n termenii celei
materiale sau ca bogatia este ntotdeauna un semn al binecuvntarii lui Dumnezeu. Biblia ne arata ca
bogatia poate fi deseori obtinuta prin asuprirea altora, prin nselaciune sau coruptie. Negam, de
asemenea, ca saracia, boala sau moartea prematura sunt ntotdeauna un semn al blestemului lui
Dumnezeu, o dovada a lipsei de credinta sau rezultatul blestemelor cuiva, ntruct Biblia respinge astfel
de explicatii simpliste.
Acceptam faptul ca este bine sa preamarim puterea si biruinta lui Dumnezeu. nsa credem ca nvataturile
multora dintre cei care promoveaza cu tarie evanghelia prosperitatii distorsioneaza n mod semnificativ
Scriptura, ca practicile si modul lor de viata sunt deseori lipsite de etica si nu oglindesc caracterul lui
Cristos, ca nlocuiesc n mod frecvent evanghelizarea cu dorinta de a vedea minuni, si chemarea la
pocainta cu cea de a da bani organizatiei predicatorului. Suntem ndurerati de faptul ca impactul acestei
nvataturi asupra multor biserici pagubeste lucrarea pastorala fiind si nesanatoasa din punct de vedere
spiritual. Sustinem cu tarie si cu bucurie orice initiativa desfasurata n Numele lui Cristos, care cauta sa
aduca vindecare celor bolnavi sau eliberare de durata de sub povara saraciei si a suferintei. Evanghelia
prosperitatii nu ofera solutii de durata la problema saraciei si i poate abate pe oameni de la adevaratul
mesaj si de la calea spre mntuirea vesnica. Din aceste motive, ea poate fi descrisa n mod obiectiv ca o
evanghelie falsa. Prin urmare, respingem excesele nvataturii prosperitatii, ca fiind incompatibile cu
crestinismul biblic, echilibrat.
A) ndemnam grabnic bisericile si liderii lucrarii de misiune din zonele n care evanghelia prosperitatii
este larg raspndita sa puna la ncercare nvatatura acesteia, comparnd-o cu mare bagare de seama cu
nvatatura si cu exemplul lui Isus Cristos. n mod specific, cu totii trebuie sa interpretam si sa dam
nvatatura din textele biblice folosite de regula pentru a sustine evanghelia prosperitatii, prezentndu-le
n ntregul lor context biblic si dintr-o perspectiva echilibrata. Acolo unde nvatatura despre prosperitate
s-a raspndit ntr-un mediu dominat de saracie, ea trebuie combatuta prin intermediul compasiunii
autentice, menite sa faca dreptate si sa produca schimbari de durata n viata celor saraci. Mai presus de
toate, noi trebuie sa nlocuim interesul propriu si lacomia cu nvatatura biblica despre sacrificiul de sine
si daruirea plina de generozitate, ca dovezi ale adevaratei ucenicii n slujba lui Cristos. Acceptam
chemarea istorica de la Lausanne la o traire n simplitate.
IIF. Parteneriatul n trupul lui Cristos n vederea unitatii n misiune
Pavel ne nvata ca unitatea crestina este creatia lui Dumnezeu, fiind ntemeiata pe mpacarea noastra cu
Domnul si unii cu altii. Aceasta dubla mpacare a fost nfaptuita la cruce. Cnd traim n unitate si lucram
mpreuna, dovedim puterea supranaturala a crucii ce merge mpotriva curentului culturii noastre. nsa,
cnd dam dovada de lipsa de unitate, neizbutind sa lucram mpreuna, ne njosim misiunea si mesajul, si
negam puterea crucii.
1. Unitatea n Biserica
O Biserica dezbinata nu are de adus niciun mesaj unei lumi dezbinate. Esecul nostru de a trai ntr-o
unitate creata de mpacarea de care am avut parte reprezinta un obstacol major n calea unei misiuni
autentice si eficiente.
