CURSUL Nr.

3
1.Bugetul de stat - definitie si caracteristici
Activitatea economic se desfoar n fiecare ar potrivit unui mecanism
propriu, numit mecanism economic. Acesta reprezint un sistem de metode
de conducere economic, de obiective ce determin conducerea i de
structuri organizatorice (instituionale, suprastructurale, juridice) prin care se
efectueaz conducerea.
n acest sistem de conducere se includ! principiile fundamentale de
conducere, organizarea economiei i cone"iunile ntre componentele
acesteia, sistemul pieei, criteriile de eficien, p#rg$iile economice, sistemul
informaional.
%rincipala funcie a acestui mecanism este cea de conducere i reglare
a proceselor economice, condiionate de raporturile de interese. &n rol
important n realizarea acestei funcii revine pieei concureniale, pe care se
regleaz raportul de interese prin participarea agenilor economici la
formularea cererii i ofertei, la nfptuirea lor i a ec$ilibrului economic. n
acest conte"t un rol nsemnat revine i statului, n dou ipostaze! agent
economic prin nimic deosebit de ceea ce reprezint (ca drepturi, atribuii i
obligaii) oricare alt agent economic, dar i ca autoritate public ce creaz i
e"ecut cadrul legislativ i poate influena derularea mecanismului economic
prin nsi fora sa economic, precum i prin p#rg$iile economico'
financiare la care poate apela, ca de e"emplu! p#rg$ia fiscal, p#rg$ia
vamal, p#rg$ia c$eltuielilor publice. Aceste p#rg$ii se adaug la cele
generate de piaa nsi, respectiv preul, costul, profitul, dob#nda .a.
Sistemul bugetar este cadrul organizatoric prin care se incaseaza
veniturile bugetare, se repartizeaza si se c$eltuie. (eprezinta totalitatea
relatiilor economice sub forma baneasca, rezultat al repartitiei venitului
national, relatii ce apar cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri
centralizate la si de la dispozitia statului, precum si a unitatilor administrativ
teritoriale, in scopul satisfacerii unor interese generale ale societatii ori
colectivitatilor publice. %rincipalele caracteristici ale acestor relatii
1
economice sunt! continutul economic, e"primarea valorica, rezultatul
repartitiei valorii nou create, constituirea si repartizarea de fonduri
centralizate, implicarea puterii de stat, satisfacerea unor nevoi publice.
)istemul bugetar are asadar componente distincte, pentru care se poate
utiliza si e"presia de subsisteme bugetare.
*ugetul public contribuie la realizarea ec$ilibrului ntre nevoile colective i
mijloacele cu care se acoper. n acest scop, se stabilete un raport ntre
resursele financiare publice provenite, n principal, din impozite i ta"e i
nevoile sociale+ n cadrul acestui raport trebuie s se urmreasc respectarea
ec$itii n repartiia sarcinii fiscale asupra membrilor societii. Astfel, pe
baza puterii de contribuie a subiecilor impozabili, se stabilete capacitatea
de satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).
%roiectul de buget confer %arlamentului i ,uvernului posibilitatea de a
avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor
materiale i nemateriale create n economia financiar public i valoarea
eforturilor fcute pentru realizarea lor. n mod similar, autoritile publice
locale identific acest raport i modul n care se realizeaz ec$ilibrul dintre
nevoi i resurse la nivel mezoeconomic.
*ugetul public este instrumentul de programare, de e"ecutare i de control
asupra rezultatelor e"ecuiei resurselor bneti ale societii i a modului de
repartizare i utilizare a acestora prin c$eltuieli publice.
n sens larg, bugetul public reprezint ansamblul documentelor din sectorul
public, care mpreun formeaz sistemul de bugete. Acesta este un sistem
unitar de bugete format din!
- bugetul de stat+
- bugetul asigurrilor sociale de stat+
- bugetele locale+
- bugetele fondurilor speciale+
- bugetul trezoreriei statului+
- bugetele instituiilor publice autonome+
- bugetele instituiilor publice finanate integral sau parial din bugetul de
stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetele locale i bugetele
fondurilor speciale, dup caz+
- bugetele instituiilor publice finanate integral din venituri proprii+
.
- bugetul fondurilor provenite din credite e"terne contractate sau garantate
de stat i a cror rambursare, dob#nzi i alte costuri se asigur din fonduri
publice+
- bugetul fondurilor e"terne nerambursabile.
/n domeniul financiar autoritatea publica este obligata sa intocmeasca un
plan anual prin care sa prevada suma veniturilor si c$eltuielilor publice.
Acest program este supus apoi discutiei si aprobarii puterii legislative.
