Sunteți pe pagina 1din 38

STRUCTURA CONSUMULUI DE CALDURA AL UNEI

CLADIRI
1. Date climatice
Consumul energetic al unei cladiri depinde de factori externi si de factori
interni. Factorii externi sunt parametrii climatici caracteristici ai amplasamentului:
temperatura aerului, viteza vantului, insorirea, umiditatea aerului. Proiectarea
constructiilor si a instalatiilor aferente se face pe baza unor valori medii statistice ale
parametrilor climatici, corespunzatoare unei anumite perioade a anului (zi, luna,
sezon de incalzire), valori obtinute in urma unor durate de observare de zeci de ani.
Aceste valori conventionale sunt standardizate in SR 4839 si SR 1907-1, pentru
temperatura aerului si viteza vantului, in STAS 6648/2, pentru insorire, umiditatea si
temperatura aerului etc)(Indrumar ef cladiri)
1.1.Temperatura interioara (conventionala) de calcul
Este acea valoare a temperaturii interioare care conduce la realizarea
confortului termic. Senzatia de confort termic este influentata de:
- natura activitatii desfasurate in incinta respectiva (de intensitatea
activitatii depuse);
- de temperatura senzoriala. In cazul cel mai simplu, aceasta temperatura
este practic egala cu media aritmetica a temperaturii interioare si temperaturii
medii radiante a elementelor de constructie.
Conform celui de al doilea aspect, realizarea unei anumite temperaturi
interioare conduce la realizarea confortului termic numai daca este corelata cu
temperatura medie radianta a elementelor de constructie. Valoarea temperaturii
medii radiante a elementelor de constructie este dependenta de valoarea rezistentei
termice a diverselor elemente de constructie care marginesc incinta, respectiv de
solutia constructiva a incintei. In Romania, standardul SR 1907 2/1997
defineste temperatura interioara (conventionala) de calcul drept acea valoare
a temperaturii aerului interior care asigura confortul termic intr-o incinta cu anumita
destinatie, realizata cu pereti exteriori cu o rezistenta termica medie (pereti exteriori
realizati din caramida arsa din argila cu grosimea de 11/2 caramizi).
Tabelul 1. Temperaturi interioare de calcul (DIN 4701)

1.2.Temperatura exterioara de calcul sau temperatura exterioara minima
conventionala

Este temperatura exterioara minima la care instalatiile de incalzire mai pot
asigura conditiile interioare de confort termic, respectiv este temperatura exterioara
pentru care se proiecteaza (dimensioneaza) instalatiile de incalzire. Definirea
temperaturii exterioare conventionale de calcul pentru perioada rece se realizeaza in
urmatoarele ipoteze(conform Incalz clad ind):
1. temperatura aerului interior se mentine constanta pe toata perioada de
incalzire;
2. se realizeaza o variatie a diferentei de maxim
o
C intre temperatura
aerului interior si temperatura superficiala interioara a elementelor exterioare
de constructiei pentru structuri de inchidere cu inertii termice diferite.
Tinand cont de importanta evitarii oricarei supradimensionari a instalatiilor
de incalzire, in toate tarile exista preocupari legate de stabilirea corecta a valorii
temperaturii exterioare de calcul, valori standardizate. Temperaturile exterioare de
calcul stabilite vor fi caracteristice pentru:
- o anumita zona climatica, prin intermediul frecventei statistice a celor
mai scazute valori ale temperaturii aerului exterior, intalnite intr-un anumit
numar de ani (de regula peste 30), si a probabilitatii duratei de aparitie a
temperaturilor medii zilnice cele mai coborate;
- pentru o anumita solutie de realizare constructiva a incintei, prin
intermediul efectului inertiei termice.
Standardul romanesc SR 1907 1/1997 indica valori ale temperaturii
exterioare de calcul corespunzand la patru zone climatice si realizarii cladirilor cu
pereti exteriori construiti din caramida arsa din argila cu grosimea de 1 1/2 caramizi.
Pentru incinte avand alte solutii constructive decat solutia tip, diferentierea
temperaturilor se face cu ajutorul a doi coeficienti:
- unul care tine cont de efectul inertiei termice a elementelor de
constructie exterioare pereti, ferestre, usi;
- altul care tine cont de efectul inertiei termice a elementelor de
constructie interioare care compartimenteaza cladirea.
Romania este impartita in 4 zone climatice carora le corespund urmatoarele
temperaturi exterioare conventionale de calcul (conform tabelului 2):
zona I: -12
o
C (orase caracteristice: Constanta,
Resita, Dobeta Turnu Severin);
zona II: -15
o
C (orase caracteristice: Bucuresti, Braila, Arad, Craiova, Pitesti,
Oradea);
zona III: -18
o
C (orase caracteristice: Baia Mare, Bacau, Iasi, Sibiu, Cluj-
Napoca, Galati);
zona IV: -21
o
C (orase caracteristice: Predeal, Brasov, Fagaras,
Reghin, Gheorghieni, Suceava).
Pentru calculul necesarului de caldura anual al unei cladiri si al necesarului
de combustibil pentru incalzire se folosesc temperaturile exterioare medii lunare. Cu
ajutorul lor se determina temperatura medie pe perioada de incalzire (T
em
) si numarul
de grade-zile (N), in conformitate cu standardul SR 4839.
La dimensionarea instalatiilor de ventilare-climatizare pentru situatia de vara si
stabilirea sarcinii termice de racire se foloseste temperatura exterioara medie zilnica
aferenta lunii iulie, in conformitate cu standardul STAS 6648/2. Pentru unele orase
din tara, valorile acestei temperaturi sunt: Bucuresti 31
o
C, Calarasi 30
o
C, Constanta
29
o
C, Sibiu 28
o
C, Brasov 26
o
C.
Tabelul 2. Temperaturile conventionale T
e
ale aerului exterior pentru principalele
localitati din Romania


1.3. Viteza vantului
Patrunderea aerului exterior in incaperi (aerul de infiltratie) are loc pe de o
parte datorita actiunii vantului si pe de alta parte diferentei de presiuni dintre exterior
si interior ca urmare a temperaturilor diferite ale aerului incaperii si a celui exterior In
practica, se considera numai actiunea vantului, cel de-al doilea efect resimtindu-se in
mod deosebit la deschiderea usilor. De regula temperaturile exterioare cele mai
scazute nu corespund cu vitezele cele mai ridicate ale vantului. Pe baze statistice,
referitoare la concomitenta vant - temperatura, s-au adoptat valori de calcul ale
vitezei vantului, care determina 4 zone eoliene pe teritoriul tarii. Incadrarea
localitatilor in zonele eoliene este indicata in standardul SR 1907-1. Zonarea
climatica facuta dupa temperatura exterioara conventionala de calcul nu este identica
cu zonarea eoliana.
Pentru nivelurile situate deasupra etajului 12 al cladirilor inalte, din cuprinsul
oraselor, vitezele conventionale ale vantului de calcul sunt cele corespunzatoare
cladirilor amplasate in afara localitatilor. Pentru cladiri amplasate la altitudini mai mari
de 1100 m vitezele vantului de calcul se stabilesc pe baza datelor meteorologice.
Tabelul 3.

