Monah Zotic (Gaevski) (Manastirea Noul-Neamt)

...educatia si cresterea duhovniceasca a copiilor ncepe n pntecele mamei

Vrsta prescolara (0-6 ani)
Sa ne ntrebam, de la ce vr-sta ncepe educatia cres-tina a copiilor? Intuitia ne sug
ereaza: de la cea mai frageda. Ba si mai mult, mitropolitul Anto-nie de Suroj ne
spune ca: Mie mi se pare ca educatia si cresterea duhovniceasca a copiilor ncepe n
pntecele mamei. Si daca mama traieste ntru Hristos, daca traieste o viata curata,
o viata n rugaciune, daca primeste Sfintele Taine ale Bisericii, atunci si copil
ul participa la acestea toate. De aceea, pe parcursul tuturor lunilor pna la nast
ere, copilul este una cu mama si nu e posibil nici ntr-un chip sa-i desparti.
Ca copilul se educa nca n pntecele mamei, ne marturisesc si multi medici prin asa-n
umita peda-gogie embrionara. Si ,ntr-adevar, e imposibil nti sa cresti copilul, si
pe urma sa-l educi - totul se face concomitent. Educatia crestina ncepe din frage
da copilarie, la nceput pe copil l educa mama, mai pe urma toti casnicii si, n fine
, cnd copilul poate ramne un timp ndelungat fara parinti, la aceasta se mai adauga
si educatia scolara, care are tot o importanta mare.
n prima perioada a vietii copilului (0-3 ani), pe care Piage a numit-o stadiu sens
omotor, din pruncul mic de tot creste un om mic, care merge, fuge si vorbeste, si
exprima gndul, gustul, recunoaste si iubeste unele persoane, se teme de altii, po
ate fi vesel, bucuros, curios, trist, mhnit. La trei ani, copilul ncepe sa cunoasc
a lumea casei sale si pe cea nconjuratoare, acumuleaza o sumedenie de impresii. n
aceasta perioada este momentul cel mai activ al educatiei de catre mediul nconjur
ator. De aceea e bine cnd la mediul casnic se adauga n chip armonios si mediul bis
ericesc, dar nu se recomanda ca n sufletul copilului ele sa se contopeasca.
Biserica Ortodoxa, mai mult dect celelalte confesii, ntelege importanta acestei vrs
te. Pe parcursul primelor saptamni de viata, pruncul face cunostinta cu trei Taine
Bisericesti - Botezul, Mirungerea si mpartasania. Pentru dnsul se savrsesc slujbe b
isericesti speciale, n timpul carora copilului i se da nume si i se face mbiserici
rea. Biserica l nzestreaza pe copil cu harul Duhului Sfnt si l apara pe el cu mult na
inte de a se trezi n el ratiunea si constiinta. Prin aceasta, Biserica recunoaste
existenta subconstiintei n adncul eului constient, si din aceasta cauza este necesa
r a-l lumina pe el.
Educatia copilului n aceasta perioada are loc acasa. Unicii educatori pe care i st
ie copilul sunt parintii ori cei ce i nlocuiesc. Despre procesul educational al pr
uncilor, se poate vorbi ca de o dezvoltare totala n atmosfera relatiilor familiar
e strnse. n acest proces, nu se poate vorbi despre nvatarea copilului, cu toate ca el
afla pe parcursul primilor trei ani ai vietii foarte multe informatii.
ntr-o oarecare masura se poate vorbi de o slujire preoteasca a parintilor crestini.
Dupa cum spune pedagogul Sofia Culumzina: Parintii parca savrsesc taina, deoarece
l introduc pe Dumnezeu n viata copiilor sai, iar viata copiilor o dedica Domnului.
Tot ceea ce face mama pentru copil, capata un continut religios, daca ea traies
te cu dragoste si cu purtare de grija. Calitatea dragostei pe care o are mama de
pinde si de ct de strns legata este ea de Dumnezeu. Dragostea mamei poate sa se tr
ansforme ntr-o asuprire, ea poate fi umpluta de frica si, uneori, mama poate fi n
enorocita, egoista, astfel nct ea nu mai are posibilitatea sa-si iubeasca copilul.
