Lucrarea "Forme elementare ale vietii religioase" are ca obiect elaborarea unei teorii generale a religiei . Pentru aceasta , Durkheim ii studiaza pe aborigienii din Australia cu scopul de a gasi fundamentele oricarei religii . Durkheim vedea in religiozitate un fenomen universal si social . Tot la el sentimentul sacrului se trezeste in societate prin participarea activa colectiva , la o ceremonie . Exista un cult primitiv numit de etnografi totemism . Totemul este un simbol dublu . El il semnifica atat pe zeu cat si pe individ . In lucrare Durkheim isi propune sa analizeze si sa explice cea mai primitiva si mai simpla religie . Sistemul religios cel mai simplu indeplineste doua conditii : se intalneste in societatea cu cea mai simpla organizare si poate fi explicata fara a recurge la elemente de la o religie anterioara. Nu exista religie falsa , dupa autorul lucrarii , iar toate religiile raspund unor conditii date ale existentei omenesti . Unele pot fi considerate superioare altora , in sensul ca sunt mai bogate in idei , au un surplus de concepte , mai putine senzatii si imagini . N-am putea intelege religiile cele mai recente fara sa urmarim modul in care s-au alcatuit . Actele religioase pot fi explicate dupa cum situam la originea evolutiei naturismul , animismul sau o alta forma religioasa . Pana in prezent am fost tentati sa credem ca notiunea de zeu este caracteristica pentru tot ceea este religios . Dar religia aborigienulor australieni nu are ideea divinitatii , fortele caruia ii sunt adresate riturile este diferita de cele din religiile moderne . Religiile primitive nu permit relevarea elementelor constitutive ale religiei , ci ajuta la explicarea lor . Faptele sunt mai simple iar raporturile dintre ele sunt mai clare . In religiile primitive faptul religios poarta amprenta originilor sale . Toate religile il exprima pe om intr-un mod specific si toate ne ajuta sa intelegem mai bine aspectul naturii umane . Notiunea de "supranatural" ajuta la caracterizarea a tot ceea ce este religios . Supranaturalul este lumea misterului , a necunoscutului , a neintelesului. Incercand sa dea o definitie religiei , Durkheim apeleaza la alti ganditori . Max Muller vede in toate religiile "un efort de a intelege neintelesul, de a exprima inexprimabilul, o aspiratie catre infinit". Misterul joaca un rol important in unele religii , mai ales in crestinism . Conceptiile religioase au drept obiect exprimarea a ceea ce este constant si obisnuit , si nu explicare exceptionalului . Ideea de mister nu are nimic originar , ea a fost inventata de om si de aceea ea ocupa un loc intr-un numar mic de religii avansate . A. Reville spune ca "religia este circumscrierea vietii umane prin sentimentul unei legaturi care uneste spiritul uman cu spiritul misterios cu care ii place sa se simta unit , recunoscandu-i dominatia asupra lumii si asupra lui insusi" .
Formele elementare ale vietii religioase este ultima lucrare a lui Durkheim si este considerata ca fiind cea mai matura dintre toate. Aceasta lucrare se bazeaza pe studiul despre aborigenii australieni. Durkheim a ales aceasta comunitate pentru ca o considera cea mai elementara forma de religie fara cultura. In prima parte a Formelor elementare ale vietii religioase, pentru a descrie si explica cea mai primitiva religie cunoscuta de om, Durkheim a considerat ca trebuie mai intai sa defineasca insusi termenul de religie.
Durkheim defineste religia in doua etape: in primul rand trebuie sa ne eliberam mintea de toate ideile preconcepute despre religie si in al doilea rand trebuie sa examinam diferitele sisteme de forme religioase pe care le stim in realitatea lor concreta. Este gresita definitia conform careia religia este o speculatie despre tot ceea ce nu poate fi explicat stiintific.
Un sistem religios este cel mai primitiv cand este gasit intr-o societate cu cea mai simpla forma de organizare si cand este posibil sa se explice acel sistem religios fara a imprumuta nici un element dint-o religie anterioara. Studiul religiilor simple ne arata un aspect esential si permanent al umanitatii si in acelasi timp ne ajuta sa intelegem natura religioasa a omului. La baza tuturor sistemelor de credinte se afla un numar de reprezentari fundamentale, concepte si ritualuri care in afara de diversitatea formelor au aceeasi semnificatie si indeplinesc aceleasi functii peste tot.
Civilizatiile primitive ofera cazuri privilegiate pentru studiul religiei, acele societati fiind caracterizate prin simplitatea si conformismul gandirii si conduitei. Religia pe care Durkheim o va analiza in aceasta carte este straina oricarei idei de Dumnezeu sau divinitate. Fortele la care se adreseaza sunt foarte diferite de acelea din religiile moderne dar cu toate acestea ne ajuta sa le intelegem. Religia este in primul rand sociala pentru ca reprezentarile religioase exprima realitati colective. Fenomenul religios poate fi clasificat in doua categorii fundamentale: credinte si reguli. Toate credintele religioase clasifica lucrurile fie ca fiind sacre, fie profane. Lucrurile sacre sunt considerate superioare in demnitate si putere fata de lucrurile profane (oamenii). Oamenii se considera inferiori fata de orice sacru; totusi daca omul depinde de dumnezei, aceasta dependenta este reciproca. Fara darurile si sacrificiile oamenilor Dumnezeii ar muri. In ciuda eterogenitatii lucrurilor sacre si profane, este posibil, pentru cele profane sa intre in lumea celor sacre. De exemplu, acest lucru se intampla cand oamenii sunt initiati in viata religioasa prin diferite ceremonii. Ritualurile reprezinta regulile de conduita care arata cum sa se comporte un om in prezenta lucrurilor sacre.
