Ipostaze contemporane ale arhitecturii

In decursul timpului,profesiunea si implicarea arhitecturii a cunoscut un process continuu de

schimbare datorat tangentei sale cu un palier destul de vast care construieste ceea ce inseamna
societatea, indifferent de perioada de timp la care facem referire.In decursul istoriei arhitectura a
fost marcata de orice fel de schimbare care s-a produs in domeniile de referinta, in primul rand
vorbind de situatia geopolitica si administrativa,la randul lor influentate de elementele definitorii
marilor perioade ce implicau o reorientare radicala.Aceste perioade care au reprezentat startul
unui nou proces sub auspiciile evolutiei gandirii,stiintei si tehnologiei au insemnat o reorientare
si in ceea ce inseamna planificarea spatiului ocupat.Cele trei mari puncte marcante de evolutie*
au oferit o turnura ampla in ceea ce inseamna activitatea de a construi.Totul s-a desfasurat si se
desfasoara in tandemul necesitati si asteptari,primele fiind influentate de factorii sociali, care la
randul se rasfrang asupra asteptarilor pe care un occupant al unui cadru construit le are.
Aspectul care influenteaza arhitectura contemporana si arhitectura in general, pana la urma, si pe
care doresc sa il aduc in discutie se refera la elemental care influenteaza cel mai mult procesul
architectural, si care a insemnat si inseamna valorificarea si etalonarea ideii, aplicarii si
parcursului,si anume constanta financiara.Banii.Pana la urma arhitectura ,publica sau
privata,laica sau religioasa, administrativa sau cultural s-a rezumat la un buget, care permite
libertatea si detasarea in a exprima un status al cladirii si ocupantului.
Intr-o scurta istorie a evolutiei fenomenului architectural din punctual de vedere economic si
financiar,inca din cele mai vechi timpuri clasificarea si impartiarea sociala a dispus un mare
numar de informatii prin expresia cladirii ocupate, procesul fiind exprimat in puterea financiara a
beneficiarului.Vorbim de vilele romane, palatele renascentiste, baroce,resedintele burgheze,
cladirile cultural, catedralele,locuintele,mai austere sau cu o nota impregnate a unei bunastari.
Nu ma refer in aceasta lucrare la eternal disputa a beneficiarului cu bani care isi permite o
imagine cosmopolita a locuirii,de multe ori afectand o suita de regulamente si legi in
domeniu,afectand calitativ ambientul.Nici la specula imobiliara.Ci pur si simplu la important ape
care o au banii in acest domeniu si modalitatile prin care arhitectura contemporana a raspuns
calitativ sau innovator atat situatiei care implica sume ridicate,precum si in cazul unor bugete
mai modeste.
Momentul in care arhitectura a inceput sa se preocupe de gestionarea tandemului bani/locuinta a
fost odata cu inceputul perioadei industrial,momentul in care putem spune ca vernacularul in
ceea ce priveste locuinta de rand a inceput sa devina din ce in ce mai fad.Explozia demografica
rezultata avantului fabricii si anteprenoriatului s-a ciocnit de o problema de temelie fara de care
traiul pur si simplu nu ar fi putut fi posibil:lipsa de locuinte.Bineinteles ca parcursul, influentat si
de dorinta muncitorului obisnuit, venind dintr-un mediu rural abia dezbracat de haina demodata a
feudalismului a preferat sa ramana pentru un trai sigur in oras, a avut ca deznodamant problema
insalubritatii si sufocarii,situatii la care arhitectul,cu notiunile si experienta apriori de pana
atunci,nu mai facea fata.Asta a insemnat trecerea gestiunii locuirii in mainile unei administartii
publice care era pusa in fata problemei de a construe mult,rapid si ieftin pentru a pastra forta de
munca in oras.De aici au inceput dezvoltarile utopiilor de facture progresista a locuirii
colective,sa-i spunem in termenul de hig-rise,low-density,reprezentate de falansterele lui
Fourier,ca exemplu.
Ideea pe care ma concentrez a fost importanta gestiunii finantelor in vederea solutionarii
problemei locuirii la acea vreme.Ne reintalnim cu ea dupa al doilea razboi mondial,in solutia pe
care a oferit-o miscarea moderna si ideologia Bauhaus,ajungem la arhitectura postmoderna
care,pe fundalul unor colapsuri financiare si conflicte international care se straduia sa completeze
lipsurile care au dus la esecul aplicarii principiilor functionalismului modernist.