Pruncul n asemenea situatii ramne un nenorocit religios. Dar dragostea responsabi
la, neschimbabila, pna la semijertfire, l educa pe copil, indiferent de firea reli
gioasa sau nu a mamei. Copilul care nu stie de frica si nenorocire, care cu bucu
rie intra n lumea aceasta, devine religios.
Dragostea mamei e competenta sa-i mpartaseasca copilului practica religioasa a ma
turilor, practica rugaciunii, viata liturgica a Bisericii. Perceptia religioasa
a copilului poate fi pur sensibila si reala.
n Evanghelie este un loc unde Hristos s-a mniat cnd ucenicii cu nfocare ncepeau sa tlc
asca nvatatura (pildele) Lui cu prea mult zel si nu dadeau voie copiilor si mamel
or sa se apropie de El. Mntuitorul le-a spus ca mparatia lui Dumnezeu apartine uno
ra ca acestia, si cel care nu va primi nvatatura Lui ca acesti copii, nu va intra
n mparatia lui Dumnezeu. (Marcu X, 13 - 16). El le-a aratat atitudinea lui Dumnez
eu fata de copii: i-a cuprins si i-a binecuvntat, punndu-Si minile peste ei. Dragos
tea lui Hristos nu s-a exprimat prin predici, nici prin pilde, ci pur si simplu
prin atingere fizica. El le-a dat posibilitate copiilor sa-L simta fizic, si ace
asta perceptie a lui Dumnezeu de catre copii, aceasta simtire a harului divin nu
este ntmplatoare, ci plina de un continut religios: Cine nu va primi mparatia lui D
umnezeu ca un copil, nu va intra n ea. (Marcu X, 15).
Viata Bisericii noastre ne ofera posibilitatea de a simti valorile religioase pu
r fizic. Lasa copilul sa tina cruciulita la piept, sa atinga si sa sarute icoane
le, sa simta mirosul tamiei, buzele sa primeasca mpartasania si sa simta gustul ei
, sa simta picaturi de apa sfintita pe fata, sa asculte cntari, sa-si faca semnul
sfintei cruci, chiar daca acestea i par lui o joaca. Toate aceste simtiri, retra
iri n Biserica noastra nu sunt niste lucruri nensemnate, marunte, care mai trziu, l
a vrsta matura, se nlatura.
Tot ceea ce un crestin ortodox a ncorporat pe parcursul ntregii sale vieti, nu se
pierde, fie ca este o actiune, un gest ori o retraire. Copilul, ntlnindu-se cu ele
, capata o adevarata experienta a participarii sale la viata Bisericii. Dar, tot
odata, nu trebuie sa uitam de un lucru important n viata copilului. Biserica pen
tru copil permanent trebuie sa fie un loc nalt, sfnt, unde putin i este frica, unde nu
se joaca. La trei ani, copiii sunt capabili sa perceapa atmosfera praznicala a s
arbatorilor ca: Nasterea Domnului, Sfintele Pasti, zilele de nastere si altele.
Dar mai presus de toate cele spuse mai sus, n privinta dezvoltarii religioase a p
runcului, ramne lucrarea sfnta, tainica a harului Sfntului Duh, care-l hraneste pe
el. Nimeni nu poate sa spuna si sa masoare cu precizie n ce masura Tainele Biseri
cesti actioneaza asupra pruncului. Noi numai cu credinta si cu evlavie putem sa
ne straduim ca aceasta cale a lucrarii Sfntului Duh sa se deschida copiilor nostr
i.
Vrsta de la 3-6 ani
n aceasta perioada, copilul gaseste la toate o cauza, stie raspunsul la orice ntre
bare, l satisface orice raspuns, netinnd cont de logica lui. n afara de aceasta, co
pilul se considera pe sine cauza tuturor celor ce se petrec. La aceasta vrsta, co
piii nvata repede sa vorbeasca, ntelegnd totodata si vorbirea altora. Cu dnsii pot c
omunica nu numai parintii, ci si prietenii, educatorii, oamenii straini, la educ
atori aparnd o asa metoda reala, precum comunicarea verbala. Acestia, spre exempl
u, pot sa-i spuna povesti, dar trebuie sa le aleaga minutios.