%rincipala motivatie pentru intocmirea bugetului este una de natura
financiara si consta in aceea ca, prin structurarea si dimensionare veniturilor
ce urmeaza a se colecta si a c$eltuielilor publice, se asigura o gestionare
rationala a fondurilor publice si se vizeaza o c$eltuire eficienta a acestora.
/n conditiile finantelor clasice, bugetul public era considerat, ca act
legislativ, doar o lista a c$eltuielilor si a veniturilor publice, fara specificare
vreunei legaturi cu starea si perspectivele economiei nationale.
/n conditiile tot mai comple"e ale vietii economico'sociale de astazi,
doctrina financiara a completat imaginea despre buget si a legat e"istenta
acestuia de mersul si starea intregii economii nationale. Astfel, in toate tarile
dezvoltate notiunea de buget se refera la doua structuri diferite!
- bugetul economiei nationale+
- bugetul de stat (bugetul propriu'zis ale autoritatii publice).
Bugetul economiei nationale este un plan0program ce se intocmeste
anual si cuprinde totalitatea veniturilor si a c$eltuielilor dintr'o economie
nationala, indiferent daca aceste sunt publice sau private. Acest buget
cuprinde in fapt, pe langa bugetele autoritatii publice si totalitatea bugetelor
private (ale agentilor economici). 1e regula, este un buget informativ,
orientativ si nu este e"ecutoriu, in consecinta nu se supune aprobarii
legislativului. *ugetul economiei nationale serveste ca baza pentru
argumentatia financiar'economica, politica si sociala a guvernului.. 2u
ajutorul 3bugetului economiei naionale4, guvernul poate identifica efectele
directe i indirecte produse n economie prin aplicarea unor msuri care
vizeaz creterea economic.
5
Bugetul public (de stat) se elaboreaza pornind de la bugetul
economiei nationale, insa cuprinde numai resursele si c$eltuielile autoritatii
publice. *ugetul public se supune in mod obligatoriu discutiei amanuntite a
%arlamentului si aprobarii acestuia. 1upa aprobarea de catre %arlament,
bugetul de stat devine lege si astfel, este posibila incasarea veniturilor si
efectuarea c$eltuielilor publice.
6eniturile i c$eltuielile publice nu sunt simplii indicatori ai bugetului
de stat, ci ndeplinesc rolul unor p#rg$ii folosite de stat pentru stimularea
dezvoltrii sau restr#ngerii unor activiti, a produciei i consumului
anumitor produse, pentru influenarea anumitor categorii sociale n
realizarea aciunilor n care statul este direct interesat.
*ugetul de stat este o categorie fundamental a tiinei finanelor, la
definirea creia concur o abordare juridic i alta economic.
Sub aspect juridic bugetul reprezint un act prin care sunt prevzute
i autorizate veniturile i c$eltuielile anuale ale statului. 7*ugetul de stat
prevede i autorizeaz, n form legislativ, c$eltuielile i resursele statului4.
Aceast definiie pune n eviden necesitatea aprobrii parlamentare a
indicatorilor bugetari. 8iind un document ce necesit autorizarea prealabil a
puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. 9otodat se
subliniaz faptul c bugetul este un act de previziune a resurselor publice i a
modului de utilizare a acestor resurse. *ugetul de stat se elaboreaz pentru o
perioad de un an. ntre prevederile nscrise n legea bugetului de stat i
e"ecuia veniturilor i c$eltuielilor publice intervin neconcordane care
impun anumite corective i aprobarea de ctre puterea legislativ a unor
rectificri ale bugetului n cadrul aceluiai e"erciiu bugetar.
:egea bugetului de stat este influenat de concepiile politice, economice i
sociale specifice fiecrei perioade, ca i de interesele grupurilor care e"ercit
puterea politic.
2a document oficial, bugetul de stat evideniaz nivelul aprobat al
c$eltuielilor ce se vor efectua n viitor i mrimea veniturilor ce pot fi
mobilizate la dispoziia statului, ca i mrimea veniturilor ce pot fi
;
mobilizate la dispoziia statului, ca i durata de timp pentru care se
elaboreaz bugetul.Abordarea economic a conceptului de buget subliniaz
corelaiile macroeconomice i n special legtura cu nivelul i evoluia
produsului intern brut. n teoria economic modern, bugetul este considerat
ca o variabil esenial n determinarea produsului intern brut i a nivelului
folosiri resurselor. n acest conte"t, politica bugetar genereaz numeroase
dispute, iar efectele acesteia sunt, cel mai adesea, contraindicatorii.
)tructura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a
statului. Astfel, intr'un stat unitar (spre e"emplu, (omania) bugetul de stat
este organizat pe doua paliere! bugetul administratiei centrale de stat si
bugetele administratiei locale. Aceasta este o strucurare simplificata a
sistemului bugetar care insa, in (omania, asa cum precizeaza legea
finantelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete! <resursele
financiare publice se constituie si se gestioneaza printr'un sistem unitar de
bugete, si anume! bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si
bugetele altor instituitii publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii
ec$ilibrului financiar<.