.
In figura 1 este prezentata harta climatica a Romaniei, iar in tabelul 3 sunt trecute
temperaturile interioare de calcul prevazute pentru diferite destinatii ale incaperilor.
La nivelul tarii noastre, cele mai scazute valori ale temperaturii exterioare se
inregistreaza in luna ianuarie. In timpul unei zile cea mai scazuta valoare a
temperaturii se inregistreaza dimineata, inainte de a rasari soarele. Deci, calculele se
vor efectua presupunand ca afara este noapte. In acest caz, influenta radiatiei solare
nu va interveni in efectuarea calculelor, deoarece soarele are o actiune care vine in
ajutorul procesului de incalzire, ca si aportul de caldura datorat functionarii aparatelor
electrice, care vor fi considerate oprite pe timpul noptii.
1.Insorirea
Datele climatice privind insorirea (durata de stralucire a soarelui si intensitatea
radiatiei solare) prezinta interes atat pentru perioada calda a anului cat si pentru cea
rece. Ele se folosesc pentru dimensionarea instalatiilor de climatizare in sezonul cald,
stabilind aporturile solare care trebuie preluate. De asemenea, datele climatice
privind insorirea se folosesc pentru corectarea necesarului de caldura pentru
incalzire, in masura in care cladirea este conformata corespunzator pentru captarea
energiei solare in sezonul rece.
Duratele medii de stralucire a soarelui, determinate prin prelucrarea statistica
a datelor meteorologice, difera in functie de localitate si de luna anului. In tabelul
urmator se dau sumele medii ale duratelor de stralucire a soarelui, in ore pe luna,
pentru unele localitati din Romania.
Tabelul Sume medii de stralucire a soarelui, in ore/luna
Localitatea Ianuarie Mai Iulie Septembrie
Bacau 67 213 262 195
Galati 76 250 307 230
Constanta 78 254 330 243
Ploiesti 82 231 281 215
Craiova 64 252 310 208
Cluj 83 219 236 201
Radiatia solara globala [W/m
2
] se compune din radiatie directa si radiatie
difuza (datorata aerului atmosferic si norilor). Pe cer senin radiatia directa este
maxima si cea difuza minima, iar pe cer innorat, invers. Radiatia solara globala este
diferita in functie de ora zilei; radiatia solara directa este diferita dupa orientarea
suprafetei receptoare. Valorile intensitatilor radiatiei solare sunt date in STAS 6648/2,
pe luni ale anului si pe ore ale zilei. La calculul aporturilor solare ale unei cladiri
trebuie avute in vedere particularitati ale amplasamentului referitoare la vecinatati si
la efectele umbririi cauzate de vegetatie si alte cladiri.

Figura 1. Harta climatica a Romaniei
2. Bilantul termic al unei incaperi incalzite
Sistemul de incalzire trebuie sa creeze in incaperile cladirii o ambianta care
sa corespunda conditiilor de confort si cerintelor proceselor tehnologice. Aceasta
ambianta depinde de puterea termica a sistemului din incapere, de modul de
amplasare a corpurilor de incalzire, de calitatile de protectie termica a anvelopei, de
alte surse de caldura precum si de pierderile de caldura care apar.
Bilantul termic al unei incaperi incalzite este dat de relatia:
,[W] (1)
unde: Q
t
pierderile de caldura prin transmisie prin elementele exterioare de
constructie , Q
pi
pierderile de caldura corespunzatoare incalzirii aerului patruns in
incaperea respectiva prin neetanseitatile elementelor respective si prin ventilare
naturala, la deschiderea usilor si a ferestrelor ,Q
tr
cantitatea de caldura
inmagazinata in elementele de constructie , Q
i
cantitatea de caldura introdusa de
instalatia de incalzire , Q
d
cantitatea de caldura introdusa de degajarile interioare
de caldura , Q
r
cantitatea de caldura.
In cladirile civile, principala sursa de caldura este sistemul de incalzire, iar
pierderile de caldura cele mai importante sunt pierderile prin anvelopa cladirii.
Pentru determinarea necesarului de caldura pentru incalzire se scrie bilantul
de caldura pe timp de iarna, in conditii stationare. De regula, termenul Q
tr
are valori
foarte mici, putand fi neglijat. Necesarul de caldura pentru incalzire poate fi
determinat cu relatia:
(2)
3. Necesarul de caldura pentru incalzire
Determinarea necesarului de caldura pentru incalzire se face cu ajutorul unor
relatii simplificate. Calculul necesarului de caldura se realizeaza in urmatoarele
ipoteze:
1. temperaturi egal distribuite (temperatura aerului si temperatura de proiectare);
2. pierderile de caldura sunt calculate pentru conditii statice si parametrii constanti;
3. inaltimea camerei nu va depasi 5 m;
4. incaperile sunt incalzite la temperatura necesara;
5. temperatura aerului interior si temperatura operativa sunt egale.
Calculul necesarului de caldura pleaca de la calculul pierderilor de caldura.
Instalatiile din cladiri trebuie sa asigure in perioada rece a anului necesarul de
caldura pentru incalzire, ventilare si preparat apa calda de consum.
Metoda de calcul este reglementata prin STAS 1907 potrivit careia necesarul
de caldura pentru incalzire Q
i
se determina cu relatia:
[W] (3)
unde:
- Q
t
- pierderile de caldura prin elementele de constructie in W;
- Q
pi
- necesarul de caldura pentru incalzirea aerului rece infiltrat din exterior in W;
- suma adaosurilor pentru compensarea efectului suprafetelor reci si pentru
orientare in %;
3.1.Pierderile de caldura prin transmisie
Aceste pierderi au loc atat prin elementele de constructie in contact cu aerul
pe ambele fete Q
e
cat si prin elementele de constructie in contact cu pamantul Q
p
.
[W] (4)
3.1.1.Pierderile de caldura prin elementele de caldura in contact cu aerul
pe ambele fete:
[W] (5)
in care :
m - coeficient de masivitate termica al elementelor de constructie exterioare, conform
STAS 6472 ;
C
M
- coeficient de corectie a fluxului termic;
S - suprafata fiecarui element de constructie in m
2
;
T
C
i
[
o
C] temperatura interioara conventionala de calcul;
T
e
[
o
C] temperatura spatiilor exterioare incaperii considerate;
-R
o
- rezistenta termica totala la transferul de caldura a elementului de constructie
considerat in m
2o
C/W.
Coeficientul de masivitate m este dependent de indicele de inertie
termica D al elementului de constructie, putandu-se calcula cu relatia:
m = 1,225
0,05D (6)
Tabelul 5. Valorile coeficientului de masivitate termica m
D 1 1,1..2 21,..3 3,1..4 4,1..5 5,1..6 6,1..7
m 1,2 1,15 1,1 1,05 1 0,95 0,9
Pentru elementele de constructie fara inertie termica D 1 (usi, ferestre),
coeficientul de masivitate are valoarea cea mai mare m = 1,2 iar pentru elemente de
constructie interioare (plansee, pereti interiori), acesta capata valoarea m = 1.
Coeficientul D se poate calcula cu relatia:
(7)
unde:
R - rezistenta termica a elementului de constructie, S
24

- coeficient de asimilare
termica;
Suprafata de calcul S a elementului de constructii se determina luand in
considerare urmatoarele dimensiuni:
o pentru plansee si pereti: lungimea si latimea incaperii, masurate intre
axele de simetrie ale elementelor de constructie ce o delimiteaza si
inaltimea nivelului masurat intre pardoselile finite; din aria astfel
obtinuta se scade aria golurilor suprafetelor neinertiale ( usi,
ferestre,etc.);
o pentru suprafetele neinertiale, se considera dimensiunile golurilor de
zidarie.