Copiii de vrsta prescolara pot sa asculte povesti cu durata nu mai mult de cinci
minute, copiii mai mari - nu mai mult de zece. Povestirile trebuie sa fie nsotite
de gesturi si sunete, copiii putnd sa repete unele sunete, sa imite miscari, sa
arate marimea obiectelor care au fost amintite de catre povestitor, sa priveasca
cu atentie ilustratii mari si stralucite, sa se atinga de ele. Subiectul trebui
e sa fie clar si simplu, cu o dezvoltare treptata, fara adncirea n timp si spatiu.
Daca se vorbeste despre trecut, atunci cel mai bine este sa se foloseasca expre
sii ca demult - demult, ieri sau, pentru cei mai mari cnd eram eu mic. Daca se vorbeste
despre o distanta, e destul de spus: aproape, nu departe de aici, departe - departe.
Perceptia copiilor este lipsita de notiuni ca: adevar, natiune, credinta, dreptate, ch
r si dragoste, cu toate ca ei pot sa nteleaga ce nseamna bun sau rau(despre om). Unui
pil nu i se vorbeste despre emotiile care i sunt necunoscute.
Vrsta de la 3 pna la 5-6 ani e o vrsta a dezvoltarii fizice, cnd dominanta n partea e
xterioara a activitatii psihice a copilului este joaca, dar n partea launtrica, e
l capata sensul matur al vietii. La patru ani, capacitatile si ncep activitatea. N
u n zadar anume la aceasta vrsta copiii ncep sa se joace imitndu-i pe maturi. De exe
mplu, jocuri ca: copiii si mama, vnzatori si cumparatori s. a. Ei se deprind cu aceea
cu ce traiesc maturii. n gradinitele de copii, astazi se descopera jocuri neaste
ptate, spre exemplu: o educatoare povesteste despre un joc pe care ea l-a observ
at la copiii din grupa sa. Jocul se numeste: Noi ne-am certat n timp ce am stat la
rnd. Pentru acest joc, copiii aleg un vnzator, un director al magazinului, pe cei
care stau la rnd si pe unul care a ntrziat, si-l pun n urma rndului. n timpul acesta, n
cepe o sfada ntre vnzator si cei ce stau la rnd. Jocul se termina n momentul n care v
ine directorul magazinului si face ordine. Acest joc, copiii l jucau cu o aprinde
re si patima deosebita. Analiznd acest joc, s-a constatat ca ntre copii se stabile
ste un statut ierarhic. S-a dovedit ca directorul permanent era ales numai din u
nii si aceiasi doi-trei copii. Alti trei, apropiati ai lui, pe rnd erau alesi vnza
tori, iar ceilalti copii erau cumparatori. ntotdeauna copiii care erau asupriti s
i njositi erau dintre cei care ntrziau. Sensurile percepute la aceasta vrsta constit
uie fundamentul memoriei pentru toata viata.
n fiicele si mamele, acestea din urma bat copiii, baietii (tatii) iau cureaua, pent
ru a-si pedepsi copiii. S-a descoperit ca copiii, jucndu-se deseori, pricinuiesc
isterii ori se sfadesc, chiar se si bat. Copiii ntruchipeaza chipurile desertaciu
nilor orasenesti. Probabil, astazi copiii simt o necesitate de a schimba starile
violente din jocurile lor. Aceasta nu nseamna ca educatorii, parintii sau suprav
eghetorii trebuie sa participe la joc, ci copiii trebuie ndemnati sa se joace sin
guri, sa fie nvatati sa traiasca launtric jocul.
La cele spuse mai sus, se poate mentiona ca copilul la vrsta aceasta este extrem
de individual. Deseori, copilul se joaca singur, ndeplinind doua roluri .
Dorinta de a obtine laude si recunostinte este destul de puternica la orice vrsta
. Copilul poate avea un comportament normal naintea semenilor si a maturilor, pre
aia usor instructiunile care l nvata cum sa se comporte n biserica si alte locuri.
La aceasta vrsta, el nu este capabil sa deosebeasca realul de fantastic, iar ades
eori, cnd povesteste despre o ntmplare adevarata, ncetul cu ncetul ncepe sa alunece pe
o panta a vorbelor incredibile. Daca pedagogii ar fi avut posibilitatea sa auda
ceea ce copiii relateaza acasa din lucrurile ntlnite la scoala, ar fi ramas mirat
i.