Astazi arhitectura se confrunta cu o gama larga de cereri,in diferite domenii,ceea ce inseamna
necesitatea gestiunii unor fonduri,intr-o societate in care investitorul doreste un raport
calitate/pret avantajos.Asta presupune capacitatea de a proiecta intr-un mod cat mai rational si
economic, de la configuratia spatiala si pana la materialele folosite si consumul energetic al
cladirii,factori spre care o mare parte din atentia profesionistilor din acest domeniu si nu numai
se indreapta cu mare interes.
De multe ori, vorbind de acelasi program,superficilitatea tratarii cladirii prin prisma durabilitatii
functionale si a sustenabilitatii inseamna o pierdere de bani semnificativa pe care o suporta
beneficiarul.Un exemplu in acest caz ar fi proiectele pentru programul sportive in cadrul
Olimipiadelor.Cu totii cunoastem exemplul stadionului olimpic pentru Olimpiada din 2004 de la
Atena,unde investiatia s-a ridicat la ordinal sutelor de milioane de euro,parte suport sin partea
Forumului Olimpic International si mare parte din bugetul de stat.Dar odata cu incheierea
evenimentului stadionul nu a mai putut fi utilizat,pierzandu-si functia,si odata cu e a si
investitia,dupa cum putem observa clar si astazi doar privind problemele sociale si financiare cu
acre se confrunta Grecia.O situatie similara s-a petrecut si 4 ani mai tarziu la Beijing,in cadrul
aceluiasi eveniment.Exemplul de gestiune in timp a banilor si profitabilitatea ulterioara este
reprezentat de urmatoarea Olimpiada, cea din 2012 care a avut loc la Londra.Tinta
proiectului,exceptand creerea cadrului de desfasurare a evenimentelor olimpice,a fost reabilitarea
unei foste zone industrial,devenite inutilizabila,prin propunerea si aplicarea proiectului.Astfel
stadionul,dupa Olimpiada,este inca folosit ca sala de sport si bazin olimpic al orasului, iar satul
olimpic a fost trecut ca si cazare sau locuinte de inchiriat,rezolvand astfel din start doua
situatii:profitabilitatea pe termen lung a investitiei si reabilitarea unei zone decazute.
Ipostaza arhitecturii ca investitie este un fenomen si un subiect teoretizat,aplicat si discutat mult
mai mult in ultima vreme.Preambulul constientizarii legate de amortizarea unei investitii si
gestiunea corecta a functiunii,valorificand fiecare parte a cladirii este dedusa din articolul
Junkspace al lui Rem Koolhas.Bineinteles,discutia se poarta pe spatiile care devin inutilizate in
timp in marile complexuri functionale(aeroport,gara,mall) si care devin un discomfort acut in
utilizarea publica.Dar in acelasi timp Koolhas prezenta si priblema amortizarii unei investitii:de
ce sa am un spatiu pe care stiu ca in timp o sa il pierd.
Un articol prezentat de BBC in primavara releva exact acest colaps pe care functiunile ample il
au la un momentdat,precum o stea gigant care explodeaza intr-o super-nova sfarsind in a deveni
o gaura neagra ce consuma material.Exact la fel era expus acest caz si de BBC in legatura cu
situatia mall-ului,ca noua agora contemporana.Momentul de boom a fost atins,intocmai ca
super-nova,devenind la fel de rapid din ce in ce mai fad,odata cu 2009 si perioadele de
recesiune.Documentarea foto a articolului continea un numar de mall-uri care au fost
parasite,devenind niste gigantic consumatori de bani in sistemul spatiului urban,si a caror
reutilizare prin alta functiune,o converise,ar insemna momentan o noua pierdere de capital.
Una dintre cele mai bune gestionari in proiect si pe termen lung a unei investitii ramane in
continuare conceptual de high-rise low-densityreprezentat astazi prin turnul de birouri,cladire
care adaposteste o mixitate functionala care se poate transforma in timp, fara a deveni un reziduu
in cadrul urban care nu mai poate adaposti nicio activitate.
