Calul i clreul Alecu Donici

1
Calul i clreul Calul i clreul Calul i clreul Calul i clreul
Un vrednic clre
Avea un cal prea blnd i bine nvat;
Iar singur el seme
i despre cal ncredinat,
Au vrut s fac o cercare:
Ca fr fru, clare
S ias la primblare.
Deodat calul au pornit
La pas, ncetior;

Dar cnd au neles c n-are fru strunit,
Au prins a mai juca, a merge mai uor.

Apoi, lundu-i vnt,
Srea, zvrlea fugnd,

nct pe clre l-au trntit el jos,
Iar singur au plecat la fug mai vrtos

Pe vi, pe dealuri, prin ponoare
i, dnd de-o rp mare,
S-au zdrumicat de tot.
Calul i clreul Alecu Donici

2

Stpnul au aflat n urm calul mort.
-au zis: Srmane cal, prea cruda ta pieire

Eu nsumi i-am gtit.
Tu sub povuire
A frului strunit,

Erai prea blnd i bun i nici nu m trnteai,
Nici capul nu-i rupeai.

i slobozenia ct e de desftat,
Dar cnd la un norod nu are
A sa msur neleapt,
Se face primejduitoare.