A) Deplngem dezbinarea din snul bisericilor si al organizatiilor noastre. Dorim din toata inima ca toti
crestinii sa cultive un spirit al harului si sa mplineasca porunca lui Pavel de a depune toate eforturile
pentru a pastra unirea Duhului, prin legatura pacii.
B) n vreme ce recunoastem ca unitatea cea mai profunda dintre noi este de natura spirituala, tnjim
dupa o recunoastere mai mare a puterii misionare pe care o are unitatea vizibila, practica, pamnteasca.
De aceea, ndemnam fratii si surorile crestine din ntreaga lume, n numele marturiei si a misiunii
noastre comune, sa se mpotriveasca ispitei de a dezbina trupul lui Cristos si sa caute calea mpacarii si a
refacerii unitatii, ori de cte ori este posibil.
2. Parteneriatul n cadrul misiunii globale
Parteneriatul n misiune nu se refera numai la eficienta, ci si la dovedirea practica si strategica a
supunerii noastre comune fata de Isus Cristos, ca Domn. Mult prea des ne-am implicat n misiune ntr-
un mod ce acorda prioritate si ne protejeaza propria identitate (etnica, denominationala, teologica, etc.)
si nu am izbutit sa ne supunem pasiunile si preferintele singurului nostru Domn si Stapn. Suprematia si
locul central pe care l ocupa Cristos n misiunea noastra trebuie sa fie mai mult dect o marturisire de
credinta; ele trebuie sa ne guverneze totodata strategia, practica si unitatea.
Ne bucuram de dezvoltarea si de ntarirea miscarilor misionare emergente n mai toata lumea si de
ncetarea vechiului tipar dinspre vest spre ceilalti, nsa nu acceptam ideea ca stafeta responsabilitatii
misionare a trecut dintr-o parte a lumii n alta. Nu ar avea sens nlocuirea triumfalismului din trecut al
Occidentului doar pentru a stramuta acelasi spirit lipsit de evlavie n Asia, Africa sau America Latina.
Niciun grup etnic, niciun popor sau continent nu poate pretinde ca are privilegiul exclusiv de a fi cel
care duce la ndeplinire Marea nsarcinare. Dumnezeu este sigurul suveran.
A) Ne ridicam mpreuna, ca Biserica si lideri ai lucrarii misionare din ntreaga lume, chemati sa ne
recunoastem si sa ne acceptam unii pe altii, avnd oportunitati egale sa contribuim mpreuna la misiunea
mondiala. Veniti ca, n supunere fata de Cristos, sa lasam deoparte suspiciunea, competitia si mndria,
aratndu-ne dispusi sa nvatam de la cei pe care i foloseste Dumnezeu, chiar daca nu sunt de pe
continentul nostru, nu ne mpartasesc orientarea teologica, nu fac parte din organizatia noastra sau din
cercul nostru de prieteni.
B) Parteneriatul nu se limiteaza la bani, iar investirea nenteleapta a acestora are deseori ca urmare
coruperea si dezbinarea Bisericii. Veniti sa dovedim odata pentru totdeauna ca Biserica nu functioneaza
pe baza principiului potrivit caruia cei care au cei mai multi bani detin ntreaga putere de decizie. Este
vremea sa ncetam sa mai impunem numele, sloganurile, programele, sistemele si metodele noastre
preferate altor parti ale Bisericii. Haideti, n schimb, sa depunem eforturi pentru instaurarea reciprocitatii
ntre nord si sud, est si vest, pentru reciprocitate n ce priveste daruirea si primirea, pentru respectul si
demnitatea care i caracterizeaza pe adevaratii prieteni si parteneri n misiune.