Temperatura aerului interior este stabilita in STAS 1907 pentru incaperile mai
des intalnite, conform tabelului 1. Temperatura aerului exterior conventionala de
calcul pentru principalele localitati este data in functie de zona climatica pentru
fiecare localitate, conform tabelului 2.
Daca este necesara cunoasterea temperaturii exacte a unei incaperi
neincalzite, aceasta temperatura se poate calcula cu relatia:
, [
o
C], (8)
unde T
i
temperaturile interioare conventionale ale spatiilor invecinate in
o
C, S
j
aria
suprafetelor care delimiteaza incaperea in m
2
, R
j
rezistentele termice ale
elementelor de constructie ale incaperii in m
2
K/W.
Coeficientul de corectie C
M
se stabileste in functie de capacitatea termica
specifica a elementelor de constructie interioare. Pentru o capacitate termica
specifica mai mica de 400 kg/m
3
, C
M
= 1, iar pentru capacitatea termica specifica mai
mare de 400 kg/m
3
, C
M
= 0,9
3.1.2. Pierderile de caldura in contact cu solul se determina cu relatia:
, [W] (9)
unde:
- S
p
suprafata cumulata a pardoselii si a peretilor aflati sub nivelul
solului, care se determina cu relatia:
, [m
2
] (10)
in care: S
pd
suprafata pardoselii in m
2
, h cota pardoselii sub nivelul solului in
m, p lungimea conturului peretilor in contact cu solul in m.
- S
c
- aria unei benzi cu latimea de 1 m situata de-a lungul conturului
exterior al suprafetei S
p
in m
2
;
- S
cj
aria unei benzi cu latimea de 1 m situata de-a lungul conturului
care corespunde spatiului invecinat care are temperatura T
i
in m
2
;
- R
p
rezistenta termica cumulata a pardoselii si a stratului de sol
cuprins intre pardoseala si panza de apa freatica. R
p
se determina cu relatia:
, [m
2
K/W] (11)
in care
j
grosimea straturilor luate in considerare in m,
j
conductivitatea termica
a materialului din care este alcatuit stratul luat in considerare in W/mK;
- R
bc
- rezistenta termica a benzii de contur la trecerea caldurii prin
pardoseala si sol catre aerul exterior, a carei valoare este data in tabelul 6;
- T
f
temperatura solului (apei freatice), considerate + 10
o
C pentru
toate zonele climatice ale tarii;
- T
ej
temperatura interioara conventionala de calcul pentru incaperile
alaturate in
o
C;
- m
s
coeficientul de masivitate termica al solului, care se determina
din graficul din figura 2, in functie de adancimea panzei de apa freatica H si
adancimea h de ingropare a pardoselii h;

Figura 2. Variatia coeficientului de masivitate termica m
s

- n
s
- coeficientul de corectie care tine seama de conductivitatea
termica a solului si cota pardoselii h sub nivelul terenului, care se determina din
graficul din figura 3.

Figura 3. Variatia coeficientului de corectie n
s

Tabelul 6. Rezistenta termica a benzii de contur la trecerea caldurii prin pardoseala
si sol catre aerul exterior R
bc
in m
2
K/W

3.2.Adaosurile la pierderile de caldura
La pierderile de caldura prin transmisie, calculate pentru fiecare incapere in
parte, se adauga adaosuri procentuale pentru orientare A si compensarea efectului
suprafetelor reci A
c
. Aceste adaosuri modifica cantitatea de caldura transmisa,
avand drept scop realizarea acelorasi conditii in incaperi indiferent de orientarea lor si
gradul de izolare termica.
Adaosul pentru orientare
Acest adaos se aplica in scopul diferentierii pierderilor de caldura ale
incaperilor diferit expuse radiatiei solare, o singura data pentru peretele cu orientarea
cea mai defavorabila si este dat in tabelul 7:
Tabel 7. Adaos pentru orientare
Orientarea N NE E SE S SV V NV
A [%] +5 +5 0 -5 -5 -5 0 +5
Adaosul pentru compensarea efectelor suprafetelor reci
Acest adaos se aplica pentru imbunatatirea confortului termic in incaperile
constructiilor civile, in scopul corectarii bilantului termic al corpului omenesc in
incaperile in care elementele de constructie cu rezistenta la transfer termic redusa,
favorizeaza intensificarea cedarii de caldura a corpului prin radiatie. Valorile acestui
adaos se aleg din nomograma din figura 4 in functie de rezistenta totala medie a
incaperii.
[ m
2o
C/W] (12)
unde :
- S
t
- suprafata totala a incaperii (pereti interiori, exteriori, planseu, pardoseala)
- T
e
- temperatura exterioara conventionala de calcul;
- Q
t
- pierderile de caldura prin transmisie ale incaperii;

Figura Adaosul pentru compensarea efectelor suprafetelor reci
Exceptii:
Adaosul de compensare nu se acorda urmatoarelor incaperi :
-in care oamenii poarta imbracaminte de strada;
-incaperilor incalzite prin radiatie;
-incaperilor in care oamenii desfasoara o munca medie sau grea;
- depozitelor, casei scarii, etc.
Adaosul de compensare se poate calcula cu relatia:
(13)
3.3. Necesarul de caldura pentru incalzirea aerului rece patruns in incapere
Debitul de caldura Q
pi
necesar pentru incalzirea aerului exterior patruns in
incapere rezulta din insumarea necesarului de caldura pentru incalzirea aerului
infiltrat prin neetanseitatile ferestrelor si usilor Q
f
si debitul de caldura Q
u
necesar
incalzirii aerului patruns prin deschiderea usilor.
Q
pi
= Q
f
+Q
u
[W] (1
4)
Debitul de caldura Q
f
pentru incalzirea aerului rece infiltrat prin rosturile
elementelor mobile se determina cu relatia:
,[W] (15)
in care:
E - factor de corectie depinde de inaltimea cladirii, tipul cladirii; pentru cladiri civile cu
mai putin de 12 niveluri E = 1, iar pentru cladiri cu mai multe niveluri valoarea
lui E este data in tabelul 8:
Tabelul 8. Valorile coeficientului de corectie E

- lungimea rosturilor elementelor deschizibile (mobile) exterioare din fatadele
supuse vantului.
Cazuri (conform figurii 5):
o In cazul in care elementele deschizibile se afla pe acelasi perete lungimea
este egala cu suma lungimilor rosturilor de pe acelasi perete: .
o Daca acestea se afla pe doi pereti alaturati atunci lungimea este egala cu
suma lungimilor rosturilor: .
o Daca se afla pe trei pereti exteriori atunci se ia in calcul maximul dintre suma
lungimilor a doua rosturi aflate pe pereti
alaturati: .
o Altfel daca se afla pe doi pereti opusi lungimea este egala cu maximul dintre
suma lungimilor rosturilor de pe un perete: .