Dezvoltarea morala a copiilor mici este foarte primitiva. Cuvinte precum: baietel
rau, fetita frumoasa, neascultator nu se folosesc n prezenta copiilor, deoarece acest
ia nu trebuie sa auda astfel de cuvinte. El nu este capabil sa nteleaga, nu este
capabil sa distinga ceea ce este bun de ceea ce este rau, ceea ce este actiune d
e ceea ce este iscodire si curiozitate. n unele cazuri se admit si astfel de afir
matii, dar, de obicei, ele nu se recomanda.
Fiind prunc, el si cunoaste propriile capacitati, dar acum se trezeste n el sentim
entul mndriei, dorindu-si laude si merite, iar mai apoi va delimita cele doua not
iuni: bun si rau (comportamentul lui fiind chiar influentat de acestea). Copilul
la cinci ani stie ca Dumnezeu vrea ca noi sa fim buni doar pentru faptul ca asa
trebuie sa fim, dar cele doua concepte apar vag conturate. De aceea prescolarul
ui i sunt inaccesibile ntelesurile unor cuvinte precum: pacat, pocainta, rascumpar
are, moarte, nviere, viata dupa moarte, si asta n ciuda faptului ca el stie despre
moartea unor apropiati sau despre nasterea unui copil, aceste formulari i sunt p
rimitive si superficiale.
Aceasta vrsta este caracterizata de dinamism, ceea ce-l determina sa nu sada prea
mult ntr-un loc, si are tot timpul nclinatia de a mesteri ceva. Chiar daca lucrul
marunt nca nu-i da puteri, totusi el cu placere foloseste n joaca lui acuarele, c
reioane, plastelina, nisip. Orice lucru trebuie sa se desfasoare pe o perioada s
curta de timp, iar roadele sa fie vizibile. Materialele si instrumentele pretioa
se nu-i sunt de nici un folos, dar n schimb are nevoie de spatiu pentru lucru si
miscare. n zilele noastre, lumea nconjuratoare a prescolarului nu se limiteaza doa
r la casa sa, dar totusi parintii ramn atotputernici. Orice pericol care apare poat
e fi cu usurinta nlaturat de catre mama, asta contrar celor pe care copilul le cr
ede. Un asemenea sentiment de atotputernicie dreptjudecatoare si iubitoare poate s
a-i fie de folos, conturndu-i-se astfel primele imagini despre Dumnezeu.
La vrsta de cinci ani, copiii sunt predispusi sa-si nsuseasca o expunere simpla a
povestirilor biblice despre facerea lumii. Copilul poate fi ndemnat sa participe
la aceasta povestire, spre exemplu, rugndu-l sa-si nchida ochii, pentru a-si putea
nchipui ntunericul care a fost pna ce Dumnezeu a facut lumea, iar pe urma sa si-i de
schida, pentru a-si nchipui lumina.
Trebuie, de asemenea, sa-si dezvolte si simtul tactil prin atingerea diferitor l
ucruri precum: frunze, flori, seminte, copilul avnd totodata nclinatie sa imite di
verse animale, zborul pasarilor. Istorisirile biblice au o mare nsemnatate, de ac
eea i se pot spune diverse povestioare despre grija lui Dumnezeu fata de creatia
Sa, despre corabia lui Noe, despre salvarea lui, a familiei lui si a animalelor
, despre porumbelul care, zburnd dupa terminarea potopului, s-a ntors cu o ramuric
a verde. Aceste informatii teoretice, combinate cu joaca, i ofera copilului o ima
gine de ansamblu a lumii create. Povestirile care relateaza minuni se nsusesc foa
rte repede, dar cel mai bine este ca aceste minuni sa nu fie aprofundate, deoare
ce copilului i sunt nentelese. Grija Mntuitorului fata de oameni, Adam si Eva n grad
ina raiului, numirea de catre Adam a animalelor, izgonirea din rai, promisiunile
lui Dumnezeu - iata cteva povestiri care pot constitui baza prenchipuirii Creator
ului. Copilul nu va ntelege notiuni precum cadere, pacat, mntuire dar i plac istorioa
care au asezate n centrul lor imaginea Mntuitorului si iubirea lui fata de copii.