3. Parteneriatul ntre barbati si femei
Scriptura afirma ca Dumnezeu a creat barbatul si femeia dupa chipul sau si ca le-a dat stapnire
amndurora peste Pamnt. Pacatul a intrat n viata omului si n istorie prin actiunea comuna de razvratire
a celor doi fata de Dumnezeu. Prin crucea lui Cristos, Dumnezeu a adus mntuirea, acceptarea si
unitatea pentru barbati si femei deopotriva. n ziua Cincizecimii, Dumnezeu si-a revarsat Duhul
prorociei peste orice faptura, att peste fiii, ct si peste fiicele Lui. Asadar, femeile si barbatii sunt egali
n ce priveste creatia, pacatul, mntuirea si Duhul.[92]
Noi toti, femei si barbati, casatoriti sau necasatoriti, suntem responsabili de folosirea darurilor lui
Dumnezeu n beneficiul altora, ca administratori ai harului divin, pentru slava si lauda lui Cristos. Prin
urmare, noi toti suntem responsabili sa mputernicim ntreg poporul lui Dumnezeu sa-si exercite toate
darurile pe care Dumnezeu i le-a dat, n toate domeniile slujirii la care a chemat el Biserica.[93] Nu
trebuie sa stingem Duhul prin dispretuirea lucrarii altora.[94] Mai mult, suntem hotarti sa privim
lucrarea n trupul lui Cristos ca pe un dar si o responsabilitate la care suntem chemati pentru a sluji, nu
ca pe un statut sau un drept pe care-l revendicam.
A) Sustinem pozitia istorica de la Lausanne: Afirmam ca darurile Duhului sunt mpartite tuturor celor
ce fac parte din poporul lui Dumnezeu, femei si barbati, si ca parteneriatul lor n evanghelizare trebuie
sa fie acceptat pentru binele comun.[95] Recunoastem contributia imensa plina de sacrificii adusa de
femei n lucrarea de misiune la nivel mondial, slujind att barbatilor, ct si femeilor, din vremurile
biblice pna n prezent.
B) Recunoastem ca exista puncte de vedere diferite si sincere n rndul celor care cauta sa fie credinciosi
si ascultatori fata de Scriptura. Unii interpreteaza nvatatura apostolica n sensul ca femeile nu ar trebui
sa dea nvatatura sau sa predice, ori ca ele au voie sa slujeasca, dar nu cu autoritate deasupra barbatilor.
Altii interpreteaza egalitatea spirituala a femeilor, exercitarea darului ziditor al profetiei de catre femeile
Bisericii Noului Testament si gazduirea Bisericii n casele lor n sensul ca darurile spirituale ale
crmuirii si nvatarii altora pot fi primite si folosite n lucrare att de barbati, ct si de femei.[96] i
chemam pe cei aflati n ambele tabere ale acestei dispute:
1. Sa se accepte unii pe altii fara a se condamna reciproc n privinta aspectelor care fac obiectul
dezbaterii, caci, desi putem sa nu fim de acord, nu avem niciun temei care sa justifice
dezbinarea, discutiile neconstructive sau ostilitatea unora fata de altii.[97]
2. Sa studieze mpreuna Scriptura, cu bagare de seama, acordnd atentia cuvenita contextului si
culturii autorilor ei si a cititorilor contemporani.
3. Sa recunoasca faptul ca, acolo unde exista o durere autentica, trebuie sa aratam compasiune;
acolo unde exista nedreptate si lipsa de integritate, trebuie sa ne ridicam mpotriva acestora, iar
unde exista mpotrivire fata de lucrarea evidenta a Duhului Sfnt n viata unei surori sau a unui
frate, trebuie sa ne pocaim.
4. Sa ne angajam mpreuna, barbati si femei, sa promovam un tipar de lucrare n care sa se
oglindeasca spiritul de slujire al lui Isus Cristos, nu lupta lumeasca pentru putere si pozitie.
C) ndemnam bisericile sa recunoasca femeile si barbatii evlaviosi, care sunt un bun exemplu si care i
nvata pe altii ce este bine, asa cum a poruncit Pavel,[98] si sa ofere femeilor oportunitati n domeniul
educatiei, al slujirii si al conducerii, ndeosebi n contextul n care Evanghelia reprezinta o provocare
pentru traditiile culturale lipsite de justete. Dorim ca femeile sa nu fie mpiedicate sa-si exercite darurile
sau sa-si urmeze chemarea divina proprie.