Figura 5. Pozitia elementelor mobile in ansamblul incaperii: a - pe un perete
exterior, b pe doi pereti exteriori alaturati, c pe doi pereti exteriori opusi, d pe
mai multi pereti exteriori.
Rostul format de doua elemente mobile se ia in calcul o singura data, in cazul
usilor si ferestrelor duble, rostul se masoara pe un singur rand.
i - coeficient de infiltratie depinzand de tipul cladirii precum si de materialul din care
sunt confectionate usile. Valorile coeficientului de infiltratie sunt date in tabelul 9.
Tabelul 9. Valorile coeficientului de infiltratie i

v - viteza vantului de calcul se alege in functie de zona eoliana (din tabelul 3).

Debitul de caldura pentru incalzirea aerului rece patruns in incapere se
determina cu relatia:
Q
u
=0,36 S
u
n(T
i
-T
e
) C
M
,[W] (16)
in care: S
u
- suprafata usii cu frecventa cea mai mare de deschidere,iar n -
frecventa de deschidere a usii numarul deschiderilor usilor exterioare intr-o ora,
care depinde de specificul cladirii.
Sarcina termica Q
u
se ia in considerare numai in cazul incaperilor cu usi care
se deschid frecvent (magazine, holuri la sali de spectacole, etc.) si care nu sunt
prevazute cu sasuri sau perdele elastice.
3. Observatii la calculul necesarului de caldura pentru cladiri industriale
Observatia 1. Pentru hale neetajate si incinte mari avand latimi mai mari de 10 m si
inaltimi mai mari de 5 m, pentru calculul rezistentelor termiceR
c
se utilizeaza relatia:
,
[m
2
K/W] (17)
unde factor de corectie care depinde de inaltimea incaperii industriale, ale carei
valori se iau din diagrama din figura 6:

Figura 6. Valorile factorului de corectie
Exista de asemenea diagrame pentru determinarea rezistentei termice R
c
in functie
de R
o
pentru pereti, ferestre si plafoane.
Observatia 2. C
M
= 1
Observatia 3. Sarcina termica pentru incalzirea aerului infiltrat se calculeaza cu
ajutorul factorului de corectie E din tabelul 10.
Tabelul 10. Valorile lui E pentru cladiri industriale
Inaltimea halei [m] Factor de corectie E
5 1,0
5.12 1,12
>12 1,20
Observatia Pentru halele ventilate in suprapresiune, infiltratiile de aer rece se iau in
considerare numai in cazul in care debitul de aer infiltrat de paseste debitul de aer
introdus prin instalatiile de ventilare.

Necesarul de incalzire pentru sere
Serele sunt incinte simplu vitrate, a caror necesar de caldura se determina cu relaia:
[W] , (18)
unde: S suprafata terenului pe care este amplasata sera in m
2
, S
F
suprafaa
vitrata in m
2
, C coeficient ce tine seama de frecventa de aparitie a orelor cu cer
senin asociate temperaturii conventionale a aerului exterior, C=0,10 indiferent de
zona climatica, T
i
temperatura interioara de calcul in
o
C, T
e
temperatura
exterioara conventionala de calcul in
o
C, K
conv
- coeficientul de transfer convectiv prin
suprafata vitrata, care se determina cu relatia:
[W/m
2
K], (19)
in care: n coeficientul de etanseitate a sere, cu urmatoarele valori pentru sere
etanse n=1,7 si pentru sere neetanse n=2,
n
coeficient de penetratie cu
urmatoarele valori: 0,1pentru sere etanse si 0,23 pentru sere neetanse.
, (20)
i
i
entalpia aerului interior in kJ/kg, i
e
entalpia aerului exterior in kJ/kg.
K
ET
coeficient de transmisie prin convectie prin suprafata vitrata a serei considerata
etansa, calculat cu relatia:
[W/m
2
K] , (21)
unde
i
si
e
- coeficieni superficiali de transfer de caldura care se determina cu
relatiile:
, [W/m
2
K] (22)
, [W/m
2
K] pentru v 5 m/s (23)
[W/m
2
K] pentru 5 v 10 m/s (24)
unde v viteza vantului in m/s din tabelul 3, iar (s) este o functie care depinde de
suprafata serei, conform figurii 7.

Figura 7. Variatia functiei (s) cu suprafata terenului S al serei
Pentru calcule rapide se poate utiliza si diagrama din figura 8:

Figura 8. Calculul fluxului termic unitar pentru sere
5. Calculul necesarului de caldura pe baza de indici
Pentru calculul aproximativ al necesarului de caldura pentru incalzire se pot
folosi indici care tin seama de tipul cladirii, de forma si dimensiunile geometrice, de
gradul de izolare si zona climatica unde urmeaza a fi amplasata cladirea.(Manual
inst. Inc.) Relatia de calcul pentru cladirile de locuit este urmatoarea:
, [W] (25)
unde: GN coeficientul global normat de izolare termica, determinat in funcie de
numarul de niveluri N si de raportul dintre aria A si volumul cladirii V. Valorile acestui
coeficient sunt tabelate in tabelul 11:
Tabelul 11. Valoarea coeficientului global de izolare termica la cladirile de locuit
Numarul de
niveluri N
A/V
[m
2
/m
3
]
GN
[W/m
3
K]
Numarul de
niveluri N
A/V
[m
2
/m
3
]
GN
[W/m
3
K]
1 0,80 0,77 4 0,25 0,46
0,85 0,81 0,30 0,50
0,90 0,85 0,35 0,54
0,95 0,88 0,40 0,58
1,00 0,91 0,45 0,61
1,05 0,93 0,50 0,64
1,10 0,95 0,55 0,655
2 0,45 0,57 5 0,20 0,43
0,50 0,61 0,25 0,47
0,55 0,66 0,30 0,51
0,60 0,70 0,35 0,55
0,65 0,72 0,40 0,59
0,70 0,74 0,45 0,61
0,75 0,75 0,50 0,63
3 0,30 0,49 10 0,15 0,41
0,35 0,53 0,20 0,45
0,40 0,57 0,25 0,49
0,45 0,61 0,30 0,53
0,50 0,65 0,35 0,56
0,55 0,67 0,40 0,58
0,60 0,68 0,45 0,59
Relatia de calcul pentru cladirile cu alta destinatie decat cea de locuit este
urmatoarea:
(26)
unde: G
1
coeficientul global efectiv de izolare termica calculat cu relatia:
,[W] (27)
in care: V volumul incalzit al incaperii in m
3
, A
i
aria elementului de constructie, in
m
2
, care are rezistenta termica R
mi
, R
mi
rezistenta termica specifica corectata,
medie, pe ansamblul cladirii, a unui element de constructie i in m
2
K/W.
6.Variatiile necesarului de caldura pentru incalzire.
Reglarea livrarii caldurii pentru incalzire si stabilirea unor regimuri de livrare
a caldurii convenabile atit din punctul de vedere al exploatarii sistemului de
alimentare cu caldura, cat si din punctul de vedere al asigurarii conditiilor de confort
termic la consumatori, impun cunoasterea modului de variatie a necesarului de
caldura pentru incalzire in functie de diversi factori.
Cele mai importante variatii ale necesarului de caldura pentru incalzire care
trebuie cunoscute sunt variatia in functie de temperatura exterioara si variatia sa
diurna (in decursul unei zile).
Analiza variatiei necesarului de caldura pentru incalzire in functie de
temperatura exterioara porneste de relatia de bilant termic a incalzirii (1) si de la
cunoasterea relatiilor de calcul a celor mai importante componente ale bilantului.
Neglijand valoarea pierderilor de caldura catre sol, foarte mici pentru o cladire in
comparatie cu celelalte componente ale bilatului termic, rezulta variatia prezentata in
figura 7.