/n statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari! bugetul
federatiei, bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor si
bugetele locale.
= problema esentiala in cadrul procesului bugetar o reprezinta
repartizarea veniturilor si c$eltuielilor intre diferitele nivele ale sistemului
bugetar. Aceasta repartizare se face in raport cu atributiile ce revin la fiecare
nivel in realizarea actiunilor publice. 2a regula generala, toate impozitele
indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat, iar impozitul pe
avere se face venit la bugetele locale. /mpozitele pe venituri se repartizeaza
intre organele administratiei centrale si locale, in functie de sarcinile ce revin
fiecarui nivel organizatoric al statului.
.. rincipii Bugetare
>
%rincipiile bugetare reprezint o sintez a e"perienei practicii bugetare,
dar i a cerinelor i e"igenelor presupuse de procesul elaborrii i e"ecuiei
bugetului de stat. %rincipiile bugetare sunt riguros formulate i sunt parte a
patrimoniului universal de cunotine i nvminte care in de tiina
finanelor. :egislaia bugetar se bazeaz pe aceste principii i le include ca
norme juridice. (eflectarea lor juridic nu poate fi ns rigid, ci adaptat
intereselor i particularitilor economice caracteriz#nd nu doar statul de
referin, ci c$iar orientarea regimului de stat, a organului legislativ sau a
guvernelor. Acest lucru nu poate fi interpretat ca o abdicare de la rigoarea
tiinei, deoarece prin nsi natura ei tiina economic reprezint
summumul verificat, ordonat i sistematizat al cunotinelor privind relaiile
economice din care s'a sintetizat ceea ce este peren i repetitiv, ceea ce se
produce n majoritatea cazurilor n astfel de relaii, recunosc#nd aceasta ca o
regul i nu ca un dat absolut. 1ac, de pild, ec$idistana dreptelor paralele
n geometria euclidian este un adevr strict, total nerelativ, n finane, de
e"emplu, ec$ilibrul bugetar este un principiu e"prim#nd un adevr
recomandabil, nelept, 3cuminte4 i 3cu minte4, dar nicidecum absolut i
strict. 1e aceea, recunosc#nd i afirm#nd principiile bugetare, economitii,
finanitii, specialitii n buget au formulat i motivat e"cepii pe care
conjunctura economico'financiar le poate impune, e"cepii care, n anumite
circumstane, sunt necesare, tolerabile i acceptabile, eficiente c$iar.
2ele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat sunt!
Uni!ersalitatea bugetului
%otrivit acestui principiu n bugetul de stat ar trebui sa se nscrie, n
sume integrale, toate veniturile si toate c$eltuielile statului. %rin urmare, fata
de acest principiu, este interzisa nscrierea n buget a unor actiuni ale statului
numai ca rezultat al compensarii dintre c$eltuieli si venituri, adica per sold.
Aceasta interdictie a urmarit sa oblige la reflectarea deplina si e"acta a
implicatiilor financiare ale fiecarei actiuni publice, concretizate, pe de o
parte, n c$eltuielile necesare si, pe de alta parte, n veniturile posibile de
?
obtinut. nscrierea n buget, n mod separat, a veniturilor, respectiv a
c$eltuielilor a fost considerata de natura sa ofere o imagine reala asupra
consecintelor financiare ale actiunilor reflectate n buget si posibilitatea de
control asupra corelatiilor necesare, inclusiv n faza e"ecutiei bugetare.
@ventuala nscriere ca sold, la c$eltuieli sau la venituri, era considerata
neadecvata cerintelor de gestiune a resurselor publice, aceasta nepermit#nd
%arlamentelor sau altor persoane interesate sa cunoasca si sa compare
c$eltuielile cu veniturile aferente fiecarei actiuni si sa identifice eventualele
situatii anormale, inacceptabile.
n aplicarea acestui principiu s'au produs, nsa, ncalcari, accept#ndu'se
trecerea la ntocmirea bugetelor mi"te, n care reflectarea c$eltuielilor si
veniturilor a fost permisa, pentru unele actiuni dupa principiul <bruto< (sume
integrale), iar pentru altele dupa principiul <neto<, (soldul dintre c$eltuielile
si veniturile aferente). Asa, de pilda, ntre actiunile nscrise n bugetul
statului dupa principiul <neto< se pot mentiona cele privind! relatiile cu
ntreprinderile de stat (reflectate, fie la venituri din e"ploatarea acestora, fie
la c$eltuieli cu subventionarea lor)+ relatiile cu institutii publice de cercetare,
nvatam#nt etc., care obtin si unele venituri, din propria activitate, folosite
pentru autofinantare etc.
Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrarii si corelarii
resurselor si c$eltuielilor statului ntr'un cadru unic (acela al bugetului
public) opun#ndu'se e"istentei n afara acestuia a unor venituri publice
destinate acoperirii anumitor c$eltuieli nereflectate n buget, ceea ce facilita
si aplicarea celorlalte principii bugetare.
Unitatea bugetului
Acest principiu presupunea nglobarea ntr'un singur document,
denumit bugetul general, a tuturor veniturilor si c$eltuielilor statului,
interzic#nd retinerea sau separarea anumitor venituri ori parti din venituri
pentru a se finanta anumite actiuni publice. %rincipiul unitatii urmarea sa
asigure cunoasterea si reflectarea, pe baza unei conceptii clare, a veniturilor
si c$eltuielilor bugetare, precum si a corelatiei dintre marimile acestora. %us
A
n corespondenta cu universalitatea bugetului si cerintele de ec$ilibrare a
veniturilor cu c$eltuielile bugetare, principiul unitatii permitea, prin
aplicarea sa, constatarea eventualelor abateri de la conditia de ec$ilibru
bugetar prin compararea directa a celor doua parti ale bugetului (venituri cu
c$eltuieli). n plus, se oferea posibilitatea unui control riguros asupra
structurii veniturilor si c$eltuielilor publice, prevenind pulverizarea acestora
n mai multe documente de reflectare a lor.
Aplicarea principiului unitatii presupune, deci, e"istenta unui buget
unic, care concentreaza ansamblul relatiilor bugetare ale statului, privind
procurarea veniturilor si efectuarea c$eltuielilor sale, favoriz#nd stabilirea de
prioritati si optiuni, respectiv luarea deciziilor bugetare mai bine
fundamentate.
Aplicat corect, initial, principiul unitatii bugetare a fost si este, n
prezent, ncalcat prin ntocmirea si folosirea concomitenta a mai multor
documente de reflectare a c$eltuielilor si veniturilor bugetare, folosite n
paralel cu bugetul general.
= prima abatere de la acest principiu, o reprezinta introducerea si practicarea
asa'numitelor bugete e"traordinare, care presupun separarea unor c$eltuieli
considerate a avea un caracter e"ceptional, prin faptul de a fi generate de
fenomene numite e"ceptionale. )unt invocate, n acest sens, razboaiele,
calamitatile naturale etc., care pot provoca, n unele perioade, nevoi deosebit
de mari de resurse pentru a se finanta actiuni cu caracter e"traordinar,
concretizate n c$eltuieli e"traordinare.
%rin urmare, bugetele e"traordinare ar avea menirea de a reflecta separat
impactul acestor evenimente, concentr#nd c$eltuielile e"traordinare si
resursele acoperitoare, de asemenea e"traordinare, cum sunt mprumuturile si
emisiunea inflationista de moneda. @"istenta distincta a acestor bugete,
implic#nd scoaterea c$eltuielilor si veniturilor e"traordinare n afara bugetului
general (ordinar), este argumentata ntre altele prin necesitatea asigurarii
comparatiilor n timp (de la un an bugetar la altul), pe baza unor marimi ce
corespund conditiilor obisnuite. )e invoca, astfel, faptul ca daca resursele si
c$eltuielile e"traordinare, care se nregistreaza numai n anumiti ani bugetari,
B
s'ar regasi n bugetul general, ordinar, aceasta ar face necomparabile datele si
analizele ar deveni neconcludente.
%e de alta parte, nsa, separarea unor c$eltuieli si venituri ntr'un buget
e"traordinar nu mai permite respectarea altor principii, n primul r#nd, a
conditiei de ec$ilibrare a celor doua parti, ceea ce influenteaza luarea
deciziilor parlamentare legate de aprobarea bugetului si evaluarile privind
impactul asupra situatiei financiare a statului.
= alta forma de ncalcare a principiului unitatii bugetului o reprezinta
folosirea debugete autonome. Acestea se ntocmesc, n mod distinct, de catre
colectivitati locale (regiuni, municipii etc.), ntreprinderi sau c$iar institutii
ale statului care beneficiaza de o larga autonomie functionala si de
gestionare a resurselor publice, n propria activitate. n baza acestei
autonomii, colectivitatile locale, ntreprinderile sau institutiile respective
ntocmesc bugete proprii, autonome, menite sa le asigure si o larga
autonomie financiara. n aceste bugete, sunt nscrise c$eltuielile de efectuat
si veniturile proprii, inclusiv eventualele transferuri sau subventii de la stat
necesare ec$ilibrarii lor. Adesea, c$iar ntreprinderile si mai ales institutiile
publice nregistreaza diferente de c$eltuieli reflectate n bugetul de stat
numai ca sold de subventionat, fara a fi supuse unui control riguros n
utilizare. Aceasta poate favoriza folosirea neoportuna sau neeficienta a unor
resurse publice, desi autonomia bugetara are ca scop sa permita ridicarea
eficientei prin descentralizarea activitatilor publice si cresterea autonomiei
functionale a acestor entitati. n practica, rezultatele ce se obtin sunt, adesea,
contradictorii dar tendinta generala este de e"tindere a autonomiei si implicit
a folosirii bugetelor autonome.