Religia reprezinta totalitatea credintelor organizate intr- un anumit fel astfel incat sa formeze un sistem unitar si o independenta stricta fata de alte sisteme. Durkheim face distinctia intre magie si religie. Magia, ca si religia este compusa din credinte si ritualuri, ea are propriile dogme, dar ele sunt mai putin speculative pentru ca au o finalitate concreta si utila. Totusi, in timp ce religia are o biserica si o comunitate de lucratori cu credinte comune, magia nu are. Magicianul are o anumita clientela si este foarte posibil ca ei sa nu se cunoasca. Magiei ii lipseste comunitatea morala formata de toti cei care au o singura credinta. Religia este colectiva pentru ca ea nu se poate separa de biserica.
Ritualul este mai mult o actiune morala decat una fizica. Cand participantii parasesc ceremonia, ei pleaca cu un sentiment moral de bine. Ceremoniile se ataseaza de totemuri, care sunt incapabile de efecte fizice. Acestea nu pot exista decat in reprezentatii a caror obiect este comemorarea trecutului. Ritualurile redau moralitatea grupului, acesta fiind principalul scop al lor. Ritualurile mai permit oamenilor sa traca din lumea reala in lumea imaginara.
Durkheim pune in ecuatie religia si societatea, rezultand o predominare a activitatii sociale asupra vietii religioase.
Categoriile fundamentale ale religiei si stiintei au origini religioase. De fapt toate marile institutii sociale, regulile morale si legale au o baza in religie. Religia este o reflectie concentrata a vietii colective si principalul ei scop este influentarea vietii morale. Viata colectiva redesteapta gandul religios pentru a aduce o stare de efervescenta care schimba conditia activitatii psihice. Omul pune o alta lume (sacra, ideala) deasupra vietii lui profane de zi cu zi. In crearea unor noi idealuri, societatea se schimba singura.
O reprezentare globala garanteaza obiectivitate pentru ca este obiectiva. Ea a fost in stare sa se mentina si sa se generalizeze pentru ca are suficienta ratiune: oamenii care au acceptat-o, au verificat-o prin propria lor experienta. Durkheim formuleaza axioma conform careia credintele religioase contin un adevar care trebuie descoperit.
Nu este o diferenta atat de mare intre stiinta si religie, ambele sisteme de gandire fiind directionate inspre univers si sustinand ca individul se poate ridica deasupra propriei perspective si poate trai o viata impersonala. Gandirea impersonala este sinonima cu gandirea colectiva. In a doua parte a lucrarii, Durkheim explica cum omul si-a construit propriile credinte in totemuri. Totemul simbolizeaza Dumnezeul, dar in acelasi timp si societatea care l-a facut (clanul). Dumnezeul clanului nu este altceva decat insusi clanul personificat in forma vizibila a totemului (animal sau planta). Eficacitatea lui vine din puterea lui fizica asupra celor carel-au infiintat si in acelasi timp datorita autoritatii lui morale asupra societatii. Societatea creaza in mod constant lucruri sacre din cele obisnuite, pentru ca oamenii dau calitati sacre obiectelor.
Individul nu poate sa penetreze sacrul fara sa intre in relatie cu puteri extraordinare care il emotioneaza pana la stadul de nebunie.
In a treia parte a cartii, Durkheim arata ca fiecare cult are un aspect dublu: negativ si pozitiv. Acestui dublu aspect ii sunt asociate doua tipuri de ritualuri. Scopul ritualului negativ consta in separarea formelor sacre si profane. Aceste ritualuri interzic anumite actiuni intr-o forma sau alta. De exemplu oamenii, profanii nu pot consuma anumite carnuri (de animale sacre).
Daca anumite mancaruri sunt interzise profanului pentru ca sunt sacre, altele sunt interzise persoanelor sacre pentru ca sunt profane. In ambele cazuri, contactul intre cele doua este interzis. Cultul negativ pare sa fie numai un sistem de abstinente, dar totusi el are un efect pozitiv asupra naturii morale si religioase a individului. Individul nu poate avea o viata religioasa decat daca incepe sa se abtina de la lucruri din viata temporala. In acest fel, cultul negativ este o conditie de acces in cultul pozitiv. De exemplu rezultatul numeroaselor interdictii ale cultului negativ are ca scop sa aduca o schimbare radicala initiatului intr-o religie data, dupa ce ia parte la un ritual negativ, el obtine un caracter sacru si este considerat renascut de restul grupului. Formele elementare ale vietii religioase este o lucrare de baza in antropologia religioasa.
Durkheim analizeaza formele de religiozitate asa cum sunt ele exprimate de rituri si de credintele religioase si demonstreaza ca formele religioase au o solida baza sociala, prin analiza unor notiuni cum sunt cele de spirit, zeu, totem, sacrificiu, cult pozitiv sau cult negativ. Intreaga opera a lui Durkheim reprezinta o importanta deosebita atat pentru sociologie cat si pentru pedagogie, conceptia sa pedagogica fiind o consecinta logica a conceptiei sale sociologice.