Figura 7. Variatia necesarului de caldura pentru incalzire in functie de temperatura
exterioara.
In legatura cu aceasta variatie se fac urmatoarele precizari:
- curba 1 reprezinta variatia in functie de temperatura exterioara a sumei
termenilor si ;
- curba 2 reprezinta variatia in functie de temperatura exterioara a termenului
. In cazul in care numarul de schimburi de aer necesar in incinta din
conditii de confort fiziologic n
a0
ar fi constant in functie de temperatura
exterioara, curba ar avea o alura asemanatoare curbei 1. In realitate numarul
de schimburi de aer n
a0
se reduce la scaderea temperaturii exterioare, lucru
care conduce la alura descrescatoare a curbei;
- curba 3 reprezinta variatia in functie de temperatura exterioara a degajarilor
interioare de caldura;
- curba 4 reprezinta variatia in functie de temperatura exterioara a aportului de
caldura datorat radiatiei solare. Alura scazatoare se explica prin faptul ca in
perioadele reci, intensitatea radiatiei solare este mai redusa si gradul de
acoperire a cerului cu nori este mai ridicat;
- curba 5 reprezinta variatia in functie de temperatura exterioara a necesarului
de caldura pentru incalzire, obtinuta prin insumarea algebrica (tinand cont de
semn) a tuturor cantitatilor de caldura care intervin in bilantul termic al
incalzirii.



Obtinerea in practica a unei curbe de variatie de tipul curbei 5 din figura 7
este imposibila, deoarece nu se pot gasi relatii analitice care sa descrie corect alurile
curbelor 2 si 4 din figura respectiva. Din acest motiv, se poate lucra cu o variatie
liniara a necesarului de caldura pentru incalzire in functie de temperatura exterioara
curba 6 din figura, variatie descrisa practic de relatia:
,[W] (28)
in care: V
e
volumul exterior al cladirii in m
3
, x
i
caracteristica termica de incalzire
determinata prin metoda caracteristicii termice de incalzire. Caracteristica termica de
incalzire are sensul fizic al unei pierderi specifice de caldura raportata la volumul
exterior, atunci cand intre interiorul si exteriorul cladirii exista o diferenta fizica de un
grad. Pentru determinarea valorii caracteristicii termice se poate utiliza relatia:
, (29)
unde x
0,i
caracteristica termica de incalzire de baza, se poate determina din tabelul
12, a coeficient de corectie in functie de zona climatica:
T
e
= -12
o
C, a=1,35;
T
e
= -15
o
C, a=1,29;
T
e
= -18
o
C, a=1,21;
T
e
= -21
o
C, a=1,1
Tabelul 12. Valorile caracteristicii termice de incalzire de baza x
0,i

Felul cladirii
Volumul
[m
3
]
Caracteristica termica
de incalzire x
0,i

[W/m
3
K]
Cladiri de locuit, social-
culturale si
administrative
1 000
1 000 5 000
5 000 10 000
10 000 25 000
> 25 000
0,75 0,58
0,58 0,44
0,44 0,38
0,38 0,31
0,31 0,28
Ateliere, hale industriale
5 000 20 000
20 000 200 000
0,58 0,53
0,53 0,29
Garaje
5 000 10 000
10 000 15 000
1,34 0,76
0,76 0,58
Folosirea curbei de variatie liniare in locul celei reale conduce la erori mari in
timpul perioadelor de tranzitie (primavara, toamna) cand temperaturile exterioare au
valori relativ ridicate (peste 5 7). De remarcat ca in aceste perioade diferentele
reale intre cele doua variatii pot fi mai mici decat cele din figura, din urmatoarele
motive:
- in perioadele de tranzitie vitezele vantului pot avea valori mai mari decat cele
considerate in calculul necesarului de caldura;
- precipitatiile lichide care apar in aceste perioade modifica umiditatea
elementelor de constructie, scazand rezistenta termica a acestora, respectiv
marind pierderile de caldura prin transmisie.
In concluzie, in practica exploatarii si reglarii instalatiilor de incalzire se
accepta considerarea unei variatii liniare a necesarului de caldura pentru incalzire in
functie de temperatura exterioara erorile introduse fiind acceptabile.
Conform figurii 7, necesarul de caldura pentru incalzire se anuleaza atunci
cand temperatura exterioara are valoarea temperaturii exterioare de calcul T
e
x
.
Aceasta temperatura exterioara marcheaza limitele perioadei de incalzire. Pentru
Romania, standardele stabilesc pentru T
e
x
valoarea de +12 C: incalzirea porneste
cand temperatura exterioara medie zilnica scade trei zile consecutiv sub aceasta
valoare si se opreste cand ea creste timp de trei zile consecutiv peste aceasta
valoare. Motivele care stau la baza considerarii valorii medii zilnice si a unui interval
de timp de aparitie destul de mare se datoreaza in esenta efectelor inertiei termice
ale cladirilor, aspect prezentat in continuare.
O alta variatie ce trebuie cunoscuta este variatia diurna (in decursul celor 24
de ore ale unei zile) a necesarului de caldura pentru incalzire. Aceasta variatie se
datoreaza in principal variatiei temperaturii exterioare in perioada de timp
considerata.
In cursul unei zile, practic iniferent de anotimp, temperatura exterioara
variaza in jurul unei valori medii, curbele de variatie avand o alura sinusoidala destul
de regulata. Diferentele intre diferitele zile, respectiv anotimpuri, constau in marimile
diferite ale valorilor medii in jurul carora oscileaza temperatura exterioara
(temperatura exterioara medie zilnica), ale amplitudinilor de oscilatie a temperaturii
exterioare si momentelor de timp diferite la care apar extremele temperaturii
exerioare.



Figura 8. Variatiile zilnice ale temperaturii
exterioare pentru: 1 o zi de iarna; 2 o zi din
perioada de tranzitie; 3 o zi de vara.
In afara temperaturii exterioare, variatiile necesarului de caldura pentru
incalzire sunt influentate si de efectul compensator al capacitatilor de acumulare a
caldurii in elementele de constructie ale cladirii (inclusiv mobilierul existent), respectiv
de inertia termica a cladirii (figura 9).