= alta varianta, asemanatoare celei anterioare, de nerespectare a
principiului unitatii bugetului este practica folosirii de bugete ane"e. Aceste
bugete (ane"e) sunt ntocmite de anumite ntreprinderi si institutii publice cu
autonomie functionala mai limitata. @le reflecta prin continut veniturile si
c$eltuielile aferente activitatii acestor entitati publice, ca documente ce se
ane"eaza la bugetul statului, fiind nsa supuse dezbaterii si aprobarii
%arlamentului. @ste posibil ca soldul dintre veniturile si c$eltuielile nscrise la
bugetele ane"e sa reprezinte, fie pierderi, fie profit si acesta se reflecta, n
mod corespunzator, n bugetul statului.
C
= alta practica ce contravine principiului unitatii bugetului, consta n a se
folosi conturile speciale de trezorerie. Asemenea conturi se desc$id n
numele statului, pentru a evidentia anumite operatiuni cu caracter provizoriu,
ale trezoreriei statului n relatiile cu tertii ce urmeaza a se regla si solda n
cursul anului. =peratiunile nregistrate n aceste conturi, care e"prima
creante sau datorii ce se acumuleaza si compenseaza pe parcursul anului
bugetar, ar trebui ca la finele perioadei de e"ecutie bugetara sa se soldeze
prin ec$ilibrarea nregistrarilor pe debit cu cele de pe creditul fiecarui cont.
n practica, nsa, este posibil sa rezulte un sold, fie debitor, fie creditor, dar
de cele mai multe ori acesta reflecta datorii neac$itate nca de catre stat. =
situatie de acest fel se creaza atunci c#nd statul acorda avansuri furnizorilor
sai, care initial apar nregistrate ca niste creante ale statului, iar pe masura ce
acestia livreaza bunurile, se nregistreaza obligatiile de plata rezultate, astfel
ca, n final, contul respectiv prezinta un sold, e"prim#nd cel mai adesea,
datorii de ac$itat de catre stat.
&n tip de conturi, similare celor anterioare, a caror functionare se afla n
contradictie cu principiul unitatii bugetului, sunt conturile cu afectatie
speciala. Aceste conturi evidentiaza anumite operatiuni privind venituri
rezervate de catre stat pentru a efectuarea unor c$eltuieli speciale.
=peratiunile nregistrate pe creditul si debitul acestor conturi, au, de regula,
caracter definitiv si, n mod normal, la finele perioadei de gestiune ele ar
trebui sa se nc$ida, dar nu este e"clusa constatarea unui sold semnific#nd
obligatii neac$itate.
Alte conturi folosite pentru reflectarea separata a unor operatiuni financiare
publice sunt conturile de reglementare , care, n mod obisnuit, evidentiaza
anumite transferuri de sume ntre guvernele unor tari asociate la realizarea
de obiective comune. @le se alimenteaza cu resurse destinate e"pres
realizarii acelor obiective si pe seama acestora se efectueaza platile, e"ist#nd
si n acest caz posibilitatea unui sold final.
n fine, cu semnificatii asemanatoare, sunt si conturile de operatiuni
monetare, menite sa evidentieze pierderea sau profitul rezultat din
operatiunile de emisiune monetara, inclusiv din relatiile cu 8D/ sau cu alte
organisme s i institutii financiare internationale.
Neafectarea !eniturilor bugetare
= premisa a aplicarii acestui principiu este teza despre depersonalizarea
veniturilor preluate la fondul bugetar al statului, conform careia, odata
1E
ncasate la buget, resursele banesti sunt utilizate global, pierz#nd legatura cu
sursa din care au provenit. n concordanta cu aceasta teza, principiul
neafectarii veniturilor bugetare sustine ca nu pot fi rezervate venituri,
indiferent de sursa, pentru a fi destinate, n mod e"pres, finantarii anumitor
actiuni. n consecinta, pentru acoperirea tuturor c$eltuielilor bugetare se
foloseste totalitatea veniturilor ncasate la buget, nefiind permisa separarea
sau dislocarea unei parti din acestea pentru a servi efectuarii unor c$eltuieli
anume. 2onform acestui principiu, ar urma ca din resursele bugetare ale
statului sa nu se formeze si administreze alte fonduri banesti, cu o afectatie
speciala, n afara fondului bugetar (n care sa se acumuleze toate veniturile).
n practica, cu deosebire n conditiile societatii moderne, se admite
posibilitatea constituirii de fonduri cu destinatie speciala, (pe seama
resurselor bugetare), contravenind flagrant acestui principiu, ca si celor
anterioare. Astfel, ntre fondurile cu afectatie speciala cel mai frecvent
nt#lnit este cel pentru amortizarea datoriei publice, dar alaturi de acesta se
administreaza alte fonduri a caror e"istenta este legata de obiective
considerate speciale, la un moment dat (sanatate, construirea de drumuri
etc.).