4. Educatia teologica si misiunea
Noul Testament prezinta parteneriatul strns dintre lucrarea de evanghelizare si de plantare de biserici
(precum cea desfasurata de apostolul Pavel) pe de o parte, si cea de hranire a bisericilor (n care erau
angrenati, de exemplu, Timotei si Apolo). Ambele sarcini fac parte din Marea Trimitere, n care Isus
descrie facerea de ucenici n termenii evanghelizarii (care are loc nainte de a-i boteza) si nvatarea
acestora sa pazeasca tot ce poruncise el. Educatia teologica este parte a misiunii si este importanta
dincolo de latura evanghelistica.[99]
Misiunea Bisericii pe Pamnt este de a mplini misiunea lui Dumnezeu, iar misiunea educatiei teologice
este de a ntari si de a nsoti misiunea Bisericii. Educatia teologica slujeste mai nti pentru pregatirea
celor care conduc Biserica, n calitate de pastori-nvatatori, nzestrndu-i pentru a-i putea nvata pe altii
cu credinciosie, relevanta si claritate adevarul Cuvntului lui Dumnezeu, si n al doilea rnd pentru
pregatirea ntregului popor al Domnului pentru sarcina misionara a ntelegerii si comunicarii relevante a
adevarului divin n orice context cultural. Educatia teologica se angajeaza n razboiul spiritual, n vreme
ce noi rasturnam izvodirile mintii si orice naltime care se ridica mpotriva cunostintei lui Dumnezeu; si
orice gnd l facem rob ascultarii de Cristos.[100]
A) Aceia dintre noi care conduc biserici si agentii misionare trebuie sa recunoasca faptul ca educatia
teologica are un caracter misionar intrinsec. Cei care asigura educatia teologica trebuie sa se asigure ca
ea va avea aceasta caracteristica, ntruct locul acesteia n cadrul paletei studiilor universitare nu este un
scop n sine, ci rolul ei este de a sluji misiunii pe care o are Biserica n lume.
B) Educatia teologica formeaza un parteneriat cu toate formele de implicare n misiune. i ncurajam si i
sustinem pe toti cei care asigura o educatie teologica bazata pe Scriptura, formala sau informala, la nivel
local, national, regional sau international.
C) ndemnam institutiile si programele de educatie teologica sa desfasoare un bilant misionar al
programei lor, al structurii si al etosului lor, pentru a se asigura ca vin ntr-adevar n ntmpinarea
nevoilor si oportunitatilor cu care are de-a face Biserica din cultura lor.
D) Dorim ca toti plantatorii de biserici si cei implicati n domeniul educatiei teologice sa aseze Scriptura
n centrul parteneriatului lor, nu doar la nivelul declaratiilor teologice, ci si n practica. Evanghelistii
trebuie sa foloseasca Biblia ca sursa suprema n ce priveste continutul si autoritatea mesajului lor. Cei
implicati n educatia teologica trebuie sa faca iarasi din studierea Scripturii disciplina de baza a teologiei
crestine, care sa integreze si sa patrunda n toate celelalte domenii de studiu, ct si n cele aplicative. Mai
presus de toate, educatia teologica trebuie sa slujeasca pregatirii pastorilor-nvatatori pentru
responsabilitatea lor de capati, aceea de a predica si de a-i nvata pe altii Scriptura.[101]
Concluzie
Dumnezeu era n Cristos, mpacnd lumea cu sine. Duhul lui Dumnezeu a fost n Cape Town si a
chemat Biserica lui Cristos sa fie ambasadoarea dragostei lui Dumnezeu, care ne-a adus mpacarea.
Dumnezeu si-a tinut promisiunea din Cuvntul sau, n vreme ce poporul lui s-a strns laolalta n Numele
lui Cristos, caci nsusi Domnul Isus Cristos a locuit printre noi si a umblat alaturi de noi.[102]
Am cautat sa ascultam glasul Domnului Isus Cristos si, n ndurarea sa, prin Duhul lui cel Sfnt, Cristos
a vorbit poporului sau care era gata sa-l asculte. Prin numeroasele glasuri care s-au facut auzite, n
expunerea Scripturii, n discursurile tinute n plen, n cadrul discutiilor de grup, s-au repetat doua teme:
Nevoia unei ucenicii caracterizate de o ascultare radicala fata de Domnul, care sa conduca la
maturitate, la cresterea n profunzime si la cresterea numerica.