Figura 9. Variatiile zilnice corelate ale temperaturii exterioare, ale necesarului de
caldura pentru incalzire si ale temperaturii interioare: 1 variatia zilnica a
temperaturii exterioare; 2 valoarea medie zilnica a temperaturii exterioare; 3
variatia zilnica a necesarului de caldura pentru incalzire fara considerarea efectului
inertiei termice a cladirii; 4 variatia zilnica a necesarului de caldura pentru incalzire
cu considerarea efectului inertiei termice a cladirii; 5 valoarea medie zilnica a
necesarului de caldura pentru incalzire; 6 valoarea medie zilnica a temperaturii
interioare (egala cu temperatura interioara de confort); 7 variatia zilnica a
temperaturii interioare in cazul livrarii caldurii pentru incalzire la valoarea medie
zilnica.
In ipoteza neglijarii efectului inertiei termice a cladirii, variatia zilnica a
necesarului de caldura pentru incalzire este practic inversa variatiei zilnice a
temperaturii exterioare. In realitate, cladirile au o inertie termica care nu poate fi
naglijata. Luarea in consideratie a inertiei termice modifica esential variatiile
necesarului de caldura pentru incalzire fata de cazul in care inertia termica s-ar
neglija:
- extremele curbei se modifica ca valoare, deoarece in anumite perioade de
timp, instalatia de incalzire trebuie sa dea o cantitate de caldura mai mare, ea
acoperind atat pierderile de caldura catre exterior, cat si caldura acumulata in
elementele de constructie, iar in alte perioade de timp, instalatia de incalzire
trebuie sa dea o cantitate de caldura mai mica, pierderile de caldura catre
exterior fiind acoperite partial de acumulata in elementele de constructie;
- extremele curbei se ating mai tarziu in timp;
- daca instalatia de incalzire livreaza zilnic debitul de caldura pentru incalzire la
o valoare constanta, egala cu valoarea medie zilnica a necesarului de caldura,
temperatura interioara nu mai poate fi pastrata constanta in decursul zilei, la
valoarea impusa de realizarea confortului termic. Aceasta temperatura va
oscila zilnic in jurul unei valori medii egale cu temperatura interioare de
confort, curba de variatie zilnica a temperaturii interioare fiind aplatizata fata
de curba de variatie zilnica a temperaturii exterioare. Extremele temperaturii
interioare vor fi atinse corelat cu momentele de timp in care se atingeau
extremele necesarului de caldura pentru incalzire cu considerarea inertiei
termice.

Avand in vedere cele de mai sus, se poate trage o concluzie foarte
importanta pentru exploatarea si reglarea instalatiilor de incalzire: este posibila
livrarea necesarului de caldura pentru incalzire la o valoare medie zilnica,
corespunzatoare temperaturii exterioare medii zilnice, fara ca abaterile temperaturii
interioare de la conditiile de confort termic sa depaseasca limitele admisibile.
7.Curbe clasate ale necesarului de caldura pentru incalzire
O curba clasata reprezinta frecventa sau durata intervalelor de timp in care
valorile marimii clasate se situeaza deasupra sau sub o anumita valoare (figura 10).


Figura 10. Constructia curbei clasate a necesarului de caldura pe baze statistice.
O curba clasata poate fi:
- construita prin prelucrarea statistica a datelor cu privire la marimea
necesarului de caldura pentru incalzire, date obtinute prin masuratori.
Principiul obtinerii curbei clasate este prezentat in figura 10. Metoda poate fi
aplicata doar pentru instalatii existente;
- estimata pe baza curbei clasate a temperaturilor exterioare printr-o constructie
grafica (vezi figura 11.). Curbele clasate se cunosc pentru localitatile mai
importante, ele stand la baza determinarii temperaturii exterioare de calcul.
Metoda poate fi aplicata atat pentru instalatii existente, cat si pentru instalatii
aflate in studiu. Metoda este greoaie si nu se preteaza calculelor efectuate cu
ajutorul calculatoarelor;



Figura 11. Constructia grafica a curbei clasate a necesarului de caldura pentru
incalzire: 1 curba clasata a temperaturilor exterioare; 2 variatia necesarului de
caldura pentru incalzire in functie de temparatura exterioara; 3 - curba clasate a
necesarului de caldura pentru incalzire



- estimata pe baza unor relatii empirice. Relatia care permite cea mai buna
estimare a alurii curbei clasate a necesarului de caldura pentru incalzire este:
(30)
unde: - necesarul de caldura pentru incalyire de calcul; - temperatura
interioara de calcul; - temperatura exterioara de calcul; - temperatura
exterioara care delimiteaza perioada de incalzire; - temperatura
exterioara medie pe perioada de incalzire; - valoarea curenta a timpului;
iar durata perioadei de incalzire.
8.Masuri de reducere a necesarului de caldura pentru incalzire
Conform definitiei, necesarul de caldura pentru incalzire este utilizat pentru
acoperirea integrala a pierderilor de caldura in mediul ambiant ale incintei respective
incalzite. In consecinta, masurile de reducere a necesarului de caldura pentru
incalzire constau practic in masurile de reducere a pierderilor de caldura ale incintei
respective, adica:
masuri de reducere a pierderilor de cadura prin transmisie, respectiv de
crestere a rezistentei termice R a elementelor de constructie care marginesc
incinta;
masuri de reducere a pierderilor de cadura corespunzatoare incalzirii
aerului patruns prin neetanseitatile elementelor de constructie, respectiv cresterea
etanseitatii constructiilor la patrunderi de aer din exterior.
9.Necesarul de caldura pentru ventilarea incaperilor
Necesarul de caldura pentru ventilarea incaperilor, Qv, [W], reprezinta
cantitatea de caldura pentru incalzirea aerului proaspat introdus intr-o incinta in
vederea inlocuirii unei cote echivalente de aer viciat evacuat in exterior.
Procesul de ventilare se realizeaza, in principiu, dupa schema din figura 12. Cantitatea de
caldura necesara incalzirii aerului introdus intr-o incinta prin ventilare mecanica poate fi
transmisa aerului direct, in schimbatoare de caldura special prevazute sau poate fi transmisa
de catre instalaiile de incalzire supradimensionate corespunzator.

Figura 12. Schema de principiu a incalzirii aerului de ventilare: 1. incaperea
ventilata, 2. aerul evacuat din incapere, 3. ventilator (exhaustor) de aer, aer viciat
evacuat in atmosfera, 5. aer recirculat, 6. aer proaspat, 7. filtru de aer, 8. ventilator, 9.
baterie de incalzire, 10. agent termic de incalzire, 11. aer cald proaspat.
In functie de existenta sau inexistenta recircularii aerului (5), schema
functioneaza in circuit deschis (fara recirculare), in circuit inchis(numai cu recirculare)
sau in circuit mixt (cu recirculare partiala). Aceste regimuri depind de gradul de noxe
continute de aerul din incapere.

