PEDAGOGIE

Definitia pedagogiei. Termenul de pedagogie este de origine greaca, fiind rezultatul mbinarii
cuvintelor pais ! "copil# si agoge ! "conducere#, "educatie#, precum si a cuvintelor paideea !
"nvatam$nt#, "educatie# si paidagogos ! "ndrumator de copii#, "pedagog#.
Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul educational. Ea se ocupa deci de formarea
personalitatii umane n vederea integrarii ei active, creatoare n viata sociala.
Educaie
%uv$ntul educaie deriv& din substantivul "educatio' care nseamn& cretere, (r&nire,
cultivare. Educaia are sarcina de a preg&ti omul ca element activ al vieii sociale.
Educaia este un tip particular de aciune uman&, o intervenie sau direcionare, o categorie
fundamental& a pedagogiei.
Platon definea educaia ca fiind "arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.' Aristotel, n lucrarea sa
"Politica', considera c& "educaia trebuie s& fie un obiect al supraveg(erii publice, iar nu
particulare'.
)o(ann Amos %omenius, n lucrarea sa "Didactica magna', considera c& la natere, natura
nzestreaz& copilul numai cu "seminele tiinei, ale moralit&ii i religiozit&ii', ele devin un
bun al fiec&rui om numai prin educaie. *ezult& c& n concepia sa, educaia este o activitate
de stimulare a acestor "semine', i implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul
'nu poate deveni om dec$t dac& este educat'.
PAIDEIA Paideia este educatia considerata ca o transformare a personalitatii umane pe tot
parcursul vietii si care +oaca un rol ma+or in fiecare aspect esential.
Paideia nu este pur ,i simplu educa-ie, ea este crea-ie ,i inven-ie. .i omul nsu,i este opera de arta
pe care Paideia caut& s& o formeze.
%onceptul fundamental de curriculum vizeaz& at$t semnifica-ia sa general& de paradigm a
pedagogiei / educaiei /centrarea pe finalit&-i construite prin ec(ilibrarea cerin-elor
psi(ologice ,i sociale0 c$t ,i dimensiunea pragmatic& de proiect pedagogic de un anumit tip,
considerat superior, anga+at la toate nivelurile sistemului ,i ale procesului de nv&-&m$nt.
%O1%EPT23 DE ED2%A4I3ITATE
%aracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s!a
bucurat de atentia ma+oritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definta
drept
5 "capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta cale,
acumulari progresive concretizate in diferite structuri de personalitate.67
5 "ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mi+loace educative formarea personalitatii
fiecarui individ uman, in limitele psi(ogenetice ale speciei noastre si a particularitatilor
innascute care confera fiecaruia individualitatea sa genetica.68
5 "capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a
beneficia de ea, in forma dezvoltarii sale fizice, psi(ice, comportamentale.'9
Dupa ce am dat aceste definitii, retinem faptul ca indiferent de multitudinea modalitatilor de
definire, educabilitatea reprezinta o insusire specifica fiintei umane. In acest sens :ant
sustinea, ca singur omul este educabil, pentru ca poarta in el posibilitatea dea fi altul decat
este. El este perfectibil si perfectibilitatea este conditia sine ;ua non a educatiei.
Progresele inregistrate in domeniul cercetarilor biologice si psi(ologice pe la +umatatea
secolului trecut au determinat ma+oritatea psi(opedagogilor sa!si concentreze atentia asupra
factorilor care contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane, la devenirea ei din stadiul
de fiinta biologica, in cel de fiinta sociala
! ereditatea,
! mediul,
! educatia.
Deosebirea dintre specialisti a constat in acceptarea sau accentuarea unui anumit factor sau al
altuia.
INESM . Doctrin& filozofic& fundat& pe acceptarea ideilor nn&scute
Teoriile ereditariste / ineiste0
Aceste teorii sustin rolul fundamental al ereditatii in devenirea fiintei umane, avandu!si
originile in cercetarile biologilor. In viziunea lor ereditatea determina orice evolutie a omului.
Ion Dumitru si Dorel 2ngureanu< considera ca principala limita a acestei teorii este
descosiderarea factorilor de mediu si educatie in devenirea fiintei umane.
%onceptiile ereditariste au inspirat teoriile e=tremiste care afirmau superioritatea unor rase
fata de altele.
Teoriile ambientaliste
>pre deosebire de ereditaristi, reprezentantii acestor teorii afisau o incredere absoluta in
puterea si valoarea factorilor socio!educationali
! mediul,
! educatia.
Ei neaga rolul ereditatii. Desi s!au situat la poli opusi, reprezentantii teoriilor ambientaliste, la
fel ca cei ai teoriilor ereditariste s!au inspirat in sustinerea ideilor lor din rezultatele unor
cercetari apartinand domeniului biologiei
! teza transformista a lui )ean 4aptiste 3amarc?, ce sustinea ca in evolutia vietuitoarelor,
mediul detine rolul fundamental.@
! teoria ereditatii dobandite acac(izitiile obtinute prin e=perienta de catre membrii unei
specii s!ar fi=a in memoria genetica si ar fi transmise apoi de la ascendenti la descendenti.
3imitele celor doua tipuri de teorii ambientaliste si ereditariste, constau deci, in absolutizarea
rolului unui anumit grup de factori in formarea si dezvoltarea personalitatii umane, negandu!i
pe ceilalti.
Paradigm
a
epigenetis
t
&
Ereditarismul
,i
ambientismul
preau A n
formele lor
clasice A
paradigme
&
,tiinifice
ireconciliabile
. Totu,i,
contradiciile
lor
fundamentale
au putut fi
- -
dep,ite.
Bnceputul
acestei
dep,iri a fost
realizat de
lucrarea
& &
T(eoriagenerati
onis
publicat de
naturalistul
german
%aspar
Criedric(
Dolff n anul
&
7E@F. Era
lucrarea sa de
disertaie
susinut la
2niversitatea
din Galle n
care
&
relua i
aprofunda idei
enunate de
Aristotel i de
GarveH ce
contraziceaupr
eformismul
pur, dominant
n epoca
Statutul epistemologic
al pedagogiei
Argumente pentru care
pedagogia este

tiin

:
O
bi
ect de studiu bine delimitat '
fenomenul
educaional.
Instrumentar specific de
cercetare i investigare '
observaia, experimentul,
studiul de caz, testele
docimologice etc.
inaliti cognitive ' sistem
conceptual, legi i
principii.