Nevoia unei reconcilieri radicale, concentrate n jurul crucii, care sa duca la unitate, la cresterea
n dragoste, ca si n credinta si n nadejde.
Ucenicia si reconcilierea sunt indispensabile misiunii noastre. Deplngem rusinea superficialitatii
noastre si a lipsei uceniciei veritabile, a unitatii si a dragostei, caci amndoua discrediteaza n mod
considerabil marturia noastra cu privire la Evanghelie. n ambele provocari identificam glasul Domnului
nostru Isus Cristos, caci ele corespund cu doua dintre cele mai staruitoare mesaje adresate de el Bisericii
n Evanghelii. n Matei, Isus ne-a lasat mandatul nostru primordial: acela de a face ucenici din toate
neamurile. n Evanghelia dupa Ioan, Isus ne-a pus la dispozitie metoda de baza pentru mplinirea
mandatului: aceea de a ne iubi unii pe altii, pentru ca lumea sa creada ca suntem ucenicii lui. N-ar trebui
sa fim surprinsi, ci mai degraba sa ne bucuram la auzul glasului Stapnului nostru, care, doua mii de ani
mai trziu, spune aceleasi lucruri poporului sau strns din ntreaga lume: Faceti ucenici. Iubiti-va unii
pe altii.
Faceti ucenici
Misiunea biblica cere ca aceia care invoca Numele lui Cristos sa fie asemenea lui, lundu-si crucea, cu
lepadare de sine, si urmndu-l pe el pe calea umilintei, dragostei, integritatii, generozitatii si slujirii. A
esua n ce priveste ucenicia si facerea de ucenici nseamna a esua la nivelul cel mai important al misiunii
noastre. Chemarea lui Cristos adresata Bisericii lui rasuna iarasi de pe paginile Evangheliilor: Vino si
urmeaza-ma! Mergeti si faceti ucenici.
Iubiti-va unii pe altii
Isus a repetat de trei ori: Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit eu, asa sa va
iubiti si voi unii pe altii.[103] Isus s-a rugat de trei ori ca toti sa fie una.[104] Porunca si chemarea au
amndoua legatura cu misiunea. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii mei, daca veti avea
dragoste unii pentru altii. Ei sa fie n chip desavrsit una, ca sa cunoasca lumea ca tu m-ai trimis.
Isus nu si-ar fi putut exprima scopul mai apasat. Evanghelizarea lumii si recunoasterea dumnezeirii lui
Cristos sunt sprijinite sau mpiedicate de ascultarea noastra practica fata de el sau de lipsa acesteia.
Chemarea lui Cristos si a apostolilor lui rasuna din nou n inima noastra: Sa va iubiti unii pe altii
Cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii.[105] De dragul misiunii lui Dumnezeu, ne
nnoim angajamentul de a mplini mesajul acesta, pe care l-am auzit de la bun nceput.[106] Cnd
crestinii traiesc n unitatea dragostei, n urma reconcilierii si prin puterea Duhului Sfnt, lumea va
ajunge sa-l cunoasca pe Isus, ai carui ucenici suntem, si sa-l cunoasca pe Tatal, care l-a trimis.

n Numele lui Dumnezeu Tatal, al Fiului si al Duhului Sfnt, pe singurul temei al credintei n
infinita ndurare a lui Dumnezeu si n harul lui mntuitor, tnjim din toata inima si ne rugam pentru
o reformare a uceniciei biblice si pentru o revolutie a dragostei cristice.
Aceasta va fi rugaciunea si angajamentul nostru, de dragul Domnului pe care l iubim si al lumii pe
care o slujim n Numele sau.
[1]Galateni 5:6; Ioan14:21; 1 Ioan4:9,19.