Marimea necesarului de caldura pentru ventilare, Qv , [W], se calculeaza cu
relatia:
(31)
in care,
a
densitatea aerului in kg/m
3
; c
pa
caldura specifica medie a aerului in
J/kgK; T
i
, T
e
temperaturile aerului interior, respectiv exterior in
o
C, V
i
- volumul
interior al incintei ventilate in m
3
, n
s
- numarul de schimburi de aer.
Numarul de schimburi de aer n
s
este raportul :
[schimburi/s] (32)
care arata de cate ori se primeneste integral, in unitatea de timp, volumul de aer
interior. debitul volumetric de aer introdus in incinta in m
3
/s.
9.1.Conditii conventionale de calcul pentru determinarea marimii necesarului
de caldura pentru ventilare
Cunoasterea valorii necesarului de caldura pentru ventilare este in general
utila la proiectarea diverselor elemente ale sistemului de alimentare cu caldura
pentru ventilarea cladirilor (de la bateriile de ventilare la echipamentele sursei).
Necesarul de caldura pentru ventilare care sta la baza proiectarii diverselor
elemente ale sistemului de alimentare cu caldura se numestenecesar de caldura
pentru ventilare de calcul.
Conform relatiei 31, valoarea necesarului de caldura pentru ventilare depinde
de valoarea debitului de aer introdus de instalatie si de temperaturile aerului interior
si exterior.
Debitul nominal de aer (de calcul) introdus de instalatia de ventilare se
determina din bilantul degajarilor interioare ale incintei si care trebuie evacuate cu
ajutorul instalatiei respective. In cazul cel mai general, instalatia de ventilare trebuie
sa evacueze in acelasi timp mai multe tipuri de substante degajate din procesele
interioare. Pentru fiecare tip i de substanta degajata, din bilantul masic al acestei
substante, se poate scrie o relatie de tipul:
in cazul functionarii permanente a instatiei de ventilare:
(33)
unde M
d
- cantitatea de substanta de un anumit tip (umiditate, praf, scame, mirosuri,
diverse substante chimice) degajata in incinta respectiva in unitatea de timp, c
ia

concentratia admisibila a substantei respective in incinta (data fie de normative, fie
de literatura de specialitate), iar c
ai
concentratia substantei respective in aerul
proaspat introdus in incinta.
in cazul functionarii intermitente a instatiei de ventilare:
(34)
in care, in plus fata de notatiile definite anterior, s-a mai notat cu c
ii
concentratia
substantei respective in incinta la inceputul perioadei de ventilare, iar cu t durata
perioadei de ventilare.
In cazul unor incinte caracterizate prin existenta mai multor substante
degajate, pentru fiecare tip i de substanta se calculeaza debitul de aer necesar
mentinerii calitatii acestuia
,i
, debitul total de aer necesar ventilarii incintei
respective fiind:
in cazul degajarilor fara efect cumulativ asupra organismului uman:
(35)
in cazul degajarilor cu efect cumulativ asupra organismului uman (tipul
acestora este precizat de norme Norme generale de protectia muncii):
(36)
insumarea facandu-se pentru toate cele i degajari cu efect cumulativ.
Pentru estimarea debitului nominal de aer necesar, in faze preliminare de
proiectare sau pentru stabilirea oportunitatii unor masuri de reducere a debitului de
aer, se poate utiliza indicele numar de schimburi de aer n
s
, definit prin relatia (32).
Valorile numarului de schimburi de aer n
s
sunt date de normative sau de literatura de
specialitate in functie de destinatia incintei (de natura proceselor care au loc in
incintele respective).
Din punctul de vedere al naturii degajarilor dintr-o incinta, incintele se pot
clasifica in:
- incinte fara degajari nocive. In acest caz, se poate admite ca, in anumite
perioade de timp, valoarea concentratiei degajarii respective in aerul interior sa
depasesca valoarea recomandata. Pentru o astfel de incinta se definesc doua
valori ale numarului de schimburi de aer n
s
: valoarea nominala a numarului de
schimburi de aer si valoarea minim admisa a acestuia . Intre cele doua
valori exista relatia de legatura :
(37)
unde in afara notatiilor definite anterior, s-a notat cu c
iaM
concentratia maxim
admisibila a substantei respective in aerul interior. Intrucat c
ia
< c
iaM
este evident
ca:
(38)
- incinte cu degajari nocive. In acest caz, nu se admite ca valoarea
concentratiei degajarii respective in aerul interior sa depasesca valoarea
recomandata. Pentru o astfel de incinta se defineste o singura valoare a numarului
de schimburi de aer n
s
: valoarea nominala a acestuia .
-
Temperatura interioara (conventionala) de calcul a instalatiilor de
ventilare se alege din conditii de realizare a confortului termic si este aceeasi cu cea
definita pentru instalatiile de incalzire.
Temperatura exterioara de calcul a instalatiilor de ventilare este
temperatura exterioara minima la care instalatiile de ventilare mai pot asigura
conditiile interioare de confort termic, respectiv este temperatura exterioara pentru
care se proiecteaza (dimensioneaza) instalatiile de ventilare. Din punctul de vedere
al acestei temperaturi, instalatiile de ventilare se dimensioneaza diferentiat in functie
de natura degajarilor din incinta respectiva :
- in cazul incintelor fara degajari nocive, datorita posibilitatii reducerii
numarului de schimburi de aer, instalatiile de ventilare se dimensioneaza pentru o
temperatura exterioara de calcul diferita de temperatura exterioara de calcul a
instalatiilor de incalzire .Necesarul de caldura de calcul (nominal) pentru
ventilarea incintelor va fi:
(39)
cu
(40)
Cum raportul este subunitar, rezulta ca > . In consecinta, in
aceasta situatie, instalatiile de ventilare se dimensioneaza pentru o diferenta de
temperatura mai mica, realizandu-se economii de investitii si reduceri ale cantitatii
de caldura consumate anual pentru ventilarea incintei respective.
- incinte cu degajari nocive. In acest caz, ca o consecinta a imposibilitatii
reducerii numarului de schimburi de aer fata de valoarea nominala, instalatiile de
ventilare se dimensioneaza pentru o temperatura exterioara de calcul
egala temperatura exterioara de calcul a instalatiilor de incalzire . Necesarul de
caldura de calcul (nominal) pentru ventilarea incintelor va fi:
(41)
9.2.Variatiile necesarului de caldura pentru ventilarea cladirilor
Reglarea livrarii caldurii pentru ventilarea incintelor si stabilirea unor regimuri
de livrare a caldurii convenabile atit din punctul de vedere al exploatarii sistemului de
alimentare cu caldura, cat si din punctul de vedere al asigurarii conditiilor de confort
termic la consumatori, impun cunoasterea modului de variatie a necesarului de
caldura pentru ventilare in functie de diversi factori.
Cele mai importante variatii ale necesarului de caldura pentru ventilare care
trebuie cunoscute sunt variatia in functie de temperatura exterioara si variatia sa
diurna (in decursul unei zile).
In cazul ventilarii cladirilor, caldura fiind transmisa aerului, datorita inertiei
termice reduse a acestuia variatiile necesarului de caldura pentru ventilare sunt mult
mai puternice decat ale necesarului de caldura pentru incalzire (aplatizate datorita
interventiei inertiei termice a cladirilor).
Analiza variatiei necesarului de caldura pentru ventilare in functie de
temperatura exterioara porneste de relatia de calcul a acestuia (31). Aceasta variatie
este prezentata in figura 13.


Figura 13. Variatia necesarului de caldura pentru ventilare si a
numarului de schimburi de aer in functie de temperatura
exterioara: 1 incinte cu degajari nocive; 2 incinte fara
degajari nocive.
Conform figurii 13, necesarul de caldura pentru ventilare se anuleaza practic
atunci cand temperatura exterioara are valoarea . Aceasta temperatura exterioara
care marcheaza limitele perioadei de ventilare este mai mare decat temperatura
exterioara care marca limitele perioadei de incalzire . Ca urmare, consumul de
caldura pentru ventilare incepe mai devreme si se termina mai tarziu decat consumul
de caldura pentru incalzire.
O alta variatie ce trebuie cunoscuta este variatia diurna (in decursul celor 24
de ore ale unei zile) a necesarului de caldura pentru ventilare. Aceasta variatie se
datoreaza variatiei temperaturii exterioare in perioada de timp considerata. In cursul
unei zile, practic iniferent de anotimp, temperatura exterioara variaza in jurul unei
valori medii, curbele de variatie avand o alura sinusoidala destul de regulata.