"nualitatea bugetului
Acest principiu cere ca ntocmirea, aprobarea si e"ecutia bugetului,
inclusiv nc$eierea e"ercitiului bugetar sa se faca n limitele unei perioade de
1 an. Aceasta perioada de 1. luni este denumita an bugetar, fara a fi
obligatoriu ca ea sa se suprapuna pe un an calendaristic. n mai multe tari se
practica variante de an bugetar ce acopera intervale de timp (parti) din . ani
calendaristici, dar care nsumeaza mpreuna tot 1. luni. Aplicarea
principiului anualitatii bugetului vizeaza anul bugetar sub doua aspecte!
a) perioada pentru care se ntocmeste si se aproba bugetul+
b) perioada n care se e"ecuta bugetul si se nc$eie e"ercitiul bugetar.
Astfel, sub primul aspect, se constata practici diferite, de la o tara la
alta, n sensul ca mai multe dintre ele ntocmesc si aproba bugetul public pe
perioada de un an bugetar suprapusa pe anul calendaristic (1 ianuarie'51
11
decembrie), ntre care *razilia, 8ranta, ,ermania etc. Alte tari, nsa, ncep
anul bugetar pe parcursul unui an calendaristic, nc$eindu'l n anul
calendaristic urmator, ca, de e"emplu! 2anada, Faponia, Darea *ritanie (1
aprilie'51 martie), Australia, )uedia (1 iulie'5E iunie) s.a.m.d. ntre cauzele
care e"plica aceste practici, unele au caracter obiectiv, ca de e"emplu
economia a"ata pe ramuri sezoniere, cum ar fi agricultura, care asigura o
mare parte a resurselor bugetare. Altele nsa au caracter subiectiv, ntre care!
traditiile+ programul de lucru al parlamentelor etc. n ambele situatii, nsa,
%arlamentul este c$emat sa se pronunte anual asupra c$eltuielilor si
veniturilor nscrise n bugetul pe anul urmator si a rezultatelor privind
realizarea prevederilor bugetare pe anul e"pirat.
)ub aspectul duratei perioadei de e"ecutie bugetara, sunt de asemenea
cunoscute, ca optiuni posibile, fie suprapunerea acesteia cu cea a anului
bugetar, fie prelungirea acestei perioade cu nca 5'? luni, peste durata unui
an, ceea ce implica o abatere de la principiul anualitatii bugetului.
%rima varianta este denumita sistem de gestiune si se caracterizeaza prin
aceea ca la finele anului bugetar se nc$ide e"ecutia bugetara, indiferent de
faptul ca unele dintre c$eltuieli sau venituri aferente anului e"pirat au ramas
neconcretizate. n aceasta situatie, se accepta ca eventualele venituri si
c$eltuieli, (prevazute, dar nerealizate), sa fie preluate si reflectate n bugetul
pe anii urmatori, iar gestiunea anului respectiv se nc$ide n limita
realizarilor nregistrate p#na la e"pirarea anului bugetar.
A doua varianta poarta numele de sistem de e"ecutie si presupune ca la
finele anului bugetar nu se nc$eie e"ercitiul, ci, at#t ncasarea de venituri,
c#t si efectuarea de c$eltuieli continua n perioada de prelungire paralel cu
e"ecutia bugetara pe noul an. Aceasta nseamna ca pe perioada de prelungire
a e"ecutiei bugetului pentru anul e"pirat vor functiona (n anul curent) doua
bugete, nregistr#ndu'se separat veniturile si c$eltuielile aferente fiecaruia
dintre cei doi ani bugetari si urm#nd ca e"ercitiul bugetar pe anul anterior sa
se nc$eie dupa 1>'1B luni, n loc de 1. luni.
ncalcari ale principiului anualitatii se mai produc si prin practica
aprobarilor date de catre %arlament, prin bugetul pe un singur an, a
1.
c$eltuielilor sau veniturilor aferente unor actiuni e"tinse pe mai multi ani
bugetari. n acest conte"t, a fost lansata si teza renuntarii la principiul
anualitatii si trecerii la ntocmirea, aprobarea si e"ecutarea bugetului de stat
pe perioade de mai multi ani G la bugetele plurianuale, dupa ce, anterior,
fusese promovata o varianta a bugetelor pe perioade egale ciclurilor
economice ' bugete ciclice. *ugetul plurianual este sustinut tocmai prin
invocarea nevoii de a reflecta mai e"act c$eltuielile de investitii ale statului
n economie, care se e"tind, de regula, pe perioade de mai multi ani, necesari
finalizarii si punerii n functiune a obiectivelor respective. %rin comparatie
bugetul ciclic presupune ca perioada la care se raporteaza corelarea
(ec$ilibrarea) veniturilor cu c$eltuielile bugetare sa fie e"tinsa la cea a unui
ciclu economic, incluz#nd un numar mai mic sau mai mare de ani bugetari
(calendaristici).