[2] Matei 22:37-40, Romani 13:8-10, Galateni 5:22, 1 Petru 1:22; 1 Ioan 3:14; 4:7-21; Ioan 13:34-35;
Ioan 1:18 & 1 Ioan 4:12; 1 Tesaloniceni 1:3; 1 Corinteni 13:8, 13.
[3] Deuteronom 7:7-9; Osea 2:19-20, 11:1; Psalmii 103; 145:9, 13, 17; Galateni 2:20; Deuteronom
10:12-19.
[4] Deuteronom 6:4-5; Matei 22:37; Leviticul 19: 18, 34; Matei 5:43-45, Ioan 15:12, Efeseni 4:32; Ioan
3:16-17.
[5] Romani 5:5; 2 Corinteni5:14;Apocalipsa2:4.
[6] Deuteronom 4:35, 39; Psalmul 33:6-9, Ieremia 10:10-12; Deuteronom 10:14; Isaia 40:22-24,
Psalmul 33:10-11, 13-15; Psalmul 96:10-13 ; Psalmul 36:6, Isaia 45:22.
[7] Deuteronom4 si 6.
[8] John Stott, The Message of Romans, The Bible Speaks Today (Leicester and Downers Grove: IVP,
1994) p. 53.
[9] Psalmul 138:2.
[10] Ioan 14:6; Romani 8:14-15; Matei 6:9; Ioan 14:21-23.
[11] Deuteronom 32:6, 18; 1:31; 8:5; Isaia 1:2; Maleahi 1:6; Ieremia 3:4, 19; 31:9, Osea 11:2; Psalmul
103:13; Isaia 63:16 ; 64:8-9.
[12] Ioan 3:16; 1 Ioan 3:1; Romani 8:32, Evrei 9:14, Galateni 2:20; Galateni 1:4-5
[13]Matei 5:9, 16, 43-48; 6:4, 6, 14-15, 18, 25-32; 7:21-23.
[14] Ioan 1:3; 1 Corinteni 8:4-6, Evrei 1:2; Coloseni 1:15-17; Psalmul 110:1; Marcu 14:61-64, Efeseni
1:20-23, Apocalipsa 1:5, 3 : 14; 5:9-10; Romani 2:16; 2 Tesaloniceni 1:5-10; 2 Corinteni 5:10; Romani
14:9-12, Matei 1:21, Luca 2:30, Fapte 4:12; 15:11; Romani 10:9, Tit 2:13, Evrei 2:10, 5:9; 7:25;
Apocalipsa 7:10.
[15] Luca 6:46; 1 Ioan2:3-6; Matei 7:21-23.
[16] Matei 16:16; Ioan 20:28; 1 Petru 1:8; 1 Ioan 3:1-3; Fapte 4:12.
[17] Geneza 1:1-2; Psalmul 104:27-30, Iov 33:4, Exod 35:30-36:1, judecatori 3:10; 06:34, 13:25,
Numeri 11:16-17, 29; Isaia 63:11-14; 2 Petru 1:20-21; Mica 3:8; Neemia 9:20, 30; Zaharia 7:7-12, Isaia
11:1-5, 42:1-7, 61:1 -3; 32:15-18; Ezechiel 36:25-27; 37:1-14; Ioel 2:28-32.
[18] Fapte 2; Galateni 5:22-23; 1 Petru 1:2; Efeseni 4:3-6, 11-12; Romani 12:3-8, 1 Corinteni 12:4-11; 1
Corinteni 14:1; Ioan 20 :21-22; 14:16-17, 25-26; 16:12-15, Romani 8:26-27, Efeseni 6:10-18, Ioan 4:23-
24; 1 Corinteni 12:3; 14: 13-17, Matei 10:17-20; Luca 21:15.
[19] Psalmul 119:47, 97; 2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:21.
[20] Deuteronom 30:14; Matei 7:21-27, Luca 06:46; Iacov 1:22-24.
[21] Manifestul Manila Capitolul 7; Tit 2:9-10.
[22] Psalmul 145:9, 13, 17, Psalmul 104:27-30, Psalmul 50:6; Marcu 16:15; Coloseni 1:23; Matei
28:17-20; Habacuc 2:14.