Spre deosebire de incalzire, in cazul necesarului de caldura pentru ventilare,
variatiile acestuia nu mai sunt influentate si de efectul compensator al capacitatilor de
acumulare a caldurii in elementele de constructie ale cladirii (caldura se cedeaza
direct aerului), respectiv de inertia termica a cladirii (figura 14).



Figura 1 Variatiile necesarului de
caldura pentru ventilare Q
v
: 1
variatia diurna a temperaturii
exterioare; 2 - temperatura
exterioara medie zilnica; 3
variatia lui Q
v
pentru o incinta cu
degajari nocive intr-o zi in care
T
e
< ; 4 variatia lui Q
v
pentru o
incinta cu degajari nocive intr-o zi
in care = ; 5 variatia lui
Q
v
pentru o incinta cu degajari
nocive intr-o zi in care T
e
> ; 6
variatia lui Q
v
pentru o incinta fara
degajari nocive intr-o zi in care
T
e
< ; 7 variatia lui Q
v
pentru o
incinta fara degajari nocive intr-o
zi in care = ; 5 variatia lui
Q
v
pentru o incinta fara degajari
nocive intr-o zi in care T
e
> .
9.3.Curbe clasate ale necesarului de caldura pentru ventilare
Indiferent de tipul incintei, cu sau fara degajari nocive, curbele clasate ale
necesarului de caldura pentru ventilare pot fi construite prin prelucrarea statistica a
datelor obtinute prin masuratori.
Pentru incinte cu degajari nocive, curbele clasate ale necesarului de caldura
pentru ventilare pot fi estimate pe baza curbei clasate a temperaturilor exterioare
printr-o constructie grafica asemanatoare cazului incalzirii. Pentru incintele fara
degajari nocive, metoda nu poate fi aplicata din cauza ca intre necesarul de caldura
pentru ventilare si temperatura exterioara nu mai exista o legatura stricta, biunivoca
(motivul fiind intermitenta ventilarii).
10. Necesarul de caldura pentru alimentarea cu apa calda
Necesarul de caldura pentru alimentarea cu apa calda, Q
ac
, [W], reprezinta cantitatea de
caldura pentru prepararea apei calde consumata in scopuri igienico-sanitare si la
prepararea hranei.
Necesarul de caldura pentru prepararea apei calde menajere Q
ac
se face in functie
de cantitatea de apa consumata G si de diferenta dintre temperatura finala T
ac
si
temperatura initiala a apei T
ar
, conform relatiei:
,[W] (42)
Dimensionarea echipamentelor de preparare a apei calde se face pentru debitul
maxim orar, acesta fiind deci elementul ce trebuie calculat.
10.1. Cladiri sau ansambluri de cladiri de locuit
Formula de calcul pentru debitul maxim orar:
(43)
in care:
G - norma de consum pentru o persoana pe zi
N - numarul de persoane
o - coeficientul de neuniformitate orara (tabelul 13)
Tabelul 13. Coeficient de neuniformitate orara
N 50 100 150 200 250 300 500 1000
o 4,5 3,5 3 2,9 2,8 2,7 2,5 2,3
Pentru ansambluri mici, coeficientul de neuniformitate orara se poate extrage din
diagrama din figura
urmatoare:
Figura 15.
Coeficientul de
neuniformitate pentru
ansambluri mici
In particular, pentru
blocuri de garsoniere
cu persoane singure
sau familii putin
numeroase, formula
este:
G
max
=167 n o | l/h | (4
4)
unde: n - numarul de garsoniere,
o - coeficient de neuniformitate orara (tabelul 14)
Tabelul 1 Coeficient o pentru garsoniere
n 6 10 25 50 100 150 200 300 400 1000
o 0,6 0,49 0,39 0,34 0,31 0,29 0,27 0,26 0,25 0,24
10.2.Cladiri social administrative
Consumul orar maxim se calculeaza cu relatia:
(45
)
Coeficientul se determina din tabelul 15:

Tabelul 15.Valorile coeficientului o
N 50 100 150 200 300 500 1000 2000 3000 >3000
o
6,6 5,1 4,4 4,2 3,9 3,7 3,4 3,2 3,1 3
10.3. Hoteluri, pensiuni
Formula de calcul:
(46)

Consumul de apa calda la 60
0
C pentru un pasager (pat) pe zi:
- dusuri in toate grupurile sanitare ------6080 l
-cazi de baie la 25% din camere --------80100 l
-cazi de baie la 75% din camere -------100160 l
-cazi de baie la toate camerele ---------160200 l
Tabelul 16. Valorile coeficientului
N 60 150 300 450 600 900

3,1 2,5 2,2 2,06 2,0 1,95
Debitul de apa G se poate considera, pentru toate cazurile conform tabelului 17 :
Tabel 17.Consumuri normate de apa calda si rece:
Necesarurile specifice de apa rece si calda (acs) functie de destinatia cladirii
STAS 1478-90 pe persoana
Activitatea
Consum
apa rece
[l/zi]
Consum acs
60
0
C [l/zi]
Consum acs
45
0
C [l/zi]
Locuinta, apartament 200 65 80
Birouri 20 4 5
Cantine restaurant 22 10 14
Bufete 13 6 9
Camin cu grup sanitar comun 80 33 40
Camin cu lavoar in camera 90 40 50
Camin cu grup sanitar in camera 170 50 60
Internat scolar cu grup sanitar comun 70 25 30
Internat scolar cu lavoar in camera 80 33 40
Hotel II cu grup sanitar comun 110 50 60
Hotel IB cu dus si grup sanitar in camera 150 65 80
Hotel IA cu dus si grup sanitar in camera 200 80 100
Crese si gradinite cu internat 100 40 50
Gradinite cu copii externi 20 6 8
Scoala fara dus sau baie 20 4 5
Terenuri de sport pentru un sportiv 50 20 28
Dispensare, policlinici 15 2,5 3
10. Variatia necesarului de caldura pentru alimentarea cu apa caldura
Pe parcursul unei zile consumul de apa calda cunoaste fluctuatii importante, existand
perioade cu varfuri de consum. Deoarece alura sa influenteaza dimensionarea
instalatiei de preparare a apei calde, se alege o variatie conventionala, considerata
pentru ziua cu cel mai mar consum.
10.5. Curba clasata anuala a necesarului de caldura pentru alimentarea cu apa
calda
Aceasta curba se stabilete pe baza debitelor medii zilnice. Este o curba mai
aplatizata decat in cazul ventilarii sau incalzirii, cu
a
=1,31,5.

Durata anuala a necesarului de caldura, sub forma de apa calda, depinde de
natura consumului si durata sa zilnica, fiind data de relatia, [h/an]:
Figura 16. Curba clasata a debitelor de caldura medii zilnice pentru alimentarea cu apa
calda

a
= 8760 (
rev
+
int
), (47)
in care este durata perioadei de revizii si reparatii a instalatiilor (2030 zile/an) in
h/an,
int
durata perioadelor de intrerupere zilnica a alimentarii.