Daca copiii participa activ la aceste jocuri, este bine ca unele si aceleasi po
vestiri sa-i fie repetate, asta si din motiv ca jocurile le sunt dragi, putnd chi
ar sa le joace n fiecare zi.
Copilul de cinci ani, care traieste ntr-o familie ortodoxa si care participa la v
iata bisericeasca, acumuleaza anumite rezerve religioase ale nchipuirii dumnezeie
sti. n el se naste imaginea unui Dumnezeu care a facut totul, care este bun si at
otputernic. Copilul atribuie unele calitati proprii lui Dumnezeu parintilor, pre
cum: puterea, dragostea, atotcunoasterea. Caracterul parintilor influenteaza con
stiinta religioasa a copilului, iar cu ajutorul povestirilor si imaginilor, copi
lul si formeaza o anumita imagine despre Iisus Hristos ca persoana, nestiind ca D
umnezeu si Hristos sunt una. Nevoia de concretizare a acestui fapt, copilul nu o
simte, dar el trebuie nvatat sa-si faca semnul crucii si sa pronunte cuvintele: n
numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului Duh. Aceste cuvinte nu sunt legate de obi
snuitele povestiri despre Dumnezeu, ceea ce nseamna ca el trebuie introdus n taina
Sfintei Treimi. Exista si un pericol n pedagogia crestina prescolara, si anume:
istorisirile despre Sfnta Scriptura, despre Iisus Hristos se transforma n ceva fru
mos, dar care s-au petrecut demult. Imaginea bisericii apare la copil sub forma
unei cladiri, si cu ct este mai cunoscut aranjamentul, cu att mai confortabil se s
imte. El trebuie sa stie cum sa se comporte, cum sa-si faca corect semnul crucii
, cum sa sarute icoanele, cum sa se comporte la mpartasanie, cum sa primeasca bin
ecuvntarea. Desigur, acestea tin de partea exterioara si sunt mecanice, dar ele d
aruiesc copilului sentimentul apartenentei la biserica, biserica devenind a doua
lui casa.
Un lucru important n viata bisericeasca a copilului este participarea la Sfintele
Taine. Prin Sfnta Taina a Euharistiei, n viata copilului intra harul lui Dumnezeu
, care reprezinta ese nta vietii crestine. Desi eficienta, aceasta lumina nu poa
te fi cuprinsa rational, el putnd doar sa nteleaga ca se petrece ceva important, d
eosebit, sfnt. El percepe astfel aceasta taina, deoarece parintii si toti cei car
e iau parte la ea se comporta fata de ea cu sfintenie si respect. Daca ar fi sa-
i explici copilului Taina Euharistiei, se poate mentiona ca ea este hrana sfnta c
are ne-a dat-o Dumnezeu si ca Iisus Hristos a descoperit-o ucenicilor sai atunci
cnd a cinat ultima data cu ei. Totodata, se mai poate specifica ca El singur ne-
o da cnd noi ne mpartasim, nestiind nimeni exact cum se petrece aceasta mare Taina
. ncercarile de a explica copiilor micuti cuvinte precum Luati, mncati, acesta este
Trupul Meu, Beti dintru acesta toti, acesta este Sngele Meu sunt inutile si uneori
au chiar consecinte grave. De pilda, un pedagog nu prea abil, explicnd nereusit s
emnificatia mpartasaniei, i-a speriat pe copii, asa ca acestia, duminica, au refu
zat sa se mpartaseasca. Copilului de trei ani, care se apropie de mpartasanie, i s
e va povesti despre Cina cea de Taina ca de un eveniment facut n amintirea lui Hr
istos si care a fost descoperit prima data ucenicilor Sai. Afirmatiile teoretice
pot fi suplinite de icoana Cina cea de Taina, situata deasupra usilor mparatesti.
Copilul de cinci ani care traieste ntr-o familie crestina acumuleaza diverse cuno
stinte despre atitudinea crestina fata de viata, despre sarbatori si evenimente
ca: Nasterea Domnului, Sfintele Pasti, Cununia, Botezul, sfintirea caselor, nmormn
tarea s. a.
Toate acestea influenteaza constiinta copilului, punndu-si ulterior amprenta si a
supra personalitatii lui.