[23] Psalmul24:1; Deuteronom10:14.
[24] Coloseni1:15-20; Evrei1:2-3.
[25] Faptele Apostolilor 17:26; Deuteronom 32:8; Geneza 10:31-32, 12:3; Apocalipsa 7:9-10;
Apocalipsa 21:24-27.
[26]Fapte 10:35; 14:17; 17:27.
[27] Psalmii 145:9, 13, 17; 147:7-9; Deuteronom 10:17-18.
[28] Geneza 18:19; Exodul 23:6-9, Deuteronom 16:18-20, Iov 29:7-17; Psalmii 72:4, 12-14; 82,
Proverbe 31:4-9; Ieremia 22:1-3 ; Daniel 4:27.
[29] Exodul 22:21-27; Leviticul 19:33-34, Deuteronom 10:18-19, 15:7-11, Isaia 1:16-17, 58:6-9, Amos
5:11-15, 21-24 ; Psalmul 112; Iov 31:13-23, Proverbe 14:31, 19:17, 29:7, Matei 25:31-46, Luca 14:12-
14, Galateni 2:10, 2 Corinteni 8 - 9; Romani 15:25-27; 1 Timotei 6:17-19; Iacov 1:27; 2:14-17, 1 Ioan
3:16-18.
[30]Legamntul Lausanne,Paragraful5
[31] Levitic19:34; Matei5:43-4.
[32] Matei 5:38-39, Luca 6:27-29, 23:34, Romani 12:17-21; 1 Petru 3:18-23; 4:12-16.
[33]Romani 13:4.
[34] 1 Ioan 2:15-17.
[35]Genesis3;2Thessalonians 1:9
[36] Marcu 1:1, 14-15; Romani 1:1-4; Romani 4;1 Corinteni 15:3-5; 1 Petru 2:24; Coloseni 2:15; Evrei
2:14-15; Efeseni 2:14-18; Coloseni 1:20; 2 Corinteni 5:19.
[37] Romani 4; Filipeni 3:1-11; Romani 5:1-2; 8:1-4; Efeseni 1:7; Coloseni 1:13-14; 1 Petru 1:3;
Galateni 3:26 4:7; Efeseni 2:19-22; Ioan 20:30-31; 1 Ioan 5:12-13; Romani 8:31-39.
[38] Romani 1:16.
[39] Galateni 5:6
[40] Efeseni 2:10
[41] Iacov 2:17
[42] Tit 2:11-14
[43] Romani 15:18-19; 16:19; 2 Corinteni 9:13
[44] Romani 1:5; 16:26
[45] Geneza 15:6; Galateni 6:6-9; Evrei 11:8; Geneza 22:15-18; Iacov 2:20-24
[46] Romani 8:4
[47] Ioan 14:21
[48] 1 Ioan 2:3
[49] 2 Tesaloniceni 2:13-14;1 Ioan 4:11; Efeseni 5:2; 1 Tesaloniceni 1:3; 4:9-10; Ioan 13:35
[50] Ioan 13:34-35; 17:21
[51]Evrei13:1-3;1Corinteni 12:26; Apocalipsa 1:9
[52] Apocalipsa 3:17-20
[53]Efeseni 1:9-10;Coloseni 1:20;Geneza1-12;Apocalipsa21-22
[54]Legamntul de la Lausanne, Paragrafele 4 si 5.
[55] The Micah Declaration on Integral Mission.
[56] 1 Tesalonicieni 1:3
[57] Efeseni 2:10
[58] Coloseni 3:23
[59] Pentru ca Universitatea este un punct de sprijin clar cu care sa faci lumea sa se miste. Biserica nu-
si poate face ei si cauzei Evangheliei un serviciu mai mare dect sa ncerce sa recupereze universitatile
pentru Cristos. Mai presus de orice, schimbarea universitatilor duce la schimbarea lumii." Charles Habib
Malik, fost presedinte al Adunarii Generale a ONU, 1981 Prelegerile lui Pascal, Critica crestina a
universitatii.