Dar in cele din urma studiul cel mai interesant asupra arhitecturii si capitalului se dezvolta asupra
functiunii simple ,care raspunde unei cerinte prompte si de baza, si anume locuirea.Si consider
acest studiu important datorita scenariului de baza care inseamna configurarea unui ambient
placut locuirii,ce implica confortul,functionalitatea,enrergia necesara,detalii care transforma si
modeleaza spatiul intr-o maniera domestica care vorbeste despre personalitatea unui
utilizator,utilizator care poate nu dispune de resurse financiare ample,sau chiar daca are aceasta
baza,cauta totusi o rezolvare economica din punct de vedere al investitiei.Dea ceea in multe
cazuri arhitectura domestica reprezinta astazi o aplicare cu cost minim dar care creeaza un efect
anume urmarit de architect si beneficiar.In orice caz,astazi trebuie sa avem in vedere faptul ca,tot
din considerente financiare,si anume cautarea si schimbarea continua a locului de munca incepe
sa restranga ideea de resedinta;iar atunci cand cererea este pentru o astfel de functiune,de locuire
permanenta,se apreciaza manierele de interventie caracterizate prin simplitate.
Astazi ,chiar daca extinderea orasului este din ce in ce mai accentuate,totusi la interior cautam sa
plombam spatiile goale din oras.Si aici intervine capacitatea de a gestiona un spatiu ,la un
moment dat,intr-o dimensiune foarte mica.Fie din constrangeri financiare,fie de urbanism.
Exista in acelasi timp si problema locuintelor de urgent,locuinte disponibile in cazuri de
cataclisme.Locuinte care se rezolva intr-un mod cat mai ieftin si rapid pentru a gazdui
sinistrati.Aici nu putem vorbi neaprat de o plastica arhitecturala precum cazurile anterioare,de
locuinte unifamiliale sau cu spatiu restrains,cat despre o flexibilitate foarte mare a spatiului si
constructiei in sine.Dar in aceste material ieftine apparent(prefabricate de cele mai multe ori)
putem gasi o aranjare modulara care poate define o compozitie placuta,cum ar fi cazul
exemplului locuintelor-container ale MVRDV sau capsulele pentru refugiatii care umpleau zona
Shanghaiului,pentru care s-a creat un cartier de astfel de capsule din prefabricate,aranjate intr-o
compozitie urmand o linie oblica pe panta unor dealuri.
Discutia se poate purta si pe ideea eliberarii terenului si creerea a cat mai multe locuinte,adica
locuirea colectiva,unde la fel, fiecare spatiu este valorificat cat mai mult posibil.In toate
cartierele de acest fel,nivelul cel mai putin confortabil pentru locuire,si anume parterul,este
destinat publicului,creind o continuitate si dialog armonios cu spatiul curtilor interioare;astfel
fiecare element ce constituie acest ansamblu al locuirii nu mai reprezinta o investitie pierduta sau
o gestiune care in viitor ar putea afecta integritatea spatiului.
O astfel de atentie la spatiul negativ dintre locuinte este oferita nu doar in cazul locuirii colective,
ci se observa si in cazul cartierelor de locuinte unifamiliale.Aici la fel o tratare unitara care
confera o identitate cartierului respectiv ofera o solutie si o imagine fiecarui element constituent
al ansamblului.Putem da aici ca exemplu cartierul de locuinte din Mexic proiectat de Luis
Barragan,care desi prezinta o varietate volumetrica si cromatica,unitara doar prin metoda de
tratare a stilului,prezinta un spatiu public atent modelat in concordanta cu locuintele ce ocupa
zona.Terenul initial din Ciudad de Mexico ,fiind in zona limitrofa a orasului,nu era cautat de
potentiali client,dar interventia lui Luis Barragan a fost de a construi intregul lot cu locuinte
unifamiliale si cateva servicii,reprezentand un cartier cu o personalitate aparte care a valorificat
astfel zona.
In concluzie,discutia legata despre gestiunea spatiului si a resurselor financiare investite in
obiectul de arhitectura priveste ca un factor foartte important,care astazi se are foarte mult in
vedere,in scopul obtinerii unor elemente de arhitectura de calitate in primul rand printr-o
functionare si satisfacere a nevoilor celor care le locuiesc.


BIBLIOGRAFIE
1.Koolhas,Rem-Junkspaces
2.Toffler,Alvin-Al treilea val
3.Architecture of Mexico:the houses of Luis Barragan