#c$ilibrarea bugetului
Acest principiu a fost, la r#ndul sau, conceput n conte"tul doctrinei
financiare liberale clasice si presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu
c$eltuielile nscrise n bugetul de stat. %otrivit principiului ec$ilibrarii se
cerea, nsa, ca prin bugetul de stat sa se asigure ec$ilibrul ntre veniturile
curente si c$eltuielile totale pe fiecare an bugetar, at#t n faza de proiectare'
aprobare, c#t si n cea de e"ecutie, p#na la nc$iderea e"ercitiului bugetar.
1ar, mai mult dec#t alte principii bugetare, ec$ilibrarea bugetului a suferit
interpretari si reconsiderari n conceptia moderna, admit#ndu'se, mai nt#i,
posibilitatea unor neconcordante determinate de dinamica diferita a
ncasarilor si platilor bugetare. Astfel, s'a constatat ca c$eltuielile de efectuat
devanseaza, de regula, n prima parte a anului bugetar, veniturile curente
ncasate, rezult#nd goluri de casa, sau uneori, e"cedente si implicit abateri de
la acest principiu.
%e de alta parte, n mai multe tari, s'a ncercat respectarea principiului
de ec$ilibrare numai la nivelul bugetului ordinar, proced#ndu'se,
concomitent, la folosirea bugetelor e"traordinare pentru separarea si
acoperirea partii corespunzatoare a c$eltuielilor din resurse e"traordinare,
ceea ce nseamna ca pe ansamblu s'a admis un deficit bugetar. 8olosirea
15
conturilor speciale ale trezoreriei sau altor conturi similare pentru
evidentierea de operatiuni bugetare separate, cu solduri de datorii, e"prima,
de asemenea, abateri de la acest principiu.
Alte tari au optat pentru solutii mai ingenioase de mascare a
dezec$ilibrului (deficitului) bugetar. ntre acestea, se practica debugetizarea,
care semnifica scoaterea n afara bugetului a unor actiuni de finantat si
acoperirea lor din surse speciale sau transferarea de actiuni pe seama unor
institutii publice, de tip 2@2, incluz#ndu'le n bugetele acestora, pentru a se
acoperi n resursele atrase de ele.
n contrast total cu cerintele acestui principiu, se manifesta n lumea
contemporana o tendinta accentuata de promovare premeditata a deficitelor
bugetare finantate din resurse e"traordinare, ca solutii de relansare a
economiilor stagnante sau n criza, ori de stimulare a cresterii economice.
Realitatea bugetului
Acest principiu cere ca at#t elaborarea si aprobarea bugetului, c#t si
urmarirea e"ecutiei sale sa se bazeze pe un sistem informational adecvat, sa
se fundamenteze pe date reale si sa reflecte situatia financiara reala a
statului. n mod concret, el impune ca evaluarile la c$eltuieli, respectiv la
venituri, sa aiba corespondent n posibilitatile reale de realizare a lor si sa
e"prime corect elementele de efort si efect pe care se fundamenteaza. )ub
acest aspect, se apreciaza ca metodele clasice de cuantificare a veniturilor si
c$eltuielilor au, prin continutul lor, un caracter apro"imativ si nu asigura o
fundamentare deplina a prevederilor bugetare.
Asigurarea realitatii bugetului presupune colectarea si prelucrarea unui
mare volum de informatii, apel#nd la modele econometrice, bazate pe
determinarile obiective dintre variabilele implicate si contin#nd un numar
mare de ecuatii cu multe necunoscute, rezolvate cu ajutorul te$nicii
electronice de calcul. 1in acelasi ung$i de abordare, se constata ca ntre
factorii ce conditioneaza marimea veniturilor sau c$eltuielilor bugetare se
nscriu si unii de ordin subiectiv, inclusiv fenomene cu actiune aleatoare sau
1;
imprevizibile n faza de ntocmire si aprobare a bugetului pe anul urmator.