[60] Efeseni 1:10; 2:1-16; 3:6; Galateni 3:6-8. (Vezi de asemenea Capitolul VI despre problema unitatii
si a partneriatului din cadrul Bisericii.)
[61] Efeseni 2:11-22; Romani 3:23; 10:12-13; Efeseni 2:18
[62] Deuteronom 32:8; FA 7:26.
[63] Apocalipsa 7:9; 21:3, unde textul spune, ,,ei vor fi popoarele lui (plural).
[64] Faptele Apostolilor 4:32-37; Galateni 2:9-10; Romani 15:23-29; 2 Corinteni 8 9
[65] 2 Corinteni 5:16
[66] Ioan 9:1-3
[67] The Manila Manifesto, paragraful 12
[68] 1 Petru 3:15-16. Faptele Apostolilor 19:37
[69] 2 Corinteni 12:9-10; 4:7-10
[70] The Manila Manifesto, Capitolul 12
[71] 2 Corinteni 2:15
[72] Faptele Apostolilor 11:20-24
[73] Faptele Apostolilor 15:19
[74] Romani 14:1-3
[75] Geneza 50:20
[76] Levitic 19:33-34; Deuteronom 24:17; Rut 2; Iov 29:16; Matei 25:35-36; Luca 10:25-37; 14:12-14;
Romani 12:13; Evrei 13:2-3; 1 Petru 4:9
[77] Ieremia 29:7
[78] Ieremia 29:7; 1 Petru 2:13-17; 1 Timotei 2:1-2; Romani 13:1-7; Exod 1:15-21; Daniel 6; Faptele
Apostolilor 3:19-20; 5:29
[79] Efeseni 4:11-12
[80] 1 Timotei 3:1-13; Tit 1:6-9; 1 Petru 5:1-3
[81] Marcu 9:33-37
[82] Desi tradus n mod diferit, textele ce urmeaza folosesc verbul a umbla: Efeseni 2:2; 2:10; 4:1; 4:17;
5:2; 5:8; 5:15
[83] Efeseni 4:16-31
[84] Efeseni 5:1-7
[85] Efeseni 5:31; 2:15
[86] Efeseni 5:15 6:4
[87] Efeseni 5:8-9
[88] Efeseni 5:10
[89] 1 Cronici 29:17
[90] Efeseni 5:5
[91] Vezi de asemenea ntregul text The Akropong Statement: A critique of the Prosperity Gospel
produs de catre teologii africani convocati de catre Comisia Teologica a Miscarii Lausanne, la adresa:
www.lausanne.org/akropong
[92] Geneza 1:26-28; Geneza 3; Faptele Apostolilor 2:17-18; Galateni 3:28; 1 Petru 3:7
[93] Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:4-11; Efeseni 4:7-16; 1 Petru 4:10-11
[94] 1 Tesalonicieni 5:19-20; 1 Timotei 4:11-14
[95] The Manila Manifesto, Afirmatia 14
[96] I Timotei 2:12; 1 Corinteni 14:33-35; Tit 2:3-5; Fapte 18:26; 21:9, Romani 16:1-5, 7, Filipeni 4:2-
3; Coloseni 4:15 ; 1 Corinteni 11:5; 14:3-5
[97]Romani 14:1-13
[98]Tit 2:3-5
[99] Coloseni 1:28-29; Fapte 19:8-10; 20:20, 27; 1 Corinteni3:5-9
[100] 2 Corinteni 10:4-5
[101] 2 Timotei 2:2; 4:1-2; 1 Timotei 3:2 b; 4:11-14, Tit 1:9; 02:01
[102] Levitic26:11-12, Matei 18:20; 28:20
[103] Ioan 13:34; 15:12; 17
[104] Ioan17:21-23
[105] Efeseni 4:1-6; Coloseni 3:12-14; 1 Tesaloniceni 4:9-10; 1 Petru 1:22; 1 Ioan 3:11-14; 4:7-21
[106] 1 Ioan3:11
Translated by Alexandru Nadaban, PhD.
2013 All Rights Reserved.