Asa se poate e"plica si o practica generalizata n ultimele decenii, const#nd
n reevaluarea redimensionari pe parcursul anului bugetar al prevederilor
bugetare aprobate de %arlament cunoscute sub denumirea de rectificari ale
bugetului de stat, menite sa reflecte mai realist si sa coreleze mai judicios
c$eltuielile de efectuat cu veniturile acoperitoare.
Specializarea bugetara
%otrivit acestui principiu, nscrierea n bugetul de stat, aprobarea de
catre %arlament si urmarirea e"ecutiei veniturilor si c$eltuielilor bugetare
trebuie facuta n concordanta cu o sc$ema unitara, denumita <clasificatie
bugetara<, care structureaza veniturile, pe de o parte, si c$eltuielile, pe de
alta parte ntr'o anumita ordine si pe baza anumitor criterii. Aceasta sc$ema,
care se elaboreaza, n principiu, de catre Dinisterul 8inantelor, este
obligatoriu de respectat, n toate fazele procesului bugetar, fiind considerata
o premisa indispensabila asigurarii disciplinei financiare, ordinii bugetare si
controlului asupra gestiunii banului public. = asemenea clasificatie bugetara
trebuie sa satisfaca anumite cerinte, ntre care! gruparea veniturilor si a
c$eltuielilor bugetare sa se faca ntr'o ordine stricta, sa reflecte provenienta
veniturilor si destinatia efectiva a c$eltuielilor+ sa fie simpla si clara+ sa
permita ntelegerea continutului elementelor de structura la venituri si la
c$eltuieli+ sa favorizeze efectuarea controlului si analizelor privind situatia
financiara a statului. 2erinta ca aceasta sc$ema sa fie simpla si clara are n
vedere, la r#ndul sau, o structurare a veniturilor si a c$eltuielilor care sa
e"prime modul cum se procura veniturile si, implicit, suportatorii sarcinilor
fiscale+ sa poata fi interpretata n concordanta cu continutul actiunilor la care
se refera c$eltuielile si sa permita ntelegerea continutului bugetului, c$iar si
pentru nespecialisti.
2ontinutul clasificatiei bugetare, prin care se asigura structurarea efectiva a
veniturilor si c$eltuielilor, difera n functie de criteriile ce stau la baza
elaborarii acesteia, si anume!
a) 2riteriul administrativ (departamental)
1>
2onform acestuia, at#t c$eltuielile, c#t si veniturile bugetare se nscriu
n bugetul de stat n raport cu structura aparatului de stat care participa la
realizarea lor, respectiv la operatiunile de plati si ncasari bugetare. 2a
urmare, gruparea se face n functie de structurarea pe departamente a
institutiilor publice, pornind de la nivelul ministerelor implicate n
procurarea veniturilor si efectuarea c$eltuielilor reflectate n bugetul de stat.
b) 2riterii economice
n cadrul folosirii acestor criterii, gruparea se face pornind de la sursele
pe baza carora se formeaza veniturile si continutul actiunilor care
concretizeaza destinatiile ce se dau lor, prin c$eltuielile de efectuat,
structur#ndu'le, at#t pe categorii de venituri si de c$eltuieli, c#t si pe
operatiuni curente (de functionare), respectiv operatiuni de capital (de
investitii).
)e practica, de asemenea, o clasificatie functionala, care pune n prim plan
functiile de ndeplinit, respectiv sarcinile sau obiectivele urmarite de stat
prin actiunile pe care le implica formarea veniturilor si, mai ales, efectuarea
c$eltuielilor bugetare (servicii generale, apararea nationala, dezvoltare
economica etc.).
ublicitatea bugetului
n raport cu acest principiu, continutul bugetului de stat trebuie adus la
cunostinta publicului, bugetul fiind considerat unul dintre documentele de
cel mai larg interes public. n acest scop, sunt folosite mijloacele de
informare si publicitate, respectiv presa, radioul, televiziunea etc., pentru ca
cetatenii sa dispuna de informatii utile, inclusiv sa cunoasca puncte de
vedere ale specialistilor, iar :egea bugetului adoptat de %arlament, ca si
datele statistice privind e"ecutia bugetara pe perioade e"pirate, sunt
publicate, n mod oficial. &n aspect al publicitatii, n sensul acestui
principiu, l reprezinta nsasi dezbaterea n %arlament a proiectului de buget
si adoptarea :egii bugetului. 9otusi, adesea, se apreciaza ca insuficienta
informarea populatiei asupra continutului real al bugetului, mai ales, pentru
ca forma sub care se da publicitatii bugetul de stat nu permite dec#t unui
1?
numar relativ redus de cetateni sa'si faca o imagine completa si corecta.
Astfel, dupa unele opinii, acest principiu nu este deplin respectat n mai nici
o tara, bugetul dat publicitatii arat#nd ca un <cimitir de cifre<, greu de nteles
c$iar si de catre specialistii n domeniu.

1A